Recitale
(1) Obiectivul principal al standardizării îl constituie definirea unor specificații voluntare de ordin tehnic sau calitativ care să poată fi respectate de produsele, procesele de producție sau serviciile actuale sau viitoare. Standardizarea poate viza diferite aspecte, precum standardizarea diferitelor clase sau dimensiuni ale unui anumit produs sau specificațiile tehnice de pe piețele de produse sau servicii pentru care compatibilitatea și interoperabilitatea cu alte produse sau sisteme sunt esențiale.
(2) Standardizarea europeană este organizată de către părțile interesate și în interesul acestora, pe baza reprezentării naționale [Comitetul European de Standardizare (CEN) și Comitetul European de Standardizare în Electrotehnică (Cenelec)] și a participării directe [Institutul European de Standardizare în Telecomunicații (ETSI)], și are la bază principiile recunoscute de Organizația Mondială a Comerțului (OMC) în domeniul standardizării, și anume principiile coerenței, transparenței, deschiderii, consensului, aplicării voluntare, independenței față de interese particulare și eficienței („principiile fundamentale”). În conformitate cu aceste principii fundamentale, este important ca toate părțile interesate relevante, inclusiv autoritățile publice și întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile), să fie implicate în mod adecvat în procesul de standardizare la nivel național și european. Organismele de standardizare naționale ar trebui să încurajeze și să faciliteze participarea părților interesate.
(3) Standardizarea europeană contribuie, de asemenea, la sporirea competitivității întreprinderilor, facilitând în special libera circulație a bunurilor și serviciilor, interoperabilitatea rețelelor, mijloacele de comunicare, progresul tehnologic și inovarea. Standardizarea europeană consolidează competitivitatea la nivel mondial a industriei europene, în special atunci când este realizată în coordonare cu organismele de standardizare internaționale, și anume Organizația Internațională de Standardizare (ISO), Comisia Electrotehnică Internațională (IEC) și Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (ITU). Standardele au efecte economice pozitive semnificative, de exemplu prin promovarea întrepătrunderii economice la nivelul pieței interne și încurajarea dezvoltării de produse noi și îmbunătățite sau piețe și condiții de furnizare îmbunătățite. Astfel, standardele pot genera, în mod normal, o creștere a concurenței și o scădere a costurilor de producție și de vânzare, ceea ce reprezintă un beneficiu pentru economie în ansamblu și pentru consumatori în particular. Standardele pot menține și ameliora calitatea, pot oferi informații și asigura interoperabilitatea și compatibilitatea, sporind astfel siguranța și valoarea pentru consumatori.
(4) Standardele europene sunt adoptate de organizațiile de standardizare europene, respectiv CEN, Cenelec și ETSI.
(5) Standardele europene au un rol deosebit de important în cadrul pieței interne, de exemplu, prin utilizarea standardelor armonizate în prezumția de conformitate a produselor care urmează a fi introduse pe piață cu cerințele esențiale aplicabile acelor produse prevăzute în legislația relevantă de armonizare a Uniunii. Aceste cerințe ar trebui definite în mod exact pentru a evita interpretarea greșită de către organismele de standardizare europene.
(6) Standardizarea joacă un rol din ce în ce mai important în comerțul internațional și deschiderea piețelor. Uniunea Europeană ar trebui să urmărească promovarea cooperării dintre organizațiile de standardizare europene și organismele de standardizare internaționale. Uniunea ar trebui totodată să promoveze strategiile bilaterale cu țările terțe pentru coordonarea eforturilor de standardizare și promovarea standardelor europene, de exemplu, cu ocazia negocierii acordurilor sau prin intermediul detașării unor experți în domeniul standardizării în țările terțe. În plus, Uniunea ar trebui să încurajeze contactele dintre organizațiile de standardizare europene și forurile și consorțiile private, menținând în același timp întâietatea standardizării europene.
