Regulamentul (UE) 2024/1735 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2024 de stabilire a unui cadru de măsuri pentru consolidarea ecosistemului european de producere de tehnologii „zero net” și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1724 (Text cu relevanță pentru SEE)

(1) Transformarea în direcția reducerii la zero a emisiilor nete generează deja schimbări industriale, economice și geopolitice uriașe la nivel mondial, care vor deveni tot mai pronunțate pe măsură ce lumea înregistrează progrese în eforturile de decarbonizare. Uniunea trebuie să răspundă acestor evoluții în cursul punerii în aplicare a tranzițiilor energetice, climatice și de mediu. O bază de producție solidă este un element-cheie pentru asigurarea accesului la tehnologiile „zero net” și pentru menținerea locurilor de muncă de calitate în Uniune. Acest lucru necesită ca Uniunea să își mențină competitivitatea, inclusiv prin inovare, în special în ceea ce privește tehnologiile curate.

(2) Având în vedere complexitatea și caracterul transnațional al tehnologiilor „zero net”, măsurile naționale necoordonate de asigurare a accesului la aceste tehnologii riscă să denatureze concurența și să fragmenteze piața internă. Aceste măsuri luate de statele membre pot duce la impunerea unor reglementări divergente asupra operatorilor de pe piață, prin furnizarea de niveluri diferite de acces la aprovizionarea cu tehnologii „zero net” de la un stat membru la altul, inclusiv prin furnizarea de niveluri diferite de sprijin pentru proiectele de producere de tehnologie „zero net”, și prin furnizarea de norme divergente și de forme necoordonate de achiziții publice, prin procese și durate divergente în ceea ce privește procedurile de acordare a autorizațiilor, creând astfel obstacole în calea comerțului transfrontalier dintre statele membre și împiedicând buna funcționare a pieței interne. Pentru a garanta funcționarea pieței interne, este așadar necesară crearea unui cadru juridic comun al Uniunii pentru a aborda în mod colectiv această provocare majoră prin creșterea rezilienței și a securității aprovizionării Uniunii în domeniul tehnologiilor „zero net”.

(3) Uniunea s-a angajat să accelereze procesul de decarbonizare a economiei sale și să implementeze surse regenerabile de energie pentru atingerea obiectivului ambițios de neutralitate climatică, și anume zero emisii nete sau emisii după deducerea absorbțiilor, până în 2050. Acest obiectiv se află în centrul Pactului verde european, care este prezentat în comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european”, și al comunicării Comisiei din 5 mai 2021 intitulată „Actualizarea noii Strategii industriale 2020: construirea unei piețe unice mai puternice pentru a sprijini redresarea Europei” și este în concordanță cu angajamentul Uniunii față de acțiunile climatice la nivel mondial în temeiul Acordului de la Paris (4). Pentru atingerea obiectivului neutralității climatice al Uniunii, Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (5) stabilește un obiectiv climatic obligatoriu al Uniunii de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990. Pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55” propus, prezentat în comunicarea Comisiei din 14 iulie 2021 intitulată „«Pregătiți pentru 55»: îndeplinirea obiectivului climatic al UE pentru 2030 pe calea spre atingerea obiectivului de neutralitate climatică” urmărește să atingă obiectivul climatic al Uniunii pentru 2030 și revizuiește și actualizează dreptul Uniunii în acest sens.

(4) În plus, Planul industrial al Pactului verde, prezentat în comunicarea Comisiei din 1 februarie 2023 stabilește o abordare cuprinzătoare pentru a sprijini extinderea tehnologiilor energetice curate pe baza a patru piloni. Primul pilon vizează crearea unui mediu de reglementare care să simplifice și să accelereze procedurile de acordare a autorizațiilor pentru noi situri de producție și asamblare a tehnologiilor „zero net” și să faciliteze extinderea industriei „zero net” a Uniunii. Al doilea pilon urmărește să stimuleze atât investițiile în producția de tehnologie „zero net”, cât și finanțarea acestei producții prin intermediul Cadrului temporar revizuit de criză și de tranziție pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, instituit în comunicarea Comisiei din 17 martie 2023, și prin crearea platformei „Tehnologii strategice pentru Europa” (STEP), instituită prin Regulamentul (UE) 2024/795 al Parlamentului European și al Consiliului (6), pentru a menține avantajul Uniunii în ceea ce privește tehnologiile critice și emergente relevante pentru tranziția verde și cea digitală. Al treilea pilon se referă la dezvoltarea competențelor necesare pentru realizarea tranziției și creșterea numărului de lucrători calificați în sectorul tehnologiilor energetice curate. Al patrulea pilon se axează pe comerț și pe diversificarea lanțului de aprovizionare cu materii prime critice. Aceasta include crearea unui club pentru materiile prime critice, colaborarea cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune pentru a consolida împreună lanțurile de aprovizionare și diversificarea surselor de aprovizionare pentru factorii de producție critici. Prezentul regulament face parte din aceste măsuri și contribuie la îmbunătățirea argumentului economic în favoarea decarbonizării industriale în Uniune.

(5) Piața internă oferă mediul adecvat pentru asigurarea accesului, la scara și ritmul necesare, la tehnologiile esențiale pentru atingerea obiectivelor ambițioase în materie de climă și energie ale Uniunii, precum și a obiectivului ca Pactul verde european să transforme decarbonizarea într-o competitivitate durabilă. Calea către o economie „zero net”, neutră din punct de vedere climatic și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor creează oportunități importante de extindere a industriei „zero net” a Uniunii, valorificând forța pieței interne, prin promovarea investițiilor în tehnologii „zero net” și în lanțurile lor de aprovizionare. Tehnologiile respective sunt necesare pentru atingerea obiectivelor planurilor naționale integrate privind energia și clima ale statelor membre în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (7), contribuie la reziliența și competitivitatea industriei Uniunii și permit decarbonizarea sectoarelor economice din Uniune, de la aprovizionarea cu energie până la transporturi, construcții și industrie. O industrie „zero net” puternică în Uniune poate contribui în mod semnificativ la atingerea în mod eficace a obiectivelor acesteia în materie de climă și energie, precum și la sprijinirea altor obiective ale Pactului verde european, consolidând în același timp o bază industrială și creând, prin urmare, locuri de muncă de calitate și generând creștere economică durabilă.

(6) Pentru a-și îndeplini aceste angajamente, Uniunea trebuie să își accelereze ritmul tranziției către o economie „zero net”, inclusiv prin creșterea ponderii de energie curată în mixul său energetic, precum și prin creșterea eficienței energetice și a ponderii surselor regenerabile de energie. Acest lucru va contribui la atingerea obiectivelor Uniunii stabilite în Planul de acțiune pentru 2030 privind Pilonul european al drepturilor sociale, care reprezintă contribuția Comisiei la punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale proclamat la Göteborg în 2017 (denumit în continuare „pilonul”).

(7) Creșterea prețurilor energiei ca urmare a agresiunii militare nejustificate și ilegale a Rusiei împotriva Ucrainei a dat un impuls puternic pentru accelerarea punerii în aplicare a Pactului verde european și pentru consolidarea rezilienței uniunii energetice guvernate de Regulamentul (UE) 2018/1999 prin accelerarea tranziției către o energie curată și prin stoparea oricărei dependențe de combustibilii fosili exportați din Rusia. Planul REPowerEU, prezentat în comunicarea Comisiei din 18 mai 2022 intitulată „Planul REPowerEU”, joacă un rol esențial în răspunsul la dificultățile și perturbările pieței mondiale a energiei cauzate de invadarea Ucrainei de către Rusia. Acest plan urmărește să accelereze tranziția energetică în Uniune, pentru a reduce consumul de gaze și energie electrică al Uniunii și pentru a stimula investițiile în implementarea unor soluții eficiente din punct de vedere energetic și cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

(8) Pentru a îndeplini obiectivele Uniunii în materie de climă și energie, eficiența energetică trebuie tratată cu prioritate. Economisirea energiei este cea mai puțin costisitoare, mai sigură și mai curată modalitate de îndeplinire a acestor obiective. „Eficiența energetică înainte de toate” este un principiu general al politicii energetice a Uniunii și este important atât în ceea ce privește aplicarea sa practică în deciziile de politică, cât și în cele de investiții. Prin urmare, este esențială creșterea capacității Uniunii de producție a tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic, cum ar fi pompele de căldură, încălzirea și răcirea centralizată și tehnologiile pentru rețele inteligente, care contribuie la reducerea și controlul consumului de energie în Uniune.

(9) Obiectivele de decarbonizare ale Uniunii, securitatea aprovizionării cu energie, digitalizarea sistemului energetic și electrificarea cererii, de exemplu în ceea ce privește mobilitatea și nevoia de puncte de reîncărcare mai numeroase și mai rapide, necesită o extindere enormă a rețelelor electrice în Uniune, atât la nivel de transport, cât și la nivel de distribuție. La nivel de transport, sunt necesare, printre altele, sisteme de înaltă tensiune în curent continuu pentru conectarea energiilor din surse regenerabile offshore, în timp ce, la nivel de distribuție, conectarea furnizorilor de energie electrică și gestionarea flexibilității pe partea cererii se bazează pe investiții în tehnologii de rețea inovatoare, cum ar fi încărcarea inteligentă a vehiculelor electrice, sisteme de automatizare industrială și pentru clădiri eficiente din punct de vedere energetic și controale inteligente, infrastructura avansată de contorizare și sisteme de gestionare a energiei la domiciliu. Rețeaua electrică trebuie să interacționeze cu un număr mare de actori sau dispozitive pe baza unui nivel detaliat de observabilitate și, prin urmare, de disponibilitate a datelor, pentru a asigura flexibilitate, încărcarea inteligentă, clădiri inteligente cu rețele electrice inteligente și servicii de flexibilitate la scară mică, care să permită răspunsul la cerere din partea consumatorilor și adoptarea surselor regenerabile de energie. Conectarea tehnologiilor „zero net” la rețeaua Uniunii necesită o creștere substanțială a capabilităților de producție pentru rețelele electrice în ceea ce privește, de exemplu, cablurile offshore și onshore, stațiile electrice și transformatoarele.

(10) Prin urmare, sunt necesare eforturi de politică suplimentare pentru ca Uniunea să aibă un potențial puternic de extindere rapidă a capacității de producție pentru a sprijini obiectivul climatic al Uniunii pentru 2030 prin îmbunătățirea condițiilor de piață pentru tehnologiile care sunt disponibile pe piață, precum și a securității aprovizionării pentru tehnologiile „zero net” și lanțurile lor de aprovizionare, reducerea fragmentării pieței și protejarea sau consolidarea rezilienței și competitivității generale a sistemului energetic al Uniunii. Aceste eforturi vizează inclusiv accesul la o sursă sigură și durabilă de combustibili de cea mai bună clasă, astfel cum se menționează în Regulamentul delegat (UE) 2022/1214 al Comisiei (8).

(11) Prezentul regulament ar trebui să completeze Regulamentul (UE) 2024/1252 al Parlamentului European și al Consiliului (9) punând accentul pe producția de tehnologii „zero net” în ceea ce privește produsele finite, componentele specifice și mașinile specifice care sunt utilizate în principal pentru producerea acestora. Regulamentul (UE) 2024/1252 se axează, în schimb, pe partea din amonte a lanțului de aprovizionare, în special pe materiile prime critice, precum și pe extracția, prelucrarea și reciclarea acestora. Aceste tehnologii sunt indispensabile pentru o gamă largă de sectoare strategice, inclusiv industriile tehnologice „zero net”, industria digitală, sectorul aerospațial și sectorul apărării. Urmând aceeași logică de promovare a unor argumente economice, de modernizare și de furnizare a competențelor adecvate, precum și de sprijinire a investițiilor, prezentul regulament și Regulamentul (UE) 2024/1252 se completează reciproc pentru a crea sinergii de sprijin în materie de reglementare de-a lungul întregului lanț de aprovizionare al producției de tehnologie „zero net” din Uniune. Prezentul regulament acoperă, de asemenea, materialul prelucrat care reprezintă o componentă esențială a tehnologiilor „zero net”, cu excepția materiilor prime critice care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2024/1252.

(12) Produsele finite și componentele specifice care sunt esențiale pentru producția de tehnologii „zero net” ar trebui să fie enumerate într-o anexă în mod neexhaustiv. Acestea includ produsele finite și componentele acestora care sunt produse și comercializate de o întreprindere, inclusiv materialele prelucrate, dar excluzând materiile prime care fac obiectul Regulamentului (UE) 2024/1252. Scopul anexei respective este de a identifica, în măsura posibilului, produsele finale și componentele specifice care sunt esențiale pentru producția de tehnologii „zero net” și care, prin urmare, pot fi considerate în mod rezonabil întotdeauna utilizate în principal pentru toate tehnologiile „zero net” enumerate în prezentul regulament. Componentele specifice și mașinile specifice care nu sunt incluse în anexa respectivă pot totuși intra în domeniul de aplicare al prezentului regulament în cazurile în care, pe baza dovezilor furnizate unei autorități naționale competente, inițiatorul proiectului poate dovedi, de exemplu prin studii de piață sau acorduri de preluare, că componentele specifice sau mașinile specifice sunt utilizate în principal pentru producția de tehnologii „zero net”, cu excepția materiilor prime critice care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2024/1252.

(13) Anumite componente specifice din lanțul de aprovizionare cu tehnologii „zero net” sunt produse prin procese de producție energointensive, și anume în sectoarele oțelului, aluminiului, metalelor neferoase, substanțelor chimice de bază, cimentului, varului, sticlei, ceramicii, îngrășămintelor, precum și în sectoarele celulozei și hârtiei. Multe dintre aceste procese sunt caracterizate de o intensitate ridicată a energiei și a carbonului, ceea ce face ca emisiile lor de CO2 să fie, de obicei, greu de redus. În același timp, Regulamentul (UE) 2021/1119 impune decarbonizarea rapidă a economiei Uniunii. Având în vedere faptul că industriile mari consumatoare de energie au reprezentat 17 % din emisiile totale de gaze cu efect de seră din Uniune în 2019, decarbonizarea lor este indispensabilă pentru atingerea neutralității climatice în Uniune. Aceasta înseamnă că securitatea aprovizionării în Uniune cu componente specifice utilizate pentru tehnologiile „zero net” depinde, de asemenea, de intensificarea eforturilor de decarbonizare în industriile mari consumatoare de energie. Instalațiile industriale mari consumatoare de energie intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament în cazul în care instalațiile relevante produc componente specifice care sunt utilizate în principal în tehnologii „zero net”. Având în vedere necesitatea decarbonizării acestor sectoare în ansamblu și pentru a asigura disponibilitatea componentelor specifice produse de acestea care sunt utilizate în lanțurile de aprovizionare cu tehnologie „zero net”, spre deosebire de alte proiecte de producere de tehnologie „zero net” cărora li se aplică prezentul regulament, prezentul regulament ar trebui să se aplice și proiectelor industriilor mari consumatoare de energie care produc componente specifice care sunt utilizate, dar nu exclusiv în lanțurile de aprovizionare cu tehnologii „zero net”. Includerea unor astfel de instalații cu emisii de CO2 greu de redus în domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să fie condiționată de un proiect care să cuprindă construirea sau transformarea unei astfel de instalații care să conducă la o reducere semnificativă a emisiilor de CO2 generate de activitățile de producție. Sprijinirea acestor sectoare în mod specific în temeiul prezentului regulament contribuie la asigurarea accesului la o aprovizionare durabilă cu tehnologii „zero net” pe piața internă, sporește securitatea investițiilor și creează un impuls din partea cererii pentru tehnologiile transformatoare și de decarbonizare „zero net”.

