Recitale
(1) Uniunea este hotărâtă să construiască o uniune energetică cu o politică în materie de schimbări climatice orientată spre viitor. Eficiența energetică este un element crucial al Cadrului de politici privind clima și energia pentru 2030 al Uniunii și este esențială pentru moderarea cererii de energie.
(2) Etichetarea energetică le permite clienților să facă alegeri în cunoștință de cauză bazate pe consumul de energie al produselor cu impact energetic. Informațiile cu privire la produse cu impact energetic eficiente și durabile aduc o contribuție semnificativă la economiile de energie și la reducerea facturilor la energie, promovând în același timp inovarea și investițiile în producerea de produse mai eficiente din punct de vedere energetic. Îmbunătățirea eficienței produselor cu impact energetic prin alegeri în cunoștință de cauză ale clienților și prin armonizarea cerințelor aferente la nivelul Uniunii este benefică, de asemenea, pentru producători, pentru industrie și pentru economia din Uniune în ansamblu.
(3) Comisia a analizat Directiva 2010/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3) din perspectiva eficacității acesteia și a identificat nevoia de a actualiza cadrul privind etichetarea energetică pentru a-i îmbunătăți eficacitatea.
(4) Este necesară înlocuirea Directivei 2010/30/UE printr-un regulament care păstrează în esență același domeniu de aplicare, dar care modifică și îmbunătățește unele dispoziții pentru a le clarifica și a le actualiza conținutul, ținând seama de progresele tehnologice obținute în ultimii ani în materie de eficiență energetică a produselor. Deoarece consumul de energie al mijloacelor de transport de persoane sau mărfuri este reglementat direct și indirect prin alte acte legislative și politici ale Uniunii, este necesar să continue excluderea acestora din domeniul de aplicare al prezentului regulament, inclusiv mijloacele de transport al căror motor rămâne pe loc în timpul funcționării, precum ascensoarele, scările rulante și benzile transportoare.
(5) Este oportun să se clarifice că toate produsele introduse pe piața Uniunii pentru prima dată, inclusiv produsele de ocazie importate, ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Cu toate acestea, produsele care sunt puse la dispoziție pe piața Uniunii pentru a doua oară sau pentru o perioadă suplimentară nu ar trebui să fie incluse.
(6) Regulamentul este instrumentul juridic adecvat, întrucât impune norme clare și detaliate care împiedică transpunerea divergentă de către statele membre și asigură astfel un grad înalt de armonizare în întreaga Uniune. Un cadru de reglementare armonizat la nivelul Uniunii, mai curând decât la nivelul statelor membre, reduce costurile pentru producători și asigură condiții de concurență echitabile și libera circulație a mărfurilor în interiorul pieței interne.
(7) Moderarea cererii de energie este recunoscută drept o acțiune-cheie în strategia europeană pentru securitate energetică prezentată în Comunicarea Comisiei din 28 mai 2014. De asemenea, strategia-cadru pentru o uniune energetică prezentată în Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 a evidențiat eficiența energetică drept principiu de bază, precum și necesitatea punerii în aplicare pe deplin a dreptului Uniunii în domeniul energiei. Foaia de parcurs pentru strategia-cadru pentru o uniune energetică prezentată în comunicarea menționată a prevăzut o revizuire a cadrului privind eficiența energetică a produselor în 2015. Prezentul regulament îmbunătățește cadrul legislativ și de asigurare a respectării normelor în ceea ce privește etichetarea energetică.
(8) Îmbunătățirea eficienței produselor cu impact energetic prin alegeri în cunoștință de cauză ale clienților este benefică pentru economia Uniunii, reduce cererea de energie și realizează economii la facturile de energie ale clienților, contribuie la inovare și la investiții în eficiența energetică și permite industriilor care dezvoltă și produc cele mai eficiente produse din punct de vedere energetic să obțină un avantaj competitiv. Aceasta contribuie totodată la realizarea obiectivelor Uniunii pentru 2020 și 2030 în materie de eficiență energetică, precum și a obiectivelor Uniunii în materie de mediu și schimbări climatice. De asemenea, aceasta urmărește să aibă un impact pozitiv asupra performanței de mediu a produselor cu impact energetic și a componentelor lor, inclusiv asupra utilizării de alte resurse decât cele energetice.