(7) Standardizarea europeană este reglementată de un cadru juridic specific, constând în trei acte juridice diferite, și anume Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (3), Decizia nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind finanțarea standardizării europene (4) și Decizia Consiliului 87/95/CEE din 22 decembrie 1986 privind standardizarea din domeniul tehnologiei informației și telecomunicațiilor (5). Totuși, cadrul juridic actual nu mai este actualizat în funcție de evoluțiile standardizării europene din ultimele decenii. Prin urmare, cadrul juridic ar trebui să fie simplificat și adaptat pentru a cuprinde noi aspecte legate de standardizare, care să reflecte cele mai recente evoluții și viitoarele provocări ale standardizării europene. Acest aspect are legătură, în principal, cu dezvoltarea din ce în ce mai mare a standardelor pentru servicii și evoluția produselor standardizării, altele decât standardele oficiale.
(8) Rezoluția Parlamentului European din 21 octombrie 2010 referitoare la viitorul standardizării europene (6) și raportul grupului de experți pentru revizuirea sistemului de standardizare european (EXPRESS) prezentat în februarie 2010 intitulat „Standardizare pentru o Europă competitivă și inovatoare: o viziune pentru 2020” au stabilit un set important de recomandări strategice referitoare la revizuirea sistemului de standardizare european.
(9) Pentru a asigura eficacitatea standardelor și standardizării ca instrumente de politică ale Uniunii, este necesară existența unui sistem eficace și eficient de standardizare care să ofere o platformă flexibilă și transparentă pentru ajungerea la un consens între toți participanții și care să fie în același timp viabil din punct de vedere financiar.
(10) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (7) stabilește dispozițiile generale care facilitează exercitarea libertății de stabilire pentru furnizorii de servicii și libera circulație a serviciilor, menținând, totodată, o înaltă calitate a serviciilor. Aceasta obligă statele membre să încurajeze, în cooperare cu Comisia, elaborarea de standarde europene voluntare, în scopul de a facilita compatibilitatea serviciilor furnizate în state membre diferite, transmiterea de informații beneficiarilor și calitatea furnizării de servicii. Cu toate acestea, Directiva 98/34/CE se aplică numai standardelor pentru produse, în timp ce standardele pentru servicii nu sunt acoperite în mod expres de aceasta. De asemenea, delimitarea între servicii și produse devine tot mai puțin relevantă în condițiile reale ale pieței interne. În practică, nu este întotdeauna posibil să se facă distincția clară între standarde pentru produse și standarde pentru servicii. Multe standarde pentru produse includ o componentă de serviciu, în timp ce standardele pentru servicii se referă, de asemenea, în mod frecvent, la produse. Astfel, este necesară adaptarea cadrului juridic actual la aceste circumstanțe noi, prin extinderea domeniului de aplicare al acestuia la standardele pentru servicii.
(11) Ca și alte standarde, standardele privind serviciile sunt voluntare și ar trebui să fie dictate de către piață, în timp ce necesitățile operatorilor economici și ale părților interesate afectate în mod direct sau indirect de către respectivele standarde sunt prioritare și ar trebui să ia în considerare interesul public și să se bazeze pe principiile fundamentale, inclusiv pe consens. Aceste standarde ar trebui să vizeze în primul rând serviciile care au legătură cu produsele și procesele.
(12) Cadrul juridic care permite Comisiei să solicite unuia sau mai multor organizații de standardizare europene să elaboreze un standard european sau documente de standardizare europeană pentru servicii ar trebui să fie aplicat cu respectarea deplină a repartizării competențelor între Uniune și statele membre, în conformitate cu tratatele. Această cerință vizează în special articolele 14, 151, 152, 153, 165, 166 și 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Protocolul nr. 26 privind serviciile de interes general anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la TFUE, potrivit cărora rămâne exclusiv de competența statelor membre să definească principiile fundamentale ale securității lor sociale, formării profesionale și sistemelor lor de sănătate și să elaboreze condițiile generale pentru gestionarea, finanțarea, organizarea și prestarea serviciilor furnizare în cadrul acestor sisteme, inclusiv – fără a aduce atingere articolului 168 alineatul (4) din TFUE și Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (8) – definirea cerințelor și standardelor de calitate și de siguranță aplicabile acestora. Printr-o astfel de solicitare, Comisia nu ar trebui să afecteze dreptul de a negocia, de a încheia și de a pune în aplicare contracte colective de muncă și de a desfășura acțiuni sindicale în conformitate cu legislațiile și practicile naționale care respectă legislația Uniunii.
