Recitale
(1) Libera circulație a lucrătorilor este una dintre libertățile fundamentale ale cetățenilor Uniunii și unul dintre pilonii pieței interne, consacrat prin articolul 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Punerea sa în aplicare este aprofundată în dreptul Uniunii care urmărește să garanteze exercitarea deplină a drepturilor conferite cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor acestora.
(2) Libera circulație a lucrătorilor este unul dintre elementele esențiale în dezvoltarea unei piețe mai integrate a forței de muncă în Uniune, inclusiv în regiunile transfrontaliere, care permite creșterea mobilității lucrătorilor, sporind astfel diversitatea și contribuind la incluziunea socială la nivelul întregii Uniuni și la integrarea persoanelor excluse de pe piața forței de muncă. Aceasta contribuie, de asemenea, la găsirea competențelor adecvate pentru posturile vacante și la eliminarea blocajelor existente pe piața forței de muncă.
(3) Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4) a instituit mecanisme de compensare și de schimb de informații, iar Decizia de punere în aplicare 2012/733/UE a Comisiei (5) a stabilit dispoziții privind funcționarea unei rețele a serviciilor europene pentru ocuparea forței de muncă (rețeaua EURES), în conformitate cu regulamentul menționat. Cadrul de reglementare respectiv necesită o revizuire care să reflecte noile tipuri de mobilitate, cererile sporite de mobilitate în condiții echitabile, evoluția tehnologiei pentru schimbul de date privind locurile din muncă disponibile, utilizarea unei game variate de canale de recrutare de către lucrători și angajatori și rolul din ce în ce mai important al altor intermediari de pe piața forței de muncă, pe lângă serviciile publice pentru ocuparea forței de muncă (SPOFM), în furnizarea de servicii de recrutare.
(4) Pentru a ajuta lucrătorii care se bucură de dreptul de muncă în alt stat membru să își exercite în mod efectiv acest drept, se oferă asistență în conformitate cu prezentul regulament tuturor cetățenilor Uniunii care au dreptul de a desfășura o activitate în calitate de lucrător și membrilor familiilor acestora, în conformitate cu articolul 45 din TFUE. Statele membre ar trebui să acorde acces egal oricărui resortisant al unei țări terțe care beneficiază, în conformitate cu dreptul Uniunii sau cel național, de egalitate de tratament cu propriii resortisanți în respectivul domeniu. Prezentul regulament nu aduce atingere normelor privind accesul resortisanților din țările terțe la piețele naționale ale forței de muncă, astfel cum sunt prevăzute în dreptul Uniunii și în dreptul național.
(5) Interdependența în creștere dintre piețele forței de muncă impune o cooperare sporită între serviciile de ocupare a forței de muncă, inclusiv între cele din regiunile transfrontaliere, în vederea punerii în aplicare a liberei circulații a tuturor lucrătorilor prin mobilitate voluntară a forței de muncă în interiorul Uniunii în condiții echitabile și în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul și practicile naționale, în conformitate cu articolul 46 litera (a) din TFUE. Ar trebui să se instituie un cadru de cooperare privind mobilitatea forței de muncă în cadrul Uniunii între Comisie și statele membre. Respectivul cadru ar trebui să reunească locurile de muncă vacante din întreaga Uniune și posibilitatea de a candida pentru locurile vacante respective, să instituie modalități de furnizare a serviciilor de asistență conexe lucrătorilor și angajatorilor și să prevadă o abordare comună a schimburilor de informații necesare pentru a facilita o astfel de cooperare.
(6) Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Curtea de Justiție) a considerat că noțiunea de „lucrător” de la articolul 45 din TFUE trebuie interpretată din perspectiva Uniunii și trebuie definită pe baza unor criterii obiective ce caracterizează raportul de muncă din perspectiva drepturilor și obligațiilor persoanelor interesate. Pentru a fi considerată lucrător, o persoană trebuie să desfășoare o activitate efectivă și reală, cu excepția activităților care sunt atât de nesemnificative, încât apar ca fiind pur marginale și auxiliare. Caracteristica esențială a raportului de muncă s-a considerat a fi faptul că o persoană îndeplinește, într-o anumită perioadă de timp, pentru o altă persoană și sub îndrumarea acesteia, servicii în schimbul cărora primește o remunerație (6). Noțiunea de lucrător a fost considerată ca incluzând, în anumite condiții, persoanele care au un contract de ucenicie (7) sau care efectuează un stagiu (8).