(9) Prezentul regulament contribuie la dezvoltarea, recunoașterea de către clienți și integrarea pe piață a produselor inteligente din punct de vedere energetic, care pot fi activate pentru a interacționa cu alte aparate și sisteme, inclusiv cu rețeaua energetică însăși, pentru a îmbunătăți eficiența energetică sau integrarea surselor regenerabile de energie, a reduce consumul de energie și a stimula inovarea în industria din Uniune.
(10) Furnizarea de informații exacte, relevante și comparabile cu privire la consumul specific de energie al produselor cu impact energetic facilitează alegerile clienților în favoarea produselor care consumă mai puțină energie sau alte resurse esențiale în faza de utilizare. O etichetă standardizată obligatorie pentru produsele cu impact energetic este un mijloc eficace de a le furniza potențialilor clienți informații comparabile cu privire la eficiența energetică a produselor cu impact energetic. Eticheta ar trebui însoțită de o fișă cu informații despre produs. Eticheta ar trebui să fie ușor de recunoscut, simplă și concisă. În acest scop, scara actuală de la verde închis la roșu a etichetei ar trebui păstrată ca bază pentru a informa clienții în legătură cu eficiența energetică a produselor. Pentru ca eticheta să fie cu adevărat utilă pentru clienții care doresc economii de energie și de costuri, nivelurile scării de pe etichetă ar trebui să corespundă economiilor de energie și de costuri semnificative pentru consumatori. Pentru majoritatea grupurilor de produse, eticheta ar trebui, după caz, să indice de asemenea consumul absolut de energie, în plus față de scară, pentru a le permite clienților să prevadă impactul direct al alegerilor lor asupra facturilor lor la energie. Cu toate acestea, este imposibil să se furnizeze aceleași informații pentru produsele cu impact energetic care nu sunt ele însele consumatoare de energie.
(11) Clasificarea care utilizează litere de la A la G s-a dovedit eficace pentru clienți din punctul de vedere al costurilor. Se intenționează ca aplicarea uniformă a acesteia la toate grupurile de produse să sporească transparența și inteligibilitatea pentru clienți. În situațiile în care, ca urmare a unor măsuri în materie de proiectare ecologică luate în temeiul Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), produsele nu se mai pot încadra în clasa E, F sau G, aceste clase ar trebui totuși să figureze cu culoarea gri pe etichetă. În cazuri excepționale și justificate în mod corespunzător, precum realizarea de economii insuficiente pe întregul spectru al celor șapte clase, eticheta ar putea conține mai puține clase decât o scară obișnuită de la A la G. În aceste cazuri, scara de la verde închis la roșu a etichetei ar trebui păstrată pentru restul de clase și ar trebui aplicată exclusiv noilor produse introduse pe piață sau puse în funcțiune.
(12) Atunci când un furnizor introduce un produs pe piață, fiecare unitate de produs ar trebui însoțită de o etichetă pe suport de hârtie care respectă cerințele actului delegat relevant. Actul delegat relevant ar trebui să stabilească cea mai eficace modalitate de afișare a etichetelor, ținând cont de implicațiile pentru clienți, furnizori și comercianți și ar putea dispune ca eticheta să fie imprimată pe ambalajul produsului. Comerciantul ar trebui să afișeze eticheta furnizată împreună cu unitatea de produs în poziția cerută de actul delegat relevant. Eticheta afișată ar trebui să fie vizibilă și identificabilă în mod clar ca aparținând produsului în cauză, clientul nefiind nevoit să citească pe etichetă marca comercială și numărul modelului, și ar trebui să atragă atenția clientului care privește produsul expus.
(13) Fără a afecta obligația furnizorului de a furniza o etichetă imprimată cu fiecare unitate de produs, progresele tehnologiei digitale ar putea să permită utilizarea etichetelor electronice alături de etichetele energetice imprimate. Comerciantul ar trebui să poată descărca fișa cu informații despre produs din baza de date cu produse.
(14) În cazul în care afișarea etichetei energetice nu este fezabilă, de exemplu în unele forme de vânzare la distanță, în materiale publicitare și în materiale tehnice promoționale, clienților potențiali ar trebui să li se comunice cel puțin clasa energetică a produsului și gama claselor de eficiență disponibilă pe etichetă.