(13) Dreptul concurenței se aplică organizațiilor de standardizare europene, în măsura în care pot fi considerate a fi întreprinderi sau asociații de întreprinderi în sensul articolelor 101 și 102 din TFUE.
(14) În cadrul Uniunii, standardele naționale se adoptă de către organisme de standardizare naționale, ceea ce ar putea conduce la existența unor standarde contradictorii și la impedimente de ordin tehnic în cadrul pieței interne. Prin urmare, se impune în ce privește piața internă și pentru eficacitatea standardizării în cadrul Uniunii să se confirme schimbul regulat de informații între organismele de standardizare naționale, organizațiile de standardizare europene și Comisie cu privire la activitățile lor actuale și viitoare în materie de standardizare, inclusiv cu privire la principiul de statu-quo aplicabil organismelor de standardizare naționale din cadrul organizațiilor de standardizare europene, care prevede retragerea standardelor naționale după publicarea unui nou standard european. Organismele de standardizare naționale și organizațiile de standardizare europene ar trebui, de asemenea, să respecte dispozițiile referitoare la schimbul de informații din anexa 3 la Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului (9).
(15) Obligația statelor membre de a notifica organismele de standardizare naționale Comisiei nu ar trebui să necesite o legislație națională specifică în scopul recunoașterii acestor organisme.
(16) Schimbul regulat de informații între organismele de standardizare naționale, organizațiile de standardizare europene și Comisie nu ar trebui să împiedice organismele de standardizare naționale să respecte alte obligații și angajamente, în special anexa 3 la Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului.
(17) Reprezentarea intereselor sociale și a părților sociale interesate în activitățile de standardizare europeană se referă la activitățile organizațiilor și părților care reprezintă interese cu relevanță socială sporită, spre exemplu interese ecologice, interese ale consumatorilor sau interese ale angajaților. Cu toate acestea, reprezentarea intereselor sociale și a părților sociale interesate în activitățile de standardizare europeană se referă, în special la activitățile organizațiilor și părților care reprezintă drepturile fundamentale ale angajaților și lucrătorilor, de exemplu, uniunile sindicale.
(18) Pentru a accelera procesul decizional, organismele de standardizare naționale și organizațiile de standardizare europene ar trebui să faciliteze accesibilitatea informațiilor cu privire la activitățile lor, prin promovarea utilizării tehnologiilor informației și comunicațiilor în sistemele lor de standardizare, de exemplu, prin punerea la dispoziția tuturor părților interesate relevante a unui mecanism de consultare online ușor de utilizat pentru prezentarea observațiilor la proiectele de standarde și prin organizarea de reuniuni virtuale ale comitetelor tehnice, inclusiv prin intermediul conferințelor pe internet sau al videoconferințelor.
(19) Standardele pot contribui la susținerea politicii Uniunii în confruntarea cu provocările majore ale societății, precum schimbările climatice, utilizarea durabilă a resurselor, inovarea, îmbătrânirea populației, integrarea persoanelor cu dizabilități, protecția consumatorilor, siguranța lucrătorilor și condițiile de muncă ale lucrătorilor. Prin încurajarea elaborării de standarde europene sau internaționale pentru produse și tehnologii pe piețele în expansiune din respectivele domenii, Uniunea ar putea crea un avantaj competitiv pentru întreprinderile sale și ar putea facilita comerțul, în special pentru IMM-uri, care reprezintă o mare parte a întreprinderilor europene.