(7) Curtea de Justiție a susținut în mod constant faptul că libera circulație a lucrătorilor constituie unul dintre fundamentele Uniunii și că, prin urmare, dispozițiile referitoare la libertatea menționată trebuie să beneficieze de o interpretare în sens larg (9). Curtea de Justiție a hotărât că libertatea de circulație a lucrătorilor, prevăzută la articolul 45 din TFUE, presupune anumite drepturi și pentru resortisanții statelor membre care se deplasează în interiorul Uniunii în scopul căutării unui loc de muncă (10). Noțiunea de lucrător ar trebui, prin urmare, în sensul prezentului regulament, să fie înțeleasă ca incluzând persoanele în căutarea unui loc de muncă, indiferent dacă în prezent se află sau nu în cadrul unui raport de muncă.
(8) Pentru a facilita mobilitatea forței de muncă în interiorul Uniunii, Consiliul European a solicitat în cadrul „Pactului pentru creștere economică și locuri de muncă” să se exploreze posibilitatea de a extinde rețeaua EURES pentru a cuprinde și uceniciile și stagiile. Uceniciile și stagiile ar trebui să fie reglementate de prezentul regulament, cu condiția ca candidații selecționați să facă obiectul unui raport de muncă. Statele membre ar trebui să fie în măsură să excludă de la compensare anumite categorii de ucenicii și stagii, pentru a asigura coerența și funcționarea sistemelor lor educaționale, și să ia în considerare necesitatea de a-și concepe măsurile de politică active pentru piața forței de muncă pe baza nevoilor lucrătorilor vizați de măsurile respective. Ar trebui luată în considerare Recomandarea Consiliului din 10 martie 2014 privind un cadru de calitate pentru stagii (11), în vederea îmbunătățirii calității stagiilor, în special în ceea ce privește conținutul educațional și de formare, precum și condițiile de muncă, cu scopul de a facilita tranziția de la școală, șomaj sau inactivitate la muncă. În conformitate cu respectiva recomandare, ar trebui să se asigure respectarea drepturilor și condițiilor de muncă ale stagiarilor în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului național în vigoare.
(9) Informațiile privind ofertele de ucenicii și stagii furnizate în temeiul prezentului regulament pot fi completate prin servicii și instrumente web dezvoltate de Comisie sau de alți actori, astfel încât să permită angajatorilor să comunice direct cu lucrătorii cu privire la oportunitățile de ucenicii și stagii în întreaga Uniune.
(10) De la lansarea sa în 1994, EURES reprezintă o rețea de cooperare între Comisie și SPOFM având drept scop să furnizeze informații, consiliere și servicii de recrutare/plasare pentru lucrători și angajatori, precum și tuturor cetățenilor Uniunii care doresc să beneficieze în practică de principiul dreptului la liberă circulație al lucrătorilor, prin intermediul rețelei sale umane și al instrumentelor online disponibile pe „Portalului mobilității europene pentru ocuparea forței de muncă” (portalul EURES). Este necesară o aplicare mai coerentă a compensării, a serviciilor de asistență, precum și a schimbului de informații privind mobilitatea forței de muncă în cadrul Uniunii. Prin urmare, în vederea unei consolidări suplimentare, rețeaua EURES ar trebui reinstituită și reorganizată ca parte a cadrului de reglementare revizuit. Ar trebui stabilite rolurile și responsabilitățile diferitelor organizații care participă la rețea.
(11) Componența rețelei EURES ar trebui să fie suficient de flexibilă, încât să se poată adapta la evoluțiile continue de pe piața serviciilor de recrutare. Apariția unei game variate de servicii de ocupare a forței de muncă indică necesitatea unui efort concertat al Comisiei și al statelor membre în vederea extinderii rețelei EURES ca principal instrument al Uniunii care asigură servicii de recrutare în Uniune. O extindere a componenței rețelei EURES ar aduce beneficii sociale, economice și financiare și ar putea contribui, de asemenea, la generarea unor forme inovatoare de învățare și de cooperare, inclusiv cu privire la standardele de calitate pentru locurile de muncă vacante și serviciile de asistență, la nivel național, regional, local și transfrontalier.
(12) Extinderea posibilității de a adera la rețeaua EURES ar îmbunătăți eficiența furnizării serviciilor prin facilitarea parteneriatelor și consolidarea complementarității și îmbunătățirea calității și ar crește cota de piață a rețelei EURES, în măsura în care noii participanți ar pune la dispoziție locuri de muncă vacante, cereri de locuri de muncă și curricula vitae (CV-uri) și ar oferi servicii de asistență pentru lucrători și angajatori.
(13) Ar trebui ca orice organizație, inclusiv servicii de ocupare a forței de muncă publice, private sau din sectorul terțiar, care se angajează să îndeplinească toate criteriile și întreaga gamă de sarcini stabilite în temeiul prezentului regulament să poată deveni membru EURES.