(15) Producătorii reacționează la eticheta energetică prin dezvoltarea și introducerea pe piață de produse tot mai eficiente. În paralel, aceștia tind spre întreruperea producției de produse mai puțin eficiente, stimulați fiind în acest sens de legislația Uniunii privind proiectarea ecologică. Această evoluție tehnologică duce la situația în care majoritatea modelelor de produse se încadrează în cele mai înalte clase de pe eticheta energetică. O mai bună diferențiere a produselor poate fi necesară pentru a le permite clienților să compare în mod adecvat produsele, ceea ce duce la necesitatea reclasificării etichetelor. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să indice mecanisme detaliate de reclasificare pentru a maximiza securitatea juridică pentru furnizori și comercianți.
(16) În cazul mai multor etichete stabilite prin acte delegate adoptate în temeiul Directivei 2010/30/UE, produsele sunt disponibile exclusiv sau în cea mai mare parte în clasele superioare. Aceasta reduce eficacitatea etichetelor. În funcție de grupul de produse, clasele de pe etichetele existente au scări diferite, în care prima clasă poate varia de la A până la A+++. Drept rezultat, atunci când compară etichetele între diferite grupuri de produse, clienții pot fi îndemnați să creadă că, pentru o anumită etichetă, există clase energetice și mai înalte decât cele afișate. Pentru a evita astfel de potențiale confuzii, este necesară efectuarea în prima etapă a unei reclasificări inițiale a etichetelor existente, pentru a asigura o scară de la A la G omogenă pentru trei categorii de produse în conformitate cu prezentul regulament.
(17) Etichetarea energetică a produselor de încălzire a spațiului și a apei a fost introdusă abia recent, iar ritmul progresului tehnologic în aceste grupuri de produse este relativ lent. Schema actuală de etichetare face o distincție clară între tehnologiile pe bază de combustibili fosili convenționali, care se încadrează în cel mai bun caz la clasa A, și tehnologiile care utilizează energie din surse regenerabile, care sunt deseori cu mult mai scumpe, pentru care sunt rezervate clasele A+, A++ și A+++. Se pot realiza deja economii substanțiale de energie cu ajutorul celor mai eficiente tehnologii pe bază de combustibili fosili și, prin urmare, ar fi adecvată promovarea lor în continuare ca fiind de clasa A. Întrucât piața produselor de încălzire a spațiului și a apei pare să se orienteze ușor către mai multe tehnologii în domeniul surselor regenerabile de energie, este adecvată o reclasificare a etichetelor energetice pentru produsele respective.
(18) În urma reclasificării inițiale, frecvența reclasificărilor ulterioare ar trebui să fie determinată prin raportare la procentajul produselor vândute din clasele superioare. Reclasificările ulterioare ar trebui să țină seama de rapiditatea progreselor tehnologice și de nevoia de a evita împovărarea excesivă a furnizorilor și a comercianților, în special a întreprinderilor mici. Prin urmare, ar fi de dorit un interval de aproximativ 10 ani pentru frecvența reclasificărilor. O etichetă nou-reclasificată ar trebui să lase liberă clasa superioară pentru a încuraja progresul tehnologic, a asigura stabilitatea în materie de reglementare, a limita frecvența reclasificărilor și a permite dezvoltarea și recunoașterea unor produse tot mai eficiente. În cazuri excepționale, atunci când este de așteptat ca tehnologia să se dezvolte mai rapid, ar trebui ca niciun produs să nu se încadreze în primele două clase superioare în momentul introducerii etichetei nou-reclasificate.
(19) Înaintea reclasificării, Comisia ar trebui să realizeze un studiu pregătitor adecvat.
(20) În cazul în care se reclasifică eticheta pentru un grup de produse, ar trebui evitată confuzia în rândul clienților prin înlocuirea într-un termen scurt a etichetelor pe produsele vizate afișate în magazine, precum și prin organizarea de campanii adecvate de informare a consumatorilor, care să indice în mod clar faptul că a fost introdusă o nouă versiune a etichetei.
(21) În cazul etichetei reclasificate, furnizorii ar trebui să le ofere comercianților, pe o anumită perioadă, atât eticheta actuală, cât și cea reclasificată. Înlocuirea etichetelor existente pe produsele expuse, inclusiv pe internet, cu etichetele reclasificate ar trebui să aibă loc cât mai rapid după data de înlocuire specificată în actul delegat privind eticheta reclasificată. Comercianții ar trebui să nu afișeze etichetele reclasificate înainte de data de înlocuire.