(20) Standardele reprezintă instrumente importante pentru competitivitatea întreprinderilor, în special a IMM-urilor, a căror participare la procesul de standardizare este importantă pentru progresul tehnologic din cadrul Uniunii. Este astfel necesar ca sistemul de standardizare să încurajeze IMM-urile să participe activ și să ofere soluții tehnologice inovatoare la eforturile de standardizare. Aceasta include îmbunătățirea participării lor la nivel național, nivel la care ele pot fi mai eficace datorită costurilor mai reduse și absenței barierelor lingvistice. Astfel, prezentul regulament ar trebui să amelioreze reprezentarea și participarea IMM-urilor în cadrul comitetelor tehnice naționale și europene și ar trebui să faciliteze accesul lor efectiv la standarde și sensibilizarea cu privire la acestea.
(21) Standardele europene prezintă un interes vital pentru competitivitatea IMM-urilor care sunt oricum, în anumite cazuri, subreprezentate în cadrul activităților de standardizare europeană. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să încurajeze și să faciliteze o reprezentare și o participare corespunzătoare a IMM-urilor la procesul de standardizare europeană, printr-o entitate care să fie efectiv în contact cu IMM-urile și cu organizațiile care reprezintă IMM-urile la nivel național și care să le reprezinte în mod adecvat.
(22) Standardele pot avea un impact semnificativ asupra societății, în special asupra siguranței și bunăstării cetățenilor, a eficienței rețelelor, a mediului, a siguranței lucrătorilor și a condițiilor de muncă ale lucrătorilor, a accesibilității și a altor domenii ale politicilor publice. Prin urmare, este necesar să se asigure consolidarea rolului părților interesate din cadrul societății în dezvoltarea standardelor, prin sprijinirea mai intensă a organizațiilor care reprezintă consumatorii, a celor de mediu și a celor care apără interesele societății.
(23) Obligația organizațiilor de standardizare europene de a încuraja și facilita reprezentarea și participarea efectivă a tuturor părților interesate relevante nu implică drepturi de vot pentru aceste părți, cu excepția cazului în care aceste drepturi de vot sunt prevăzute de regulamentele interne ale organizațiilor de standardizare europene.
(24) Sistemul de standardizare european ar trebui să țină seama în totalitate de Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (10). Este astfel important ca organizațiile care reprezintă interesele consumatorilor să reprezinte și să includă, în suficientă măsură, interesele persoanelor cu dizabilități. În plus, participarea persoanelor cu dizabilități la procesul de standardizare ar trebui facilitat prin toate mijloacele disponibile.
(25) Având în vedere importanța standardizării ca instrument de sprijinire a legislației și politicilor Uniunii și pentru a evita obiecțiile ex post la adresa standardelor armonizate și modificarea acestora, este important ca autoritățile publice să participe la standardizare în toate etapele elaborării acelor standarde în care ar putea fi implicate și în special în domeniile vizate de legislația de armonizare a Uniunii privind produsele.
(26) Standardele ar trebui să ia în considerare impactul asupra mediului de-a lungul ciclului de viață al produselor și serviciilor. Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei a elaborat instrumente importante și disponibile public pentru evaluarea acestui impact de-a lungul ciclului de viață. Astfel, prezentul regulament ar trebui să garanteze că JRC poate avea un rol activ în cadrul sistemului de standardizare european.
(27) Viabilitatea cooperării între Comisie și sistemul european de standardizare depinde de planificarea atentă a viitoarelor cereri privind elaborarea de standarde. Această planificare ar putea fi îmbunătățită prin contribuția părților interesate, inclusiv a autorităților naționale de supraveghere a pieței, prin introducerea de mecanisme de colectare a opiniilor și prin facilitarea schimbului de informații între toate părțile interesate. Având în vedere că Directiva 98/34/CE prevede deja posibilitatea de a solicita organizațiilor de standardizare europene să elaboreze standarde europene, este adecvată o planificare îmbunătățită și mai transparentă, în cadrul unui program de lucru anual, care să conțină o imagine de ansamblu a tuturor solicitărilor de standarde pe care Comisia intenționează să le prezinte organizațiilor de standardizare europene. Este necesar să se asigure un nivel ridicat de cooperare între organizațiile de standardizare europene și organizațiile europene ale părților interesate care primesc finanțare din partea Uniunii în conformitate cu prezentul regulament și Comisie pentru stabilirea programului anual de lucru al Uniunii pentru standardizare și pentru pregătirea cererilor privind standardele pentru a analiza relevanța pentru piață a domeniului propus, obiectivele de politică stabilite de legiuitor și pentru a permite organizațiilor de standardizare europene să răspundă mai rapid la activitățile solicitate privind standardizarea.