(14) Anumite organizații nu ar fi în măsură să îndeplinească gama completă de sarcini cerute membrilor EURES în temeiul prezentului regulament, dar au o contribuție potențială importantă la realizarea rețelei EURES. Prin urmare, este oportun să li se ofere posibilitatea de a deveni parteneri EURES în mod excepțional. O astfel de excepție ar trebui să fie acordată doar pentru motive întemeiate și ar putea fi justificată din motive legate de dimensiunile reduse ale solicitantului, de resursele financiare limitate ale acestuia, deoarece, în general, nu oferă întreaga gamă de sarcini cerute sau deoarece este o organizație nonprofit.
(15) Cooperarea transfrontalieră și transnațională și sprijinul pentru toți membrii și partenerii EURES care desfășoară activități în statele membre ar fi facilitate de o structură la nivel de Uniune („Biroul european de coordonare”). Biroul european de coordonare ar trebui să asigure informații, instrumente și orientări comune, activități de formare dezvoltate împreună cu statele membre și o funcție de asistență. Activitățile de formare și funcția de asistență ar trebui, în special, să asiste membrii personalului care își desfășoară activitatea în organizațiile care participă la rețeaua EURES și care sunt experți în furnizarea de activități de corelare între posturile vacante și candidații corespunzători, de plasare și de recrutare, precum și în furnizarea de informații, îndrumări și asistență pentru lucrători, angajatori și organizații interesate de aspectele de mobilitate transnațională și transfrontalieră și care se află în contact direct cu aceste grupuri-țintă în acest scop. Biroul european de coordonare ar trebui să fie responsabil, de asemenea, de operarea și dezvoltarea portalului EURES și a platformei IT comune. Pentru orientarea activității acesteia, ar trebui elaborate programe de lucru multianuale, în consultare cu statele membre.
(16) Statele membre ar trebui să înființeze birouri naționale de coordonare (BNC) pentru a asigura transferul de date disponibile către portalul EURES și pentru a furniza sprijin general și asistență tuturor membrilor și partenerilor EURES pe teritoriul lor, inclusiv cu privire la modalitatea de a soluționa reclamațiile și problemele legate de locurile de muncă vacante, acolo unde este cazul în cooperare cu alte autorități publice relevante, cum ar fi inspectoratele de muncă. Statele membre ar trebui să sprijine cooperarea cu omologii lor din celelalte state membre, inclusiv la nivel transfrontalier, precum și cu Biroul european de coordonare. BNC-urile ar trebui să aibă de asemenea misiunea de a verifica respectarea regulilor în ceea ce privește standardele pentru calitatea intrinsecă și tehnică a datelor și protecția datelor. Pentru a facilita comunicarea cu Biroul european de coordonare și pentru a ajuta BNC-urile să promoveze respectarea standardelor respective de către toți membrii și partenerii EURES pe teritoriul lor, BNC-urile ar trebui să asigure un transfer coordonat de date către portalul EURES printr-un singur canal coordonat, după caz prin intermediul platformelor informatice naționale existente. Pentru a furniza servicii de calitate în timp util, statele membre ar trebui să se asigure că BNC-urile lor dispun de un număr suficient de membri ai personalului formați și de celelalte resurse necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament.
(17) Participarea partenerilor sociali în cadrul rețelei EURES contribuie, în special, la analizarea obstacolelor care stau în calea mobilității, precum și la promovarea mobilității în condiții echitabile și voluntare a forței de muncă în interiorul Uniunii, inclusiv în regiunile transfrontaliere. Reprezentanții partenerilor sociali la nivelul Uniunii ar trebui, prin urmare, să fie în măsură să asiste la reuniunile grupului de coordonare instituit în temeiul prezentului regulament și ar trebui să poarte un dialog periodic cu Biroul european de coordonare, în vreme ce organizațiile patronale și sindicatele naționale ar trebui să fie implicate în cooperarea cu rețeaua EURES, facilitată de BNC-uri prin intermediul unui dialog periodic cu partenerii sociali în conformitate cu dreptul și practicile naționale. Partenerii sociali ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita să devină membru sau partener EURES după îndeplinirea obligațiilor relevante în temeiul prezentului regulament.
(18) Având în vedere statutul lor special, SPOFM ar trebui numite de statele membre ca membri EURES, fără a fi nevoie să facă obiectul procedurii de admitere. Statele membre ar trebui să se asigure că SPOFM respectă criteriile minime comune stabilite în anexa I (denumite în continuare „criterii minime comune”) și obligațiile prevăzute de prezentul regulament. În plus, statele membre pot delega propriilor SPOFM sarcini sau activități generale legate de organizarea activității prevăzute de prezentul regulament, inclusiv dezvoltarea și operarea sistemelor naționale pentru admiterea membrilor și partenerilor EURES. În vederea îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament, fiecare SPOFM ar trebui să dispună de capacități, asistență tehnică și resurse umane și financiare suficiente.