(22) Este necesar să se prevadă o distribuire clară și proporțională a obligațiilor corespunzătoare rolului fiecărui operator în procesul de aprovizionare și de distribuție. Operatorii economici ar trebui să fie răspunzători pentru îndeplinirea rolurilor care le revin în cadrul lanțului de aprovizionare și ar trebui să se asigure că pun la dispoziție pe piață numai produse care respectă prezentul regulament și actele delegate adoptate în temeiul acestuia.
(23) Pentru ca clienții să-și păstreze încrederea în eticheta energetică, utilizarea altor etichete care imită eticheta energetică nu ar trebui permisă pentru produsele cu impact energetic și pentru cele fără impact energetic. Atunci când produsele cu impact energetic nu sunt reglementate prin acte delegate, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a păstra sau de a introduce noi scheme naționale de etichetare a acestor produse. Din același motiv, nu ar trebui permise etichete suplimentare, marcaje, simboluri sau inscripționări care ar putea induce în eroare sau crea confuzie în rândul clienților în ceea ce privește consumul de energie al produsului în cauză. Etichetele prevăzute în temeiul dreptului Uniunii, precum etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența utilizării combustibilului și alți parametri de mediu, precum și alte etichete cum ar fi Energy Star UE și eticheta ecologică a UE nu ar trebui să fie considerate înșelătoare sau generatoare de confuzie.
(24) Clienților li se oferă din ce în ce mai des actualizări ale software-ului sau firmware-ului produselor lor după ce acestea au fost introduse pe piață și date în folosință. Deși, de regulă, sunt menite să îmbunătățească performanța produsului, aceste actualizări pot avea de asemenea un impact asupra eficienței energetice și a altor parametri de produs indicați pe eticheta energetică. În cazul în care modificările în cauză sunt în detrimentul a ceea ce se indică pe etichetă, clienții ar trebui să fie informați cu privire la acestea și să ar trebui li se ofere opțiunea de a accepta sau de a refuza actualizarea.
(25) Pentru a asigura securitatea juridică, este necesar să se clarifice faptul că normele privind supravegherea pieței Uniunii și controlul produselor care intră pe piața Uniunii prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (5) se aplică și produselor cu impact energetic. Ținând seama de principiul liberei circulații a mărfurilor, este imperativ necesar ca autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre să coopereze efectiv între ele. Această cooperare în ceea ce privește etichetarea energetică ar trebui consolidată prin acordarea de sprijin de către Comisie experților din cadrul Grupurilor de cooperare administrativă (AdCos) privind proiectarea ecologică și privind etichetarea energetică.
(26) Propunerea Comisiei pentru un nou regulament privind supravegherea pe piață a produselor integrează dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 765/2008, ale Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) și ale mai multor acte sectoriale din actele legislative de armonizare ale Uniunii. Această propunere cuprinde dispoziții privind clauzele de salvgardare prevăzute în Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7), care ar urma să se aplice întregii legislații de armonizare a Uniunii. Atât timp cât noul regulament este încă în curs de examinare de către colegiuitori, este necesar să se facă trimitere la Regulamentul (CE) nr. 765/2008 și să se includă clauze de salvgardare în prezentul regulament.
(27) Activitățile de supraveghere a pieței reglementate de Regulamentul (CE) nr. 765/2008 nu sunt îndreptate exclusiv către protejarea sănătății și a siguranței, ci se aplică și pentru asigurarea respectării dreptului Uniunii care vizează salvgardarea altor interese publice, inclusiv eficiența energetică. În conformitate cu Comunicarea Comisiei intitulată „20 de acțiuni pentru produse mai sigure și conforme în Europa: un plan de acțiune multianual pentru supravegherea produselor în UE” din 13 februarie 2013, metodologia generală a Uniunii de evaluare a riscurilor a fost actualizată astfel încât să acopere toate riscurile, inclusiv cele aferente etichetării energetice.