(28) Înainte de a prezenta comitetului institui prin prezentul regulament un aspect legat de cererile privind standarde europene sau documente de standardizare europeană, sau obiecții asupra unui standard armonizat, Comisia ar trebui să consulte experții din statele membre, de exemplu, prin implicarea comitetelor înființate prin actele legislative aplicabile ale Uniunii sau alte forme de consultare a experților de la nivel sectorial, în cazul în care nu există astfel de comitete.
(29) Mai multe directive de armonizare a condițiilor de comercializare a produselor specifică faptul că Comisia poate solicita adoptarea de către organizațiile de standardizare europene a unor standarde armonizate pe baza cărora să se prezume conformitatea cu cerințele esențiale aplicabile. Cu toate acestea, multe dintre directivele respective conțin o mare varietate de dispoziții referitoare la obiecțiile asupra acestor standarde atunci când nu vizează sau nu vizează în întregime toate cerințele aplicabile. Dispoziții contradictorii, care conduc la lipsa de certitudine a operatorilor economici și a organizațiilor de standardizare europene sunt în special conținute în Directiva 89/686/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentul individual de protecție (11), Directiva 93/15/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind armonizarea dispozițiilor referitoare la introducerea pe piață și controlul explozivilor de uz civil (12), Directiva 94/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 martie 1994 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive (13), Directiva 94/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 1994 de apropiere a actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la ambarcațiunile de agrement (14), Directiva 95/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 1995 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la ascensoare (15), Directiva 97/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 mai 1997 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele sub presiune (16), Directiva 2004/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind mijloacele de măsurare (17), Directiva 2007/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 mai 2007 privind introducerea pe piață a articolelor pirotehnice (18), Directiva 2009/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind instrumentele de cântărire neautomate (19), Directiva 2009/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 referitoare la recipientele simple sub presiune (20). Prin urmare, este necesar ca în prezentul regulament să se includă procedura uniformă prevăzută în Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor (21), să se elimine dispozițiile relevante din aceste directive și să se confere și Parlamentului European dreptul de a formula obiecții asupra unui standard armonizat în conformitate cu prezentul regulament.
(30) Autoritățile publice ar trebui să valorifice întreaga gamă de specificații tehnice relevante în momentul achiziționării de hardware, software și servicii legate de tehnologia informației, de exemplu prin selectarea unor specificații tehnice care pot fi puse în aplicare de toți furnizorii interesați, ceea ce ar permite o concurență mai mare și riscuri reduse de blocare. Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (22), Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (23), Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității (24) și Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (25), prevăd că specificațiile tehnice din cadrul procedurilor de achiziții publice ar trebui să fie formulate prin referire la standarde naționale care transpun standarde europene, omologări tehnice europene, specificații tehnice comune, standarde internaționale, alte sisteme tehnice de referință stabilite de organizațiile de standardizare europene sau – în lipsa acestora – standarde naționale, omologări naționale sau specificații tehnice naționale referitoare la proiectarea, calcularea și executarea lucrărilor și utilizarea produselor sau echivalentul acestora. Specificațiile tehnice TIC sunt însă de multe ori elaborate de alte organizații de standardizare și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de standarde și omologări prevăzute în Directivele 2004/17/CE, 2004/18/CE sau 2009/81/CE și în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002. Prin urmare, este necesar să se prevadă posibilitatea ca specificațiile tehnice pentru procedurile de achiziții publice să poată face referire la specificații tehnice TIC pentru a răspunde la progresul rapid din domeniul TIC, a facilita furnizarea de servicii transfrontaliere, a încuraja competiția și a promova interoperabilitatea și inovarea.