(14) Lista tehnologiilor „zero net” stabilește tehnologiile care sunt esențiale pentru obiectivele de decarbonizare ale Uniunii și pentru îmbunătățirea funcționării pieței interne. Lista include tehnologii pe care nu toate statele membre le acceptă ca sursă de energie curată și sigură. Acest lucru este în concordanță cu dreptul lor de a alege între diferite surse de energie și de a stabili structura generală a aprovizionării lor cu energie, precum și politica lor industrială. Pentru a proteja aceste drepturi, lista tehnologiilor „zero net” nu aduce atingere alocării de fonduri în temeiul actualului cadru financiar multianual 2021-2027, în special în ceea ce privește eligibilitatea alocării și criteriile de atribuire aferente tehnologiilor energetice din fondurile Uniunii, inclusiv cele finanțate prin certificate din schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră sau prin sprijin din partea Băncii Europene de Investiții (BEI). De asemenea, un stat membru nu ar trebui să fie obligat să recunoască drept strategice proiectele care sprijină un lanț de aprovizionare pentru o tehnologie pe care acesta nu o acceptă ca parte a mixului său energetic.

(15) Pentru a asigura reziliența viitorului sistem energetic al Uniunii, această extindere ar trebui să aibă loc de-a lungul întregului lanț de aprovizionare al tehnologiilor în cauză, în deplină concordanță și complementaritate cu Regulamentele (UE) 2024/1252 și (UE) 2023/1781 (10) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(16) Pentru a se aborda aspectele legate de securitatea aprovizionării și a se aduce totodată o contribuție la sprijinirea rezilienței sistemului energetic al Uniunii și a eforturilor de decarbonizare și modernizare ale acesteia, este necesară o sporire a capacității de producție de tehnologii „zero net” în Uniune. Uniunea trebuie să se asigure că mediul de reglementare destinat producătorilor de tehnologii fotovoltaice din Uniune le permite acestora să își consolideze avantajul concurențial și să îmbunătățească perspectivele legate de securitatea aprovizionării, prin stabilirea obiectivului de atingere a unei capacități operaționale de producție de energie fotovoltaică de cel puțin 30 GW până în 2030 de-a lungul întregului lanț valoric al energiei fotovoltaice, în concordanță cu obiectivele stabilite în cadrul Alianței europene a industriei energiei solare fotovoltaice, astfel cum se susține în Strategia UE pentru energia solară stabilită de comunicarea Comisiei din 18 mai 2022. Uniunea trebuie să se asigure că mediul de reglementare destinat producătorilor de tehnologii eoliene și de pompe de căldură din Uniune le permite acestora să își consolideze avantajul concurențial și să își mențină cotele de piață actuale sau să le crească pe parcursul anilor 2020, în conformitate cu proiecțiile Uniunii legate de implementarea tehnologiilor pentru îndeplinirea obiectivelor sale în materie de energie și climă pentru 2030. Aceasta înseamnă o capacitate de producție a Uniunii de cel puțin 36 GW pentru energia eoliană și de cel puțin 31 GW pentru pompele de căldură până în 2030. Producătorii de baterii și electrolizoare din Uniune trebuie să identifice un mediu de reglementare care să le permită să își consolideze poziția de lider tehnologic și să contribuie activ la modelarea acestor piețe. În ceea ce privește tehnologiile bateriilor, acest lucru ar însemna contribuția la obiectivele Alianței europene pentru baterii și la obiectivul ca aproape 90 % din cererea anuală de baterii din UE să fie satisfăcută de producătorii de baterii din Uniune, însemnând o capacitate de producție a Uniunii de cel puțin 550 GWh până în 2030. Pentru producătorii de electrolizoare din Uniune, planul REPowerEU stabilește ca obiectiv de atins până în 2030 o capacitate de 10 milioane de tone de hidrogen din surse regenerabile produs intern și de 10 milioane de tone provenit din importuri. Pentru ca poziția de lider tehnologic a Uniunii să se traducă printr-o poziție de lider comercial, astfel cum se susține în Declarația comună privind electrolizoarele a Comisiei și a Alianței europene pentru hidrogen curat, producătorilor de electrolizoare din Uniune ar trebui să li se ofere posibilitatea de a-și spori și mai mult capacitatea, pentru a ajunge la o capacitate totală a electrolizoarelor instalate de cel puțin 100 GW de hidrogen până în 2030. Planul RePowerEU stabilește de asemenea un obiectiv de creștere a producției de biometan durabil până la 35 de miliarde de metri cubi până în 2030. Având lanțul de aprovizionare în mare parte în Europa în prezent, biometanul contribuie deja la reziliența Uniunii, iar această situație ar trebui promovată în continuare. Producătorii de combustibili de aviație și maritimi din Uniune trebuie să continue să dezvolte și să producă combustibili alternativi durabili, precum și să mărească ponderea acestora pentru a contribui în mod semnificativ la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din sectorul transporturilor cu 90 % în 2050, precum și pentru a îndeplini obligațiile prevăzute în Regulamentul (UE) 2023/2405 al Parlamentului European și al Consiliului (11) și Regulamentul (UE) 2023/1805 al Parlamentului European și al Consiliului (12). Această reducere este, de asemenea, puternic sprijinită de Alianța industrială pentru lanțul valoric al combustibililor din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Uniunea trebuie să se asigure că mediul de reglementare și cadrul de sprijin pentru producătorii de tehnologii legate de combustibilii alternativi durabili destinați sectoarelor aviatic și maritim le permit acestora să își sporească capacitățile de producție de-a lungul întregului lanț valoric al combustibililor, de la colectarea și aprovizionarea cu materii prime până la amestec, inclusiv capacitățile de conversie și de rafinare.

(17) Luând în considerare aceste obiective împreună și faptul că, pentru anumite elemente ale lanțului de aprovizionare, cum ar fi invertoarele, precum și celulele solare, plachetele și lingourile pentru energia fotovoltaică sau catozii și anozii pentru baterii, capacitatea de producție a Uniunii este scăzută. Pentru a se contribui la abordarea preocupărilor referitoare la dependența de importuri și la vulnerabilitatea față de acestea și pentru a se asigura îndeplinirea obiectivelor Uniunii în materie de climă și energie, ar trebui stabilită o valoare de referință globală pentru capacitatea de producție de produse tehnologice „zero net” în Uniune, urmărindu-se în același timp o valoare de referință similară pentru tehnologiile „zero net”. Capacitatea de producție anuală a Uniunii în ceea ce privește tehnologiile „zero net” ar trebui să urmărească să se apropie sau să atingă o valoare de referință anuală globală de producție de cel puțin 40 % din nevoile anuale de implementare până în 2030 pentru tehnologiile „zero net” luate în considerare în ansamblu.

(18) În același timp, produsele bazate pe tehnologie „zero net” vor contribui la reziliența și securitatea aprovizionării cu energie curată a Uniunii. Securitatea aprovizionării cu energie curată este o condiție prealabilă pentru dezvoltarea economică, precum și pentru ordinea publică și securitate. Produsele bazate pe tehnologie „zero net” vor aduce beneficii și altor sectoare economice importante din punct de vedere strategic, cum ar fi agricultura și producția de alimente, prin asigurarea accesului la energie curată și la mașini la prețuri competitive, contribuind astfel în mod durabil la securitatea alimentară a Uniunii și la asigurarea unei piețe de desfacere tot mai extinse pentru alternativele de origine biologică prin intermediul economiei circulare. În mod similar, realizarea obiectivelor climatice ambițioase ale Uniunii va conduce atât la creștere economică, cât și la bunăstare socială.

(19) Piața mondială a tehnologiilor-cheie de energie curată produse în masă va avea o valoare de aproximativ 650 de miliarde USD pe an până în 2030, ceea ce reprezintă de peste trei ori nivelul actual. La nivel mondial, industria „zero net” crește într-un ritm din ce în ce mai mare. Industria Uniunii poate asigura prosperitatea cetățenilor săi numai dacă este competitivă pe piața mondială și deschisă către aceasta. Un sector tehnologic „zero net” al Uniunii, competitiv la nivel mondial, va oferi sprijin pentru dezvoltarea unei capacități puternice de producție a Uniunii de tehnologii „zero net”. În plus, industriile Uniunii care sunt competitive la nivel mondial în segmentele lanțurilor de aprovizionare cu tehnologie „zero net” vor contribui la reziliența generală a lanțurilor de aprovizionare cu tehnologie „zero net” din Uniune și vor spori accesul Uniunii la tehnologiile „zero net”.

(20) Producerea de tehnologii „zero net” depinde de lanțuri valorice complexe și interconectate la nivel mondial. Pentru a-și menține competitivitatea și a-și reduce actualele dependențe strategice de importuri în ceea ce privește produsele bazate pe tehnologie „zero net” și lanțurile de aprovizionare aferente, evitând, în același timp, crearea de noi dependențe, Uniunea trebuie să își consolideze în continuare baza industrială „zero net” și să devină mai competitivă și mai favorabilă inovării. Împreună cu alte măsuri de creștere a competitivității Uniunii, măsurile de creștere a capacității de producție în Uniune ar trebui să asigure, de asemenea, că Uniunea va juca un rol dominant în părți strategice ale lanțului valoric global, inclusiv în produsele finite, pentru a se asigura nivelul de securitate a aprovizionării de care Uniunea are nevoie pentru a-și atinge obiectivele climatice. Prin urmare, ar trebui stabilită o a doua valoare de referință globală. Capacitatea de producție a Uniunii de tehnologii „zero net” ar trebui să vizeze atingerea unei ponderi crescute a producției mondiale, cu scopul de a atinge 15 % din valoarea producției mondiale până în 2040, pe baza monitorizării prevăzute în prezentul regulament. Această a doua valoare de referință nu ar trebui să se aplice în cazul în care creșterea capacității de producție a Uniunii ar fi semnificativ mai mare decât nevoile de implementare ale Uniunii pentru tehnologiile corespunzătoare necesare pentru atingerea obiectivelor Uniunii în materie de climă și energie.

(21) Pentru implementarea sau extinderea cât mai rapidă a proiectelor de producere de tehnologie „zero net”, inclusiv proiecte strategice „zero net”, în vederea asigurării securității aprovizionării Uniunii cu astfel de tehnologii, este important să se asigure eficiența în materie de planificare și siguranța investițiilor prin reducerea la minimum a sarcinii administrative pentru inițiatorii proiectelor. Din acest motiv, statele membre ar trebui să simplifice procedurile de acordare a autorizațiilor pentru proiectele de producere de tehnologie „zero net”, inclusiv proiecte strategice „zero net”, asigurându-se, în același timp, că aceste proiecte sunt sigure, securizate, durabile din punctul de vedere al mediului și respectă cerințele de mediu, sociale și de siguranță. Dreptul Uniunii în domeniul mediului stabilește condiții comune pentru desfășurarea și conținutul procedurilor naționale de acordare a autorizațiilor, asigurând astfel un nivel ridicat de protecție a mediului. Acordarea statutului de proiect strategic „zero net” nu ar trebui să aducă atingere niciunei condiții de autorizare aplicabile proiectelor relevante, inclusiv celor prevăzute în Directivele 2000/60/CE (13), 2004/35/CE (14), 2010/75/UE (15), 2011/92/UE (16) și 2012/18/UE (17) ale Parlamentului European și ale Consiliului și în Directiva 92/43/CEE a Consiliului (18).

(22) Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, având în vedere organizarea lor internă, de a alege dacă să își înființeze sau să își desemneze punctele unice de contact la nivel local, regional sau național sau la orice alt nivel administrativ relevant. În plus, autoritățile competente relevante ar trebui să precizeze și să facă cunoscute punctului unic de contact cerințele și amploarea informațiilor solicitate de un inițiator de proiect înainte de începerea procedurii de acordare a autorizațiilor. Punctul unic de contact ar trebui să fie responsabil de comunicarea acestor informații inițiatorului proiectului. Punctul unic de contact ar trebui, în calitatea sa de coordonator, să faciliteze furnizarea de informații autorităților competente, în special pentru a evita duplicarea oricăror cereri în cadrul procedurii de acordare a autorizațiilor. Astfel de cereri ar putea include studii, permise sau autorizații.

(23) Pentru a reduce complexitatea și a spori eficiența și transparența procedurii de acordare a autorizațiilor, inițiatorii de proiecte de producere de tehnologie „zero net”, inclusiv proiecte strategice, ar trebui să poată interacționa cu un punct unic de contact, care să fie responsabil de facilitarea și coordonarea întregii proceduri de acordare a autorizațiilor. În acest scop, statele membre ar trebui să stabilească sau să desemneze unul sau mai multe puncte unice de contact, asigurându-se, în același timp, că inițiatorii de proiecte trebuie să interacționeze cu un singur punct de contact. Statele membre ar trebui să decidă dacă un punct unic de contact este, de asemenea, o autoritate care ia decizii de autorizare. Statele membre ar trebui să pună la dispoziția punctului unic de contact, precum și a oricărei autorități implicate în procedura de acordare a autorizațiilor, personal și resurse suficiente pentru a-și exercita atribuțiile în mod eficace.

(24) Pentru ca întreprinderile și inițiatorii proiectelor, inclusiv ai proiectelor transfrontaliere, să poată beneficia în mod direct de avantajele pieței interne, fără a suporta inutil o sarcină administrativă suplimentară, Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului (19), care a înființat portalul digital unic, prevede norme generale pentru furnizarea online de informații, proceduri și servicii de asistență relevante pentru funcționarea pieței interne. Informațiile care trebuie transmise oricăror autorități relevante prin intermediul punctului unic de contact în cauză în cadrul procedurii de acordare a autorizațiilor în temeiul prezentului regulament sunt incluse în anexa I la Regulamentul (UE) 2018/1724, iar procedurile aferente sunt incluse în anexa II la regulamentul respectiv, astfel încât inițiatorii proiectelor să poată beneficia de proceduri integral online și de serviciile sistemului tehnic bazat pe principiul „doar o singură dată”. Punctele unice de contact stabilite sau desemnate în temeiul prezentului regulament sunt incluse în lista serviciilor de asistență și de soluționare a problemelor din anexa III la Regulamentul (UE) 2018/1724.