(28) O activitate coerentă, eficientă din punctul de vedere al costurilor, de supraveghere a pieței în întreaga Uniune necesită, de asemenea, o arhivare și o distribuire ample și bine structurate între statele membre ale tuturor informațiilor pertinente referitoare la activitățile naționale în acest context, inclusiv o trimitere la notificările impuse prin prezentul regulament. Baza de date intitulată „Sistemul de informare și de comunicare pentru supravegherea pieței” (ICSMS), creată de Comisie, este foarte adecvată pentru alcătuirea unei baze de date complete cu informații privind supravegherea pieței și, prin urmare, utilizarea sa ar trebui puternic încurajată.
(29) Pentru a crea un instrument util pentru consumatori, a asigura comercianților modalități alternative de obținere a fișelor cu informații despre produs, a facilita monitorizarea conformității și a furniza date de piață actualizate pentru procesul de reglementare cu privire la revizuirea etichetelor și a fișelor cu informații aferente produselor, Comisia ar trebui să instituie și să întrețină o bază de date cu produse, care să cuprindă o secțiune publică și una privind conformitatea și care să fie accesibilă printr-un portal online.
(30) Fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind supravegherea pieței și obligațiilor furnizorilor de a verifica conformitatea produsului, furnizorii ar trebui să pună la dispoziție în baza de date cu produse, în format electronic, informațiile solicitate privind conformitatea produsului. Informațiile relevante pentru consumatori și comercianți ar trebui puse la dispoziția publicului în secțiunea publică a bazei de date cu produse. Aceste informații ar trebui să fie puse la dispoziție ca date deschise, pentru a le oferi dezvoltatorilor de aplicații mobile și altor instrumente de comparare posibilitatea de a le utiliza. Accesul ușor și direct la secțiunea publică a bazei de date cu produse ar trebui asigurat prin instrumente axate pe utilizator, cum ar fi un cod dinamic de răspuns rapid (cod QR) inclus pe eticheta imprimată.
(31) Secțiunea privind conformitatea din baza de date cu produse ar trebui să facă obiectul unor norme stricte de protecție a datelor. Părțile specifice solicitate ale documentației tehnice din această secțiune ar trebui să fie puse la dispoziția atât a autorităților de supraveghere a pieței, cât și a Comisiei. În cazul în care anumite informații tehnice sunt atât de sensibile încât nu ar fi adecvată includerea lor în categoria documentației tehnice, astfel cum se detaliază în actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să își mențină capacitatea de a accesa aceste informații atunci când este necesar, în conformitate cu obligația de cooperare privind furnizorii sau prin intermediul părților suplimentare ale documentației tehnice încărcate voluntar în baza de date cu produse de către furnizori.
(32) Pentru ca baza de date cu produse să poată fi folosită cât mai curând posibil, înregistrarea ar trebui să fie obligatorie pentru toate modelele ale căror unități sunt introduse pe piață începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament. Pentru modelele ale căror unități au fost introduse pe piață înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament și care nu mai sunt comercializate, înregistrarea ar trebui să fie opțională. Ar trebui acordată o perioadă de tranziție corespunzătoare pentru dezvoltarea bazei de date și pentru a permite furnizorilor să își respecte obligația de înregistrare. Atunci când unui produs aflat deja pe piață i se aduc modificări care au relevanță pentru etichetă și pentru fișa cu informații despre produs, acesta ar trebui să fie considerat drept un nou model, iar furnizorul ar trebui să îl înregistreze în baza de date cu produse. Comisia, în cooperare cu autoritățile de supraveghere a pieței și cu furnizorii, ar trebui să acorde o atenție specială procesului de tranziție, până la implementarea integrală a secțiunii publice și a secțiunii privind conformitatea ale bazei de date cu produse.
(33) Sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor prezentului regulament și a actelor delegate adoptate în temeiul său ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.
(34) Pentru a promova eficiența energetică, atenuarea schimbărilor climatice și protecția mediului, statele membre ar trebui să poată elabora măsuri de stimulare a folosirii produselor eficiente din punct de vedere energetic. Statele membre sunt libere să hotărască natura unor astfel de măsuri de stimulare. Acestea ar trebui să respecte normele Uniunii privind ajutoarele de stat și nu ar trebui să constituie bariere nejustificate în cadrul pieței. Prezentul regulament nu aduce atingere rezultatelor niciunei proceduri viitoare în materie de ajutoare de stat care ar putea fi întreprinsă în conformitate cu articolele 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în legătură cu asemenea măsuri de stimulare.