(31) Specificațiile tehnice care nu sunt adoptate de organizațiile de standardizare europene nu au un statut echivalent standardelor europene. Unele specificații tehnice TIC nu sunt elaborate în conformitate cu principiile fundamentale. Astfel, prezentul regulament ar trebui să prevadă o procedură pentru identificarea specificațiilor tehnice TIC la care să se poată face trimitere în cadrul achizițiilor publice și care să implice o amplă consultare a unui spectru larg de părți interesate, inclusiv organizațiile de standardizare europene, întreprinderi și autorități publice. Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să prevadă cerințe, sub forma unei liste de caracteristici, pentru astfel de specificații tehnice și procesele asociate de elaborare. Cerințele pentru identificarea specificațiilor tehnice TIC ar trebui să asigure respectarea obiectivelor de politică publică și a nevoilor societății și ar trebui să se bazeze pe principiile fundamentale.
(32) În vederea favorizării inovării și a concurenței, identificarea unei anumite specificații tehnice nu ar trebui să împiedice identificarea unei specificații tehnice concurente în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. Orice identificare ar trebui să depindă de îndeplinirea criteriilor și de condiția ca specificația tehnică să fi atins un nivel semnificativ de acceptare pe piață.
(33) Specificațiile tehnice TIC identificate ar putea contribui la punerea în aplicare a Deciziei nr. 922/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind soluțiile de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene (ISA) (26) care stabilește, pentru perioada 2010-2015, un program privind soluțiile de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene și instituțiile și organismele Uniunii care să ofere soluții comune și partajate pentru facilitarea interoperabilității.
(34) În domeniul TIC pot să apară situații în care este indicat să se încurajeze utilizarea sau să se solicite respectarea standardelor relevante la nivelul Uniunii pentru a se asigura interoperabilitatea pe piața internă și a se ameliora libertatea de alegere a utilizatorilor. În alte circumstanțe, se poate, de asemenea, întâmpla ca anumite standarde europene să nu mai corespundă nevoilor consumatorilor sau să frâneze dezvoltarea tehnologică. Din aceste motive, Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (27), permite Comisiei, atunci când este necesar, să ceară organizațiilor de standardizare europene să elaboreze standarde, să stabilească și să publice în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene o listă de standarde sau specificații cu scopul de a încuraja utilizarea acestora sau de a impune punerea lor în aplicare, sau de a retrage standarde sau specificații din respectiva listă.
(35) Prezentul regulament ar trebui să nu împiedice organizațiile de standardizare europene să continue să elaboreze standarde în domeniul TIC și să își intensifice cooperarea cu alte organisme care elaborează standarde, în special în domeniul TIC, în vederea asigurării coerenței și evitării fragmentării sau duplicării în cursul procesului de punere în aplicare a standardelor și specificațiilor.
(36) Procedura pentru identificarea specificațiilor tehnice TIC prevăzută în prezentul regulament nu ar trebui să pună în pericol coerența sistemului de standardizare european. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să prevadă condițiile în care se poate considera că o specificație tehnică nu intră în conflict cu alte standarde europene.
(37) Înainte de identificarea specificațiilor tehnice TIC care pot fi utilizate drept referințe în procedurile de achiziții publice, Forumul european multipartit, înființat prin Decizia Comisiei din 28 Noiembrie 2011 (28), ar trebui utilizat ca forum pentru consultarea părților interesate de la nivel național și european, a organizațiilor de standardizare europene și a statelor membre pentru a asigura legitimitatea procesului.
(38) Decizia nr. 1673/2006/CE stabilește normele referitoare la contribuția Uniunii la finanțarea standardizării europene, pentru a se asigura dezvoltarea și revizuirea standardelor europene și a altor produse ale standardizării europene în așa fel încât să vină în sprijinul obiectivelor, legislației și politicilor Uniunii. În scopul simplificării administrative și bugetare, este adecvată încorporarea dispozițiilor acestei directive în prezentul regulament și utilizarea, ori de câte ori este posibil, a unor proceduri cât mai puțin împovărătoare.