(25) Proiectele de producere de tehnologie „zero net” fac obiectul unor proceduri de acordare a autorizațiilor îndelungate și complexe care pot dura între doi și șapte ani, în funcție de statul membru, de tehnologia în cauză și de segmentul lanțului valoric. Având în vedere dimensiunea investițiilor necesare, în special în cazul proiectelor de tip gigafabrică necesare pentru obținerea economiilor de scară preconizate, procedurile de acordare a autorizațiilor inadecvate creează un obstacol suplimentar, adesea dăunător, în calea creșterii capacității de producție de tehnologii „zero net” în Uniune. Pentru a oferi inițiatorilor proiectelor și altor investitori securitatea și claritatea de care au nevoie pentru a intensifica dezvoltarea proiectelor de producere de tehnologie „zero net”, statele membre ar trebui să se asigure că procedura de acordare a autorizațiilor pentru aceste proiecte nu depășește termenele prestabilite. Pentru proiectele strategice „zero net”, durata procedurii de acordare a autorizațiilor nu ar trebui să depășească 12 luni pentru instalațiile cu o producție anuală mai mare sau egală cu 1 GW și nouă luni pentru cele cu o producție anuală mai mică de 1 GW, sau 18 luni pentru toate autorizațiile necesare pentru exploatarea unui sit strategic de stocare a CO2 și pentru implementarea proiectelor conexe de captare și transport al CO2. Pentru proiectele de producere de tehnologie „zero net”, durata procedurii de acordare a autorizațiilor nu ar trebui să depășească 18 luni pentru instalațiile cu o producție anuală mai mare sau egală cu 1 GW și 12 luni pentru cele cu o producție anuală mai mică de 1 GW. Pentru tehnologiile „zero net” pentru care indicatorul GW nu este relevant, cum ar fi rețelele și tehnologiile de captare și stocare a dioxidului de carbon (CSC) sau tehnologiile de transport și utilizare a CO2, ar trebui să se aplice limitele superioare ale termenelor respective. Cu toate acestea, prima etapă a evaluării impactului asupra mediului în temeiul Directivei 2011/92/UE, care constă în pregătirea unui raport de evaluare a impactului asupra mediului, este adesea efectuată în principal de inițiatorul proiectului. Prin urmare, această etapă nu ar trebui integrată în termenele pe care statele membre trebuie să le respecte, astfel cum sunt menționate în procedura de acordare a autorizațiilor. În acest scop, punctul unic de contact ar trebui să transmită data până la care inițiatorul proiectului trebuie să prezinte raportul de evaluare a impactului asupra mediului, iar orice perioadă cuprinsă între data transmisă și prezentarea efectivă a raportului nu ar trebui să fie luată în considerare la calcularea termenului. Același principiu ar trebui să se aplice în cazul în care, după consultările necesare, punctul unic de contact informează inițiatorul proiectului despre posibilitatea de a prezenta informații suplimentare pentru a completa raportul de evaluare a impactului asupra mediului. În cazuri excepționale legate de natura, complexitatea, amplasarea sau dimensiunea proiectului propus, statele membre ar trebui să poată prelungi termenele. Astfel de cazuri excepționale ar putea include circumstanțe neprevăzute care determină necesitatea de a completa evaluările de mediu legate de proiect sau întârzieri cauzate de procese de expropriere, atunci când acestea sunt necesare.

(26) Este posibil ca unele proiecte specifice de producție „zero net” să fie recunoscute ca proiecte strategice „zero net”. Acestea aduc beneficii suplimentare, în special în ceea ce privește reducerea dependențelor Uniunii sau realizarea uniunii energetice și a obiectivelor climatice. Proiectele de producție „zero net” pot contribui la consolidarea rezilienței tehnologice și industriale a Uniunii prin creșterea capacității de producție pentru un segment esențial al unui lanț de aprovizionare. În special, adăugarea capacității de producție pentru sectoarele pentru care capacitatea de producție a Uniunii reprezintă o cotă semnificativă din producția mondială și care joacă un rol esențial în reziliența Uniunii permite consolidarea poziției Uniunii în cadrul lanțului mondial de aprovizionare „zero net” și contribuie la abordarea preocupărilor legate de vulnerabilitatea față de importuri. În plus, aceste proiecte pot aduce beneficii suplimentare în ceea ce privește dezvoltarea competențelor și competitivitatea și pot sprijini obiectivele de decarbonizare ale Uniunii prin punerea în aplicare a unor practici de producție circulare și durabile. Având în vedere orice astfel de beneficii suplimentare, proiectele respective ar trebui să fie selectate ca proiecte strategice de către statele membre și ar trebui să beneficieze de un cadru care să permită o punere în aplicare mai rapidă a acestora, în special prin acordarea statutului prioritar și termene mai scurte în procedura de acordare a autorizațiilor. Inițiatorii de proiecte care doresc să primească statutul de proiect strategic „zero net” trebuie să solicite în mod oficial acest statut statului membru relevant, în conformitate cu criteriile de depunere și recunoaștere prevăzute în prezentul regulament.

(27) Evaluările și autorizațiile de mediu necesare în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv în ceea ce privește apa, solul, aerul, ecosistemele, habitatele, biodiversitatea și păsările, fac parte integrantă din procedura de acordare a autorizației pentru un proiect de producere de tehnologie „zero net” și reprezintă o garanție esențială pentru prevenirea sau reducerea la minimum a impactului negativ asupra mediului. Cu toate acestea, pentru a asigura previzibilitatea și rapiditatea procedurilor de acordare a autorizațiilor pentru proiectele de producere de tehnologie „zero net”, ar trebui valorificat orice potențial de simplificare a evaluărilor și autorizațiilor necesare, fără a scădea nivelul de protecție a mediului. În această privință, ar trebui grupate evaluările necesare pentru a preveni suprapunerile inutile și ar trebui ca inițiatorii proiectelor și autoritățile responsabile să stabilească de comun acord și în mod explicit domeniul de aplicare al evaluării grupate înainte de efectuarea acesteia, pentru a preveni acțiunile ulterioare inutile.

(28) Conflictele legate de exploatarea terenurilor pot crea obstacole în calea implementării proiectelor de producere de tehnologie „zero net”. Planurile bine concepute, inclusiv planurile de amenajare a teritoriului și zonarea, ar trebui să analizeze oportunitatea introducerii unor posibile proiecte de producere de tehnologie „zero net”, ținând seama, în același timp, de rezultatele consultărilor publice și de impactul potențial asupra mediului. Aceste planuri pot contribui la echilibrarea interesului public și a binelui comun, reducând potențialul de conflict și accelerând implementarea durabilă a proiectelor de producere de tehnologie „zero net” în Uniune. Prin urmare, atunci când elaborează planuri, autoritățile naționale, regionale și locale relevante ar trebui încurajate să includă, după caz, dispoziții privind proiectele de producere de tehnologie „zero net”, inclusiv proiectele strategice „zero net”.

(29) Gruparea activităților industriale îndreptată către simbioza industrială poate minimiza impactul activităților asupra mediului și asigură câștiguri în materie de eficiență pentru actorii din industrie implicați. Gruparea poate contribui în mod substanțial la atingerea obiectivelor prezentului regulament. În această privință, prezentul regulament promovează dezvoltarea văilor de accelerare „zero net” (denumite în continuare „văile”). Obiectivele acestor văi sunt de a crea clustere de activități industriale „zero net”, pentru a spori atractivitatea Uniunii ca loc de desfășurare a activităților de producție și pentru a simplifica în continuare procedurile administrative pentru instituirea unor capacități de producție „zero net”. Văile ar trebui să fie limitate în sfera geografică și tehnologică pentru a promova simbioza industrială. Atunci când definesc domeniul de aplicare, statele membre ar trebui să țină seama de necesitatea de a favoriza utilizările multiple ale zonelor identificate pentru a asigura extinderea, reindustrializarea sau crearea clusterelor industriale ale Uniunii de tehnologii „zero net”, precum și disponibilitatea infrastructurii de transport și de rețea relevante, a stocării și a altor instrumente de flexibilitate. Înființarea văilor ar trebui să corespundă oricărei rezerve de proiecte planificate sau existente și potențialului de a accesa sau organiza oportunități de educație și formare pentru a asigura disponibilitatea forței de muncă calificate. Văile ar trebui desemnate de statele membre și fiecare desemnare ar trebui să fie însoțită de un plan care să stabilească măsuri naționale concrete de creștere a atractivității văii ca loc de producție. Văile ar trebui, în special, să fie utilizate ca instrument de consolidare a activităților industriale „zero net” în regiuni, ținând seama de tranziția justă și de obiectivele acesteia, în special în regiunile carbonifere aflate în tranziție.

(30) Statele membre ar trebui să poată desemna și sprijini văile. Atunci când desemnează o vale, statul membru ar trebui să întocmească un plan, în care să precizeze activitatea de producție „zero net” care urmează să fie acoperită în vale (denumit în continuare „planul”). Statele membre ar trebui, de asemenea, să efectueze evaluările impactului asupra mediului, după cum este necesar pentru activitățile de producție „zero net” care urmează să fie desfășurate în vale. Astfel de evaluări ale impactului limitează în mod substanțial necesitatea ca întreprinderile să efectueze evaluările pentru autorizațiile necesare activităților de producție „zero net” din sfera de aplicare a văii. Planul ar trebui să includă rezultatele evaluărilor impactului asupra mediului, precum și măsurile naționale care trebuie luate pentru a minimiza sau a atenua orice impact negativ asupra mediului. Planul ar trebui să includă și măsuri naționale concrete de susținere a activității industriale în sfera de aplicare a văii. Aceste măsuri ar trebui să includă acțiuni de investiții sau de declanșare de investiții private în infrastructura energetică, digitală și de transport, precum și acțiuni de reducere a cheltuielilor operaționale pentru industria din vale, cum ar fi contractele pentru diferență în cazul prețurilor la energie. Alte măsuri care trebuie luate în considerare includ acelea care consolidează protecția proprietății intelectuale, înființarea unui centru de inovare în vale, precum și atragerea întreprinderilor nou-înființate în vale. Pentru a asigura securitatea investițiilor pentru industria din Uniune, planul ar trebui să specifice și durata măsurilor de sprijin.

(31) Statele membre sunt încurajate să desemneze văi în regiunile mai puțin dezvoltate și de tranziție, precum și în zonele asistate. Investițiile cu scopul de a înființa văi, de a le dota cu o infrastructură adecvată, de a transforma siturile dezafectate și de a dezvolta competențe locale, pot beneficia de sprijin financiar public, inclusiv prin intermediul fondurilor gestionate în comun, și anume Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune instituite prin Regulamentul (UE) 2021/1058 al Parlamentului European și al Consiliului (20), Fondul pentru o tranziție justă instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European și al Consiliului (21) și Fondul social european Plus (FSE+) instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1057 al Parlamentului European și al Consiliului (22). În conformitate cu normele care reglementează fiecare fond și la discreția autorităților de management relevante, aceste investiții pot beneficia de cele mai ridicate rate de cofinanțare posibile permise de fiecare fond.

(32) Având în vedere rolul văilor în agregarea și punerea în comun a resurselor care sunt relevante pentru autonomia strategică deschisă a Uniunii și contribuția acestora la securitatea aprovizionării Uniunii cu tehnologii „zero net”, precum și la tranziția verde și cea digitală, autoritățile relevante responsabile cu acordarea autorizațiilor ar trebui să considere că văile sunt de interes public. Această măsură constă în introducerea unei dispoziții care prevede că proiectele din văi sunt de interes public în sensul legislației relevante a Uniunii în domeniul mediului. Proiectele respective nu ar trebui să aibă efecte negative majore asupra mediului care nu pot fi atenuate sau compensate. Pe baza unei evaluări ex ante, autoritatea relevantă responsabilă cu acordarea autorizațiilor poate concluziona că interesul public servit de proiectele dintr-o vale prevalează asupra intereselor publice legate de natură și de protecția mediului și că, în consecință, proiectele pot fi autorizate, sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor relevante prevăzute în Directiva 2000/60/CE, în Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (23), în Directiva 92/43/CEE și în actele legislative ale Uniunii privind restaurarea naturii.

(33) 33) Imprevizibilitatea, complexitatea și, uneori, durata excesivă a procedurilor naționale de acordare a autorizațiilor subminează securitatea investițiilor necesare pentru dezvoltarea eficace a proiectelor de producere de tehnologie „zero net”, inclusiv proiecte strategice „zero net”. Prin urmare, pentru a asigura și a accelera punerea eficace în aplicare, statele membre ar trebui să aplice proceduri de autorizare simplificate și eficiente. În plus, statele membre ar trebui să ia în considerare politici de inovare în domeniul respectiv. În plus, proiectele strategice „zero net” ar trebui considerate urgente la nivel național și ar trebui, prin urmare, să beneficieze de un statut prioritar în măsura în care dreptul intern prevede astfel de proceduri de urgență în toate procedurile de natură judiciară și de soluționare a litigiilor referitoare la aceste proiecte, asigurând în același timp respectarea dreptului la apărare, dacă și în măsura în care dreptul intern prevede astfel de proceduri de urgență. Acest lucru ar trebui realizat fără a împiedica autoritățile competente să simplifice procedurile de acordare a autorizațiilor pentru, printre altele, alte proiecte de producere de tehnologie „zero net” care nu sunt proiecte strategice „zero net”.

(34) Pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru 2030, este necesar să se pună un accent deosebit pe proiecte strategice „zero net”, ținând cont, de asemenea, de contribuția lor semnificativă la traiectoria către zero emisii nete de CO2 până în 2050. Aceste proiecte joacă un rol esențial în autonomia strategică deschisă a Uniunii, asigurând accesul cetățenilor la energie curată, la prețuri accesibile și sigură. Având în vedere rolul lor, proiectele respective ar trebui să beneficieze de proceduri de autorizare și mai simplificate și eficiente, de statutul de proiecte de cea mai mare importanță națională posibilă în temeiul dreptului intern și de sprijin suplimentar pentru atragerea de investiții, îndeplinind în același timp obligațiile Uniunii și internaționale în temeiul Directivelor 2009/147/CE și 92/43/CEE, al actelor legislative ale Uniunii privind restaurarea naturii și al Convenției Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, precum și obligațiile aplicabile în domeniul dreptului social și al muncii instituite prin dreptul Uniunii sau prin dreptul intern.

(35) Având în vedere rolul lor în asigurarea securității aprovizionării Uniunii cu tehnologii „zero net” și contribuția lor la autonomia strategică deschisă a Uniunii și la tranziția verde și cea digitală, autoritatea relevantă responsabilă cu acordarea autorizațiilor ar trebui să considere proiectele strategice „zero net” ca fiind de interes public. Pe baza unei evaluări de la caz la caz, o autoritate responsabilă cu acordarea autorizațiilor poate concluziona că interesul public servit de proiect prevalează asupra intereselor publice legate de natură și protecția mediului și că, în consecință, proiectul poate fi autorizat, cu condiția îndeplinirii tuturor condițiilor relevante prevăzute în Directiva 2000/60/CE, 2009/147/CE sau 92/43/CEE sau în actele legislative ale Uniunii privind restaurarea naturii.

(36) De asemenea, este necesar să se prevadă măsuri pentru atingerea obiectivului Uniunii privind o capacitate operațională anuală de injectare de CO2 de 50 de milioane de tone până în 2030, sprijinind astfel decarbonizarea industriilor Uniunii și combaterea schimbărilor climatice.