(35) Consumul de energie, performanța și alte informații privind produsele care intră sub incidența cerințelor specifice produselor în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie măsurate prin metode fiabile, precise și reproductibile, care să țină seama de măsurătorile și metodele de calcul cele mai moderne general recunoscute. În interesul bunei funcționări a pieței interne, standardele ar trebui să fie armonizate la nivelul Uniunii. Astfel de metode și standarde ar trebui să țină seama, pe cât posibil, de modul de utilizare a unui anumit produs în viața reală, să reflecte comportamentul consumatorului mediu și să fie solide, pentru a descuraja eludarea intenționată sau neintenționată. Etichetele energetice ar trebui să reflecte rezultatele comparative ale utilizării efective a produselor, în limitele constrângerilor datorate necesității de a efectua teste de laborator fiabile și reproductibile. Prin urmare, furnizorii nu ar trebui să fie autorizați să includă software sau hardware care modifică în mod automat performanța produsului în condiții de încercare. În absența unor standarde publicate în momentul aplicării cerințelor specifice produselor, Comisia ar trebui să publice în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene măsurătorile și metodele de calcul tranzitorii aferente cerințelor respective. După publicarea unei trimiteri la un astfel de standard, conformitatea cu standardul ar trebui să confere prezumția de conformitate cu metodele de măsurare aferente cerințelor specifice produsului care au fost adoptate în temeiul prezentului regulament.
(36) Comisia ar trebui să ofere un plan de lucru pe termen lung pentru revizuirea etichetelor pentru anumite produse cu impact energetic, inclusiv o listă orientativă a altor produse cu impact energetic pentru care s-ar putea introduce o etichetă energetică. Punerea în practică a planului de lucru ar trebui să înceapă cu o analiză tehnică, de mediu și economică a grupurilor de produse vizate. Analiza menționată ar trebui să examineze, de asemenea, informațiile suplimentare, inclusiv posibilitatea și costul furnizării către consumatori a anumitor informații privind performanța unui produs cu impact energetic, cum ar fi consumul său de energie, durabilitatea sa sau performanța sa de mediu, în concordanță cu obiectivul promovării unei economii circulare. Astfel de informații suplimentare ar trebui să îmbunătățească inteligibilitatea și eficacitatea etichetelor pentru consumatori și nu ar trebui să aibă niciun fel de impact negativ asupra acestora din urmă.
(37) Furnizorii de produse comercializate în conformitate cu Directiva 2010/30/UE înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament ar trebui să respecte în continuare obligația de a pune la dispoziție, la cererea autorităților de supraveghere a pieței, o versiune electronică a documentației tehnice a produselor în cauză. În această privință, securitatea juridică și continuitatea ar trebui să fie asigurate prin dispoziții tranzitorii adecvate.
(38) În plus, pentru a asigura o tranziție ușoară către prezentul regulament, cerințele existente din actele delegate adoptate în temeiul articolului 10 din Directiva 2010/30/UE și din Directiva 96/60/CE a Comisiei (8) ar trebui să se aplice în continuare grupurilor de produse relevante până când sunt abrogate sau înlocuite prin acte delegate adoptate în temeiul prezentului regulament. Aplicarea cerințelor existente menționate nu aduce atingere aplicării obligațiilor în temeiul prezentului regulament.
(39) Pentru a institui grupuri specifice de produse cu impact energetic în conformitate cu un set de criterii specifice, precum și etichete și fișe cu informații aferente produselor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Este deosebit de important ca, în decursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (9). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(40) Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare pentru a stabili, în conformitate cu procedura de salvgardare a Uniunii, dacă o măsură națională este sau nu justificată și pentru a stabili cerințe detaliate privind detaliile operaționale legate de baza de date cu produse. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (10).
(41) Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume de a oferi clienților posibilitatea de a alege produse mai eficiente prin furnizarea de informații relevante, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, prin dezvoltarea în continuare a cadrului de reglementare armonizat și prin asigurarea unor condiții echitabile de concurență pentru producători, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.
(42) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și data aplicării Directivei 2010/30/UE.
(43) Prin urmare, Directiva 2010/30/UE ar trebui abrogată,