(39) Având în vedere sfera foarte amplă a implicării standardizării europene în sprijinul legislației și politicilor Uniunii și diferitele tipuri de activități de standardizare, este necesar să se prevadă diferite posibilități de finanțare. Aceasta vizează în special subvențiile fără cereri de oferte acordate organizațiilor de standardizare europene și organismelor de standardizare naționale în conformitate cu al doilea paragraf al articolului 110 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (29) și cu articolul 168 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002. De asemenea, aceleași dispoziții ar trebui să se aplice acelor organisme cărora, deși nu sunt recunoscute ca organizații de standardizare europene în prezentul regulament, li s-a acordat un mandat într-un act de bază și li s-a încredințat efectuarea activităților preliminare în sprijinul standardizării europene, în cooperare cu organizațiile de standardizare europene.
(40) În măsura în care organizațiile de standardizare europene oferă sprijin permanent activităților la nivelul Uniunii, acestea ar trebui să dispună de secretariate centrale eficace și eficiente. Prin urmare, Comisiei ar trebui să i se permită să acorde subvenții acelor organizații care urmăresc un obiectiv de interes european general, fără să aplice, în cadrul subvențiilor de funcționare, principiul reducerii anuale prevăzut la articolul 113 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.
(41) Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013) (30), Decizia nr. 1926/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui program de acțiune comunitară în domeniul politicii de protecție a consumatorilor (2007-2013) (31) și Regulamentul (CE) nr. 614/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 mai 2007 privind Instrumentul financiar pentru mediu (LIFE+) (32) prevăd deja posibilitatea acordării unui sprijin financiar organizațiilor europene care reprezintă IMM-urile, consumatorii și protecția mediului în cadrul standardizării, în timp ce organizațiilor europene care reprezintă interesele sociale în standardizare li se plătesc subvenții specifice. Finanțarea în temeiul Deciziei nr. 1639/2006/CE, Deciziei nr. 1926/2006/CE și Regulamentului (CE) nr. 614/2007 se va încheia la 31 decembrie 2013. Este esențial, pentru dezvoltarea standardizării europene, să se continue promovarea și încurajarea participării active a organizațiilor europene care reprezintă IMM-urile, consumatorii, precum și interesele protecției mediului și cele sociale. Aceste organizații urmăresc un scop de interes general european și constituie, în virtutea mandatului specific care le-a fost acordat de către organizațiile naționale nonprofit, o rețea europeană care reprezintă organismele nonprofit active din statele membre și promovează principii și politici coerente cu obiectivele tratatelor. Din cauza contextului în care acestea operează și a obiectivelor lor statutare, organizațiile europene care reprezintă IMM-urile, consumatorii, precum și interesele de mediu și sociale în cadrul standardizării europene joacă un rol permanent esențial pentru obiectivele și politicile UE. Prin urmare, Comisia ar trebui să fie în măsură să continue să ofere subvenții organizațiilor menționate fără a aplica, în cazul subvențiilor de funcționare, principiul reducerii anuale prevăzut la articolul 113 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.
(42) Finanțarea activităților de standardizare ar trebui, de asemenea, să poată cuprinde activitățile preliminare sau auxiliare în legătură cu elaborarea standardelor europene sau a documentelor de standardizare europeană pentru produse și pentru servicii. Această finanțare este necesară în special pentru activitățile care implică cercetarea, pregătirea documentelor preliminare pentru legislație, testele interlaboratoare și validarea sau evaluarea standardelor. Promovarea standardizării la nivel european și internațional ar trebui, de asemenea, să continue prin programe legate de asistența tehnică și cooperarea cu țări terțe. În vederea îmbunătățirii accesului pe piață și promovării competitivității întreprinderilor în Uniune, ar trebui să fie posibilă acordarea de subvenții altor organisme prin cereri de oferte sau, după caz, prin atribuirea de contracte.
(43) Finanțarea de la bugetul Uniunii ar trebui să aibă ca scop elaborarea de standarde europene sau de documente de standardizare europeană pentru produse și pentru servicii, facilitarea utilizării acestora de către întreprinderi prin creșterea sprijinului pentru traducerea acestora în diferitele limbi oficiale ale Uniunii, pentru a permite IMM-urilor să beneficieze pe deplin de înțelegerea și aplicarea standardelor europene, consolidarea coeziunii sistemului european de standardizare și asigurarea accesului echitabil și transparent la standardele europene pentru toți actorii de pe piață pe întreg teritoriul Uniunii. Acest aspect este deosebit de important în cazurile în care utilizarea standardelor permite conformitatea cu legislația aplicabilă a Uniunii.