(19) În conformitate cu competențele lor privind organizarea piețelor forței de muncă, statele membre ar trebui să fie responsabile cu admiterea organizațiilor ca membri și parteneri EURES, pe teritoriul lor. O astfel de admitere ar trebui să fie condiționată de setul minim de criterii comune și de un număr limitat de norme de bază cu privire la procesul de admitere, pentru a garanta transparența și egalitatea de șanse în momentul aderării la rețeaua EURES, permițând în același timp flexibilitatea necesară pentru a ține seama de diferitele modele naționale și forme de cooperare dintre SPOFM și alți actori de pe piața forței de muncă din statele membre. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a revoca o astfel de admitere în cazul în care o organizație nu mai îndeplinește criteriile sau cerințele aplicabile pe baza cărora a fost admisă.
(20) Scopul stabilirii criteriilor minime comune pentru a deveni membru sau partener EURES este de a asigura respectarea standardelor minime de calitate. Cererile de admitere ar trebui, prin urmare, să fie evaluate cel puțin pe baza criteriilor minime comune.
(21) Unul dintre obiectivele rețelei EURES este de a sprijini mobilitatea echitabilă și voluntară a forței de muncă în cadrul Uniunii și, prin urmare, criteriile minime comune pentru admiterea organizațiilor în cadrul rețelei EURES ar trebui să includă și obligația ca aceste organizații să se angajeze să respecte pe deplin standardele de muncă și cerințele legale aplicabile, inclusiv principiul nediscriminării. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a refuza sau de a retrage admiterea organizațiilor care încalcă standardele de muncă sau cerințele legale, în special cele ce se referă la remunerare și condiții de muncă. În cazul unui refuz al admiterii sau al unei revocări întemeiate pe nerespectarea standardelor sau a cerințelor respective, BNC-ul relevant ar trebui să informeze Biroul european de coordonare, care ar trebui să transmită ulterior aceste informații celorlalte BNC-uri. BNC-urile pot lua măsuri adecvate față de organizațiile care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor, în conformitate cu legislația și practicile naționale.
(22) Activitățile organizațiilor admise în rețeaua EURES ar trebui să fie monitorizate de către statele membre pentru a asigura că organizațiile aplică dispozițiile prezentului regulament în mod corect. Statele membre ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura o conformitate optimă. Monitorizarea ar trebui să se bazeze în principal pe datele furnizate de organizațiile respective BNC-urilor în conformitate cu prezentul regulament, dar ar putea, de asemenea, să genereze, după caz, măsuri de control și audit, cum ar fi controale aleatorii. Aceasta ar trebui să includă monitorizarea respectării cerințelor aplicabile privind accesibilitatea.
(23) Ar trebui instituit un grup de coordonare pentru a exercita un rol de coordonare în ceea ce privește activitățile și funcționarea rețelei EURES. Acesta ar trebui să servească drept platformă pentru schimbul de informații și pentru punerea în comun a bunelor practici, în special în ceea ce privește dezvoltarea și diseminarea la nivelul întregii rețele EURES a informațiilor și îndrumărilor adecvate pentru lucrători, inclusiv lucrătorii frontalieri, și angajatori. Acesta ar trebui, de asemenea, să fie consultat în cadrul procesului de elaborare a modelelor și a standardelor și formatelor tehnice, precum și în ceea ce privește definirea specificațiilor detaliate uniforme pentru colectarea și analiza datelor. Partenerii sociali ar trebui să aibă posibilitatea de a participa la discuțiile grupului de coordonare, în special în ceea ce privește planificarea strategică, dezvoltarea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea serviciilor și activităților menționate în prezentul regulament. În vederea realizării unor sinergii între activitățile rețelei EURES și ale rețelei SPOFM, instituită prin Decizia nr. 573/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului (12), grupul de coordonare ar trebui să coopereze cu Consiliul de administrație al rețelei SPOFM. O astfel de cooperare ar putea implica schimbul de bune practici și informarea comitetului în legătură cu activitățile actuale și planificate ale rețelei EURES.
(24) Marca de servicii EURES, precum și logoul care o caracterizează sunt înregistrate ca marcă a Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru proprietate intelectuală. Biroul european de coordonare este singura autoritate care poate acorda terților permisiunea de a utiliza logoul EURES, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului (13). Biroul european de coordonare ar trebui să informeze în acest sens organizațiile în cauză.