(37) În 2020, Comisia a adoptat o strategie a UE pentru integrarea sistemului energetic. Această strategie a stabilit o viziune asupra modului în care se poate accelera tranziția către un sistem energetic mai integrat, care să sprijine o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei la cel mai scăzut nivel de costuri în toate sectoarele. Ea cuprinde trei concepte complementare care se consolidează reciproc: în primul rând, un sistem energetic mai „circular”, având în centru eficiența energetică; în al doilea rând, o mai mare electrificare directă a sectoarelor de utilizare finală; în al treilea rând, utilizarea combustibililor din surse regenerabile și cu conținut scăzut de carbon, inclusiv a hidrogenului. Considerentele legate de integrarea sistemului energetic se referă la soluții pentru integrarea deplină a întregii energii electrice generate de instalațiile de energie din surse regenerabile în sistemul energetic mai larg. Aceasta include adoptarea unor soluții tehnice care să permită integrarea surplusului de energie electrică produsă de instalațiile de energie din surse regenerabile, inclusiv prin stocarea în diferitele sale forme și prin gestionarea cererii, precum și prin extinderea în rețea a surselor de energie care nu sunt bazate pe combustibili fosili și care pot fi planificate.

(38) CSC este o tehnologie care va contribui la atenuarea schimbărilor climatice. Aceasta constă în captarea CO2 emis de instalațiile industriale, transportarea acestuia la un sit de stocare și injectarea acestuia într-o formațiune geologică subterană adecvată, în scopul stocării permanente.

(39) Există o lipsă de coordonare în dezvoltarea soluțiilor CSC pentru industrie. Pe de o parte, în pofida faptului că semnalul de preț al CO2 oferit în cadrul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii face astfel de investiții viabile din punct de vedere economic, industriile care investesc în captarea emisiilor de CO2 se confruntă cu un risc semnificativ de a nu avea acces la un sit de stocare geologică autorizat. Pe de altă parte, investitorii în primele situri de stocare a CO2 se confruntă cu costuri inițiale legate de identificarea, dezvoltarea și evaluarea acestora înainte chiar de a putea solicita o autorizație de stocare reglementară. Transparența legată de capacitatea potențială de stocare a CO2 în ceea ce privește adecvarea din punct de vedere geologic a zonelor relevante și toate datele geologice existente, inclusiv datele brute și datele de referință, în special din explorarea siturilor de producție a hidrocarburilor, poate sprijini operatorii de pe piață să își planifice investițiile. Statele membre ar trebui, luând în considerare în același timp confidențialitatea, securitatea națională și sensibilitățile comerciale, precum și oferirea de compensații adecvate pentru datele generate și deținute de sectorul privat, să pună aceste date existente la dispoziția publicului și să raporteze periodic, dintr-o perspectivă orientată spre viitor, cu privire la orice progrese înregistrate în dezvoltarea siturilor de stocare a CO2 și la nevoile corespunzătoare privind capacitățile de injectare și de stocare, în scopul îndeplinirii în mod colectiv a obiectivului la nivelul Uniunii privind capacitatea de injectare de CO2. Aceste obligații de transparență nu aduc atingere dreptului statelor membre de a nu autoriza sau de a limita instalarea de capacități de stocare a CO2 pe teritoriul lor.

(40) Pentru a se evita deprecierea activelor și pentru a se asigura că o capacitate de injectare viabilă din punct de vedere economic duce la reduceri ale emisiilor de CO2, ar trebui să se construiască argumente economice de-a lungul întregului lanț valoric. Prin urmare, până în 2030, trebuie instituite lanțuri valorice CSC complete și individuale, inclusiv captarea, transportul și stocarea, prin intermediul unor politici eficace la nivelul Uniunii și la nivel național, cu reglementări adecvate care să garanteze concurența și accesul liber.

(41) Un obstacol major în calea investițiilor în captarea dioxidului de carbon, care sunt în prezent din ce în ce mai viabile din punct de vedere economic, este disponibilitatea siturilor de stocare a CO2 operaționale în Uniune, care stau la baza stimulentelor prevăzute de Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (24). Pentru extinderea tehnologiei și sporirea capacităților de producție de vârf, Uniunea trebuie să dispună de o ofertă orientată spre viitor de situri de stocare geologică permanentă a CO2 autorizate în conformitate cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (25), precum și de infrastructuri de transport al CO2. Prin definirea unui obiectiv la nivelul Uniunii privind o capacitate operațională anuală de injectare de CO2 de 50 de milioane de tone până în 2030, în concordanță cu capacitățile necesare preconizate pentru 2030 și ținând seama de întreprinderile care își desfășoară activitatea în principal în statele membre cu o capacitate de stocare foarte limitată din cauza constrângerilor juridice, geologice, geografice, tehnice sau ale pieței, sectoarele relevante își pot coordona investițiile în direcția unui lanț valoric european de transport și stocare a CO2„zero net”, pe care industriile îl pot utiliza pentru a-și decarboniza operațiunile. Această primă implementare va sprijini, de asemenea, stocarea suplimentară a CO2 în perspectiva anului 2050. Potrivit estimărilor Comisiei, Uniunea ar putea fi nevoită să capteze până la 550 de milioane de tone de CO2 pe an până în 2050 pentru a-și îndeplini obiectivul de zero emisii nete, inclusiv în ceea ce privește absorbțiile de carbon. Acest prim obiectiv privind capacitatea de stocare la scară industrială va reduce riscurile asociate investițiilor în captarea emisiilor de CO2 ca instrument important pentru atingerea neutralității climatice. După încorporarea prezentului regulament în Acordul privind Spațiul Economic European, obiectivul Uniunii privind o capacitate operațională anuală de injectare de CO2 de 50 de milioane de tone până în 2030 va fi ajustat în consecință. Pentru a asigura atingerea obiectivului Uniunii, statele membre ar putea lua măsurile necesare pentru a facilita și a stimula implementarea proiectelor CSC. Astfel de măsuri ar trebui să includă, de asemenea, măsuri de stimulare a emițătorilor să capteze emisiile și sprijin pentru investiții pentru investitori în infrastructurile de transport al CO2 pentru transportul CO2 către siturile de stocare.

(42) Orice acord internațional referitor la stocarea permanentă a CO2 din Uniune în țări terțe ar trebui să prevadă condiții echivalente pentru a asigura stocarea geologică a CO2 captat, în permanență securizat și sigur din punctul de vedere al mediului și pentru a garanta că stocarea CO2 din Uniune nu este utilizată pentru a crește producția de hidrocarburi și corespunde unei reduceri reale a emisiilor.

(43) Prin acordarea statutului de proiecte strategice „zero net” pentru siturile de stocare a CO2 și orice proiecte conexe de captare de CO2 și de infrastructură a CO2 care contribuie la îndeplinirea obiectivului Uniunii pentru 2030, dezvoltarea siturilor de stocare a CO2 poate fi accelerată și facilitată, iar cererea industrială în creștere de situri de stocare poate fi direcționată către siturile de stocare cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor. Un număr tot mai mare de câmpuri de petrol și gaze în curs de epuizare, care ar putea fi transformate în situri sigure de stocare a CO2, se află la sfârșitul duratei de viață utilă. În plus, industria petrolului și a gazelor și-a afirmat hotărârea de a iniția o tranziție energetică și deține activele, competențele și cunoștințele necesare pentru a explora și a dezvolta situri de stocare suplimentare. Pentru îndeplinirea obiectivului Uniunii de 50 de milioane de tone de capacitate operațională anuală de injectare de CO2 până în 2030, actorii din acest sector trebuie să își pună în comun contribuțiile pentru a anticipa cererea și a asigura CSC ca soluție la provocările climatice. Pentru a asigura dezvoltarea în timp util, la nivelul întregii Uniuni și eficientă din punctul de vedere al costurilor a siturilor de stocare a CO2 în concordanță cu obiectivul Uniunii privind capacitatea de injectare, titularii de licențe din sectorul producției de petrol și gaze în Uniune ar trebui să contribuie la acest obiectiv proporțional cu capacitatea lor de producție de petrol și gaze, creând, în același timp, condiții flexibile pentru a coopera și a ține seama de alte contribuții ale terților. Ar trebui încurajată o abordare bazată pe lanțuri valorice prin acțiuni întreprinse atât la nivelul UE, cât și la nivel național. În consecință, titularii de licențe din sectorul producției de petrol și gaze din Uniune ar trebui să realizeze investițiile necesare și să sprijine dezvoltarea unor modele de afaceri viabile pentru întregul lanț valoric al dioxidului de carbon.

(44) Pentru a contribui la obiectivul Uniunii privind capacitatea de injectare de CO2, entitățile obligate pot încheia acorduri cu entități neobligate pentru a-și îndeplini integral sau parțial obligația. Aceste acorduri pot face parte dintr-un acord de asociere în participație care stabilește un sit de stocare sau pot fi desfășurate separat între părți pentru a îndeplini contribuția entității obligate. În cazul în care astfel de asocieri în participație au fost înființate înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament, capacitatea totală de injectare a proiectului comun relevant de stocare a CO2 poate fi utilizată pentru a îndeplini obligațiile părților obligate.

(45) Pentru a se asigura că siturile de stocare sunt dezvoltate în condiții de piață solide, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare care să analizeze relația dintre cererea concretă de capacitate de injectare din proiectele de captare a CO2 și infrastructura principală necesară pentru transportul de CO2 în curs sau care urmează să fie operațional până în 2030 și obligațiile privind capacitatea de stocare pentru 2030.

(46) Derogările de la această obligație reprezintă un instrument esențial pentru a preveni deprecierea activelor în aceste circumstanțe. Pentru a aplica efectiv aceste derogări, statele membre și Comisia ar trebui să colaboreze pe deplin cu entitățile autorizate relevante în orice evaluare a necesității unei derogări, în special în cazul în care o entitate autorizată semnalează necesitatea unei derogări. În scopul realizării obiectivului Uniunii privind capacitatea de injectare de CO2, în cazul în care, pe baza evaluării Comisiei, nu se acordă nicio derogare sau în cazul în care statul membru relevant nu a solicitat o derogare, Comisia și statul membru vor colabora cu entitățile autorizate relevante pentru a contribui la soluționarea obstacolelor și a barierelor, astfel încât să faciliteze îndeplinirea obligației.

(47) Efortul politic suplimentar este esențial pentru a se asigura implementarea planificării infrastructurii transfrontaliere. Accesibilitatea și conectivitatea întregii game de modalități de transport al CO2 joacă un rol esențial pentru implementarea proiectelor CSC și a proiectelor de captare și utilizare a dioxidului de carbon. Astfel de modalități acoperă transportul cu nave, șlepuri, trenuri și camioane, precum și instalațiile fixe de racordare și andocare, pentru lichefiere, stocare tampon și convertoare de CO2 în perspectiva transportării mai departe prin conducte și în moduri de transport dedicate.

(48) Ar trebui să fie posibil pentru statele membre să constituie entități sau să ofere sprijin pentru constituirea acestora, care să aibă obiectivul de a crea rețele de transport de CO2, inclusiv construirea de infrastructuri sau furnizarea de nave sau de alte mijloace de transport.

(49) Captarea, stocarea și utilizarea de CO2 va fi în mod inevitabil parte a viitorului decarbonizat al Uniunii, inclusiv absorbțiile. Este necesară o piață funcțională la nivelul Uniunii pentru activitățile de captare a CO2, de servicii de injectare de CO2, de servicii de transport a CO2 și de utilizare a dioxidului de carbon. Această piață ar trebui să îndeplinească anumite obiective de politică publică în modul cel mai avantajos din punct de vedere economic. Un obiectiv general este decarbonizarea durabilă și eficientă din punctul de vedere al costurilor a industriei Uniunii prin asigurarea faptului că orice emisii de CO2 care nu pot fi reduse prin mijloace tehnice sau în cazul în care reducerea acestor emisii nu este viabilă din punct de vedere economic pot fi captate și stocate sau utilizate, evitând emisiile întârziate. Piața respectivă ar trebui, de asemenea, să asigure siguranța, durabilitatea și permanența stocării geologice a CO2 captat și că CO2 captat este disponibil pentru activitățile de utilizare a carbonului, în conformitate cu obiectivele climatice ale Uniunii. O piață funcțională pentru CO2 ar trebui să se bazeze, de asemenea, pe o rețea de infrastructuri de transport al CO2 cu o amprentă de mediu minimă, accesibilă actorilor de pe piață în condiții echitabile, deschise și nediscriminatorii. Piața ar trebui să respecte standardele de mediu ale Uniunii.

(50) Utilizarea CO2 captat în anumite procese de producție poate stoca permanent CO2 sau poate contribui la reducerea dependenței Uniunii de combustibilii fosili. Prin urmare, toate entitățile implicate în lanțul valoric al activităților de injectare a CO2 prevăzute în prezentul regulament ar trebui încurajate să analizeze dacă CO2 care urmează să fie stocat ar putea fi stocat permanent în produse noi sau ar putea sprijini obiectivele Uniunii de a-și reduce dependența de combustibilii fosili.

(51) Uniunea a contribuit la clădirea unui sistem economic mondial fundamentat pe un comerț deschis, transparent și bazat pe norme, a insistat pentru respectarea și promovarea standardelor de durabilitate socială și a mediului și de tranziție climatică și este pe deplin angajată față de aceste valori. Uniunea urmărește să asigure condiții de concurență echitabile prin reformarea Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), construirea de noi parteneriate și combaterea practicilor comerciale neloiale și a supracapacității de producție, pentru a asigura un mediu concurențial echitabil pentru industria Uniunii, inclusiv prin parteneriate industriale „zero net”, oferind locuri de muncă de calitate lucrătorilor.

(52) Pentru a asigura accesul Uniunii la o aprovizionare sigură și durabilă cu tehnologii „zero net” necesare pentru a proteja reziliența Uniunii și pentru a-și atinge obiectivele de neutralitate climatică, piața internă trebuie să fie un mediu favorabil pentru a permite inovarea în domeniul tehnologiilor „zero net”. Inovarea va fi un factor esențial pentru asigurarea competitivității Uniunii, precum și pentru atingerea obiectivelor de zero emisii nete cât mai curând posibil. Având în vedere evoluțiile rapide ale tehnologiilor „zero net”, precum și orientările semnificative în materie de reglementare furnizate pentru tranziția verde, este extrem de important, pentru a atinge obiectivele prezentului regulament, ca impactul potențial al dreptului Uniunii și al inițiativelor de politică în privința inovării să fie luat în considerare în cursul pregătirii, examinării și revizuirii lor prin aplicarea principiului inovării.

(53) Pentru a reflecta obiectivele prezentului regulament, Comisia ar putea analiza dacă să actualizeze căile de tranziție care sunt dezvoltate în urma comunicării Comisiei din mai 2021 și care ar putea identifica factorii favorizanți, precum și blocajele din calea tranziției și a competitivității industriei Uniunii, sau ar putea lua în considerare prezentul regulament în orice astfel de inițiative viitoare.