(44) Pentru a asigura aplicarea eficientă a prezentului regulament ar trebui să existe posibilitatea de a utiliza expertiza necesară, în special în ceea ce privește auditarea și gestiunea financiară, precum și a resurselor de asistență administrativă care fac posibilă facilitarea punerii în aplicare și posibilitatea de a evalua, în mod regulat, relevanța activităților care beneficiază de finanțare de la bugetul Uniunii, pentru a se asigura utilitatea și impactul acestora.
(45) De asemenea, ar trebui luate măsuri adecvate în vederea evitării fraudei și neregulilor și în vederea recuperării fondurilor plătite nejustificat în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (33) și (Euratom, CE) nr. 2185/96 din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (34) și Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (35).
(46) Pentru actualizarea listei organizațiilor de standardizare europene și pentru adaptarea criteriilor pentru organizațiile care reprezintă IMM-urile și părțile interesate din cadrul societății la evoluțiile ulterioare în ceea ce privește natura non-profit și reprezentativitatea acestora, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește modificarea anexelor la prezentul regulament ar trebui să fie acordată Comisiei. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor sale pregătitoare Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(47) Comitetul înființat prin prezentul regulament ar trebui să asiste Comisia în toate problemele legate de punerea în aplicare a prezentului regulament, ținând seama de opiniile experților de la nivel sectorial.
(48) Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să-i fie acordate competențe de executare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (36).
(49) Ar trebui să se aplice procedura consultativă pentru adoptarea actelor de punere în aplicare referitoare la obiecțiile asupra standardelor armonizate atunci când referințele la standardul armonizat în cauză nu au fost încă publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, dat fiind că standardul relevant nu a condus încă la prezumția de conformitate cu cerințele esențiale stabilite în legislația de armonizare a Uniunii aplicabile.
(50) Este indicat să se aplice procedura de examinare pentru fiecare solicitare de standardizare adresată organizațiilor de standardizare europene și pentru adoptarea actelor de punere în aplicare referitoare la obiecțiile asupra standardelor armonizate atunci când referințele la standardul armonizat în cauză au fost deja publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, dat fiind că aceste decizii ar putea avea consecințe asupra prezumției de conformitate cu cerințele esențiale aplicabile.
(51) Pentru a atinge principalele obiective ale prezentului regulament și a facilita rapiditatea procedurilor decizionale și reducerea perioadei totale de elaborare a standardelor, ar trebui să se utilizeze pe cât posibil măsurile procedurale prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 182/2011, care permite președintelui comitetului relevant să stabilească un termen în care comitetul să își prezinte avizul, în funcție de urgența problemei. În plus, în situații justificate, avizul comitetului poate fi obținut printr-o procedură scrisă, iar tăcerea din partea membrului comitetului ar trebui considerată acord tacit.
(52) Deoarece obiectivele prezentului regulament, mai precis asigurarea eficienței și eficacității standardelor și standardizării ca instrumente de politică ale Uniunii, prin cooperare între organizațiile de standardizare europene, organismele de standardizare naționale, statele membre și Comisia, elaborarea de standarde europene și de documente de standardizare europeană pentru produse și pentru servicii, în sprijinul legislației și politicilor Uniunii, identificarea specificațiilor tehnice TIC care pot fi utilizate drept referințe, finanțarea standardizării europene și participarea părților interesate la standardizarea europeană nu pot fi realizate de statele membre în suficientă măsură și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele lor, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta din urmă poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(53) Prin urmare, Directivele 89/686/CEE, 93/15/CEE, 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ar trebui să fie modificate în consecință.
(54) Decizia nr. 1673/2006/CE și Decizia 87/95/CEE ar trebui să fie abrogate,