(25) Pentru a putea comunica informații de încredere și actualizate lucrătorilor și angajatorilor cu privire la diferitele aspecte ale mobilității forței de muncă și ale protecției sociale în interiorul Uniunii, rețeaua EURES ar trebui să coopereze cu alte organisme, servicii și rețele ale Uniunii care facilitează mobilitatea și informează cetățenii Uniunii cu privire la drepturile lor în temeiul dreptului Uniunii, cum ar fi rețeaua europeană a organismelor de promovare a egalității (Equinet), portalul Europa ta, Portalul european pentru tineret și SOLVIT, organizațiile care lucrează în domeniul cooperării transfrontaliere și organizațiile responsabile cu recunoașterea calificărilor profesionale și organismele de promovare, analiză, monitorizare și susținere a egalității de tratament a lucrătorilor, desemnate în conformitate cu Directiva 2014/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului (14). În vederea realizării sinergiilor, rețeaua EURES ar trebui, de asemenea, să coopereze cu organismele relevante care se ocupă de coordonarea sistemelor de securitate socială.
(26) Exercitarea dreptului la libera circulație a lucrătorilor ar fi facilitată prin instituirea mijloacelor pentru a sprijini compensarea, astfel încât piața forței de muncă să devină pe deplin accesibilă atât lucrătorilor, cât și angajatorilor. Prin urmare, ar trebui dezvoltată în continuare o platformă IT comună la nivelul Uniunii, care să fie gestionată de către Comisie. Asigurarea respectivului drept înseamnă ca lucrătorilor să li se asigure accesul la oportunitățile de angajare pe întreg teritoriul Uniunii.
(27) Pentru o utilizare digitală, cererile de locuri de muncă și datele din CV-uri ar putea fi exprimate sub forma unor profiluri de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă.
(28) Platforma IT comună care reunește locurile de muncă vacante și posibilitatea de a candida pentru posturile vacante respective, permițând în același timp lucrătorilor și angajatorilor să coreleze datele automat, în funcție de diverse criterii și la diferite niveluri, ar trebui să faciliteze atingerea echilibrului pe piețele forței de muncă din Uniune, contribuind astfel la creșterea gradului de ocupare a forței de muncă în Uniune.
(29) Pentru a promova libera circulație a lucrătorilor, toate locurile de muncă vacante puse la dispoziția publicului prin SPOFM și prin alți membri EURES sau, după caz, parteneri EURES ar trebui să fie publicate pe portalul EURES. Cu toate acestea, în anumite circumstanțe și ținând seama de obiectivul de a asigura faptul că portalul EURES conține numai informații relevante pentru mobilitate pe teritoriul Uniunii, statele membre ar trebui să fie autorizate să ofere angajatorilor posibilitatea să nu publice un loc de muncă vacant pe portalul EURES în urma unei evaluări obiective de către angajator a cerințelor legate de locul de muncă în cauză, și anume a aptitudinilor și competențelor specifice necesare pentru a efectua în mod adecvat sarcinile locului de muncă, pe baza cărora angajatorul justifică nepublicarea unui post vacant exclusiv din aceste motive.
(30) Lucrătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a-și retrage în orice moment acordul și de a solicita eliminarea sau modificarea oricăror date sau a tuturor datelor puse la dispoziție. Lucrătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a alege dintre mai multe opțiuni de restricționare a accesului la datele lor sau la anumite atribute.
(31) Răspunderea juridică pentru asigurarea calității intrinsece și tehnice a informațiilor puse la dispoziția platformei IT comune, în special în ceea ce privește datele privind locurile de muncă vacante, le revine organizațiilor care pun la dispoziție informațiile în conformitate cu legislația și în standardele stabilite de către statele membre. Biroul european de coordonare ar trebui să faciliteze cooperarea, în vederea detectării oricărei fraude sau abuz legat de schimbul de informații la nivelul Uniunii. Toate părțile implicate ar trebui să asigure furnizarea unor date de calitate.
(32) Pentru a permite personalului membrilor și partenerilor EURES, cum ar fi responsabilii de caz, să efectueze activități rapide și adecvate de căutare și corelare, este important să nu existe bariere cu caracter tehnic în organizațiile respective, de natură să împiedice utilizarea datelor disponibile public din cadrul portalului EURES, astfel încât astfel de date să poată fi prelucrate ca parte a serviciilor de recrutare și plasare oferite.
(33) Comisia elaborează în prezent o clasificare europeană a aptitudinilor/competențelor, calificărilor și ocupațiilor (denumită în continuare „clasificarea europeană”). Clasificarea europeană este o terminologie standard pentru ocupații, aptitudini, competențe și calificări care urmărește să faciliteze candidatura online pentru un post pe teritoriul Uniunii. Este adecvat să se dezvolte cooperarea dintre Comisie și statele membre în ceea ce privește interoperabilitatea și corelarea automată a locurilor de muncă vacante cu candidaturile și CV-urile (denumită în continuare „corelare automată”), inclusiv la nivel transfrontalier, prin intermediul platformei IT comune. O astfel de cooperare ar trebui să includă asigurarea corelației dintre lista de aptitudini/competențe și ocupații a clasificării europene și sistemele de clasificare naționale. Statele membre ar trebui să fie informate cu privire la dezvoltarea clasificării europene.