(54) În cadrul primului pilon al Planului industrial al Pactului verde, Uniunea urmează să dezvolte și să mențină o bază industrială pentru furnizarea de soluții tehnologice „zero net” cu scopul de a-și asigura aprovizionarea cu energie, urmărindu-și în același timp obiectivele ambițioase privind neutralitatea climatică. Pentru a sprijini acest obiectiv și pentru a evita dependențele în ceea ce privește aprovizionarea cu tehnologii „zero net” care ar întârzia eforturile Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră sau ar pune în pericol securitatea aprovizionării cu energie, prezentul regulament ar trebui să stabilească dispoziții pentru a încuraja cererea de tehnologii „zero net” durabile și reziliente.

(55) Aplicarea unor cerințe minime obligatorii asigură pârghia prin care cheltuielile publice stimulează achiziții publice mai performante pentru achiziția de produse „zero net” în domeniul durabilității mediului este sporit într-un mod structurat care să poată fi pus în aplicare pentru autoritățile contractante și entitățile contractante. Unele excepții ar trebui să asigure faptul că autoritățile contractante și entitățile contractante evită anumite consecințe nedorite. Aceste excepții se referă la situații de monopol, la disfuncționalități specifice ale pieței sau la situații în care autoritățile contractante sau entitățile contractante s-ar putea confrunta cu costuri disproporționate sau cu incompatibilități tehnice. Autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să aibă în continuare libertatea de a include cerințe minime suplimentare în documentele lor referitoare la achiziții publice, cu condiția ca acestea să respecte Directivele 2014/23/UE (26), 2014/24/UE (27) sau 2014/25/UE (28) ale Parlamentului European și ale Consiliului și legislația sectorială aplicabilă. De asemenea, acestea ar trebui să fie libere, în aceleași condiții, să utilizeze, în plus, criterii de atribuire pentru identificarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, cum ar fi prețul, costul sau alte criterii.

(56) În cazul contractelor de lucrări și al concesiunilor de lucrări care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să aleagă una sau mai multe condiții, cerințe sau obligații contractuale specifice pentru a contribui la atingerea mai multor obiective, cum ar fi abordarea considerentelor sociale sau legate de ocuparea forței de muncă pentru a obține un rezultat social pozitiv, ținând seama în mod eficace de preocupările în materie de securitate cibernetică, după caz, sau obținerea unei asigurări suficiente că produsele relevante vor fi livrate în timp util. Aceste aspecte sunt, de asemenea, importante pentru promovarea rezilienței. Ar trebui prevăzute și unele excepții care se referă la situații de monopol, la disfuncționalități specifice ale pieței sau la situații în care autoritățile contractante sau entitățile contractante s-ar putea confrunta cu costuri disproporționate sau cu incompatibilități tehnice.

(57) În unele cazuri, ar trebui să se acorde atenție contribuției ofertei la reziliență în raport cu anumite țări terțe. În cazul în care Comisia a stabilit că proporția unei tehnologii „zero net” sau a principalelor sale componente specifice care provin dintr-o țară terță reprezintă peste 50 % din aprovizionarea cu respectiva tehnologie specifică sau cu componentele respective în cadrul Uniunii, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să fie obligate să includă mai multe condiții în documentele lor de achiziții publice pentru a obține un rezultat rezilient. În acest mod, valoarea tehnologiei specifice „zero net” sau a principalelor componente specifice ale tehnologiei specifice „zero net” care provin din țara terță în cauză nu ar trebui să depășească o limită de 50 % în anumite condiții. În plus, în cazul în care Comisia a stabilit că proporția aprovizionării în cadrul Uniunii cu aceste produse sau componente originare dintr-o țară terță a crescut în medie cu cel puțin 10 puncte procentuale timp de doi ani consecutivi și a atins cel puțin 40 % din aprovizionarea în cadrul Uniunii, ar trebui să se aplice același mecanism. Acest lucru va permite Uniunii să țină seama în mod eficient de dependențele în continuă evoluție. Pentru contractele reglementate de apendicele I al Uniunii la Acordul privind achizițiile publice (AAP) al Organizației Mondiale a Comerțului sau de alte acorduri internaționale relevante obligatorii pentru Uniune, autoritățile contractante și entitățile contractante nu ar trebui să aplice respectivele condiții tehnologiilor „zero net” sau principalelor componente specifice ale acestora care provin din surse de aprovizionare care sunt semnatare ale acordurilor respective.

(58) În cazul nerespectării acestor condiții de reziliență, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui, de asemenea, să solicite, în documentele lor de achiziții publice, obligația contractantului principal de a plăti autorității contractante sau entității contractante în cauză o taxă proporțională de cel puțin 10 % din valoarea tehnologiilor specifice „zero net” din contract, pentru a se asigura că mecanismul este respectat.

(59) Statele membru nu ar trebui să discrimineze sau să acorde un tratament diferit nejustificat unui furnizor de tehnologii „zero net” din alt stat membru. Această obligație reflectă obligația deja existentă a autorităților contractante și a entităților contractante, în conformitate cu Directivele 2014/23/UE, 2014/24/UE și 2014/25/UE, de a trata operatorii economici în mod egal și fără discriminare și de a respecta normele procedurale prevăzute în directivele respective pentru a se asigura că principiile privind egalitatea de tratament și nediscriminarea au efect practic și că procedurile de achiziții publice sunt deschise concurenței.

(60) Fără a aduce atingere dreptului Uniunii aplicabil unei anumite tehnologii, inclusiv în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1781 al Parlamentului European și al Consiliului (29) și Regulamentului (UE) 2023/1542 al Parlamentului European și al Consiliului (30), și cu excepția cazului în care se prevede altfel, atunci când evaluează durabilitatea de mediu a soluțiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete achiziționate în baza prezentului regulament, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să poată lua în considerare diferite elemente cu impact asupra climei și a mediului.

(61) Ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili principii directoare pentru ca autoritățile contractante și entitățile contractante să specifice specificațiile tehnice, cerințele și condițiile de executare a contractelor legate de durabilitatea mediului pentru contractele de achiziții publice. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere dreptului Uniunii aplicabil tehnologiilor specifice, inclusiv în temeiul Regulamentelor (UE) 2024/1781 și (UE) 2023/1542.

(62) Pentru a ține seama, în cadrul unei proceduri de achiziții publice sau al unei licitații, de necesitatea de a sprijini producția sau consumul de energie din surse regenerabile și de necesitatea de a diversifica sursele de aprovizionare cu tehnologii „zero net”, în vederea desprinderii de situația existenței unei surse unice de aprovizionare, și fără a aduce atingere angajamentelor internaționale ale Uniunii, aprovizionarea ar trebui să fie considerată insuficient diversificată cel puțin în cazul în care tehnologia „zero net” sau componentele specifice principale ale acesteia provin dintr-o singură țară terță și reprezintă peste 50 % din aprovizionarea respectivă în cadrul Uniunii.

(63) Pentru a promova conduita responsabilă în afaceri a ofertanților, securitatea cibernetică și securitatea datelor în cadrul tehnologiilor utilizate, al proiectelor și al infrastructurilor conexe și pentru a promova realizarea pe deplin și la timp a proiectelor, autoritățile publice care concep licitații pentru implementarea energiei din surse regenerabile ar trebui să includă criterii de precalificare legate de conduita responsabilă în afaceri, de securitatea cibernetică și securitatea datelor, precum și de capacitatea de a realiza proiectul pe deplin și la timp.

(64) Pentru a sprijini obiectivul de a dezvolta și de a menține o bază industrială pentru furnizarea de tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile vizând asigurarea aprovizionării cu energie a Uniunii și pentru a evita dependențele în ceea ce privește aprovizionarea cu aceste tehnologii care ar întârzia eforturile Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră sau ar pune în pericol securitatea aprovizionării cu energie, autoritățile publice care concep licitații pentru implementarea energiei din surse regenerabile ar trebui să sporească durabilitatea și reziliența aprovizionării cu aceste tehnologii în cadrul Uniunii. Statele membre ar trebui să evalueze contribuția licitațiilor la durabilitate prin examinarea ofertelor din punctul de vedere al durabilității mediului, al contribuției acestora la inovare și al contribuției lor la integrarea sistemului energetic. În acest scop, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a introduce criterii de precalificare sau de atribuire în proiectul licitației. Deși toate proiectele ofertanților ar trebui să îndeplinească criteriile de precalificare pentru a putea participa la licitație, criteriile de atribuire vizează evaluarea și clasificarea diferitelor proiecte care participă la o licitație.

(65) Atunci când analizează ofertele din punctul de vedere al durabilității mediului, fie pe baza unor criterii de precalificare, fie pe baza unor criterii de atribuire, autoritățile publice care concep licitațiile pentru implementarea energiei din surse regenerabile pot lua în considerare diferite elemente cu impact asupra climei și a mediului. Aceste elemente ar putea include durabilitatea și fiabilitatea soluției; ușurința reparării și a întreținerii și accesul la astfel de servicii; ușurința modernizării și a recondiționării; ușurința și calitatea reciclării; utilizarea substanțelor; consumul de energie, apă și alte resurse în una sau mai multe etape ale ciclului de viață al produsului; greutatea și volumul produsului și ale ambalajului acestuia; încorporarea unor materiale regenerabile, reciclate sau a unor componente uzate; cantitatea, caracteristicile și disponibilitatea consumabilelor necesare pentru o funcționare și o întreținere corespunzătoare; amprenta de mediu a produsului și impactul acestuia asupra mediului pe durata ciclului de viață; amprenta de carbon a produsului; eliberarea microplasticelor; emisiile în aer, apă sau sol eliberate în una sau mai multe etape ale ciclului de viață al produsului; cantitățile de deșeuri generate și condițiile de utilizare.

(66) Pentru a sprijini conceperea și producția de tehnologii mai inovatoare și mai avansate în domeniul energiei din surse regenerabile, se poate ține seama, în ceea ce privește contribuția ofertelor la durabilitate, fie pe baza unor criterii de precalificare, fie pe baza unor criterii de atribuire, de contribuția lor la inovare prin prevederea unor criterii de precalificare sau de atribuire care promovează utilizarea unor soluții complet noi sau îmbunătățirea unor soluții comparabile de ultimă generație.

(67) Pentru a sprijini integrarea energiei din surse regenerabile în sistemul energetic al Uniunii și beneficiile acesteia pentru o decarbonizare eficientă din punctul de vedere al costurilor, se poate ține seama, în ceea ce privește contribuția ofertelor la durabilitate, de contribuția lor la integrarea sistemului energetic, de exemplu prin stocarea energiei, recuperarea căldurii reziduale și a frigului, precum și producția de hidrogen din surse regenerabile.

(68) Pentru a spori reziliența aprovizionării cu tehnologii „zero net” în domeniul energiei din surse regenerabile și pentru a evita dependența excesivă de țările cu o concentrație ridicată de aprovizionare în Uniune, autoritățile publice ar trebui să ia în considerare, prin intermediul unor criterii de precalificare sau de atribuire, contribuția la reziliență a diferitelor proiecte care participă la licitații pentru implementarea energiei din surse regenerabile, ținând seama de necesitatea de a diversifica aprovizionarea cu tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile, fără a aduce atingere angajamentelor internaționale ale Uniunii. Atunci când aplică criteriul rezilienței, autoritățile publice ar trebui să țină seama de faptul că aprovizionarea ar trebui cel puțin să fie considerată insuficient diversificată în cazul în care peste 50 % din cererea din cadrul Uniunii pentru o tehnologie specifică „zero net” sau pentru componentele specifice principale ale acesteia provin dintr-o singură țară terță.

(69) Atunci când sunt aplicate drept criterii de atribuire, ponderarea criteriilor privind contribuția ofertei la durabilitate și reziliență în cadrul licitațiilor pentru implementarea energiei din surse regenerabile nu aduce atingere posibilității autorităților care concep licitațiile respective de a stabili un prag mai ridicat pentru criteriile referitoare la durabilitatea mediului, inovare și integrarea sistemului energetic acolo unde acest lucru este compatibil cu eventualele limite pentru criteriile nelegate de preț stabilite în temeiul normelor privind ajutoarele de stat. În orice caz, aplicarea acestor criterii și ponderea lor minimă și combinată în cadrul licitațiilor ar trebui să asigure faptul că licitațiile rămân competitive și respectă articolele 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(70) Pentru a spori aprovizionarea Uniunii cu tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile pentru a atinge, până în 2030, necesarul anual global de referință pentru producție în cadrul Uniunii, în prezentul regulament ar trebui să se prevadă o parte specifică din volumul licitat pentru care se aplică criterii nelegate de preț. Această pondere ar trebui evaluată o dată la doi ani de către Comisie pentru a stabili impactul criteriilor nelegate de preț asupra dezvoltării producției anuale de tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile de către Uniune și asupra utilizării energiei din surse regenerabile, inclusiv impactul lor financiar și impactul lor asupra vitezei de implementare, ținând seama, în același timp, de fezabilitatea și claritatea sistemului pentru dezvoltatorii de proiecte. În cazul în care evaluările arată că aplicarea criteriilor de reziliență și durabilitate contribuie în mod pozitiv la securitatea aprovizionării Uniunii cu tehnologii „zero net”, în special prin creșterea capacității de producție în Uniune a tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile, și nu împiedică în mod semnificativ realizarea obiectivelor privind energia din surse regenerabile prevăzute în Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (31), inclusiv implementarea în fiecare stat membru, aplicarea dispozițiilor respective ar trebui să crească treptat. Fiecare etapă ar trebui să facă obiectul unei evaluări a impactului pentru a se asigura că ponderile mai mari continuă să contribuie în mod pozitiv la securitatea aprovizionării cu tehnologii din domeniul energiei din surse regenerabile și că aceste beneficii depășesc efectele asupra costului și vitezei de implementare a energiei din surse regenerabile. Prin stabilirea cotei din volumul licitat ar trebui, dacă este adecvat și fezabil, să se urmărească ajungerea o creștere globală treptată, cu scopul de a contribui la îndeplinirea obiectivelor generale ale prezentului regulament și de a atinge 50 % până la sfârșitul anului 2029.

(71) În funcție de obiectivele lor privind implementarea energiei din surse regenerabile și de strategiile lor naționale de decarbonizare, statele membre ar putea fi afectate foarte diferit de aplicarea criteriilor de reziliență și durabilitate. Atunci când evaluează impactul acestor criterii asupra implementării energiei din surse regenerabile, Comisia ar trebui, prin urmare, să examineze impactul financiar global și efectele asupra implementării în Uniune, precum și impactul asupra statelor membre și a altor părți interesate relevante, inclusiv asupra gospodăriilor și întreprinderilor. Pentru a determina impactul asupra implementării energiei din surse regenerabile și pentru a ține seama de experiențele practice în ceea ce privește aplicarea unor criterii nelegate de preț, Comisia ar trebui să consulte, în cadrul evaluării sale și într-un mod structurat și transparent, autoritățile naționale care desfășoară licitații.

(72) Criteriile pentru licitații ar putea adăuga o sarcină excesivă pentru inițiatorii proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile cu capacitate redusă. Pentru a limita impactul prezentului regulament asupra licitațiilor pentru sprijinirea proiectelor cu o capacitate maximă de 10 megawați, statele membre ar trebui să poată exclude licitațiile respective din calculul volumului total al capacității licitate pe an.

(73) În cazul în care licitațiile cărora li se aplică criterii de precalificare, reziliență și durabilitate sunt subsubscrise, implementarea energiei din surse regenerabile nu ar trebui încetinită prin obligarea statelor membre să aplice aceste criterii la partea subsubscrisă din volumul licitației. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată exclude din cerințele pentru licitații partea din volumul licitației care este subsubscrisă. Se consideră că o licitație este subsubscrisă atunci când ofertele prezentate pentru licitația respectivă acoperă un volum mai mic decât volumul total al capacității licitate.

(74) În scopul instituirii unor sisteme în beneficiul gospodăriilor, întreprinderilor sau al consumatorilor care să stimuleze achiziționarea de produse finale bazate pe tehnologie „zero net” și fără a aduce atingere angajamentelor internaționale ale Uniunii, aprovizionarea ar trebui să fie considerată insuficient diversificată în cazul în care un singur furnizor acoperă peste 50 % din cererea totală pentru o tehnologie specifică „zero net” în cadrul Uniunii. Pentru a asigura o aplicare coerentă, Comisia ar trebui să publice anual o listă, începând de la data aplicării prezentului regulament, cu distribuția provenienței produselor finite bazate pe tehnologie „zero net” încadrate în această categorie, defalcată în funcție de ponderea aprovizionării Uniunii din diferite surse în cel mai recent an pentru care sunt disponibile date.

(75) Decizia 2014/115/UE a Consiliului (32) a aprobat, printre altele, modificarea AAP. Obiectivul AAP este de a institui un cadru multilateral de drepturi și obligații echilibrate referitoare la contractele de achiziții publice în scopul de a realiza liberalizarea și expansiunea comerțului mondial. Pentru contractele reglementate de apendicele I al Uniunii la AAP, precum și de alte acorduri internaționale pertinente obligatorii pentru Uniune, inclusiv acordurile de liber schimb și articolul III alineatul (8) litera (a) din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994 privind achizițiile de către agențiile guvernamentale de produse dobândite în scopul revânzării sau în vederea utilizării în producția de bunuri în scopul vânzării, autoritățile contractante și entitățile contractante nu ar trebui să aplice cerințele de reziliență la tehnologiile „zero net” sau la principalele componente specifice ale acestora care provin din surse de aprovizionare semnatare ale acordurilor respective.

(76) Aplicarea dispozițiilor privind reziliența în cadrul procedurilor de achiziții publice în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să aducă atingere articolului 25 din Directiva 2014/24/UE și articolelor 43 și 85 din Directiva 2014/25/UE și în conformitate cu Comunicarea Comisiei din 24 iulie 2019 intitulată „Orientări privind accesul ofertanților și al bunurilor din țările terțe pe piața achizițiilor publice din UE”. În mod similar, dispozițiile privind achizițiile publice ar trebui să se aplice în continuare lucrărilor, produselor și serviciilor care fac obiectul prezentului regulament, inclusiv articolul 67 alineatul (4) din Directiva 2014/24/UE și orice măsuri de punere în aplicare care rezultă din Regulamentul (UE) 2024/1781.

(77) Pentru a limita sarcina administrativă care rezultă din necesitatea de a lua în considerare cerințele referitoare la contribuția ofertei la durabilitate și reziliență, în special pentru achizitorii publici mai mici și pentru contractele cu o valoare mai mică care nu au un impact major asupra pieței, aplicarea dispozițiilor relevante ale prezentului regulament ar trebui amânată cu doi ani pentru achizitorii publici care nu sunt organisme centrale de achiziție și pentru contractele cu o valoare mai mică de 25 de milioane EUR.

(78) În sensul aplicării dispozițiilor privind procedurile de achiziții publice în temeiul prezentului regulament, în cazul în care un produs face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului (33), autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să achiziționeze numai produsele care respectă obligația prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din regulamentul respectiv.

(79) Gospodăriile, întreprinderile și consumatorii finali reprezintă o parte esențială a cererii de produse finite bazate pe tehnologie „zero net” în Uniune, iar schemele de sprijin public pentru a stimula achiziția unor astfel de produse de către gospodării, în special gospodăriile și consumatorii vulnerabili cu venituri mici și medii inferioare, sunt instrumente importante pentru accelerarea tranziției verzi. În cadrul inițiativei privind acoperișurile solare, anunțată în comunicarea Comisiei din 18 mai 2022, statele membre ar trebui, de exemplu, să instituie programe naționale pentru a sprijini implementarea masivă a energiei solare produse pe acoperișuri. În planul REPowerEU, Comisia a invitat statele membre să valorifice pe deplin măsurile de sprijin care încurajează tranziția către pompele de căldură. Aceste scheme de sprijin instituite la nivel național de către statele membre sau la nivel local de către autoritățile locale sau regionale ar trebui să contribuie, de asemenea, la sporirea durabilității și a rezilienței tehnologiilor „zero net” din Uniune. Autoritățile publice ar trebui, de exemplu, să ofere beneficiarilor o compensație financiară mai mare pentru achiziționarea de produse finite bazate pe tehnologie „zero net” care vor spori reziliența Uniunii. Autoritățile publice pot condiționa eligibilitatea schemelor de contribuția la durabilitate și reziliență. În acest sens, statele membre sunt încurajate să țină seama de accesibilitatea schemei pentru cetățenii care trăiesc în sărăcie energetică. Autoritățile publice ar trebui să se asigure că schemele pe care le instituie sunt deschise, transparente și nediscriminatorii, astfel încât să contribuie la creșterea cererii de produse bazate pe tehnologie „zero net” în Uniune. De asemenea, autoritățile publice ar trebui să limiteze compensația financiară suplimentară oferită pentru aceste produse, astfel încât să nu încetinească implementarea tehnologiilor „zero net” în Uniune. Pentru a spori eficiența acestor scheme, statele membre ar trebui să se asigure că informațiile sunt ușor accesibile atât pentru consumatori, cât și pentru producătorii de tehnologii „zero net”, pe un site cu acces gratuit. Utilizarea de către autoritățile publice a criteriului privind contribuția la durabilitate și reziliență în cadrul schemelor destinate consumatorilor sau gospodăriilor nu ar trebui să aducă atingere normelor privind ajutoarele de stat și nici normelor OMC privind subvențiile.

(80) Atunci când concep scheme destinate gospodăriilor, întreprinderilor sau consumatorilor care să stimuleze achiziția de produse finite bazate pe tehnologie „zero net”, statele membre, autoritățile regionale sau locale, organismele de drept public sau asociațiile formate din una sau mai multe astfel de autorități sau unul sau mai multe astfel de organisme de drept public ar trebui să asigure respectarea angajamentelor internaționale ale Uniunii, inclusiv prin asigurarea faptului că schemele respective nu ajung la o amploare care aduce prejudicii grave intereselor membrilor OMC.

(81) Comisia ar trebui, de asemenea, să ajute statele membre în conceperea de scheme destinate gospodăriilor, întreprinderilor și consumatorilor pentru a crea sinergii și a face schimb de bune practici. Platforma Europa „zero net” („platforma”) ar trebui să joace, de asemenea, un rol important în accelerarea punerii în aplicare de către statele membre și autoritățile publice a criteriului privind contribuția la durabilitate și reziliență în cadrul practicilor lor legate de proceduri de achiziții publice și licitații. După consultarea platformei, Comisia ar trebui să adopte un act de punere în aplicare care să precizeze criteriile de evaluare a contribuției la durabilitate și reziliență. Acest act ar trebui să acorde o atenție deosebită întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), care ar trebui să aibă o șansă echitabilă de a participa la piața substanțială a achizițiilor publice. De asemenea, ar trebui să se asigure că cerințele privind durabilitatea și reziliența sunt aplicate într-un mod care să asigure o concurență loială și egală între actorii de pe piață, indiferent de structura acționariatului acestora.

(82) Pentru a se asigura că procedurile de achiziții publice și licitațiile în scopul implementării surselor regenerabile de energie contribuie cu adevărat la reziliența Uniunii, aceste activități trebuie să fie previzibile pentru industrie. Pentru a permite industriei să își ajusteze producția la timp, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să informeze în prealabil piața cu privire la nevoile lor estimate în materie de achiziții de produse bazate pe tehnologie „zero net”.

(83) Pe lângă măsurile orientate către cererea publică și cererea din partea gospodăriilor, Uniunea ar putea lua în considerare acțiuni pentru a înlesni implementarea tehnologiilor „zero net” în lanțurile valorice industriale ale Uniunii, acordând o atenție deosebită IMM-urilor, în special prin facilitarea legăturii dintre cererea și oferta din partea industriei.

(84) Astfel cum se indică în Comunicarea privind un Plan industrial al Pactului verde, cotele de piață ale industriei Uniunii sunt supuse unei presiuni puternice din cauza faptului că subvențiile din țările terțe subminează condițiile de concurență echitabile. Această situație reprezintă o provocare concurențială pentru Uniune în ceea ce privește menținerea și dezvoltarea propriei industrii și creează necesitatea unei reacții rapide și ambițioase din partea Uniunii în ceea ce privește modernizarea cadrului său juridic.

(85) Având în vedere obiectivul Uniunii de a reduce dependențele strategice de țările terțe în ceea ce privește tehnologiile „zero net”, este esențial ca mecanismele de sprijin public, cum ar fi procedurile de achiziții publice și licitațiile, să nu exacerbeze o astfel de dependență. Prin urmare, atunci când este necesar și adecvat, ar trebui stabilite limitări justificate în ceea ce privește proporția de produse din contractele de furnizare care provin din țări terțe, în cazul în care Comisia a stabilit că sunt îndeplinite condițiile legate de reziliență prevăzute în prezentul regulament. În plus, ar trebui depuse eforturi pentru a combate în mod eficace subvențiile neloiale din partea țărilor terțe care subminează condițiile de concurență echitabile, de exemplu prin utilizarea tuturor măsurilor posibile prevăzute în Regulamentele (UE) 2022/1031 (34) și (UE) 2022/2560 (35) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(86) Accesul la finanțare publică și privată este esențial pentru asigurarea autonomiei strategice deschise a Uniunii și pentru stabilirea unei baze de producție solide și competitive pentru tehnologiile „zero net” și lanțurile de aprovizionare aferente în întreaga Uniune. Majoritatea investițiilor necesare pentru atingerea obiectivelor Pactului verde european vor proveni din capital privat, atras atât de potențialul de creștere al ecosistemului „zero net”, cât și de un cadru de politici stabil și ambițios. Prin urmare, existența unor piețe de capital funcționale, active și integrate va fi esențială pentru mobilizarea și canalizarea fondurilor necesare pentru tranziția verde și pentru proiectele de producere de tehnologie „zero net”. Așadar, sunt necesare progrese rapide în direcția realizării uniunii piețelor de capital pentru ca Uniunea să își îndeplinească obiectivele de reducere la zero a emisiilor nete. Agenda privind finanțarea durabilă (și finanțarea mixtă) joacă, de asemenea, un rol esențial în sporirea investițiilor în tehnologiile „zero net” de-a lungul lanțurilor valorice, garantând, în același timp, competitivitatea sectorului. După cum se arată în documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezentul regulament, necesarul de investiții se ridică la aproximativ 92 de miliarde EUR pentru perioada 2023-2030, variind de la aproximativ 52 de miliarde EUR până la aproximativ 119 miliarde EUR, în funcție de diferite scenarii, astfel încât necesarul de finanțare publică ar fi de 16-18 miliarde EUR. Având în vedere că această evaluare ia în considerare doar șase tehnologii specifice, este probabil ca nevoile reale de investiții să fie semnificativ mai mari.

(87) Investițiile private ale întreprinderilor și ale investitorilor financiari sunt vitale. Atunci când investițiile private nu sunt ele însele suficiente, implementarea eficace a proiectelor de producere de tehnologie „zero net” poate necesita sprijin public, de exemplu sub formă de garanții, împrumuturi sau investiții de capital și de cvasicapital, evitându-se în același timp denaturarea pieței interne. Atunci când acest sprijin public ia forma ajutoarelor de stat, acesta ar trebui să aibă un efect stimulativ și să fie necesar, specific, temporar, adecvat și proporțional, menținând în același timp concurența și coeziunea pe piața internă. Orientările existente privind ajutoarele de stat, care au făcut recent obiectul unei revizuiri aprofundate în conformitate cu obiectivele dublei tranziții, oferă posibilități ample de sprijinire a investițiilor pentru proiecte care intră sub incidența prezentului regulament, sub rezerva anumitor condiții. Statele membre pot avea un rol important în facilitarea accesului la finanțare pentru proiectele de producere de tehnologie „zero net”, abordând disfuncționalitățile pieței prin acordarea de sprijin specific și temporar sub formă de ajutor de stat. Cadrul temporar de criză și de tranziție, adoptat la 9 martie 2023, urmărește să asigure condiții de concurență echitabile în cadrul pieței interne, vizându-se sectoarele în care s-a identificat un risc de delocalizare către o țară terță și asigurându-se proporționalitatea în ceea ce privește cuantumurile ajutoarelor. Cadrul permite statelor membre să instituie măsuri care să sprijine investițiile noi în instalații de producție din anumite sectoare „zero net”, inclusiv prin beneficii fiscale. Valoarea permisă a ajutorului poate fi modulată cu intensități mai mari ale ajutorului și plafoane mai mari ale cuantumului ajutorului în cazul în care investiția este situată în zone asistate, pentru a contribui la obiectivul de convergență între statele membre și între regiuni. Pentru a evita fragmentarea pieței interne, sunt necesare condiții adecvate pentru a se verifica riscurile concrete de deturnare a investiției în afara SEE și faptul că nu există niciun risc de relocare în interiorul SEE. Pentru a mobiliza resurse naționale în acest scop, statele membre sunt încurajate să cheltuiască, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, 25 % din veniturile din ETS pe care statele membre le încasează anual din licitațiile ETS.

(88) Orice mobilizare suplimentară a ajutorului de stat ar trebui să fie specifică, temporară și în concordanță cu obiectivele de politică ale Uniunii, cum ar fi Pactul verde european și Pilonul. O astfel de finanțare nu ar trebui conducă la disparități suplimentare între statele membre, în conformitate cu politicile Uniunii în materie de concurență și coeziune.

(89) Sprijinul public ar trebui utilizat pentru a aborda, în mod proporționat, disfuncționalitățile specifice identificate ale pieței sau situațiile de investiții insuficiente, iar acțiunile nu ar trebui să se suprapună peste finanțarea privată sau să o excludă ori să denatureze concurența pe piața internă. Acțiunile ar trebui să aibă o valoare adăugată clară pentru Uniune. Investițiile publice se pot axa în special pe investițiile necesare în infrastructură, pe promovarea inovării și pe extinderea tehnologiilor revoluționare.