(34) Datele elaborate de statele membre în contextul Cadrului european al calificărilor (CEC) ar putea servi drept contribuție la clasificarea europeană în ceea ce privește calificările. Bunele practici și experiențele dobândite în cadrul CEC ar putea contribui la o dezvoltare suplimentară a relației dintre seturile de date din cadrul CEC și clasificarea europeană.
(35) Stabilirea unui inventar pentru a asigura o corelație între clasificările naționale și lista de aptitudini/competențe și ocupații a clasificării europene sau, alternativ, înlocuirea clasificărilor naționale cu clasificarea europeană ar putea genera costuri pentru statele membre. Astfel de costuri ar diferi de la un stat membru la altul. Comisia ar trebui să ofere sprijin tehnic și, unde este posibil, financiar în temeiul normelor aplicabile pentru instrumentele de finanțare disponibile relevante, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (15).
(36) Membrii EURES și, după caz, partenerii EURES ar trebui să asigure accesul la servicii de asistență pentru toți lucrătorii și angajatorii care le solicită asistența. Ar trebui să fie stabilită o abordare comună în ceea ce privește respectivele servicii și ar trebui asigurat, pe măsura posibilităților, principiul egalității de tratament pentru lucrătorii și angajatorii care solicită asistență cu privire la mobilitatea forței de muncă în interiorul Uniunii, indiferent de locul în care se află în Uniune. Prin urmare, ar trebui instituite principii și norme în ceea ce privește disponibilitatea serviciilor de asistență pe teritoriul fiecărui stat membru.
(37) Atunci când sunt furnizate servicii în temeiul prezentului regulament, situațiile similare nu ar trebui să fie tratate în mod diferit, iar situațiile diferite nu ar trebui să fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament se justifică în mod obiectiv. Nu ar trebui să existe nicio formă de discriminare exercitată pe motiv de cetățenie, sex, rasă sau etnie, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală în ceea ce privește furnizarea unor astfel de servicii.
(38) Posibilitatea de a alege dintr-o gamă mai largă și mai cuprinzătoare de tipuri de asistență privind oportunitățile oferite de mobilitatea forței de muncă în interiorul Uniunii este în beneficiul lucrătorilor. Serviciile de asistență vor contribui la reducerea obstacolelor cu care se confruntă lucrătorii atunci când își exercită drepturile în conformitate cu dreptul Uniunii, precum și la exploatarea mai eficientă a tuturor oportunităților de angajare, asigurând-se astfel perspective de angajare individuale mai bune și oportunități profesionale pentru lucrători, inclusiv pentru cei din grupurile vulnerabile. Toți lucrătorii interesați ar trebui, prin urmare, să aibă acces la informații generale cu privire la oportunitățile de angajare și la condițiile de viață și de muncă din alt stat membru, precum și la asistență de bază pentru redactarea CV-urilor. În urma unei cereri rezonabile, lucrătorii interesați ar trebui, de asemenea, să poată beneficia de o asistență mai personalizată, ținând seama de practicile naționale. Printre serviciile de asistență în căutarea unui loc de muncă și alte servicii suplimentare s-ar mai putea număra servicii precum selectarea posturilor vacante adecvate, asistență în redactarea cererilor de locuri de muncă și a CV-urilor și obținerea de clarificări cu privire la anumite locuri de muncă vacante în alte state membre.
(39) Serviciile de asistență ar trebui, de asemenea, să faciliteze găsirea unui candidat potrivit într-un alt stat membru pentru acei angajatori care sunt doritori să recruteze din interiorul Uniunii. Toți angajatorii interesați ar trebui să poată obține informații cu privire la normele și factorii specifici referitori la recrutarea dintr-un alt stat membru, precum și asistență de bază în legătură cu redactarea ofertelor de locuri de muncă vacante. În cazul în care recrutarea este considerată probabilă, angajatorii interesați ar trebui, de asemenea, să poată beneficia de o asistență mai personalizată, ținând seama de practicile naționale. Asistența suplimentară ar putea include preselectarea candidaților, facilitarea contactelor directe între angajatori și candidați prin intermediul unor instrumente online specifice sau al unor evenimente, precum târguri de locuri de muncă, și sprijin administrativ pe parcursul procesului de recrutare, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM).
(40) Atunci când oferă lucrătorilor și angajatorilor informații de bază cu privire la portalul EURES și la rețeaua EURES, membrii și, după caz, partenerii EURES ar trebui să asigure accesul efectiv la serviciile de asistență în temeiul prezentului regulament, nu numai garantând disponibilitatea acestor servicii la cererea explicită a unui lucrător sau angajator, dar și, după caz, furnizând din proprie inițiativă informații despre EURES lucrătorilor și angajatorilor cu ocazia primului contact („integrarea EURES”), precum și oferind asistență în mod proactiv în acest domeniu pe toată perioada procesului de recrutare.
(41) O înțelegere profundă a cererii de forță de muncă din perspectiva ocupațiilor, sectoarelor și nevoilor angajatorilor ar susține dreptul de liberă circulație al lucrătorilor în interiorul Uniunii. Serviciile de asistență ar trebui să includă asistența de bună calitate pentru angajatori, în special pentru IMM-uri. Relațiile profesionale strânse dintre serviciile de ocupare a forței de muncă și angajatori sunt menite să mărească oferta de locuri de muncă vacante și să îmbunătățească corelarea dintre posturile vacante și candidații corespunzători, precum și informațiile privind piața forței de muncă în general.
(42) Serviciile de asistență pentru lucrători sunt legate de exercitarea libertății fundamentale de circulație a lucrătorilor, în conformitate cu dreptul Uniunii, și ar trebui să fie gratuite. Cu toate acestea, serviciile de asistență pentru angajatori pot fi supuse unei taxe, în conformitate cu dreptul și practicile naționale.
(43) Pentru a permite organizațiilor care solicită admiterea și urmăresc să furnizeze informații și asistență prin canale online să participe la rețeaua EURES, este necesar să se prevadă posibilitatea ca acestea să ofere serviciile de asistență menționate în prezentul regulament sub formă de servicii electronice. Luând în considerare faptul că competențele digitale variază considerabil de la un stat membru la altul, cel puțin SPOFM ar trebui să fie în măsură să ofere servicii de asistență și prin canale offline, acolo unde este necesar. Statele membre ar trebui să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât să asigure calitatea informațiilor online și a sprijinului oferit de membrii și partenerii EURES. Acestea ar putea încredința BNC-urilor proprii sarcina de a monitoriza informațiile online și asistența.
(44) Ar trebui acordată o atenție specială facilitării mobilității în regiunile transfrontaliere și furnizării de servicii pentru lucrătorii frontalieri care fac obiectul unor practici naționale și sisteme juridice diferite și cu obstacole administrative, juridice sau fiscale specifice în calea mobilității. Statele membre pot alege să instituie structuri de asistență specifice, cum ar fi parteneriatele transfrontaliere, pentru a facilita acest tip de mobilitate. Astfel de structuri ar trebui, în cadrul rețelei EURES, să abordeze nevoile specifice de informare și îndrumare ale lucrătorilor frontalieri, precum și să furnizeze servicii de recrutare și plasare și să coordoneze cooperarea între organizațiile participante.
(45) Este important ca membrii și partenerii EURES să aibă posibilitatea de a coopera în ceea ce privește furnizarea de servicii specifice pentru lucrătorii frontalieri cu organizații din afara rețelei EURES, fără a conferi drepturi sau a impune obligații în temeiul prezentului regulament acestor organizații.
(46) Măsurile active pentru piața forței de muncă care oferă asistență pentru căutarea unui loc de muncă din fiecare stat membru ar trebui să fie accesibile și pentru cetățenii Uniunii care sunt în căutare de oportunități de angajare în alte state membre. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere competențelor statelor membre de a stabili norme de procedură și de a aplica condiții generale de intrare pentru a asigura o utilizare corespunzătoare a resurselor publice disponibile. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (16) și nu ar trebui să constituie o obligație pentru statele membre de a exporta măsuri active pentru piața forței de muncă pe teritoriul unui alt stat membru în cazul în care cetățeanul locuiește deja acolo.
(47) Transparența piețelor forței de muncă și capacitatea de corelare adecvată, inclusiv adaptarea competențelor și a calificărilor la necesitățile pieței muncii, sunt condiții prealabile importante pentru mobilitatea forței de muncă în cadrul Uniunii. Un echilibru mai bun între cererea și oferta de forță de muncă printr-o mai bună corelare între competențe și locurile de muncă poate fi atins printr-un sistem eficient, la nivelul Uniunii, de schimb de informații cu privire la cererea și oferta de forță de muncă la nivel național, regional și sectorial. Un astfel de sistem ar trebui instituit între Comisie și statele membre și utilizat ca bază de statele membre pentru a consolida cooperarea practică în cadrul rețelei EURES. Respectivul schimb de informații ar trebui să țină seama de fluxurile și modelele de mobilitate a forței de muncă în interiorul Uniunii, monitorizate de către Comisie și statele membre.
(48) Ar trebui astfel instituit un ciclu de programare pentru a sprijini coordonarea acțiunilor în domeniul mobilității în interiorul Uniunii. Programarea programelor naționale de lucru ale statelor membre ar trebui să țină seama de datele cu privire la fluxurile și modelele de mobilitate, de analiza datelor privind deficitul și surplusurile de forță de muncă actuale și prognozate și de experiențele și practicile de recrutare în cadrul rețelei EURES. Programarea ar trebui să includă revizuirea resurselor și instrumentelor de care dispun organizațiile din fiecare stat membru pentru facilitarea mobilității forței de muncă în interiorul Uniunii.