(90) Mai multe programe de finanțare ale Uniunii, cum ar fi Mecanismul de redresare și reziliență instituit prin Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (36), InvestEU instituit prin Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului (37), programele politicii de coeziune sau Fondul pentru inovare instituit în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (38), sunt, de asemenea, disponibile pentru a finanța investiții în proiecte de producere de tehnologie „zero net”. În plus, STEP va contribui la o mai bună direcționare a fondurilor existente ale Uniunii către investiții critice menite să sprijine dezvoltarea sau fabricarea de tehnologii critice, inclusiv de tehnologii curate.

(91) Regulamentul (UE) 2023/435 al Parlamentului European și al Consiliului (39) pune la dispoziția statelor membre un sprijin nerambursabil suplimentar în valoare de 20 de miliarde EUR pentru a promova eficiența energetică și a înlocui combustibilii fosili, printre altele prin proiecte industriale bazate pe tehnologie „zero net” în Uniune. Astfel cum se subliniază în Orientările Comisiei privind capitolele dedicate planului REPowerEU, statele membre sunt încurajate să includă în capitolul privind REPowerEU din planurile lor de redresare și reziliență măsuri care sprijină investițiile în producția de tehnologii „zero net” și în inovarea industrială, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (40).

(92) InvestEU este programul emblematic al Uniunii de stimulare a investițiilor, în special în tranziția verde și digitală, prin furnizarea de finanțare și de asistență tehnică, de exemplu prin mecanisme de finanțare mixtă. O astfel de abordare contribuie la atragerea de capital public și privat suplimentar. În plus, statele membre sunt încurajate să contribuie la compartimentul pentru statele membre din cadrul InvestEU pentru a sprijini produsele financiare disponibile pentru producția de tehnologie „zero net”, fără a aduce atingere normelor aplicabile privind ajutoarele de stat.

(93) Statele membre pot oferi sprijin în cadrul programelor politicii de coeziune în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului (41) pentru a încuraja adoptarea unor proiecte strategice „zero net” și a unor proiecte de producere de tehnologie „zero net” în toate regiunile, în special în regiunile mai puțin dezvoltate, în regiunile de tranziție și în teritoriile care primesc sprijin din Fondul pentru o tranziție justă, prin pachete de investiții în infrastructură, investiții productive în inovare, capacitatea de producție în IMM-uri, servicii, măsuri de formare și de perfecționare, inclusiv sprijin pentru consolidarea capacităților autorităților publice și ale inițiatorilor proiectelor. Instrumentul de sprijin tehnic instituit prin Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European și al Consiliului (42) poate ajuta statele membre și regiunile să elaboreze strategii de creștere axate pe zero emisii nete, să îmbunătățească mediul de afaceri, să reducă birocrația și să accelereze procesul de autorizare. Statele membre ar trebui încurajate să promoveze durabilitatea proiectelor „zero net” prin integrarea acestor investiții în lanțurile valorice ale Uniunii, bazându-se în special pe rețelele de cooperare interregională și transfrontalieră. Adoptarea unor astfel de măsuri ar trebui luată în considerare în special în ceea ce privește văile.

(94) Fondul pentru inovare reprezintă, de asemenea, un mijloc foarte promițător și eficient din punctul de vedere al costurilor de a sprijini extinderea producției și a implementării hidrogenului curat și a altor tehnologii „zero net” în Uniune, consolidând astfel suveranitatea Uniunii în ceea ce privește tehnologiile esențiale pentru combaterea schimbărilor climatice și securitatea energetică.

(95) Pentru a depăși limitările actualelor eforturi fragmentate în materie de investiții publice și private, precum și pentru a facilita integrarea și rentabilitatea investițiilor, Comisia și statele membre ar trebui să coordoneze mai bine programele de finanțare existente la nivelul Uniunii și la nivel național și să creeze sinergii între acestea, precum și să asigure o mai bună coordonare și colaborare cu industria și cu principalele părți interesate din sectorul privat. Platforma joacă un rol esențial în construirea unei imagini de ansamblu a oportunităților de finanțare disponibile și relevante și în discutarea nevoilor individuale de finanțare pentru proiectele strategice „zero net”. În vederea stimulării producției de tehnologii „zero net” în Uniune, platforma poate discuta despre modalitățile de abordare a finanțării, despre cadrul de reglementare, precum și despre garanțiile de investiții și de localizare.

(96) În plus, având în vedere importanța proiectelor de producere de tehnologie „zero net” și a proiectelor strategice „zero net” pentru aprovizionarea cu energie a Uniunii, anumite restricții administrative ar trebui să fie parțial eliminate sau simplificate pentru a accelera punerea în aplicare a acestor proiecte.

(97) Datele și serviciile spațiale puse la dispoziție de către Programul spațial al Uniunii instituit prin Regulamentul (UE) 2021/696 al Parlamentului European și al Consiliului (43), în special Copernicus, sunt utilizate, în măsura posibilului, pentru a furniza informații privind geologia, biologia, ecologia, dezvoltarea socioeconomică și disponibilitatea resurselor în scopul evaluărilor și autorizațiilor de mediu. Aceste date și servicii, în special capacitatea Copernicus de monitorizare și verificare a emisiilor antropice de CO2, sunt relevante pentru evaluarea impactului proiectelor industriale și al absorbanților antropogeni de CO2 asupra concentrațiilor și fluxurilor globale de gaze cu efect de seră.

(98) În conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (44), Comisia ar trebui să solicite uneia sau mai multor organizații de standardizare europene să redacteze standarde europene în sprijinul obiectivelor prezentului regulament.

(99) Văile de hidrogen cu aplicații finale în sectorul industrial joacă un rol important în decarbonizarea industriilor mari consumatoare de energie. Planul REPowerEU stabilește ca obiectiv dublarea numărului văilor de hidrogen din Uniune. Pentru atingerea acestui obiectiv, statele membre ar trebui să accelereze procesul de autorizare, să ia în considerare instituirea unor spații de testare în materie de reglementare „zero net” și să acorde prioritate accesului la finanțare. Pentru a consolida reziliența axată pe zero emisii nete, statele membre ar trebui să asigure interconectarea văilor de hidrogen dincolo de frontierele Uniunii. Instalațiile industriale care își produc propria energie și care pot avea o contribuție pozitivă la producția de energie electrică ar trebui încurajate să contribuie la rețeaua electrică inteligentă în calitate de producători de energie prin simplificarea cerințelor de reglementare.

(100) Spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net” pot fi un instrument important de promovare a inovării în domeniul acestor tehnologii și al învățării în materie de reglementare. Inovarea trebuie să fie facilitată prin spații de experimentare, deoarece rezultatele științifice trebuie să fie testate într-un mediu real controlat. Ar trebui introduse spații de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net” pentru a testa tehnologii inovatoare „zero net” sau alte tehnologii inovatoare cu potențialul de a permite tranziția către o economie curată și neutră din punct de vedere climatic și de a reduce dependențele strategice, într-un mediu real controlat și pentru o perioadă limitată de timp, consolidând astfel învățarea în materie de reglementare și posibila extindere și implementare pe scară mai largă. Este oportun să se găsească un echilibru între securitatea juridică oferită participanților la spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net” și realizarea obiectivelor dreptului Uniunii. Statele membre ar trebui să poată prevedea derogări în ceea ce privește spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net” în dreptul național, asigurând conformitatea cu dreptul Uniunii și cu cerințele esențiale privind tehnologiile „zero net” prevăzute în dreptul intern. În 2023, Comisia a publicat un document de orientare privind spațiile de testare, astfel cum s-a anunțat în Noua agendă europeană de inovare, pentru a sprijini statele membre în pregătirea spațiilor de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”. Aceste tehnologii inovatoare ar putea fi, în cele din urmă, esențiale pentru atingerea obiectivului de neutralitate climatică al Uniunii și pentru a asigura securitatea aprovizionării și reziliența sistemului energetic al Uniunii.

(101) Planul strategic al Uniunii privind tehnologiile energetice (Planul SET) revizuit în comunicarea Comisiei din 20 octombrie 2023 sprijină dezvoltarea unor tehnologii energetice curate, eficiente și competitive din punctul de vedere al costurilor prin coordonarea și colaborarea în cercetarea și inovarea în domeniul energiei curate, reunind reprezentanți ai industriei europene, ai organizațiilor de cercetare și ai guvernelor din țările Planului SET (45). Revizuirea Planului SET urmărește să alinieze obiectivele strategice inițiale ale Planului SET la Pactul verde european, la REPowerEU și la Planul industrial al Pactului verde, în special la prezentul regulament. Acesta vizează promovarea unei abordări unificată în ceea ce privește atingerea obiectivelor de decarbonizare ale Europei, sprijinirea tehnologiilor „zero net” europene și construirea unui viitor energetic durabil și rezilient. Planul SET a avut un efect de structurare asupra acțiunilor comune de cercetare și inovare, ajutându-le să atingă obiectivele comune în materie de cercetare și tehnologie în domeniul energiei cu mai multă rapiditate și eficacitate. Planul SET a contribuit la alinierea eforturilor de cercetare și inovare și la mobilizarea finanțării publice naționale a țărilor participante pentru a sprijini prioritățile în materie de cercetare și inovare convenite de comun acord prin intermediul Parteneriatului pentru tranziția către o energie curată și al Parteneriatului pentru stimularea tranziției urbane din cadrul programului Orizont Europa, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/695 al Parlamentului European și al Consiliului (46), ca exemplu de succes al cooperării transsectoriale a Uniunii. Planul SET joacă un rol central în punerea în aplicare a dimensiunii de cercetare, inovare și competitivitate a uniunii energetice a planurilor naționale privind energia și clima. Cu toate acestea, de la începutul său în 2007, Planul SET a fost un forum neoficial. Prezentul regulament oferă un impuls pentru consolidarea legăturii dintre inovarea europeană și producția de noi tehnologii inovatoare.

(102) Sunt necesari lucrători calificați suplimentari pentru a permite tranziția verde și cea digitală și creșterea durabilă și competitivitatea Uniunii, extinderea lanțurilor de aprovizionare ale industriilor tehnologice „zero net” din Uniune și menținerea locurilor de muncă de calitate în Uniune. Aceasta implică nevoi importante de investiții în recalificare și perfecționare, inclusiv în domeniul educației și formării profesionale.. Tranziția energetică va necesita o sporire semnificativă a numărului de lucrători calificați într-o serie de sectoare, inclusiv cel al energiei din surse regenerabile, al stocării energiei și al materiilor prime, și are un mare potențial de creare de locuri de muncă de calitate. Nevoile de competențe în subsectorul pilelor de combustie cu hidrogen sunt estimate, numai în producție, la 180 000 de lucrători, tehnicieni și ingineri formați până în 2030, conform Planului SET. În sectorul energiei solare fotovoltaice, ar fi necesare până la 66 000 de locuri de muncă numai în producție. Prin urmare, este extrem de important ca locurile de muncă din domeniul tehnologiilor „zero net” să devină atractive și accesibile și să se abordeze actuala necorelare dintre competențele lucrătorilor și nevoile întreprinderilor.

(103) Întrucât consolidarea capacității de producție a tehnologiilor esențiale „zero net” în Uniune nu va fi posibilă fără o forță de muncă calificată considerabilă, este necesar să se introducă măsuri de stimulare a integrării și a activării unui număr mai mare de persoane pe piața forței de muncă, în special a femeilor, a tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), a persoanelor provenite dintr-un context de migrație, a persoanelor în vârstă și a persoanelor cu handicap. În plus, aceasta ar trebui să includă lucrătorii din țări terțe, deoarece Uniunea atrage doar o mică parte din migranții calificați. În conformitate cu obiectivele Recomandării Consiliului privind asigurarea unei tranziții echitabile către neutralitatea climatică, este important să se acorde un sprijin specific pentru tranziția de la un loc de muncă la altul pentru lucrătorii din sectoarele redundante și cele aflate în declin. Acest lucru înseamnă investiții în competențe pentru toți, având în același timp o abordare specifică pentru grupurile vulnerabile și regiunile aflate în tranziție. Obiectivul final ar trebui să fie crearea de locuri de muncă de calitate în Uniune, necesare pentru tehnologiile „zero net”, în conformitate cu obiectivele privind ocuparea forței de muncă și formarea prevăzute în cadrul pilonului, inclusiv salarii echitabile și adecvate, îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă și asigurarea unor locuri de muncă sigure și sănătoase, precum și dreptul la învățare pe tot parcursul vieții de calitate. Deficitul de competențe și de forță de muncă poate fi și rezultatul neatractivității unor locuri de muncă și al unor condiții de muncă precare. Îmbunătățirea calității locurilor de muncă în sectoarele și întreprinderile cu condiții de muncă precare este, prin urmare, un element important pentru atragerea lucrătorilor. Pornind de la inițiativele existente și ținând seama pe deplin de acestea, cum ar fi Pactul european privind competențele, activitățile la nivelul Uniunii referitoare la informațiile și previziunile privind competențele, cum ar fi cele desfășurate de Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) și Autoritatea Europeană a Muncii, precum și planurile de cooperare sectorială în materie de competențe, obiectivul este de a mobiliza toți actorii pentru a asigura relevanța și a spori gradul de utilizare al programelor de formare, inclusiv autoritățile statelor membre, inclusiv la nivel regional și local, furnizorii de educație și formare, partenerii sociali și industria, în special IMM-urile, precum și toate tipurile de universități, pentru a identifica nevoile în materie de competențe, a dezvolta programe de educație și formare și a le implementa pe scară largă în mod rapid și operațional. Proiectele strategice „zero net” joacă un rol esențial în acest sens. Statele membre și Comisia ar trebui să asigure sprijin financiar relevant, inclusiv prin canalizarea posibilităților oferite de bugetul Uniunii prin intermediul unor instrumente precum Fondul social european Plus, InvestEU, Fondul pentru o tranziție justă, Orizont Europa, fondurile europene de dezvoltare regională, Mecanismul de redresare și reziliență, Fondul pentru modernizare instituit în temeiul articolului 10d din Directiva 2003/87/CE, REPowerEU, Programul privind piața unică și STEP. Sprijinul financiar ar trebui să includă finanțare de tip „seed” care urmează să fie furnizată de Comisie pentru a înființa academiile europene pentru industria „zero net” (denumite în continuare „academii”) și pentru a permite funcționarea acestora, astfel încât acestea să devină sustenabile din punct de vedere financiar la trei ani de la înființarea lor, inclusiv prin primirea de contribuții financiare din partea sectorului privat.

(104) Academiile ar trebui lansate pentru a crea programe de educație și formare, conținut și materiale, precum și certificate care să indice faptul că un program de învățare a fost elaborat de una dintre academii, pentru a perfecționa și a recalifica persoanele apte de muncă de toate vârstele de care este nevoie pentru lanțurile valorice esențiale ale tehnologiilor „zero net” și pentru a oferi programele, conținutul și materialele respective furnizorilor de educație și formare corespunzători și altor actori implicați în perfecționarea și recalificarea profesională din statele membre pentru utilizarea lor pe bază voluntară. Academiile ar trebui să joace un rol de facilitare, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește conținutul materialelor didactice și organizarea sistemelor de învățământ, precum și conținutul și organizarea formării profesionale. În acest sens, academiile ar trebui să contribuie la obiectivul pe termen lung de a reindustrializa și a decarboniza în același timp Uniunea, ca răspuns la deficitele de competențe critice, precum și de a contribui la autonomia sa strategică deschisă și de a răspunde nevoii de tehnologii „zero net” fabricate în Uniune, prin consolidarea capacității sale de a inova și de a produce. Academiile ar trebui lansate pe baza unei evaluări de către Comisie a deficitului de competențe, pe baza unor studii existente și obiective, în industriile tehnologice „zero net” esențiale pentru transformarea industrială și decarbonizare. Fiecare Academie ar trebui să elaboreze un plan de acțiune care să stabilească obiective intermediare și ținte, inclusiv în ceea ce privește numărul de cursanți, care să se bazeze pe evaluarea deficitului de competențe.