(49) Schimbul de proiecte de programe naționale de lucru în cadrul ciclului de programare între statele membre ar trebui să permită BNC-urilor și Biroului european de coordonare să direcționeze resursele rețelei EURES către acțiuni și proiecte adecvate și, în felul acesta, să ghideze dezvoltarea rețelei EURES ca instrument mai orientat spre rezultate, receptiv la nevoile lucrătorilor și ale angajatorilor în funcție de dinamica piețelor forței de muncă. Acest demers ar putea fi sprijinit de schimburi de bune practici la nivelul Uniunii, inclusiv prin intermediul rapoartelor privind activitatea EURES.
(50) Pentru a obține informații adecvate pentru evaluarea performanței rețelei EURES, prezentul regulament stabilește datele minime care trebuie colectate în statele membre. În vederea monitorizării rețelei EURES la nivelul Uniunii, ar trebui colectate date cantitative și calitative comparabile la nivel național de către statele membre. Prin urmare, prezentul regulament stabilește un cadru procedural pentru stabilirea specificațiilor detaliate uniforme privind colectarea și analiza datelor. Aceste specificații ar trebui să contribuie la evaluarea progreselor înregistrate în raport cu obiectivele stabilite pentru rețeaua EURES în conformitate cu prezentul regulament și să se bazeze pe practicile existente în cadrul SPOFM. În ceea ce privește faptul că, în lipsa unor obligații de raportare pentru lucrători și angajatori, ar putea fi dificil să se obțină rezultate directe privind recrutarea și plasarea forței de muncă, organizațiile care participă la rețeaua EURES ar trebui să utilizeze alte informații disponibile, cum ar fi numărul de locuri de muncă vacante mediate și ocupate, atunci când aceasta poate servi drept indicație plauzibilă pentru aceste rezultate. Responsabilii de caz din aceste organizații ar trebui să raporteze periodic cu privire la contactele acestora și dosarele tratate de aceștia, astfel încât să asigure o bază constantă și sigură pentru colectarea datelor.
(51) Atunci când măsurile prevăzute de prezentul regulament presupun prelucrarea de date cu caracter personal, prelucrarea trebuie efectuată în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal, în special Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (17) și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (18), precum și cu măsurile naționale de punere în aplicare a acestora. În respectivul context, ar trebui acordată o atenție deosebită aspectelor legate de păstrarea datelor cu caracter personal.
(52) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și a emis un aviz la 3 aprilie 2014 (19).
(53) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum se menționează la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).
(54) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a stabili un cadru comun de cooperare între statele membre pentru a reuni locurile de muncă vacante și posibilitatea de a candida pentru locurile de muncă vacante respective și de a facilita realizarea unui echilibru între cererea și oferta de locuri de muncă, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(55) În vederea modificării domeniilor de activitate ale EURES pentru care colectarea de date este considerată necesară de către statele membre sau în vederea adăugării altor domenii de activitate ale EURES întreprinse la nivel național în cadrul prezentului regulament la domeniile de activitate pentru care colectarea de date este necesară pentru a ține seama de necesitățile în schimbare ale pieței muncii, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate cu experți, inclusiv cu experți din statele membre. La pregătirea și redactarea actelor delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și corespunzătoare a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.
(56) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a standardelor și formatelor tehnice aplicabile pentru operațiunile de compensare și corelare automată, a modelelor și procedurilor pentru schimbul de informații între statele membre, precum și a specificațiilor detaliate uniforme pentru colectarea și analiza datelor și în vederea adoptării listei de aptitudini/competențe și ocupații a clasificării europene, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (20).
(57) Pentru a stabili componența rețelei EURES pentru o perioadă de tranziție și pentru a asigura continuitatea operațională cu rețeaua EURES, astfel cum a fost instituită în cadrul Regulamentului (UE) nr. 492/2011, organizațiile desemnate ca parteneri EURES sau ca parteneri EURES asociați în temeiul Deciziei de punere în aplicare 2012/733/UE la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament ar trebui să fie în continuare autorizate ca membri sau parteneri EURES pentru o perioadă de tranziție. În cazul în care doresc să rămână în rețeaua EURES după expirarea perioadei de tranziție, ar trebui ca, odată ce sistemul aplicabil pentru admiterea membrilor și partenerilor EURES va fi instituit în conformitate cu prezentul regulament, aceste organizații să depună o cerere în acest sens.
(58) Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 492/2011 și (UE) nr. 1296/2013 ar trebui să fie modificate în mod corespunzător,