(105) Academiile ar trebui să încurajeze predarea competențelor transversale care facilitează mobilitatea profesională, împreună cu alte competențe necesare. Academiile ar trebui să își pună la dispoziție conținutul educațional în diferite limbi, astfel încât programele de învățare să poată fi accesate de cât mai mulți cursanți. Ele ar trebui să ofere formare la toate nivelurile de competențe în măsura în care este necesar, vizând astfel toate nivelurile de educație și calificări de-a lungul lanțului valoric al sectoarelor în cauză. Furnizorii de educație și formare din statele membre pot completa conținutul și materialele educaționale și de formare elaborate de academii cu informații suplimentare relevante elaborate la nivelul statelor membre și care reflectă, de exemplu, dreptul intern privind munca și drepturile sociale, contractele colective de muncă aplicabile sau cerințele teritoriale sau sectoriale, implicând parteneri sociali și economici, după caz. Conținutul didactic ar trebui să vizeze, de asemenea, angajații din administrațiile naționale și locale, în special pe cei responsabili cu autorizarea, evaluarea impactului și reglementarea noilor tehnologii, contribuind astfel la dezvoltarea capacității administrațiilor naționale și la reducerea disparităților dintre statele membre.

(106) Pentru a susține transparența și portabilitatea competențelor, precum și mobilitatea lucrătorilor, academiile vor elabora și promova implementarea de către furnizorii de educație și formare a unor certificate, inclusiv, dacă este cazul, micro-certificate, pentru recunoașterea rezultatelor învățării. Certificatele elaborate de academii pot fi emise de furnizorii de educație și formare sau de organismele de atribuire din statele membre, în cazul în care un program de educație și formare elaborat de academii a fost finalizat cu succes. Certificatele ar trebui eliberate sub forma unor certificate digitale europene pentru învățare și pot fi integrate în Europass și, acolo unde este relevant și fezabil, incluse în cadrele naționale ale calificărilor. Serviciul European de Ocupare a Forței de Muncă (EURES), care oferă informații, consiliere și recrutare sau plasare în beneficiul lucrătorilor și al angajatorilor din întreaga Uniune, pot juca un rol semnificativ în publicarea posturilor vacante legate de tehnologiile „zero net” și, după caz, în implementarea profilurilor profesionale europene.

(107) Platforma ar trebui să ofere asistență la orientarea activității academiilor, asigurându-se că conținutul lor vizează deficitul de competențe identificat în exercițiul de evaluare al Comisiei și asigurând supravegherea generală. Statele membre ar trebui să se asigure că reprezentantul național desemnat poate acționa ca o punte între ministerele și autoritățile naționale competente ale statelor membre, pe de o parte, și partenerii sociali și reprezentanții industriei, pe de altă parte. Platforma ar trebui să monitorizeze progresele înregistrate de diferitele academii, să analizeze cauzele profunde ale deficitului de competențe și să identifice în ce măsură implementarea programelor de formare ale academiilor abordează deficitul de competențe în industriile tehnologice „zero net” și completează oportunitățile de formare existente în domeniul tehnologiilor „zero net” în statele membre. Platforma ar trebui să raporteze cu privire la implementarea programelor de învățare, inclusiv prin intermediul unui raport privind progresele înregistrate care urmează să fie prezentat la trei ani de la înființarea fiecărei academii și care să precizeze numărul de cursanți care beneficiază de programele academiilor, defalcat pe sectoare industriale, gen, vârstă și niveluri de educație și calificare.

(108) În absența unor dispoziții specifice stabilite în dreptul Uniunii care să introducă cerințe minime de formare pentru accesul la o profesie reglementată sau pentru exercitarea acesteia, competența de a decide dacă și în ce mod să reglementeze o profesie le aparține statelor membre. Cu toate acestea, normele naționale privind accesul la profesiile reglementate nu ar trebui să constituie un obstacol nejustificat sau disproporționat în calea exercitării acestor drepturi fundamentale. Competența de a reglementa accesul la o profesie trebuie exercitată în limitele principiilor nediscriminării și proporționalității, în conformitate cu Directiva (UE) 2018/958 a Parlamentului European și a Consiliului (47). În evaluarea pe care o fac, statele membre ar trebui să ia în considerare orice efecte negative pe care reglementarea sau profesiile le-ar putea avea asupra disponibilității competențelor în industria „zero net” și să încerce să limiteze cât mai mult posibil reglementarea în aceste domenii.

(109) În cazul în care statele membre determină că programele de învățare elaborate de academii sunt echivalente cu calificările specifice cerute de statul membru gazdă pentru accesul la activități reglementate într-o anumită profesie cu un interes deosebit pentru industria tehnologiilor „zero net” din statul membru respectiv, statele membre ar trebui, în contextul accesului la o profesie reglementată și pentru a facilita mobilitatea în cadrul profesiilor din industria tehnologiilor „zero net”, să considere certificatele respective drept titlu de calificare suficient, în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului (48).

(110) Contribuția tehnologiilor „zero net” la obiectivele de decarbonizare ale Uniunii se concretizează numai atunci când tehnologiile respective sunt implementate. Această implementare poate avea loc, într-o anumită măsură, în gospodăriile private, însă cea mai mare parte a decarbonizării se poate realiza prin decarbonizarea proceselor industriale. Pentru a se asigura faptul că investițiile pentru această decarbonizare se realizează în Uniune, ceea ce este foarte important pentru a se asigura locuri de muncă de calitate și prosperitate în Uniune, precum și pentru îndeplinirea obiectivelor de decarbonizare ale Uniunii, este esențial ca prezentul regulament să contribuie la îmbunătățirea climatului investițional pentru industria din Uniune.

(111) La nivelul Uniunii, ar trebui instituită o platformă compusă din statele membre și prezidată de Comisie. Platforma poate oferi consiliere și asistență Comisiei și statelor membre cu privire la chestiuni specifice și poate constitui un organism de referință în cadrul căruia Comisia și statele membre își pot coordona acțiunile și pot face schimb de informații cu privire la aspecte legate de prezentul regulament. Mai mult, platforma ar trebui să îndeplinească sarcinile prevăzute în prezentul regulament, în special în ceea ce privește procesul de autorizare, inclusiv punctele unice de contact, proiectele strategice „zero net”, coordonarea finanțării, accesul la piețe, competențele, spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”, precum și să asiste Comisia pentru evaluarea fezabilității și proporționalității propunerii de măsuri în cazul în care Comisia concluzionează că este improbabil ca obiectivele generale ale regulamentului să fie atinse. Dacă este necesar, platforma poate înființa subgrupuri permanente sau temporare și poate invita terți, cum ar fi experți sau reprezentanți ai industriilor „zero net”.

(112) După caz și dacă este util, platforma ar trebui să urmărească o colaborare strânsă cu alte inițiative, platforme și grupuri relevante ale Comisiei, pentru a încerca să obțină sinergii, a face schimb de expertiză și de informații și a încuraja implicarea părților interesate, evitând în același timp duplicarea și suprapunerile. Platforma va colabora cu alianțele industriale existente ale Uniunii și, prin urmare, va contribui la activitatea alianțelor prin implicarea statelor membre. Principalele alianțe pentru colaborarea cu platforma sunt Alianța europeană pentru baterii, Alianța europeană a industriei energiei solare fotovoltaice, Alianța europeană pentru hidrogen curat, Alianța pentru aviație cu emisii zero, Alianța industrială pentru procesoare și tehnologiile semiconductorilor și Alianța industrială pentru lanțul valoric al combustibililor din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Sectoarele care nu sunt reprezentate în prezent în alianțele industriale beneficiază în egală măsură de cadrul structurat pe care îl oferă platforma. În ceea ce privește parteneriatele strategice „zero net”, este prevăzută o colaborare strânsă cu Comitetul pentru materii prime critice, după caz.

(113) Reducerea sarcinii administrative și de reglementare și existența unui cadru de reglementare adecvat sunt deosebit de importante pentru ca industriile să se adapteze în mod eficace la tranziția climatică și la tranziția energetică. Prin urmare, Uniunea ar trebui să urmărească realizarea, până în 2030, a unei reduceri semnificative a sarcinii generale de reglementare pentru industrie, în special pentru introducerea unui nou produs pe piața internă. În special, aceste eforturi ar trebui depuse pentru o mai bună legiferare și fără a aduce atingere standardelor de mediu și de muncă ale Uniunii. Comisia ar trebui să informeze platforma cu privire la evoluțiile în ceea ce privește sarcina de reglementare și administrativă pentru industriile tehnologice „zero net” din Uniune, pe baza Raportului Comisiei din 24 octombrie 2023 intitulat „Progresele în materie de competitivitate a tehnologiilor energetice curate” și a Analizei anuale a sarcinii de reglementare a Comisiei din 2022. Pentru a facilita activitatea instituțiilor Uniunii de a menține la minimum sarcina de reglementare pentru industriile tehnologice „zero net”, prezentul regulament instituie un Grup științific consultativ privind sarcina de reglementare aferentă tehnologiilor „zero net” (denumit în continuare „grupul științific consultativ”). Grupul științific consultativ ar trebui să elaboreze avize științifice cu privire la impactul sarcinii de reglementare din Uniune asupra industriilor „zero net”, utilizând o metodologie bazată pe date științifice și, după caz, ținând seama de setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, pentru evaluarea impactului sarcinilor de reglementare. Activitatea grupului științific consultativ nu aduce atingere prerogativelor instituțiilor Uniunii.

(114) Regulamentul (UE) 2018/1999 prevede că statele membre au trebuit să prezinte proiecte actualizate ale planurilor naționale privind energia și clima pentru perioada 2021-2030. Astfel cum se subliniază în Orientările Comisiei adresate statelor membre pentru respectivele actualizări, planurile naționale actualizate privind energia și clima ar trebui să descrie obiectivele și politicile statelor membre pentru facilitarea extinderii pe teritoriul lor a proiectelor de producere de tehnologii, de echipamente și de componente cu emisii scăzute de carbon, eficiente din punct de vedere energetic și care să fie disponibile pe piață. De asemenea, aceste planuri ar trebui să descrie obiectivele și politicile statelor membre pentru realizarea acestei extinderi prin eforturi de diversificare în țări terțe și pentru a permite industriilor lor să capteze, să transporte și să stocheze permanent emisiile de CO2 în siturile de stocare geologică. Planurile respective ar trebui să constituie elementul pe baza căruia se stabilește nevoia de tehnologii „zero net”. Atunci când iau în considerare prezentul regulament la elaborarea planurilor lor naționale privind energia și clima, statele membre ar trebui să ia în considerare atât competitivitatea generală, cât și cercetarea și inovarea pe termen lung în domeniul industriilor „zero net”.

(115) Ca parte a Planului industrial al Pactului verde, Comisia și-a anunțat intenția de a încheia parteneriate industriale pentru tehnologii „zero net”, intensificându-și eforturile de a-și uni forțele cu partenerii angajați în Acordul de la Paris. Cooperarea prin intermediul unor astfel de parteneriate va promova, probabil, adoptarea tehnologiilor „zero net” la nivel mondial și va sprijini parteneriatele care se consolidează reciproc între Uniune și țările terțe, inclusiv investițiile durabile și asistența tehnică. Parteneriatele industriale pentru tehnologii „zero net” ar trebui să fie reciproc avantajoase pentru Uniune și partenerii săi și ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor climatice globale. Parteneriatele respective pot contribui, de asemenea, la diversificarea și reziliența ofertei UE de astfel de tehnologii „zero net” și de componente ale acestora, pot îmbunătăți schimbul de informații între Uniune și partenerii săi cu privire la dezvoltarea tehnologiilor „zero net” și pot sprijini industriile „zero net” ale Uniunii în accesul la piața mondială a energiei curate, sprijinind în același timp industriile în curs de dezvoltare în domeniul tehnologiilor pentru energie curată din țări terțe, cu avantaje comparative clare. Comisia și statele membre pot coordona parteneriatele industriale pentru tehnologii „zero net” în cadrul platformei, discutând despre parteneriatele și procesele relevante existente, cum ar fi parteneriatele verzi, dialogurile privind energia și alte forme de contracte bilaterale existente, precum și despre potențialele sinergii cu acordurile bilaterale relevante încheiate de statele membre cu țări terțe.

(116) Uniunea ar trebui să urmărească diversificarea și stimularea comerțului internațional și a investițiilor în tehnologii „zero net”, creând parteneriate care se consolidează reciproc, promovând în același timp la nivel mondial standarde sociale, de muncă și de mediu ridicate. Acest lucru ar trebui făcut în strânsă cooperare și în parteneriat cu țările care împărtășesc aceeași viziune, prin acorduri deja în vigoare sau noi acorduri strategice. În mod similar, ar trebui depuse eforturi mai susținute de cooperare internațională în materie de cercetare și inovare pentru dezvoltarea și implementarea tehnologiilor „zero net” în strânsă cooperare cu țările partenere, în cadrul unei abordări deschise și echilibrate și pe baza reciprocității și a intereselor mutuale.

(117) Pentru a identifica și a atenua riscurile potențiale în materie de aprovizionare legate de tehnologiile „zero net”, ar trebui să fie posibilă monitorizarea continuă a indicatorilor referitori la tendințele pieței, la capacitățile de producție, la inovare, la ocuparea forței de muncă și la competențe, la termenele de autorizare a tehnologiilor „zero net” și la capacitățile de injectare de CO2. Cu toate acestea, în prezent nu există suficiente date de înaltă calitate disponibile pentru monitorizarea acestor indicatori. Întrucât sarcinile prevăzute în prezentul regulament depind de disponibilitatea unor date de calitate, este necesar ca, în cadrul monitorizării sale, Comisia să acorde prioritate tehnologiilor „zero net” pe baza importanței lor în Uniune, lucrând în același timp la îmbunătățirea disponibilității acestor date. De asemenea, Comisia va colabora îndeaproape cu Eurostat, autoritatea statistică a Uniunii, pentru a elabora coduri comune pentru tehnologiile „zero net” necesare pentru o raportare și statistici de înaltă calitate și pe termen lung.

(118) În cazul în care competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE este delegată Comisiei în temeiul prezentului regulament, este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (49). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(119) În măsura în care oricare dintre măsurile prevăzute de prezentul regulament constituie ajutor de stat, dispozițiile referitoare la astfel de măsuri nu aduc atingere aplicării articolelor 107 și 108 din TFUE.

(120) Întrucât obiectivul prezentului regulament nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunilor, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv,