Regulamentul (UE) 2025/2643 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2025 de stabilire a Programului privind industria europeană de apărare și a unui cadru de măsuri care să asigure disponibilitatea și aprovizionarea în timp util cu produse din domeniul apărării („Regulamentul EDIP”) (Text cu relevanță pentru SEE)

(1) Revenirea ostilităților de mare intensitate cauzate de războiul de agresiune neprovocat și nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei are un impact negativ asupra securității Uniunii și a statelor membre și necesită o sporire semnificativă a capacității statelor membre de a-și consolida capabilitățile de apărare. Deteriorarea pe termen lung a securității regionale și mondiale impune o schimbare radicală a amplorii și vitezei cu care baza industrială și tehnologică de apărare europeană (EDTIB) poate dezvolta și produce întregul spectru de capabilități militare.

(2) Șefii de stat sau de guvern din Uniune, reuniți la Versailles la 11 martie 2022, s-au angajat să întărească capabilitățile de apărare europene. Aceștia au ajuns la un acord cu privire la creșterea cheltuielilor lor pentru apărare, intensificarea cooperării prin proiecte comune și achiziții publice în comun de capabilități de apărare, remedierea deficiențelor, stimularea inovării și consolidarea și dezvoltarea industriei de apărare europene.

(3) La 18 mai 2022, Comisia și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (denumit în continuare „Înaltul Reprezentant”) au prezentat o comunicare comună privind analiza deficitelor de investiții în domeniul apărării și calea de urmat, subliniind existența, în Uniune, a unor deficite în domeniul apărării de ordin financiar, industrial și în materie de capabilități.

(4) În concluziile sale din 14 și 15 decembrie 2023, Consiliul European, după ce a luat în considerare activitatea desfășurată pentru punerea în aplicare a Declarației de la Versailles din 11 martie 2022 și a Busolei strategice pentru securitate și apărare aprobată de Consiliu la 21 martie 2022, a accentuat necesitatea de a depune mai multe eforturi pentru a îndeplini obiectivele Uniunii de creștere a gradului de pregătire în materie de apărare. O condiție prealabilă pentru a obține o astfel de pregătire și pentru a apăra Uniunea este o industrie europeană de apărare puternică, rezilientă, inovativă și competitivă.

(5) La 20 iulie 2023, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Regulamentul (UE) 2023/1525 (5), menit să sprijine urgent accelerarea capacităților de producție ale industriei europene de apărare, să securizeze lanțurile de aprovizionare, să faciliteze proceduri eficiente de achiziții publice, să remedieze deficiențele de la nivelul capacităților de producție și să promoveze investițiile. La 18 octombrie 2023, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Regulamentul (UE) 2023/2418 (6), menit să sprijine colaborarea dintre statele membre în faza de achiziții publice pentru a remedia, în colaborare, deficitele cele mai urgente și critice, în special deficitele generate de răspunsul la războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei.

(6) Regulamentele (UE) 2023/1525 și (UE) 2023/2418 au fost concepute ca programe pe termen scurt de răspuns la o situație de urgență, ele expirând la 30 iunie 2025 și, respectiv, la 31 decembrie 2025.

(7) Prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe Regulamentele (UE) 2023/1525 și (UE) 2023/2418 și să extindă logica acestora într-o perspectivă mai structurată și pe termen mai lung, oferind într-un mod previzibil, continuu și în timp util sprijin financiar pentru perioada 2025-2027 pentru consolidarea competitivității, a capacității de reacție și a capacității EDTIB de a asigura disponibilitatea și aprovizionarea cu produse din domeniul apărării. Având în vedere situația actuală în materie de securitate, este necesar ca sprijinul Uniunii să se extindă pentru a stimula colaborarea dintre statele membre în ceea ce privește achizițiile publice pentru o gamă mai largă de echipamente de apărare.

(8) La 23 iunie 2022, Consiliul European a decis să acorde Ucrainei statutul de țară candidată, aceasta exprimându-și voința fermă de a corela reconstrucția cu reformele pe calea sa europeană. La 15 decembrie 2023, Consiliul European a decis să înceapă negocierile de aderare cu Ucraina și a declarat că Uniunea și statele sale membre își mențin angajamentul de a contribui, pe termen lung și împreună cu partenerii, la angajamentele în materie de securitate față de Ucraina, fapt ce va ajuta această țară să se apere, să reziste eforturilor de destabilizare și să descurajeze actele de agresiune în viitor. Sprijinul ferm acordat Ucrainei constituie o prioritate-cheie pentru Uniune și un răspuns adecvat la angajamentul politic ferm al Uniunii de a sprijini Ucraina atât timp cât este necesar.

(9) Daunele provocate de războiul de agresiune al Rusiei economiei, societății și infrastructurii ucrainene și, în special, daunele cauzate bazei industriale și tehnologice de apărare ucrainene (denumită în continuare „DTIB ucraineană”) fac necesar un sprijin cuprinzător pentru reconstrucția DTIB ucrainene. Acest sprijin este esențial pentru a oferi Ucrainei capacitatea de a-și menține funcții de stat esențiale, contribuind la redresarea, reconstrucția și modernizarea rapidă a țării, la integrarea DTIB ucrainene în EDTIB și la adaptarea DTIB ucrainene la respectarea standardelor Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și a altor standarde relevante. O DTIB ucraineană puternică este vitală pentru securitatea pe termen lung a Ucrainei, precum și pentru reconstrucția acesteia.

(10) Acțiunile de sprijinire a consolidării DTIB ucrainene ar trebui să fie sprijinite financiar de Uniune. În special, Instrumentul de sprijin pentru Ucraina prevăzut în prezentul regulament ar trebui să stimuleze statele membre să coopereze cu Ucraina și cu DTIB ucraineană în vederea intensificării capacităților ucrainene de producție în domeniul apărării și a promovării achizițiilor publice în comun de produse din domeniul apărării de la DTIB ucraineană. Sprijinul respectiv este complementar sprijinului acordat în cadrul Mecanismului pentru Ucraina instituit prin Regulamentul (UE) 2024/792 al Parlamentului European și al Consiliului (7), și sprijinului militar acordat Ucrainei în cadrul Instrumentului european pentru pace instituit prin Decizia (PESC) 2021/509 a Consiliului (8) și prin intermediul asistenței bilaterale din partea statelor membre. El este, de asemenea, în concordanță cu sprijinul continuu și de neclintit al Uniunii pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul frontierelor sale recunoscute la nivel internațional.

(11) Rusia trebuie să fie trasă la răspundere pe deplin și să plătească pentru daunele masive cauzate de războiul său de agresiune împotriva Ucrainei, care constituie o încălcare flagrantă a Cartei Organizației Națiunilor Unite. Uniunea și statele sale membre ar trebui, în strânsă cooperare cu alți parteneri internaționali, să continue să depună eforturi în vederea realizării obiectivului respectiv, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional, având în vedere încălcarea gravă de către Rusia a interdicției de utilizare a forței consacrate la articolul 2 alineatul (4) din Carta Organizației Națiunilor Unite și principiul răspunderii statelor pentru fapte internațional ilicite, inclusiv obligația de a compensa daunele cauzate care pot fi evaluate din punct de vedere financiar. În coordonare cu partenerii internaționali, s-au înregistrat progrese în ceea ce privește modalitatea prin care veniturile extraordinare deținute de entități private care provin direct din blocarea activelor suverane ale Rusiei ar putea fi direcționate pentru a sprijini Ucraina, inclusiv DTIB ucraineană, într-un mod care să fie în concordanță cu obligațiile contractuale aplicabile și în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional. S-ar putea obține un sprijin suplimentar din transferul către Uniune al soldurilor extraordinare de numerar ale depozitarilor centrali de titluri de valoare generate de veniturile neprevăzute și extraordinare provenite din blocarea activelor suverane ale Rusiei sau din orice alte măsuri restrictive relevante ale Uniunii.

(12) În urma angajamentului ferm al liderilor G7 de a ajuta Ucraina să își satisfacă nevoile urgente de finanțare pe termen scurt și de a-i sprijini prioritățile pe termen lung în materie de redresare și reconstrucție, la 28 octombrie 2024 Parlamentul European și Consiliul au adoptat Regulamentul (UE) 2024/2773 (9) de instituire a Mecanismului de cooperare în materie de împrumuturi pentru Ucraina și de acordare de asistență macrofinanciară excepțională Ucrainei. Regulamentul (UE) 2024/2773 prevede că memorandumul de înțelegere privind condițiile de politică pentru asistența macrofinanciară include un angajament de a promova cooperarea cu Uniunea în ceea ce privește redresarea, reconstrucția și modernizarea industriei de apărare ucrainene, în conformitate cu obiectivele programelor Uniunii care vizează redresarea, reconstrucția și modernizarea DTIB ucrainene și ale altor programe relevante ale Uniunii.

(13) Pentru implementarea acțiunilor prevăzute în prezentul regulament care vizează Ucraina sau entitățile juridice stabilite în Ucraina care primesc finanțare din partea Uniunii, ar trebui să se încheie cu Ucraina un acord de finanțare în înțelesul articolului 114 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 al Parlamentului European și al Consiliului (10) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”). Acordul de finanțare cu Ucraina, împreună cu contractele și acordurile semnate cu entități juridice stabilite în Ucraina care primesc fonduri din partea Uniunii, ar trebui să asigure îndeplinirea obligațiilor prevăzute la articolul 129 din Regulamentul financiar.

(14) Pentru a finanța acțiunile care vizează consolidarea competitivității și a gradului de pregătire al EDTIB în temeiul articolului 173 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și acțiunile care urmăresc să contribuie la redresarea, reconstrucția și modernizarea DTIB ucrainene, ținând seama de posibila sa integrare viitoare în EDTIB, în temeiul articolului 212 din TFUE, prezentul regulament ar trebui să instituie un program privind industria europeană de apărare (denumit în continuare „programul”) care să stabilească condițiile pentru acordarea sprijinului financiar din partea Uniunii în temeiul articolului 173 din TFUE și un Instrument de sprijin pentru Ucraina care să stabilească condițiile specifice pentru sprijinul financiar din partea Uniunii în temeiul articolului 212 din TFUE.

(15) Programul ar trebui să fie în concordanță cu prioritățile în materie de capabilități de apărare stabilite de comun acord de către statele membre în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC), cu cooperarea statelor membre în cadrul cooperării structurate permanente (PESCO) stabilite prin Decizia (PESC) 2017/2315 a Consiliului (11), cu inițiativele și proiectele Agenției Europene de Apărare (AEA) și cu asistența civilă și militară acordată Ucrainei de către Uniune. Programul ar trebui să țină seama în mod corespunzător de activitățile relevante desfășurate de NATO, precum și de alți parteneri, în cazul în care activitățile respective servesc intereselor de securitate și apărare ale Uniunii.

(16) Prezentul regulament ar trebui să stabilească un pachet financiar pentru perioada 2025-2027, care urmează să constituie principala valoare de referință, în înțelesul punctului 18 din Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (12), pentru Parlamentul European și Consiliu în cursul procedurii bugetare anuale. Este oportun să se permită punerea la dispoziție de resurse financiare suplimentare pentru program și pentru Instrumentul de sprijin pentru Ucraina, inclusiv prin contribuții suplimentare furnizate de statele membre.

(17) În concluziile sale din iulie 2020, Consiliul European a precizat că durata programelor sectoriale din cadrul financiar multianual (CFM) ar trebui, de regulă, să fie aliniată la calendarul CFM 2021-2027. După expirarea CFM 2021-2027, finanțarea din partea Uniunii pentru programele sectoriale va depinde de rezultatul negocierilor privind următorul CFM, care începe în 2028.

(18) Posibilitățile prevăzute la articolul 73 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului (13) ar putea fi aplicate cu condiția ca proiectul să respecte normele prevăzute în regulamentul respectiv și domeniul de aplicare a Fondului european de dezvoltare regională și al Fondului social european Plus, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentele (UE) 2021/1058 (14) și (UE) 2021/1057 (15) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Acest lucru ar putea fi valabil mai ales atunci când producția de produse relevante din domeniul apărării se confruntă cu disfuncționalități specifice ale pieței sau cu situații de investiții sub nivelul optim pe teritoriile statelor membre, în special în zone vulnerabile și îndepărtate, iar aceste resurse contribuie la realizarea obiectivelor programului din care sunt transferate. În conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) 2021/1060, Comisia evaluează programele modificate transmise de statul membru și poate formula observații în termen de două luni de la prezentarea programului modificat.

(19) Având în vedere necesitatea de a investi mai bine și împreună în competitivitatea și în capacitatea de reacție a EDTIB, precum și în capacitatea acesteia de a asigura disponibilitatea și aprovizionarea în timp util cu produse din domeniul apărării, precum și în redresarea, reconstrucția și modernizarea DTIB ucrainene, ar trebui să fie posibil ca statele membre, instituțiile, organele și agențiile Uniunii, țările terțe, organizațiile internaționale, instituțiile financiare internaționale și alte părți terțe să contribuie la implementarea programului și a Instrumentului de sprijin pentru Ucraina. Aceste contribuții ar trebui să fie executate în conformitate cu aceleași norme și condiții și ar trebui să constituie venituri alocate externe în înțelesul articolului 21 alineatul (2) litera (a), (d) sau (e) din Regulamentul financiar și să fie indicate în procedura bugetară anuală în conformitate cu Regulamentul financiar. Statele membre ar trebui să aibă flexibilitatea de a decide modul de alocare a cuantumurilor cu care contribuie la program sau la Instrumentul de sprijin pentru Ucraina. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să aleagă dacă pun fondurile respective la dispoziția tuturor entităților eligibile pentru finanțare în temeiul prezentului regulament, dacă le pun la dispoziție numai în beneficiul statelor membre în cauză sau dacă le pun la dispoziție în beneficiul suplimentar al altor state membre sau, după caz, al Ucrainei. Flexibilitatea respectivă este esențială pentru a asigura cea mai eficientă utilizare a resurselor, permițând alocarea fondurilor acolo unde este cea mai mare nevoie de ele.

(20) În plus, statele membre ar trebui să poată utiliza flexibilitatea în execuția alocărilor lor care fac obiectul gestiunii partajate oferită de Regulamentul (UE) 2021/1060. Prin urmare, ar trebui să fie posibil să se transfere anumite niveluri de finanțare între alocările care fac obiectul gestiunii partajate și program sau Instrumentul de sprijin pentru Ucraina, sub rezerva condițiilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1060. Ar trebui să fie posibil ca resursele care rămân neangajate până la sfârșitul anului 2028 să fie transferate înapoi către unul sau mai multe dintre programele-sursă respective, la cererea statului membru în cauză, în conformitate cu condițiile prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1060.

(21) Obiectivele urmărite în cadrul programului, vizând creșterea competitivității și a gradului de pregătire al EDTIB prin inițierea și accelerarea adaptării industriei la schimbările structurale impuse de evoluția mediului de securitate, inclusiv în vederea asigurării securității aprovizionării cu produse din domeniul apărării în întreaga Uniune, pot contribui la promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale a Uniunii, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (16). Prin urmare, ar trebui să se prevadă posibilitatea ca contribuțiile statelor membre sprijinite prin Mecanismul de redresare și reziliență să fie utilizate în scopul sprijinirii acțiunilor de consolidare a industriei în temeiul prezentului regulament. Posibilitatea respectivă ar trebui utilizată în măsura în care contribuie la realizarea obiectivelor stabilite la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2021/241. Aplicarea principiului de „a nu prejudicia în mod semnificativ” în înțelesul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (17) este esențială pentru a se asigura că reformele și investițiile întreprinse în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență sunt implementate în mod sustenabil. Toate măsurile sprijinite de Mecanismul de redresare și reziliență trebuie să fie întreprinse în conformitate cu acquis-ul Uniunii și cu dreptul intern aplicabile în domeniul mediului, în special în ceea ce privește evaluarea impactului asupra mediului și protecția naturii. În același timp, unele produse finite din domeniul apărării sunt, prin însăși natura lor, susceptibile să dăuneze direct sau indirect mediului. Prin urmare, este posibil ca aplicarea principiului de „a nu prejudicia în mod semnificativ” în cazul contribuțiilor statelor membre la sprijinirea acțiunilor de consolidare a industriei care vizează produsele respective să nu fie fezabilă. În plus, ar putea fi oportun ca principiul „a nu prejudicia în mod semnificativ” să nu se aplice în cazul în care acțiunea de consolidare industrială care beneficiază de sprijin vizează produse din domeniul apărării sau componente sau materii prime destinate fabricării de produse din domeniul apărării sau utilizate în întregime pentru aceasta. Într-adevăr, Uniunea se confruntă cu o deteriorare acută a contextului său de securitate, care a crescut nivelul de amenințare la adresa Uniunii. Această situație face necesare investiții imediate și masive și sprijin pentru reziliența și extinderea EDTIB pentru a-și consolida capacitatea de pregătire pentru viitoare crize ale aprovizionării și pentru a asigura disponibilitatea produselor din domeniul apărării și aprovizionarea în timp util cu acestea în întreaga Uniune. Acesta este, în situația de față, un obiectiv imperativ de siguranță publică, care primează asupra altor considerente. În acest context, este necesar să se prevină orice perturbare de-a lungul lanțurilor de aprovizionare din domeniul apărării, în special permițând ca acțiunile de consolidare industrială privind produsele, componentele și materiile prime din domeniul apărării să fie sprijinite, după caz, fără restricții legate de aplicarea principiului „a nu prejudicia în mod semnificativ”. Prin urmare, în cazul în care statele membre își utilizează contribuția voluntară sprijinită de Mecanismul de redresare și reziliență în favoarea acțiunilor de consolidare a industriei în temeiul prezentului regulament, acțiunile respective nu ar trebui să facă obiectul aplicării principiului „a nu prejudicia în mod semnificativ”, cu condiția ca statul membru în cauză să justifice în acordul de contribuție încheiat cu Comisia că nu este fezabil și nici oportun să se asigure că tipul de activități care urmează să fie sprijinite în temeiul prezentului regulament respectă principiul „a nu prejudicia în mod semnificativ”.

(22) Țările terțe care sunt membre ale Spațiului Economic European ar trebui să poată participa la program ca țări asociate în cadrul cooperării stabilite în temeiul Acordului privind Spațiul Economic European (18), care prevede implementarea programelor pe baza unei decizii adoptate în temeiul acordului menționat.

(23) Având în vedere obiectivul prezentului regulament de a spori competitivitatea și eficiența industriilor de apărare a Uniunii și a Ucrainei și pentru a se asigura protecția intereselor esențiale de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, ar trebui ca, pentru a beneficia de sprijin financiar din partea Uniunii în cadrul programului și al Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, destinatarii acestui sprijin financiar să fie entități juridice care sunt stabilite în Uniune, în țările asociate sau în Ucraina, ale căror structuri de conducere executivă sunt situate în Uniune, în țările asociate sau în Ucraina și care utilizează, în scopul acțiunii, infrastructură, instalații, active și resurse situate pe teritoriul unui stat membru, al unei țări asociate sau al Ucrainei. În plus, destinatarii sprijinului financiar nu ar trebui să fie supuși controlului de către o țară terță neasociată alta decât Ucraina sau de către o entitate dintr-o altă țară terță. În acest context, controlul ar trebui să fie interpretat ca fiind capacitatea de a exercita o influență decisivă asupra unei entități juridice în mod direct sau indirect, prin intermediul uneia sau mai multor entități juridice intermediare. În cazul în care statele membre, țările asociate sau Ucraina sunt destinatarii unui astfel de sprijin financiar, în scopul achizițiilor publice în comun, contractanților și subcontractanților ar trebui să li se aplice criterii echivalente pentru a se asigura că li se aplică aceleași condiții, reflectând în același timp faptul că respectivii contractanți și subcontractanți nu sunt beneficiari ai finanțării din partea Uniunii.

(24) Criteriile de eligibilitate ar trebui să țină seama de lanțurile de aprovizionare existente și de cooperarea industrială cu țări terțe neasociate, altele decât Ucraina, precum și să permită respectarea cerințelor privind capabilitățile. Prin urmare, achizițiile publice în comun care implică un subcontractant căruia i se alocă între 15 % și 35 % din valoarea contractului și care nu este stabilit sau nu își are structurile de conducere executivă în Uniune, într-o țară asociată sau, după caz, în Ucraina, ar trebui să fie, în anumite condiții, eligibile pentru finanțare în cadrul programului și al Instrumentului de sprijin pentru Ucraina.

(25) În anumite împrejurări, ar trebui să se poată deroga de la principiul conform căruia entitățile juridice implicate într-o acțiune sprijinită de program utilizează infrastructură, instalații, active sau resurse situate pe teritoriul unui stat membru sau al unei țări asociate și nu fac obiectul controlului de către o țară terță neasociată sau de către o entitate dintr-o țară terță neasociată. În acest context, o entitate juridică stabilită în Uniune sau într-o țară asociată care utilizează infrastructură, instalații, active sau resurse situate în afara teritoriului unui stat membru sau al unei țări asociate sau care este controlată de o țară terță neasociată sau de o entitate dintr-o țară terță neasociată ar trebui să poată participa în calitate de destinatar dacă sunt îndeplinite condiții stricte referitoare la interesele de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, inclusiv principiul relațiilor de bună vecinătate, astfel cum sunt stabilite în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), inclusiv în ceea ce privește consolidarea EDTIB. Ar trebui să fie prevăzute derogări similare pentru acțiunile sprijinite în cadrul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, pentru a permite utilizarea infrastructurii, a instalațiilor, a activelor sau a resurselor situate în afara teritoriului unui stat membru sau al Ucrainei, precum și participarea entităților juridice stabilite în Uniune și controlate de o altă țară terță decât Ucraina sau de o entitate dintr-o altă țară terță.

(26) Entitățile juridice stabilite în Uniune sau într-o țară asociată și controlate de o țară terță neasociată sau de o entitate dintr-o țară terță neasociată ar trebui să fie eligibile pentru a fi destinatari dacă se pun la dispoziția Comisiei garanții aprobate în conformitate cu procedurile naționale ale statului membru sau ale țării asociate în care sunt stabilite entitățile în cauză și dacă garanțiile respective sunt evaluate înainte de luarea unei decizii de acordare a finanțării din partea Uniunii. Astfel de garanții ar trebui să fie emise numai dacă sunt îndeplinite și respectate pe toată durata acțiunii condiții stricte referitoare la interesele de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, astfel cum sunt stabilite în cadrul PESC în temeiul titlului V din TUE. Comisia ar trebui să informeze statele membre reunite în cadrul comitetului cu privire la entitățile juridice care sunt considerate eligibile în urma unei astfel de evaluări. Informațiile referitoare la evaluarea ulterioară a eligibilității, ca urmare, printre altele, a raportării unei modificări intervenite în dreptul de proprietate în cursul implementării, vor fi, de asemenea, raportate statelor membre reunite în cadrul comitetului, pentru a asigura transparența în procesul de monitorizare a respectării continue a condițiilor de eligibilitate. Participarea unor entități controlate de țări neasociate sau de entități din țări terțe neasociate nu ar trebui să contravină obiectivelor prezentului regulament. În scopul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, aceleași norme privind eligibilitatea ar trebui să se aplice în cazul entităților juridice stabilite în Uniune și controlate de o țară terță neasociată alta decât Ucraina sau de o entitate dintr-o altă țară terță.

(27) Pentru a crește competitivitatea EDTIB, pentru a promova redresarea, reconstrucția și modernizarea DTIB ucrainene și pentru a asigura disponibilitatea și aprovizionarea în timp util cu produse din domeniul apărării din aceste baze industriale și tehnologice de apărare, este important să se stabilească cerințe minime privind valoarea generată în Uniune și în țările asociate sau, după caz, în Ucraina. Acest lucru va spori eficiența sprijinului acordat de Uniune în cadrul programului și al Instrumentului de sprijin pentru Ucraina. Prin urmare, pentru acțiunile sprijinite prin finanțare din partea Uniunii în cadrul programului sau al Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, costul componentelor originare din afara Uniunii și a țărilor asociate sau, după caz, din afara Ucrainei nu ar trebui să depășească 35 % din costul estimat al componentelor produsului final sau ale produsului a cărui creștere a capacității de producție este sprijinită prin finanțare din partea Uniunii. Obiectivele urmărite în temeiul prezentului regulament vor fi atinse cu mai multă eficacitate dacă costul acestor componente este inferior pragului respectiv de 35 %. Destinatarii finanțării din partea Uniunii sunt invitați să urmărească reducerea treptată a acestui procent pentru produsele noi. Materiile prime nu sunt considerate componente.

(28) Având în vedere necesitatea de a proteja capacitatea operațională a forțelor armate ale statelor membre și de a asigura capacitatea acestora de a utiliza produsele din domeniul apărării care fac obiectul unei acțiuni desfășurate în cadrul programului fără limitări impuse de țări terțe, este necesar să se stabilească cerințe suplimentare referitoare la capacitatea de a decide cu privire la definirea, adaptarea și evoluția proiectării unor astfel de produse din domeniul apărării. Prin urmare, destinatarii finanțării din partea Uniunii sau, după caz, contractantul sau consorțiul de contractanți nu ar trebui să fie supuși unor limitări juridice sau contractuale impuse de țări terțe neasociate sau de entități din țări terțe neasociate care le afectează capacitatea de a decide cu privire la definirea, adaptarea și evoluția proiectării produselor din domeniul apărării, inclusiv în ceea ce privește înlocuirea sau eliminarea unor componente care fac obiectul restricțiilor impuse de țări terțe neasociate sau de entități din țări terțe neasociate. Având în vedere situația geopolitică actuală, ar trebui să se prevadă, în mod excepțional și temporar, o derogare specifică și țintită de la cerința respectivă în vederea intensificării capacităților industriale pentru producția de muniție și rachete. O astfel de derogare ar trebui să constea în a le permite destinatarilor finanțării din partea Uniunii sau autorităților guvernamentale relevante din statele membre în cauză să furnizeze Comisiei un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic din partea țării terțe neasociate sau a entității din țara terță neasociată în cauză care să ateste că destinatarii vor obține capacitatea de decizie respectivă. Destinatarii ar trebui să ia toate măsurile pentru a se asigura că acest angajament este pus în aplicare. În cazul în care destinatarii, în pofida eforturilor lor, nu pot obține o astfel de capacitate de decizie, ar trebui să fie luate măsuri corective în conformitate cu Regulamentul financiar, în special cu articolul 132.

(29) Pentru a asigura, în contextul punerii în aplicare a prezentului regulament, respectarea obligațiilor internaționale ale Uniunii și ale statelor sale membre, acțiunile legate de produse sau tehnologii a căror utilizare, dezvoltare sau producție este interzisă de dreptul internațional aplicabil nu ar trebui să fie eligibile pentru finanțare nici în cadrul programului și nici al Instrumentului de sprijin pentru Ucraina.

(30) Programul și Instrumentul de sprijin pentru Ucraina ar trebui să ofere sprijin financiar în conformitate cu Regulamentul financiar acțiunilor care contribuie la consolidarea competitivității și a capacității de reacție a EDTIB, precum și a capacității acesteia sau la redresarea, reconstrucția și modernizarea DTIB ucrainene pentru a asigura disponibilitatea și aprovizionarea în timp util cu produse din domeniul apărării, cum ar fi cooperarea entităților juridice în cadrul achizițiilor publice în comun de produse din domeniul apărării și acțiunile menite să accelereze adaptarea la schimbările structurale a capacității de producție a produselor, componentelor și materiilor prime aferente din domeniul apărării. Aceste acțiuni ar putea include coordonarea industrială în ceea ce privește rezervarea de produse din domeniul apărării, accesul la finanțare pentru întreprinderile implicate în fabricarea de produse din domeniul apărării, rezervarea capacităților de producție („ever warm facilities” – „instalații mereu disponibile”) sau procesele industriale de recondiționare a produselor expirate, extinderea, optimizarea, modernizarea, îmbunătățirea sau reorientarea capacităților de producție existente sau crearea de noi capacități de producție în domeniul respectiv. De asemenea, ar putea fi incluse o serie de acțiuni de sprijin suplimentare, în conformitate cu obiectivele Regulamentului financiar, cum ar fi formarea, recalificarea sau perfecționarea profesională a personalului.

(31) Având în vedere contextul geopolitic actual, în special războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, protecția intereselor esențiale de securitate ale Uniunii necesită adoptarea unor măsuri specifice privind achizițiile publice de produse din domeniul apărării, menite să promoveze competitivitatea EDTIB și să asigure disponibilitatea și aprovizionarea în timp util cu produse din domeniul apărării achiziționate de la EDTIB, în întreaga Uniune. Protecția intereselor esențiale de securitate ale Uniunii necesită, de asemenea, implicarea Ucrainei și a țărilor care sunt membre ale Spațiului Economic European în aceste măsuri, având în vedere nu numai poziția lor geografică și faptul că Ucraina se confruntă în mod direct cu războiul de agresiune în curs al Rusiei, ci și parteneriatul lor strâns cu Uniunea în materie de achiziții publice, astfel cum se reflectă în special în Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Ucraina, pe de altă parte (19), și în Acordul privind Spațiul Economic European.

(32) Întrucât este important să se atenueze orice denaturare a pieței, Comisia ar trebui să recupereze profitul generat de acțiunile de consolidare a industriei încununate de succes care beneficiază de sprijin din bugetul Uniunii în conformitate cu principiul proporționalității. Prin derogare de la articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul financiar, o astfel de recuperare a profitului ar trebui să țină seama pe deplin de toate veniturile generate, inclusiv de veniturile generate de sprijinul acordat acțiunii de statele membre, de Ucraina și de terți, în plus față de sprijinul din partea Uniunii în sine. Profitul recuperat ar trebui să fie reutilizat pentru realizarea obiectivelor prezentului regulament.

(33) Modul de funcționare a sectorului industriei de apărare nu urmează normele și modelele de afaceri convenționale care reglementează piețele mai tradiționale. Cererea este generată aproape exclusiv de state, care controlează în același timp toate achizițiile de produse și tehnologii din domeniul apărării, inclusiv exporturile. Prin urmare, industria apărării nu se angajează în investiții industriale substanțiale autofinanțate, iar atunci când face acest lucru este doar consecința unor comenzi ferme. În plus, EDTIB se confruntă cu obstacole persistente în ceea ce privește accesul la finanțare, inclusiv la cofinanțare, în special la finanțare privată pentru investiții, din cauza riscurilor pe care actorii de pe piață le asociază cu astfel de investiții. Mobilizarea investițiilor publice pentru sectorul apărării din Uniune este vitală, având în vedere necesitatea imperioasă de a stimula investițiile în acest sector. Acest lucru este valabil în special pentru acțiunile de sprijin, care aduc beneficii EDTIB într-un sens mai larg, de exemplu prin faptul că fac posibile și facilitează alte acțiuni prevăzute în prezentul regulament, acționând astfel ca multiplicatori cu efect de levier potențial ridicat. Având în vedere că acțiunile de sprijin nu ar fi întreprinse în alte condiții, pare justificat ca, în cazul acestor acțiuni, prin derogare de la articolul 193 alineatul (1) din Regulamentul financiar, sprijinul financiar acordat de Uniune în cadrul programului să acopere până la 100 % din costurile eligibile.

(34) Întrucât diferitele tipuri de acțiuni sunt complementare și necesare pentru a compensa complexitatea cooperării și pentru a reduce riscurile asociate investițiilor industriale prin intermediul sprijinului financiar din partea Uniunii, permițând o adaptare mai rapidă a industriei de apărare la schimbările structurale în curs de derulare pe piață, pare justificat ca un cuantum substanțial reprezentând cel puțin 15 % din pachetul financiar alocat programului să fie rezervat pentru acțiuni legate de achiziții publice în comun și ca cel puțin 30 % din pachetul financiar respectiv să fie rezervat pentru acțiuni de consolidare a industriei. Sprijinul din partea Uniunii pentru acțiunile de consolidare a industriei ar trebui să acopere până la 35 % din costurile eligibile, pentru a le permite destinatarilor să implementeze acțiunile cât mai curând posibil, pentru a reduce riscurile asociate investițiilor acestora și, prin urmare, pentru a accelera disponibilitatea produselor relevante din domeniul apărării.

(35) În ceea ce privește acțiunile din cadrul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, sprijinul din partea Uniunii pentru activitățile de consolidare și sprijinire a industriei care implică entități juridice stabilite în Ucraina ar trebui să poată acoperi până la 100 % din costurile eligibile pentru a ține seama de complexitatea sporită și de contextul specific ale industriei de apărare a Ucrainei, inclusiv de necesitatea de a îndeplini standardele NATO și alte standarde relevante, precum și pentru a lua în considerare riscurile sporite asociate războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, având în vedere necesitatea de a reconstrui și moderniza capacitățile industriale într-un mod rezilient.

(36) Acțiunile de achiziții publice în comun ar trebui să fie finanțate în temeiul prezentului regulament prin granturi sub formă de finanțări nelegate de costuri, bazate pe obținerea de rezultate, prin referire la pachetele de activități, jaloanele sau țintele procesului de achiziții publice în comun, pentru a crea efectul stimulativ necesar.

(37) Contribuția financiară a Uniunii în cadrul programului la acțiunile de achiziții publice în comun, menită să stimuleze cooperarea, nu ar trebui să depășească 15 % din valoarea estimată a contractului de achiziții publice în comun. Având în vedere complexitatea sporită a achizițiilor publice în comun cu Ucraina, contribuția financiară a Uniunii în cadrul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina nu ar trebui să depășească 25 % din valoarea estimată a contractului de achiziții publice în comun.

(38) După îndeplinirea condițiilor specifice legate de obiectivele programului, ar trebui ca plafonul pentru contribuția financiară a Uniunii la acțiunile de achiziții publice în comun să fie majorat la 25 % din valoarea estimată a contractului de achiziții publice în comun pentru a compensa situațiile cu o complexitate deosebită legate de cooperarea transfrontalieră consolidată în cadrul Uniunii și de cooperarea în contextul unei structuri pentru un program european de armament (SEAP). Necesitatea de a reduce treptat dependențele strategice ar trebui, de asemenea, să fie luată în considerare, justificând o rată de finanțare majorată în cazul în care acțiunea sprijină achiziții publice în comun de produse finale fără restricții. În plus, dată fiind situația specială în materie de securitate a Ucrainei și a Republicii Moldova, având în vedere războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, este, de asemenea, oportun să se prevadă o astfel de rată de finanțare majorată în cazurile în care acțiunea sprijinită are ca rezultat achiziția publică în comun de cantități suplimentare de produse din domeniul apărării pentru aceste două țări. De asemenea, contextul geopolitic, inclusiv războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, a expus Uniunea și statele sale membre unui risc ridicat de materializare a unor amenințări militare convenționale, creând astfel necesitatea unor investiții sporite în domeniul apărării. Astfel, este de asemenea justificat să se prevadă o rată de finanțare majorată, de până la 25 %, pentru acțiunile de achiziții publice în comun în cazurile în care cheltuielile de investiții în domeniul apărării ale majorității statelor membre care participă la acțiunea în cauză depășesc 30 % din cheltuielile pentru apărare ale fiecărui stat în parte. Pentru acțiunile de consolidare a industriei, ar trebui să fie posibilă majorarea plafonului până la 50 % din costurile eligibile în cazul în care majoritatea beneficiarilor sunt întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) sau întreprinderi cu capitalizare medie stabilite în statele membre sau în țări asociate sau în cazul în care acțiunea este efectuată de o SEAP și atunci când acțiunea demonstrează o contribuție la crearea unei noi cooperări transfrontaliere, cum ar fi extinderea zonei geografice acoperite de lanțurile de aprovizionare existente sau creșterea semnificativă a comerțului, a colaborării sau a proiectelor comune între entități din diferite state membre sau extinderea rețelelor transfrontaliere existente în moduri care sporesc reziliența și capacitatea generală a EDTIB, atunci când acțiunea implică construcția de noi infrastructuri, instalații sau linii de producție sau atunci când contribuie la crearea de noi capacități de producție de produse necesare în situații de criză ori la intensificarea capacităților de producție existente pentru produsele respective. În plus, atunci când statele membre decid în mod specific să aloce fonduri pentru program numai în beneficiul statelor membre în cauză sau în beneficiul suplimentar al altor state membre, ar trebui să fie posibil, prin derogare de la articolul 193 alineatul (1) din Regulamentul financiar, să se acorde mai multă flexibilitate și să se permită o contribuție financiară a Uniunii la acțiunile de consolidare a industriei care să acopere până la 100 % din costurile eligibile. Această posibilitate ar trebui să se aplice și în cazurile în care, pentru finanțarea unor astfel de acțiuni, sunt utilizate contribuții ale statelor membre sprijinite prin Mecanismul de redresare și reziliență. Acest lucru va maximiza impactul și eficacitatea acțiunii.

(39) În conformitate cu articolul 196 alineatul (2) din Regulamentul financiar, se poate acorda un grant pentru o acțiune deja începută, cu condiția ca solicitantul să poată demonstra necesitatea demarării acțiunii înainte de semnarea acordului de grant. Cu toate acestea, costurile suportate înainte de data depunerii cererii de grant nu sunt eligibile, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 196 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul financiar. Pentru a asigura continuitatea perspectivei de finanțare pentru acțiunile care ar fi putut fi sprijinite prin finanțare în 2024 în temeiul Regulamentelor (UE) 2023/1525 sau (UE) 2023/2418, ar trebui să fie posibil ca, prin derogare de la articolul 196 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul financiar, în decizia de finanțare să se prevadă contribuții financiare în cadrul programului în legătură cu acțiuni care acoperă o perioadă începând cu 5 martie 2024 și care nu au fost încheiate înainte de semnarea acordului de grant. Având în vedere legăturile dintre program și Instrumentul de sprijin pentru Ucraina, precum și necesitatea de a sprijini urgent reconstrucția, redresarea și modernizarea DTIB ucrainene, ținând seama de posibila sa integrare viitoare în EDTIB, aceeași derogare ar trebui să se aplice contribuțiilor financiare din cadrul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina. Aceleași costuri nu ar trebui să fie finanțate în niciun caz de două ori din bugetul Uniunii.

(40) Atunci când evaluează propunerile transmise de solicitanți, Comisia ar trebui să acorde o atenție deosebită contribuției acestor propuneri la obiectivele prezentului regulament. Propunerile ar trebui să fie evaluate, în special, în raport cu contribuția lor la creșterea gradului de pregătire și reziliență a industriei de apărare, precum și în raport cu contribuția lor la cooperarea industrială transfrontalieră în domeniul apărării între statele membre, țările asociate și Ucraina.

(41) Dezvoltarea capacităților de producție în domeniul apărării în întreaga Uniune, ținând seama de riscurile asociate deteriorării sporite a contextului de securitate al Uniunii, este esențială pentru a se garanta că toate statele membre contribuie la o EDTIB solidă și beneficiază de pe urma acesteia. În ceea ce privește acțiunile de consolidare a industriei, ar trebui să se acorde o atenție deosebită contribuției acțiunii în cauză la reziliența industrială, în special la asigurarea disponibilității și a securității aprovizionării cu produse din domeniul apărării în întreaga Uniune ca răspuns la riscurile identificate, cum ar fi expunerea ridicată la riscul de materializare a amenințărilor militare convenționale.

(42) În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (20) și cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (21), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (22) și (UE) 2017/1939 (23) ale Consiliului, interesele financiare ale Uniunii trebuie să fie protejate prin măsuri proporționale, inclusiv prin măsuri referitoare la prevenirea, depistarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv a fraudei, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentele (Euratom, CE) nr. 2185/96 și (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a desfășura investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) este împuternicit să investigheze și să urmărească penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (24). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare și să permită accesul reprezentanților Comisiei, ai OLAF, ai Curții de Conturi Europene și, în ceea ce privește statele membre care participă la forma de cooperare consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, ai EPPO și să se asigure că orice terți implicați în execuția fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente.

(43) Prezentul regulament ar trebui să cuprindă o dispoziție specifică prin care să se solicite țărilor asociate care participă la program să acorde accesul și drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, OLAF și Curtea de Conturi Europeană să își exercite în mod cuprinzător competențele care le revin.

(44) În temeiul articolului 85 din Decizia (UE) 2021/1764 a Consiliului (25), persoanele fizice și organismele și instituțiile stabilite în țări și teritorii de peste mări (TTPM) sunt eligibile pentru a beneficia de finanțare sub rezerva normelor și a obiectivelor programului și sub rezerva unor eventuale regimuri aplicabile statului membru cu care are legături TTPM în cauză.

(45) Uniunea ar trebui să identifice proiectele europene de interes comun în domeniul apărării (EDPCI) asupra cărora să își concentreze eforturile și resursele, care ar trebui să constea în proiecte industriale de colaborare menite să consolideze competitivitatea EDTIB pe tot cuprinsul Uniunii, contribuind în același timp la dezvoltarea capabilităților militare ale statelor membre care sunt esențiale pentru interesele de securitate și apărare ale Uniunii, inclusiv a celor care asigură accesul la toate domeniile operaționale. Având în vedere caracterul sensibil al deciziei de a identifica un EDPCI din perspectiva impactului său potențial asupra intereselor în materie de securitate națională, precum și importanța asigurării contribuției unor astfel de proiecte la pregătirea pentru apărare a tuturor statelor membre, competența de a adopta acte de punere în aplicare pentru identificarea EDPCI ar trebui să fie conferită Consiliului, pe baza unei propuneri din partea Comisiei. Înainte de a propune astfel de acte de punere în aplicare, Comisia ar trebui să țină seama de opiniile tuturor statelor membre și de propunerile de proiecte pe care le au cu privire la posibile EDPCI. Atunci când pregătesc astfel de propuneri de proiecte, statele membre ar trebui să se coordoneze într-un mod incluziv, utilizând în acest scop sprijinul AEA atunci când este necesar. În acest context, statele membre pot identifica capabilități cu dublă utilizare de interes comun. În măsura în care aceste propuneri de proiecte se transformă în EDPCI, capabilitățile cu dublă utilizare identificate de statele membre ar putea fi dezvoltate pentru Uniune, pentru instituțiile, organele și agențiile sale în contextul EDPCI în cauză. Pe lângă faptul că sunt coerente cu prioritățile în materie de capabilități identificate în contextul PESC, inclusiv planul de dezvoltare a capabilităților (PDC), obiectivele Busolei strategice pentru securitate și apărare și oportunitățile de colaborare identificate în contextul procesului anual coordonat de revizuire privind apărarea (CARD), EDPCI ar trebui să țină seama de proiectele convenite în contextul PESCO, al inițiativelor AEA și al activităților relevante desfășurate de NATO, cum ar fi Procesul NATO de planificare a apărării. Înainte de a prezenta o propunere de act de punere în aplicare, Comisia ar trebui să invite Înaltul Reprezentant și AEA, după caz, să furnizeze contribuții în vederea asigurării coerenței cu aceste priorități și obiective. Aceste contribuții vor completa informațiile furnizate de statele membre cu privire la propunerile de proiecte. Consiliul ar trebui să fie în măsură să adauge sau să elimine proiecte sau să aducă alte modificări propunerii Comisiei de act de punere în aplicare. La evaluarea unei propuneri de act de punere în aplicare, Consiliul ar trebui să țină seama de maturitatea unui proiect, de contribuția sa prevăzută la pregătirea pentru apărare și de numărul de state membre participante.

(46) În contextul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, Ucraina și DTIB ucraineană au dezvoltat o competență specializată în ceea ce privește proiectele industriale de apărare, inclusiv în cooperare cu statele membre și cu EDTIB. Această competență poate fi esențială și poate facilita dezvoltarea EDPCI, contribuind astfel la consolidarea competitivității EDTIB și totodată la dezvoltarea capabilităților militare ale statelor membre esențiale pentru interesele de securitate și apărare ale Uniunii. Prin urmare, este oportun să se permită, în astfel de cazuri, participarea Ucrainei la EDPCI. Comisia ar trebui să verifice dacă toate statele membre, țările asociate și Ucraina au fost informate cu privire la apariția unui proiect și dacă li s-a oferit posibilitatea de a participa. Întrucât Comisia poate avea cunoștințele de specialitate adecvate pentru a sprijini implementarea EDPCI în beneficiul competitivității EDTIB în întreaga Uniune, este oportun să se permită participarea acesteia la EDPCI pentru a împărtăși astfel de cunoștințe de specialitate, dacă statele membre participante solicită acest lucru.

(47) Având în vedere impactul potențial semnificativ al EDPCI asupra competitivității și a gradului de pregătire industrială ale EDTIB, programul ar trebui să sprijine consorțiile de state membre participante și de țări asociate în implementarea lor. Astfel de sprijin financiar din partea programului ar trebui să se limiteze la activitățile pe care consorțiile respective le întreprind în legătură cu achizițiile publice în comun de produse din domeniul apărării, accelerarea adaptării la schimbările structurale a capacității de producție a produselor din domeniul apărării, precum și activitățile de sprijin conexe, dezvoltarea industrială a unor noi produse din domeniul apărării sau modernizarea celor existente, precum și dezvoltarea și obținerea prin achiziții publice a infrastructurii necesare. Având în vedere amploarea deosebită a acestor proiecte, care necesită un nivel fără precedent de cooperare și coordonare între statele membre și industrie, și ținând seama de riscurile financiare pentru statele membre participante și pentru țările asociate, finanțarea din partea Uniunii ar trebui să poată acoperi, prin derogare de la articolul 193 alineatul (1) din Regulamentul financiar, până la 100 % din costurile eligibile. Acest lucru nu aduce atingere posibilității ca anumite activități EDPCI să fie sprijinite financiar în cadrul altor acțiuni, cu condiția ca acestea să îndeplinească condițiile stabilite pentru acțiunile respective și să nu fi primit finanțare în cadrul altor programe ale Uniunii, în conformitate cu Regulamentul financiar. Statele membre participante ar trebui să se asigure că activitățile EDPCI respectă obiectivele programului, inclusiv atunci când nu există sprijin financiar din partea Uniunii. Pentru a facilita monitorizarea respectării acestor obiective, statele membre care participă la un EDPCI ar trebui să transmită anual Comisiei un raport comun privind executarea activităților EDPCI. Consiliul, la propunerea Comisiei, ar trebui să poată modifica actele de punere în aplicare de identificare a EDPCI, inclusiv prin eliminarea unor EDPCI de pe listă. Statele membre care participă la un EDPCI vor putea, pentru desfășurarea activităților necesare pentru implementarea acestuia, să se bazeze pe cunoștințele de specialitate și pe capacitatea administrativă a AEA sau a organizațiilor internaționale, cum ar fi Organizația Comună de Cooperare în materie de Armament (OCCAR) și Agenția NATO pentru sprijin și achiziții (NSPA).

(48) Capacitatea EDTIB de a asigura disponibilitatea din punctul de vedere al timpului și al volumului a produselor din domeniul apărării este esențială pentru competitivitatea sa, în special în perioadele de tensiuni sporite în materie de securitate. În astfel de perioade, este posibil ca EDTIB să nu dispună de capacitatea de producție necesară pentru a răspunde nevoilor urgente ale statelor membre și ca produsele sale să fie mai puțin vizibile pentru statele membre în comparație cu produsele oferite de țări terțe sau de entități din țări terțe. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă un mecanism european de vânzări militare, inclusiv măsuri de creștere a vitezei de introducere pe piață a produselor din domeniul apărării din EDTIB prin facilitarea procedurilor de achiziții publice în comun de produse din domeniul apărării și prin valorificarea utilizării contractelor atribuite de un guvern unui alt guvern.

(49) Statele membre, țările asociate și Ucraina sau o SEAP ar trebui să poată constitui, gestiona și menține rezerve de pregătire industrială în domeniul apărării alcătuite din produse din domeniul apărării pe care statele membre, țările asociate și Ucraina le-ar putea achiziționa sau utiliza cu ușurință, în scopul consolidării competitivității EDTIB și al reconstrucției, redresării și modernizării DTIB ucrainene. Astfel de rezerve, care constau în stocuri de produse din domeniul apărării achiziționate de la EDTIB sau de la DTIB ucraineană, ar atrage cererea și ar spori previzibilitatea în ceea ce privește sectorul apărării. Acestea ar transmite semnale pozitive Uniunii și industriei ucrainene, stimulându-le să producă produse din domeniul apărării și să investească în scopul consolidării capacităților industriale în acest sector. În plus, rezervele de pregătire industrială în domeniul apărării ar îmbunătăți securitatea aprovizionării cu produse din domeniul apărării pentru statele membre prin îmbunătățirea disponibilității produselor și prin reducerea termenului de execuție pentru livrare, inclusiv în situații de criză a aprovizionării. În cazul în care astfel de rezerve sunt constituite în contextul unei SEAP, programul și Instrumentul de sprijin pentru Ucraina ar trebui să poată sprijini achizițiile publice în comun de cantități suplimentare de produse din domeniul apărării prin acțiuni de achiziții publice în comun desfășurate de SEAP, precum și înființarea și funcționarea SEAP în scopul gestionării și menținerii acestor rezerve.

(50) Pentru a spori conștientizarea de către statele membre a disponibilității produselor EDTIB și DTIB ucrainene, programul ar trebui să poată susține crearea de către Comisie a unui catalog unic, centralizat și actualizat al produselor din domeniul apărării elaborat de EDTIB și de DTIB ucraineană, pe baza contribuțiilor voluntare ale statelor membre, Ucrainei și ale operatorilor economici (denumit în continuare „catalogul european pentru vânzări militare”). În acest scop, produsele prezente în catalog ar trebui să fie fabricate de operatori economici care sunt stabiliți și își au structurile de conducere executivă în Uniune, într-o țară asociată sau în Ucraina, iar infrastructura, instalațiile, activele și resursele utilizate în scopul fabricării acestor produse ar trebui să fie situate în Uniune, într-o țară asociată sau în Ucraina. La crearea acestui catalog, Comisia ar trebui să consulte AEA și să țină seama de cunoștințele de specialitate ale acesteia.

(51) Bazându-se, printre altele, pe experiența Mecanismului de capitaluri proprii în domeniul apărării, instituit în contextul Fondului european de apărare ca operațiune de finanțare mixtă InvestEU, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a înființa un mecanism specific ca parte a programului, care să fie denumit „Fondul pentru accelerarea transformării lanțurilor de aprovizionare în domeniul apărării (FAST)”. FAST ar trebui să fie implementat prin gestiune indirectă. FAST va proceda la mobilizarea, reducerea riscurilor și accelerarea în ceea ce privește investițiile necesare pentru a spori capacitățile de producție în domeniul apărării pe teritoriul Uniunii ale IMM-urilor și ale întreprinderilor mici cu capitalizare medie cu sediul în Uniune, sub forma unei operațiuni de finanțare mixtă care oferă sprijin sub formă de creanțe sau de capitaluri proprii. Întrucât cererea de sprijin sub formă de creanțe în cadrul FAST poate include informații referitoare la infrastructurile, instalațiile, activele sau resursele utilizate de IMM sau de întreprinderea mică cu capitalizare medie în scopul industrializării sau al fabricării de produse din domeniul apărării, este oportun ca acest sprijin să fie supus unor norme care să impună ca astfel de infrastructuri, instalații, active și resurse să fie situate pe teritoriul unui stat membru sau al unei țări asociate, cu unele excepții specifice. FAST ar trebui să fie înființat ca operațiune de finanțare mixtă, inclusiv în cadrul Programului InvestEU instituit prin Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului (26), în strânsă cooperare cu partenerii săi de implementare.

(52) FAST ar trebui să obțină un efect multiplicator satisfăcător, în conformitate cu mixul de creanțe și capitaluri proprii și să contribuie la atragerea de finanțare atât din sectorul public, cât și din cel privat. Pentru a contribui la obiectivul general de consolidare a competitivității EDTIB, FAST ar trebui, de asemenea, să ofere sprijin IMM-urilor, inclusiv întreprinderilor nou-înființate și celor în fază de extindere, și întreprinderilor mici cu capitalizare medie din întreaga Uniune care fac parte din lanțurile de aprovizionare din domeniul apărării ale Uniunii sau care au planuri iminente de a deveni parte a acestora, în industrializarea sau fabricarea produselor din domeniul apărării sau care au planuri iminente în acest sens, care se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește accesul la finanțare. De asemenea, FAST ar trebui să accelereze investițiile în domeniul producției de tehnologii și produse de apărare și, prin urmare, să consolideze securitatea aprovizionării lanțurilor valorice ale industriei de apărare a Uniunii.

(53) Creșterea numărului și a amplorii achizițiilor publice în comun de produse din domeniul apărării de la EDTIB și DTIB ucraineană este necesară pentru realizarea obiectivelor programului și ale Instrumentului de sprijin pentru Ucraina. În conformitate cu articolul 168 alineatele (2) și (3) din Regulamentul financiar, statele membre pot solicita Comisiei să se angajeze în achiziții publice comune împreună cu acestea, inclusiv prin acorduri de achiziție anticipată, sau în calitate de organism central de achiziție. Țările asociate ar trebui să poată solicita Comisiei să se angajeze în achiziții publice comune, prin derogare de la articolul 168 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul financiar, deoarece o astfel de posibilitate nu este prevăzută într-un tratat bilateral sau multilateral cu țările respective. Împreună cu cel puțin un stat membru, țările asociate ar trebui, de asemenea, să poată solicita Comisiei să acționeze în calitate de organism central de achiziție, prin derogare de la articolul 168 alineatul (3) din Regulamentul financiar, deoarece Regulamentul financiar nu prevede participarea țărilor terțe la astfel de acțiuni. În mod similar, în scopul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, Ucraina ar trebui să poată participa la astfel de acțiuni. Împreună cu cel puțin un stat membru, Ucraina ar trebui să poată solicita Comisiei să se angajeze în achiziții publice comune, prin derogare de la articolul 168 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul financiar, deoarece o astfel de posibilitate nu este prevăzută într-un tratat bilateral sau multilateral cu Ucraina. Din același motiv, Ucraina, împreună cu cel puțin un stat membru, ar trebui, de asemenea, să poată solicita Comisiei să acționeze în calitate de organism central de achiziție, prin derogare de la articolul 168 alineatul (3) din Regulamentul financiar. Pentru a încuraja agregarea cererii în cazul achizițiilor publice comune, Comisia ar trebui să se asigure că o astfel de procedură de achiziții este deschisă tuturor statelor membre și, după caz, țărilor asociate. În vederea încurajării intensificării industriale a capacităților de producție ale EDTIB și DTIB ucrainene, Comisia ar trebui, de asemenea, să faciliteze încheierea de acorduri de achiziționare a producției în conformitate cu normele Uniunii în materie de concurență și achiziții publice. În scopul achizițiilor publice comune cu sprijinul Comisiei, utilizarea bugetului Uniunii va fi în conformitate cu obiectivele și criteriile de eligibilitate aplicabile ale programului sau ale Instrumentului de sprijin pentru Ucraina și va viza sprijinirea adaptării capacității de producție a lanțurilor de aprovizionare industriale în domeniul apărării. Sprijinul din partea bugetului Uniunii ar putea, în special, să servească la reducerea riscurilor pentru investițiile industriale, cum ar fi creșterea capacităților de producție sau achiziționarea mașinilor-unelte necesare pentru a asigura executarea unui contract și ar trebui, în orice caz, să fie strict limitată la acoperirea costurilor nerecurente suportate în contextul achiziționării sau al întreținerii produselor din domeniul apărării. Alocarea bugetară ar trebui să fie inclusă în programele de lucru aferente programului și Instrumentului de sprijin pentru Ucraina.

(54) În cazurile reglementate de prezentul regulament, atribuirea și executarea imediată a unui contract înainte de semnarea acestuia, care rezultă din proceduri de achiziții publice desfășurate cu sprijinul Comisiei în sensul prezentului regulament, ar putea fi justificate având în vedere situația geopolitică existentă, în special atunci când gravitatea circumstanțelor și a implicațiilor acestora pentru securitatea cetățenilor Uniunii impune ca livrările produsului din domeniul apărării în cauză să fie efectuate efectiv fără întârziere. În acest scop specific și prin derogare de la articolul 175 alineatul (1) din Regulamentul financiar, ar trebui să fie posibil să se permită începerea executării contractului înainte de semnarea acestuia în cazul în care necesitatea unei astfel de măsuri este documentată în mod corespunzător de către autoritatea contractantă.

(55) Programele de cooperare în domeniul armamentului din Uniune se confruntă cu provocări semnificative, fiind înființate în cea mai mare parte ad-hoc și fiind afectate de complexitate, întârzieri și depășiri de costuri. Pentru a remedia situația respectivă și pentru a asigura angajamentul continuu al statelor membre până la sfârșitul ciclului de viață al produselor din domeniul apărării, este necesară o abordare mai structurată la nivelul Uniunii. Pentru a realiza o astfel de abordare, eforturile statelor membre ar trebui să fie sprijinite prin punerea la dispoziție a unui nou cadru juridic, și anume SEAP, pentru a susține și a consolida cooperarea acestora. Pentru a-și atinge obiectivul de promovare a competitivității EDTIB și, după caz, a DTIB ucrainene, o SEAP ar trebui să fie în măsură să desfășoare dezvoltarea comună, achizițiile publice în comun, gestionarea în comun a ciclului de viață sau gestionare dinamică în comun a disponibilității produselor din domeniul apărării. SEAP ar trebui să poată desfășura activități suplimentare necesare pentru îndeplinirea obiectivelor lor, cum ar fi activități aferente infrastructurilor legate în mod direct de produsele din domeniul apărării. Acțiunile întreprinse în cadrul unei SEAP ar trebui să se consolideze reciproc cu cele desfășurate în temeiul PESC, în special în contextul PDC. De asemenea, astfel de acțiuni nu ar trebui să contravină intereselor de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, inclusiv în ceea ce privește respectarea principiului relațiilor de bună vecinătate.

(56) În cadrul SEAP, statele membre ar trebui să beneficieze de proceduri standardizate care ar putea fi furnizate de Comisie pentru inițierea și gestionarea programelor de cooperare în materie de armament, inclusiv orientări privind gestionarea proiectelor, achizițiile publice, gestiunea financiară și raportarea. Cooperarea în temeiul cadrului SEAP ar trebui să permită, de asemenea, în condițiile prevăzute în Directivele 2006/112/CE (27) și (UE) 2020/262 (28) ale Consiliului, o scutire de TVA sau de accize în cazul în care SEAP deține echipamentele obținute prin achiziții publice. Pe lângă contribuțiile din partea programului și a Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, SEAP ar trebui să poată primi și contribuții din partea altor programe ale Uniunii, cu condiția ca contribuțiile respective să nu acopere aceleași costuri. Pentru fiecare contribuție la o acțiune ar trebui să se aplice normele programului relevant al Uniunii.

(57) În cazul în care membrii lor doresc în unanimitate să facă acest lucru, SEAP ar trebui să poată emite titluri de valoare în conformitate cu dreptul statului membru în care își are sediul statutar pentru a asigura planul de finanțare pe termen lung al programelor de armament și respectarea cadrului de guvernanță economică. Uniunea nu ar trebui să fie răspunzătoare pentru titlurile de valoare emise de SEAP. Contribuțiile financiare ale Uniunii ar putea îmbunătăți condițiile de finanțare de către statele membre a programelor de armament.

(58) Pentru a-și atinge obiectivele, o SEAP ar trebui să poată încredința una sau mai multe dintre sarcinile sale, prin intermediul unui acord de delegare, uneia sau mai multor entități eligibile pentru finanțare în temeiul acțiunilor de achiziții publice în comun din cadrul programului. În special, organizațiile internaționale, cum ar fi OCCAR și NSPA, precum și AEA dispun de resurse, competențe și aptitudini în gestionarea cooperării în domeniul apărării care ar putea conferi valoare adăugată SEAP. În cazul în care o SEAP încredințează unei alte entități îndeplinirea sarcinilor sale, ea ar trebui să rămână responsabilă de respectarea obligațiilor care îi revin în temeiul dreptului Uniunii, în special al prezentului regulament. Prin urmare, ar trebui să se asigure că acordul de delegare include astfel de obligații și să dispună orice măsură adecvată pentru a asigura îndeplinirea acestora.

(59) Pentru a permite o procedură eficientă de înființare a unei SEAP, este necesar ca statele membre, țările asociate sau Ucraina, în cazul în care doresc să înființeze o SEAP, să depună o cerere la Comisie, care ar trebui să evalueze dacă statutul propus pentru SEAP este în conformitate cu prezentul regulament. O astfel de cerere ar trebui să conțină o declarație a statului membru în care se preconizează că SEAP își va avea sediul statutar, recunoscând SEAP ca organism sau organizație internațională în scopul aplicării Directivelor 2006/112/CE și (UE) 2020/262 de la înființarea sa. Comisia ar trebui să evalueze cererea fără întârzieri nejustificate, în mod ideal în termen de două luni de la primirea cererii complete. În acest scop, Comisia ar putea invita AEA să își furnizeze cunoștințele de specialitate.

(60) Din motive de transparență, actele de punere în aplicare de înființare a unei SEAP și notificarea deciziilor de lichidare și de închidere a unei SEAP, precum și orice notificări în situația în care o SEAP nu este în măsură să își plătească datoriile, ar trebui să fie publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(61) Pentru a-și îndeplini sarcinile în modul cel mai eficient, o SEAP ar trebui să aibă personalitate juridică de la data la care intră în vigoare actul de punere în aplicare de înființare a SEAP și ar trebui să beneficieze, în fiecare stat membru, de cea mai extinsă capacitate juridică. O SEAP ar trebui de asemenea să beneficieze de cea mai extinsă capacitate juridică în țările asociate și în Ucraina în cazurile în care acestea sunt membre ale SEAP în cauză. Aceasta ar trebui să aibă un sediu statutar pe teritoriul unui stat membru.

(62) Statele membre, țările asociate și Ucraina pot fi membre ale unei SEAP. O SEAP ar trebui să fie alcătuită din cel puțin trei țări, dintre care cel puțin două ar trebui să fie state membre.

(63) În scopul implementării SEAP, statutul său ar trebui să prevadă dispoziții mai detaliate pe baza cărora Comisia ar trebui să examineze dacă cererea respectă normele prezentului regulament. Este important ca statutul să clarifice care sunt capacitățile administrative prevăzute pentru a asigura respectarea normelor Uniunii și a normelor naționale aplicabile gestionării produselor din domeniul apărării. Fără a aduce atingere normelor existente la nivelul Uniunii și la nivel național privind exportul de produse din domeniul apărării, membrii SEAP ar trebui să poată conveni în unanimitate asupra unei abordări referitoare la astfel de exporturi.

(64) Este necesar să se asigure, pe de o parte, că o SEAP dispune de flexibilitatea necesară pentru a-și modifica statutul și, pe de altă parte, că anumite elemente esențiale, în special cele care au fost necesare pentru acordarea statutului de SEAP, sunt menținute printr-un control necesar la nivelul Uniunii. În cazul în care o modificare vizează un element esențial din statut, respectiva modificare ar trebui să fie aprobată de Comisie, înainte de a intra în vigoare. Orice altă modificare ar trebui să fie notificată Comisiei. Cu excepția modificărilor referitoare la o posibilă abordare a exportului de produse din domeniul apărării, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a formula obiecții referitoare la astfel de modificări în cazul în care le consideră ca fiind contrare prezentului regulament.

(65) O SEAP ar trebui să fie în măsură să obțină prin achiziții publice produse din domeniul apărării pe cont propriu sau în numele ori în contul membrilor săi. În aceste scopuri, SEAP ar trebui să fie considerate organizații internaționale în înțelesul articolului 12 litera (c) din Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului (29). Prin urmare, Directiva 2009/81/CE nu ar trebui să se aplice unor astfel de achiziții publice. În cazul în care o SEAP derulează achiziții publice în numele membrilor săi care sunt state membre sau, după caz, țări asociate, Directiva 2009/81/CE nu ar trebui să se aplice atunci când procedura de achiziții publice se încadrează în obiectivele SEAP de a promova competitivitatea EDTIB și, după caz, a DTIB ucrainene. De asemenea, Directiva 2009/81/CE nu ar trebui să se aplice nici în cazul procedurilor de achiziții publice desfășurate de statele membre în numele sau în contul unei SEAP, deoarece contractele aferente acestora ar trebui să fie atribuite în conformitate cu normele privind achizițiile publice ale respectivei SEAP. În cazul în care statele membre sau, după caz, țările asociate efectuează achiziții publice de produse din domeniul apărării dintr-o SEAP, achizițiile publice ar trebui să fie considerate contracte atribuite de un guvern unui alt guvern, astfel cum se menționează la articolul 13 litera (f) din Directiva 2009/81/CE. SEAP ar trebui să își definească propriile norme în materie de achiziții publice, în conformitate cu principiile dreptului primar al Uniunii aplicabile achizițiilor publice, în special cu cele privind egalitatea de tratament, transparența, nediscriminarea și proporționalitatea, precum și cu normele prevăzute în prezentul regulament. În cazul în care încredințează sarcini de achiziții publice uneia sau mai multor entități, o SEAP ar trebui să se asigure că normele privind achizițiile publice care urmează să fie aplicate sunt conforme cu principiile menționate.

(66) Statele membre care participă la o SEAP ar trebui să se asigure că politica în materie de achiziții publice a SEAP respectă obiectivele de promovare a competitivității EDTIB sau a DTIB ucrainene, inclusiv atunci când nu există sprijin financiar din partea Uniunii. Acest lucru nu aduce atingere condițiilor specifice care se aplică în cazul în care o SEAP primește finanțare din partea Uniunii în cadrul unui program relevant.

(67) În scopul de a-și îndeplini sarcinile cu eficiență maximă și ca o consecință logică a faptului că deține personalitate juridică, o SEAP ar trebui să răspundă pentru creanțele sale. Pentru a permite membrilor unei SEAP să găsească soluții corespunzătoare cu privire la răspunderea pe care o au, ar trebui să fie posibil ca statutul să prevadă diverse regimuri de răspundere care depășesc răspunderea limitată la contribuțiile membrilor.

(68) Pentru a asigura controlul suficient al respectării prezentului regulament, o SEAP ar trebui să transmită Comisiei raportul său anual, precum și orice informații cu privire la împrejurări care pun în pericol îndeplinirea sarcinilor care îi revin. În cazul în care obține informații, prin intermediul raportului anual sau în alt mod, care indică încălcarea gravă de către SEAP a prezentului regulament sau a oricăror dispoziții de drept aplicabile, Comisia ar trebui să solicite din partea SEAP sau a membrilor acesteia explicații sau adoptarea unor măsuri. În cazuri extreme în care nu este luată nicio măsură corectivă, Comisia ar trebui să poată abroga actul de punere în aplicare de înființare a SEAP, acest lucru atrăgând după sine lichidarea SEAP în cauză. Comisia ar trebui să furnizeze Parlamentului European și Consiliului un raport anual agregat cu privire la activitățile tuturor SEAP active.

(69) În urma războiului de agresiune neprovocat și nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei, securitatea aprovizionării a devenit un factor din ce în ce mai important în deciziile de achiziții publice privind produsele din domeniul apărării ale statelor membre. În consecință, capacitatea lanțurilor de aprovizionare transfrontaliere ale Uniunii de a asigura o aprovizionare neîntreruptă cu produse din domeniul apărării a devenit un factor determinant pentru competitivitatea acestora. Introducerea unui regim de securitate a aprovizionării la nivelul Uniunii ar putea avea, prin urmare, efecte pozitive asupra competitivității EDTIB.

(70) La adoptarea Regulamentului (UE) 2023/1525, Parlamentul European și Consiliul au invitat Comisia să ia în considerare propunerea unui cadru juridic menit să asigure securitatea aprovizionării, în Declarația lor comună din 11 iulie 2023. Acea declarație comună a reiterat concluziile Consiliului European din decembrie 2013 prin care se solicită un regim cuprinzător de securitate a aprovizionării la nivelul Uniunii și recomandarea Parlamentului European din 8 iunie 2022 prin care Comisia este invitată să prezinte, fără întârziere, un astfel de regim.

(71) Crizele recente, cum ar fi pandemia de COVID-19 și creșterea bruscă a cererii de anumite produse din domeniul apărării, în special de muniție, au scos la iveală vulnerabilitățile lanțurilor de aprovizionare ale Uniunii. Aceste crize au evidențiat, de asemenea, modul în care perturbările în aprovizionarea cu aceste produse, sau cu componente sau materii prime esențiale pentru producția lor, pot împiedica funcționarea pieței interne. Aceste crize au evidențiat riscul probabil de apariție a unor măsuri divergente la nivel național, inclusiv pentru conservarea stocurilor din considerente de securitate națională și certificarea produselor din domeniul apărării, precum și lipsa de coordonare la nivelul Uniunii în abordarea deficitelor de produse de importanță critică pentru a răspunde crizelor emergente, precum și de componente și materii prime indispensabile pentru producția lor, ceea ce a dus la dificultăți în ceea ce privește accesul la produsele, componentele și materiile prime necesare pentru fabricarea produselor relevante sau achiziționarea acestora, cu riscul concret de a împiedica astfel lanțuri de producție întregi. Este esențial să se prevină apariția unor obstacole în calea comerțului transfrontalier între statele membre din cauza unor divergențe în dreptul intern, întrucât divergențele ar restricționa libera circulație a produselor critice și a componentelor și materiilor prime conexe pe piața internă și ar perturba funcționarea lanțurilor de aprovizionare. Aceste dificultăți de-a lungul lanțurilor de aprovizionare au evidențiat, de asemenea, o lipsă a instrumentelor de gestionare a crizelor și a mecanismelor de coordonare, schimbul insuficient de informații și o imagine de ansamblu insuficientă a capacităților de producție în întreaga Uniune, în special în ceea ce privește produsele din domeniul apărării.

(72) Este probabil ca degradarea constantă a contextului de securitate, caracterizată de creșterea amenințărilor pe termen lung, accelerarea dezvoltării tehnologiei de apărare și a inovării, precum și creșterea probabilă a cheltuielilor pentru apărare, să declanșeze creșteri bruște ale cererii de produse din domeniul apărării și să agraveze viitoarele crize ale aprovizionării în legătură cu astfel de produse. Este probabil că o astfel de creștere a cererii va intensifica presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare ale Uniunii pentru produsele din domeniul apărării și, în cazul în care nu se adoptă niciun cadru la nivelul Uniunii, va avea ca rezultat apariția sau reapariția unor măsuri naționale divergente de combatere a deficitelor, conducând astfel la apariția unor obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne, subminând, prin urmare, interesele în materie de apărare și securitate ale Uniunii și ale statelor sale membre.

(73) În plus, mediul de securitate care evoluează rapid ar putea contribui la alte crize care iau diverse forme, cum ar fi atacurile cibernetice asupra industriilor de apărare sau perturbările la scară largă ale infrastructurii critice, care ar necesita răspunsuri coordonate rapide și decisive pentru a preveni perturbările grave ale lanțurilor de aprovizionare conexe din domeniul apărării. Anticipând creșterea cererii de produse din domeniul apărării și presiunea intensificată asupra lanțurilor de aprovizionare conexe, funcționarea fiabilă a acestor lanțuri de aprovizionare este, prin urmare, esențială pentru a asigura buna funcționare a pieței interne a produselor din domeniul apărării.

(74) Astfel cum reiese din lecțiile învățate din activitatea Grupului operativ pentru achiziții publice comune în domeniul apărării în ceea ce privește coordonarea nevoilor de achiziții publice pe termen foarte scurt în domeniul apărării și din punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2023/1525, lanțurile de aprovizionare în domeniul apărării ale Uniunii au adesea o dimensiune transfrontalieră, în special la nivelurile inferioare. Este esențial să se evite complexitatea tot mai mare a lanțurilor de aprovizionare cu produse din domeniul apărării de la nivelul Uniunii care conduce la lipsa de vizibilitate a capacităților globale de producție și a lanțurilor de aprovizionare ale EDTIB și la incapacitatea statelor membre de a lua decizii în cunoștință de cauză, în special pentru a aborda deficitele sau pentru a atenua riscul apariției acestora.

(75) Există un risc concret ca măsurile privind securitatea aprovizionării adoptate la nivel național să nu fie suficiente pentru a aborda în mod efectiv provocările în viitor și ca efectele transfrontaliere asupra lanțurilor de aprovizionare din domeniul apărării de la nivelul Uniunii să nu poată fi luate în considerare în mod suficient și nici să nu poată fi abordate în mod corespunzător de statele membre individuale. În plus, abordările necoordonate la nivel național, în special în ceea ce privește certificarea și transferul în interiorul UE al produselor din domeniul apărării și prioritizarea comenzilor cu scop militar, pot avea un impact negativ grav asupra funcționării pieței interne a produselor din domeniul apărării, în special prin crearea de obstacole în calea comerțului transfrontalier, și pot exacerba deficitele și perturbările generale ale lanțurilor de aprovizionare.

(76) Având în vedere provocările respective, pare necesar și oportun să se instituie un regim de securitate a aprovizionării la nivelul Uniunii menit să sporească securitatea aprovizionării cu produse din domeniul apărării pentru a asigura buna funcționare a pieței interne și pentru a o face rezilientă la orice șoc. În acest context, este esențial să se prevadă măsuri de coordonare și să se facă pregătiri pentru impactul viitoarelor crize ale aprovizionării pe piața internă a produselor din domeniul apărării și să se răspundă la acesta; să se asigure securitatea aprovizionării cu produse din domeniul apărării, cu componente și materii prime ale acestora, precum și cu orice produse și servicii esențiale pentru producția lor, a căror disponibilitate este indispensabilă pentru a asigura buna funcționare a pieței interne și a lanțurilor sale de aprovizionare și care trebuie să fie garantată pentru a răspunde unei crize a aprovizionării (denumite în continuare „produse necesare în situații de criză”) și să se asigure buna funcționare a pieței interne a produselor din domeniul apărării, inclusiv prin prevenirea apariției unor obstacole în calea acesteia. Măsurile respective ar trebui să se bazeze pe articolul 114 din TFUE.

(77) Directiva 2009/81/CE se referă, printre altele, la instituirea unui cadru legislativ adecvat, care reprezintă o condiție prealabilă pentru crearea unei piețe europene a echipamentelor de apărare, privind coordonarea procedurilor de achiziții publice pentru atribuirea contractelor de achiziții publice în vederea îndeplinirii cerințelor de securitate ale statelor membre și a obligațiilor care decurg din TFUE. În vederea realizării acestui scop, Directiva 2009/81/CE vizează cu precădere abordarea situațiilor de criză, în special prin prevederea unor dispoziții specifice aplicabile în cazurile de urgență generate de o criză, cum ar fi reducerea termenelor de primire a ofertelor și posibilitatea de a recurge la procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare. Cu toate acestea, în anumite cazuri de urgență, acele norme ar putea fi insuficiente, în special atunci când urgența generată de criză poate fi abordată numai prin implicarea a două sau mai multe state membre într-o procedură de achiziții publice în comun. În cazurile respective, singura soluție care asigură respectarea intereselor de securitate ale respectivelor state membre este adesea să se permită participarea la un acord-cadru existent a autorităților contractante ale statelor membre care nu erau inițial părți la acesta, chiar dacă această posibilitate nu fusese prevăzută în acordul-cadru inițial. Întrucât aceste posibilități nu sunt prevăzute în Directiva 2009/81/CE la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament, prezentul regulament prevede posibilitatea unei completări a dispozițiilor directivei respective sau a unei derogări de la acestea în cazurile de urgență generată de o criză, cu condiția să se obțină acordul întreprinderii care a încheiat acordul-cadru.

(78) În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, modificările aduse unui contract de achiziții publice trebuie să se limiteze strict la ceea ce este absolut necesar în circumstanțele relevante, respectând în cea mai mare măsură posibilă principiile nediscriminării, transparenței și proporționalității. În acest sens, ar trebui să se poată deroga de la Directiva 2009/81/CE prin creșterea cantităților prevăzute într-un acord-cadru cu până la 100 % din valoarea acordului-cadru respectiv atunci când acesta este deschis participării autorităților contractante din alte state membre, în măsura în care o astfel de creștere este strict necesară pentru deschiderea acordului-cadru în vederea participării respectivelor autorități contractante. În ceea ce privește respectivele cantități suplimentare, autoritățile contractante în cauză ar trebui să beneficieze de aceleași condiții ca și autoritatea contractantă inițială care a încheiat acordul-cadru inițial. În plus, ar trebui să fie luate măsuri adecvate privind transparența pentru a se asigura informarea tuturor părților potențial interesate.

(79) În ultimii ani, statele membre s-au implicat din ce în ce mai mult în cooperarea în domeniul apărării, în special pentru a asigura convergența capabilităților lor militare. Procese ale Uniunii, cum ar fi CARD și PESCO au, în special, scopul de a sprijini punerea în aplicare a priorităților relevante prin identificarea și valorificarea oportunităților pentru cooperarea consolidată în domeniul apărării în vederea îndeplinirii nivelului de ambiție al Uniunii în materie de securitate și apărare. Deteriorarea constantă a mediului geopolitic și volatilitatea extremă a mediului internațional fac și mai necesară dezvoltarea cooperării operaționale. Pentru a fi eficace, ar putea fi necesară o cooperare în domeniul apărării care să necesite ca forțele armate ale statelor membre cooperante să utilizeze exact același produs din domeniul apărării sau, cel puțin, produse atât de apropiate încât să fie interschimbabile. În astfel de cazuri, unui stat membru care participă la înființarea sau care aderă la o astfel de inițiativă de cooperare, care depășește simpla achiziție în comun de produse din domeniul apărării, ar trebui să i se permită să deroge de la principiile transparenței și concurenței și să atribuie în mod direct un contract, fără o procedură concurențială prealabilă sau fără publicarea unui anunț de participare întreprinderii din cadrul EDTIB care produce produsul respectiv, cu condiția ca acest lucru să fie necesar pentru punerea în aplicare a cooperării în domeniul apărării în cauză.

(80) Având în vedere contextul de securitate și tensiunile și blocajele existente și previzibile de pe piața internă a produselor din domeniul apărării și din lanțurile sale de aprovizionare, care rezultă în special din neconcordanța dintre capacitățile de producție limitate din Uniune și creșterea bruscă a cererii de la începutul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, este necesar să se prevadă un set de măsuri care să permită Uniunii să anticipeze, să se pregătească pentru riscurile de perturbări grave ale aprovizionării cu produse din domeniul apărării și să atenueze aceste riscuri, care ar conduce sau ar putea conduce la adoptarea unor măsuri naționale divergente, ceea ce ar avea un impact negativ grav asupra bunei funcționări a pieței interne.

(81) Capacitatea Uniunii de a anticipa și de a aborda crizele în aprovizionarea cu produse din domeniul apărării care afectează buna funcționare a pieței interne depinde de cunoașterea și supravegherea, la nivelul Uniunii, a structurii, punctelor forte și punctelor slabe ale lanțurilor de aprovizionare ale Uniunii cu astfel de produse. Având în vedere complexitatea lanțurilor de aprovizionare din domeniul apărării și a tensiunilor existente și riscul de deficite de-a lungul acestor lanțuri de aprovizionare, este necesar să se prevadă instrumente pentru o abordare coordonată continuă a cartografierii și monitorizării lanțurilor de aprovizionare ale Uniunii cu produsele necesare în situații de criză. Rezultatele unei astfel de cartografieri va oferi, de asemenea, informații relevante pentru elaborarea măsurilor Uniunii menite să consolideze competitivitatea EDTIB și pentru evaluarea poziției Uniunii în cadrul lanțurilor de aprovizionare globale în domeniul apărării. Din această perspectivă, cartografierea și monitorizarea ar trebui să se concentreze asupra produselor în legătură cu care perturbări grave sau riscuri iminente de astfel de perturbări ar conduce sau sunt susceptibile să conducă la măsuri naționale divergente, ceea ce ar crea un impact negativ grav asupra bunei funcționări a pieței interne, în special obstacole în calea comerțului transfrontalier.

(82) În scopul cartografierii, Comisia ar trebui să identifice și să actualizeze periodic o listă a produselor necesare în situații de criză, punând accentul pe posibilele perturbări sau blocaje care afectează securitatea aprovizionării cu astfel de produse. Identificarea acestor produse de către Comisie ar trebui să se bazeze pe datele furnizate de statele membre și care decurg din identificarea capacităților de producție și a lanțurilor de aprovizionare relevante. Pentru a asigura exhaustivitatea datelor agregate, Comisia ar trebui să verifice încrucișat datele respective, utilizând, în acest scop, datele disponibile, precum și, dacă este necesar, datele obținute în urma unor solicitări de informații voluntare adresate întreprinderilor.

(83) Comisia ar trebui să prevadă un cadru și o metodologie pentru identificarea produselor necesare în situații de criză. Pentru a asigura eficiența cartografierii, cadrul respectiv și metodologia respectivă ar trebui să fie definite astfel încât să se evite o sarcină administrativă inutilă pentru statele membre. Prin urmare, acestea ar trebui să se bazeze pe cadrele și metodologiile naționale existente pe care statele membre ar urma să le pună la dispoziția Comisiei. Cadrul respectiv și metodologia respectivă ar trebui, în primul rând, să se concentreze pe blocajele existente de-a lungul lanțurilor de aprovizionare din domeniul apărării și să conducă la identificarea capacităților de producție și a lanțurilor de aprovizionare ale acestora.

(84) Ca parte a cartografierii, Comisia ar trebui, de asemenea, să identifice și să elaboreze o listă de indicatori de avertizare timpurie care să vizeze identificarea factorilor care ar putea perturba, compromite sau afecta negativ aprovizionarea cu astfel de produse. Astfel de indicatori ar putea include: prelungiri atipice ale termenului de execuție; disponibilitatea materiilor prime, a produselor intermediare și a capitalului uman necesare pentru fabricarea produselor necesare în situații de criză sau a echipamentelor de producție adecvate; cererea preconizată; creșterile de prețuri care depășesc fluctuația normală a prețurilor; accidentele, atacurile, dezastrele naturale sau alte evenimente grave; efectul politicilor comerciale, al tarifelor, al restricțiilor la export, al barierelor comerciale și al altor măsuri legate de comerț; precum și efectul închiderii întreprinderilor, al delocalizării sau al achiziționării principalilor furnizori de produse necesare în situații de criză. Activitățile de monitorizare ale Comisiei ar trebui să se axeze pe acei indicatori de avertizare timpurie, ceea ce poate implica, dacă este necesar, solicitări de informații voluntare adresate actorilor relevanți.

(85) Pentru a reduce la minimum sarcina asupra întreprinderilor care participă la monitorizare și pentru a se asigura că informațiile obținute pot fi compilate în mod pertinent, Comisia ar trebui să prevadă mijloace standardizate și securizate pentru orice activitate de colectare de informații. Acele mijloace ar trebui să asigure faptul că toate informațiile colectate sunt tratate în mod confidențial, asigurându-se secretul de afaceri și securitatea cibernetică. În mod similar, pentru a limita sarcina administrativă pentru administrațiile naționale, statelor membre ar trebui să li se permită să solicite Comisiei să îndeplinească sarcinile care le-au fost încredințate în scopul cartografierii lanțurilor de aprovizionare cu produse din domeniul apărării.

(86) Pe baza listei produselor necesare în situații de criză identificate de Comisie, statele membre ar trebui să identifice pe teritoriul lor principalii furnizori ai acestor produse. Lista acestor furnizori ar trebui să fie transmisă Comisiei pentru a se asigura o abordare coordonată eficientă la nivelul Uniunii. Pentru a putea identifica orice eveniment care ar putea avea consecințe negative și de durată asupra disponibilității și aprovizionării în timp util cu acele produse și pentru a putea raporta evenimentul respectiv, statele membre ar trebui să monitorizeze capacitatea furnizorilor respectivi de a-și desfășura activitățile, în lumina indicatorilor de avertizare timpurie identificați de Comisie. În același scop, principalii furnizori de produse necesare în situații de criză ar trebui, de asemenea, să informeze statul membru pe teritoriul căruia sunt stabiliți dacă detectează perturbări în aprovizionare care le-ar putea afecta în mod semnificativ activitățile legate de producția de produse necesare în situații de criză.

(87) Ca parte a cadrului de pregătire pentru situații de criză, Comisia ar trebui să efectueze și să coordoneze teste de rezistență și simulări, bazându-se în special pe avizul Consiliului pentru securitatea aprovizionării în domeniul apărării (denumit în continuare „consiliul”) în ceea ce privește subiecte de importanță critică pentru lanțurile de aprovizionare din domeniul apărării. În acest context, Comisia ar putea să elaboreze scenarii și parametri care să țină seama de riscurile specifice asociate unei crize în aprovizionarea cu produse necesare în situații de criză. Pentru a asigura pregătirea pentru situații de criză a tuturor actorilor relevanți, este necesar să fie invitate să participe, în mod voluntar, la acele teste de rezistență toate statele membre și, după caz, Înaltul Reprezentant, AEA și alți actori relevanți. În acest context, Comisia ar putea să faciliteze și să încurajeze elaborarea de strategii de pregătire pentru situații de urgență, inclusiv strategii pentru comunicarea în situații de criză și schimbul de informații cu privire la restricțiile aplicabile în circumstanțe dificile. Având în vedere caracterul sensibil al informațiilor legate de blocajele din lanțurile de aprovizionare în raport cu interesele de apărare și securitate ale Uniunii și ale statelor sale membre, rezultatele acelor teste de rezistență ar trebui să constituie informații clasificate.

(88) Lipsa de transparență în ceea ce privește identitatea autorităților de certificare și procedurile de certificare a produselor din domeniul apărării în cadrul Uniunii duce la o certificare încrucișată limitată a produselor din domeniul apărării, ceea ce are ca rezultat fragmentarea și mai mare a pieței interne a produselor din domeniul apărării, în special în perioade de criză a aprovizionării, astfel cum o ilustrează criza aprovizionării cu muniții din 2023. Prin urmare, ca parte a cadrului de pregătire, este necesar să se sporească transparența proceselor naționale de certificare și să se faciliteze schimbul de informații între autoritățile de certificare, în vederea facilitării certificării încrucișate a produselor din domeniul apărării și a promovării circulației unor astfel de produse pe piața internă. În acest scop, Comisia ar trebui să întocmească și să actualizeze o listă a autorităților naționale de certificare.

(89) Pentru a reduce riscul de deficite în aprovizionarea cu produse necesare în situații de criză, este necesar să se accelereze extinderea instalațiilor de producție legate de fabricarea produselor respective, în special prin asigurarea unei tratări administrative eficiente și în timp util a oricărei cereri legate de planificarea, construcția și exploatarea unor astfel de instalații. Din acest motiv, autoritățile statelor membre ar trebui să se asigure că astfel de cereri sunt tratate cât mai rapid posibil din punct de vedere juridic.

(90) Pentru a permite Uniunii să atenueze riscul unei crize a aprovizionării, autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să alerteze consiliul în cazul în care iau cunoștință de existența unui risc de perturbare gravă în aprovizionarea cu produse necesare în situații de criză sau în cazul în care dispun de informații concrete și fiabile cu privire la materializarea oricărui alt eveniment sau factor de risc relevant. Pentru a asigura o abordare coordonată în scopul atenuării unui astfel de risc, Comisia ar trebui, atunci când ia cunoștință de existența unui astfel de risc, să întreprindă acțiuni preventive, cum ar fi convocarea unei reuniuni extraordinare a consiliului pentru a discuta despre gravitatea posibilelor perturbări, precum și despre posibilele răspunsuri și, după caz, consultarea țărilor terțe și a organizațiilor internaționale relevante în vederea găsirii unor soluții de cooperare pentru a evita sau a aborda perturbările din lanțurile de aprovizionare, în conformitate cu obligațiile internaționale.

(91) Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să prevadă instrumente pentru a aborda, în mod eficient și coordonat, o criză a aprovizionării iminentă sau care a survenit. Având în vedere necesitatea de a prevedea măsuri specifice în funcție de existența unui impact negativ grav asupra funcționării pieței interne sau a unui risc iminent în acest sens în ceea ce privește produsele necesare în situații de criză care nu sunt produse din domeniul apărării sau produse din domeniul apărării necesare în situații de criză, prezentul regulament ar trebui prin urmare să prevadă în consecință două situații de criză a aprovizionării diferite.

(92) Starea de criză a aprovizionării ar trebui să fie activată pe baza unor dovezi concrete și fiabile în cazul unor perturbări grave sau al unui risc iminent de astfel de perturbări în furnizarea de produse necesare în situații de criză și în cazul în care astfel de perturbări grave sau riscul iminent de astfel de perturbări conduc sau este probabil să conducă la adoptarea unor măsuri naționale divergente legate de produse necesare în situații de criză care nu sunt produse din domeniul apărării, ceea ce ar antrena un impact negativ grav asupra bunei funcționări a pieței interne în special obstacole în calea comerțului transfrontalier cu astfel de produse necesare în situații de criză.

(93) Starea de criză a aprovizionării legată de securitate ar trebui să fie activată în cazul unor perturbări grave sau al unui risc iminent de astfel de perturbări în furnizarea de produse din domeniul apărării și în cazul în care astfel de perturbări grave sau riscul iminent de astfel de perturbări conduc sau este probabil să conducă la adoptarea unor măsuri naționale divergente legate de produsele din domeniul apărării necesare în situații de criză, ceea ce ar antrena un impact negativ grav asupra bunei funcționări a pieței interne, în special obstacole în calea comerțului transfrontalier cu astfel de produse din domeniul apărării necesare în situații de criză. Atunci când evaluează dacă sunt îndeplinite condițiile pentru activarea stării de criză a aprovizionării legată de securitate, Comisia ar trebui să aibă în vedere dacă în domeniul PESC a fost identificată o criză care afectează interesele de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, de exemplu dacă un stat membru a activat clauza de asistență reciprocă în temeiul articolului 42 alineatul (7) din TUE. În acest context, Comisia ar putea lua în considerare dacă o astfel de criză a fost identificată și în cadrul NATO.

(94) Având în vedere caracterul sensibil al deciziei de a activa starea de criză a aprovizionării sau starea de criză a aprovizionării legată de securitate care rezultă în special din consecințele potențiale ale măsurilor care ar putea fi luate ca răspuns la aceasta, inclusiv impactul semnificativ pe care astfel de măsuri l-ar putea avea asupra întreprinderilor private din Uniune, ar trebui să i se confere Consiliului competența de a adopta un act de punere în aplicare în ceea ce privește activarea, prelungirea și încheierea stărilor de criză a aprovizionării. Pentru a se asigura că răspunsul la nivelul Uniunii este adaptat la natura crizei aprovizionării, Consiliul ar trebui, de asemenea, să stabilească care dintre măsurile prevăzute de prezentul regulament ar trebui să fie activate în scopul abordării crizei aprovizionării în curs și ar trebui să fie în măsură să identifice produsele necesare în situații de criză pentru care ar trebui să fie activate aceste măsuri.

(95) Pentru a permite evaluări precise și aproape în timp real ale naturii și gravității crizei aprovizionării și ale necesității aplicării unor măsuri de prioritizare, Comisia ar trebui să fie în măsură, în cazul în care actul de punere în aplicare al Consiliului prevede o astfel de măsură în baza stării de criză a aprovizionării sau a stării de criză a aprovizionării legată de securitate, să adreseze solicitări de informații operatorilor economici care contribuie la producția produselor necesare în situații de criză în cauză. Astfel de solicitări de informații ar trebui să fie adresate numai în cazul în care informațiile disponibile nu sunt suficiente și ar trebui să se limiteze la informații cu privire la capabilitățile și capacitățile lor de producție sau la eventuale perturbări primare. Având în vedere caracterul sensibil al informațiilor care ar putea fi solicitate, Comisia ar trebui să primească acordul prealabil al statului membru în care se află locul de producție al operatorului economic relevant, iar informațiile solicitate ar trebui să fie transmise prin intermediul statului membru respectiv. În cazul în care statul membru în cauză este de acord cu lansarea unei astfel de solicitări de informații, acesta ar trebui să poată decide să adreseze solicitarea respectivă direct operatorului economic relevant și să informeze Comisia în acest sens. De asemenea, este important ca Comisia să aibă cunoștință de solicitările de informații din partea țărilor terțe legate de activitățile operatorilor economici stabiliți în Uniune cu privire la aprovizionarea cu produse necesare în situații de criză, întrucât astfel de cereri de informații ar putea duce la măsuri de prioritizare din partea țărilor terțe respective care ar putea avea un impact semnificativ asupra aprovizionării cu astfel de produse în Uniune și asupra bunei funcționări a pieței interne. Prin urmare, operatorul economic în cauză ar trebui să informeze la timp statul membru pe teritoriul căruia este situat locul său de producție, care, la rândul său, ar trebui să informeze Comisia, astfel încât să permită statului membru în cauză și Comisiei să solicite operatorului economic în cauză să furnizeze informații similare cu cele solicitate de către țara terță.

(96) În cazul unor deficite grave și persistente sau al unei cereri excepțional de mari de produse necesare în situații de criză care prezintă un risc iminent de apariție a unui impact negativ grav asupra bunei funcționări a pieței interne sau care se materializează într-un astfel de impact, s-ar putea dovedi indispensabile măsuri de prioritizare la nivelul Uniunii menite să asigure disponibilitatea produselor necesare în situații de criză pentru a asigura buna funcționare a pieței interne a produselor din domeniul apărării și a lanțurilor sale de aprovizionare. Comisia ar trebui să poată utiliza în acest sens, la cererea unui stat membru, cererile prioritare pentru a facilita aprovizionarea atât cu produse din domeniul apărării necesare în situații de criză, cât și cu produse din afara domeniului apărării necesare în situații de criză, precum și comenzile prioritare pentru a asigura aprovizionarea cu produse din afara domeniului apărării necesare în situații de criză. Respectivele măsuri de prioritizare ar trebui să fie activate de Consiliu.

(97) Cererile prioritare ar trebui să constea în solicitări din partea Comisiei, la inițiativa unui stat membru, adresate operatorilor economici relevanți stabiliți în Uniune de a accepta sau de a acorda prioritate comenzilor de produse necesare în situații de criză. Ca instrument de ultimă instanță pentru a se asigura că lanțurile de aprovizionare din domeniul apărării pot continua să funcționeze într-o perioadă de criză a aprovizionării, și numai atunci când este utilizat ca fiind necesar și proporțional în acest scop, respectivele cereri prioritare ar trebui să vizeze sprijinirea unui stat membru care se confruntă cu dificultăți grave fie în ceea ce privește plasarea unei comenzi, fie în ceea ce privește executarea unui contract de furnizare de produse necesare în situații de criză. Operatorii economici ar trebui să aibă posibilitatea de a refuza să facă obiectul unei cereri prioritare. Atunci când emite o cerere prioritară, Comisia ar trebui să țină seama de posibilul impact negativ asupra concurenței pe piața internă și de riscul de exacerbare a denaturărilor pieței. În plus, alegerea destinatarilor și a beneficiarilor cererilor prioritare nu ar trebui să fie discriminatorie.

(98) Având în vedere deteriorarea tot mai accentuată a contextului de securitate al Uniunii, legată de amenințarea persistentă și intensificată a Rusiei în contextul războiului său de agresiune împotriva Ucrainei, este esențial să se abordeze dificultățile cu care s-ar putea confrunta statele membre în ceea ce privește plasarea unei comenzi sau executarea unui contract legat de aprovizionarea cu produse din domeniul apărării, în special în cazul în care astfel de dificultăți rezultă din perturbări în furnizarea de produse necesare în situații de criză care nu sunt produse din domeniul apărării. Într-adevăr, în cazul în care produsele necesare în situații de criză sunt produse civile sau cu dublă utilizare, lanțurile de aprovizionare din domeniul apărării se pot confrunta cu concurență din partea lanțurilor de aprovizionare din afara domeniului apărării cu o putere de cumpărare semnificativ mai mare atunci când încearcă să aibă acces la aceste produse necesare în situații de criză. Prin urmare, este necesar să se prevadă un instrument suplimentar de ultimă instanță, în cazurile în care producția sau furnizarea unor astfel de produse necesare în situații de criză din afara domeniului apărării nu poate fi realizată prin nicio altă măsură, inclusiv printr-o cerere prioritară. Prin urmare, comenzile prioritare ar trebui să permită Comisiei să oblige operatorii economici stabiliți în Uniune să producă sau să furnizeze anumite produse necesare în situații de criză din afara domeniului apărării după primirea acordului prealabil al statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producție al operatorului economic în cauză și al statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a operatorului economic. Comisia nu ar trebui să emită comenzi prioritare în cazul în care operatorul economic nu este în măsură să onoreze comanda chiar dacă este prioritară, fie din cauza capabilității de producție sau a capacității de producție insuficiente, fie din motive tehnice, sau pentru că acest lucru ar crea o sarcină economică nerezonabilă și ar genera dificultăți deosebite pentru operatorul economic, inclusiv un risc substanțial legat de continuitatea activității. În cazul în care astfel de motive apar după ce Comisia a adoptat un act de punere în aplicare prin care un operator economic face obiectul unei comenzi prioritare sau al unei cereri prioritare, operatorul economic respectiv ar trebui să poată solicita Comisiei să modifice actul de punere în aplicare în cauză.

(99) Recurgerea la o comandă prioritară sau la o cerere prioritară ar trebui să se facă pe baza unor date obiective, faptice, măsurabile și justificate. O astfel de comandă sau cerere ar trebui să țină seama de interesele legitime ale întreprinderilor, precum și de costurile și eforturile necesare pentru orice modificare a secvenței de producție. Atunci când este acceptată sau impusă, obligația de a da curs cererii prioritare sau comenzii prioritare ar trebui să prevaleze asupra obligațiilor de executare în temeiul dreptului privat sau public. În cazul în care obiectul unei cereri prioritare se referă la un produs din domeniul apărării, cererea ar trebui să specifice domeniul de aplicare a obligațiilor contractuale asupra cărora ar trebui să aibă prioritate. Fiecare cerere prioritară sau comandă prioritară ar trebui să fie efectuată la un preț echitabil și rezonabil. Calculul unui astfel de preț ar trebui să fie posibil pe baza prețurilor aplicabile din ultimii ani, sub rezerva motivării oricărei creșteri sau scăderi, de exemplu prin luarea în considerare a inflației sau a costurilor de producție. Având în vedere importanța asigurării de bunuri necesare în situații de criză, care sunt indispensabile pentru funcționarea corectă a pieței interne și a lanțurilor sale de aprovizionare, respectarea obligației de a da curs unei cereri prioritare sau unei comenzi prioritare nu ar trebui să implice răspunderea față de terți pentru daunele care ar putea rezulta din orice încălcare a obligațiilor contractuale reglementate de legislația unui stat membru, în măsura în care încălcarea obligațiilor contractuale a fost necesară pentru respectarea priorității mandatate. Operatorilor economici care ar putea intra în domeniul de aplicare al unei cereri prioritare ar trebui să li se permită să prevadă în condițiile contractelor lor comerciale posibilele consecințe ale unei cereri prioritare.

(100) În cazul în care operatorul economic a acceptat în mod expres o cerere prioritară, iar Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în urma unei astfel de acceptări sau în cazul în care operatorului economic i s-a impus o comandă prioritară printr-un act de punere în aplicare adoptat de Comisie, operatorul economic ar trebui să respecte toate condițiile respectivului act de punere în aplicare. Nerespectarea de către operatorul economic a condițiilor prevăzute în actul de punere în aplicare ar trebui să conducă la pierderea beneficiului unei exonerări de răspundere contractuală. În cazul în care nerespectarea este intenționată sau imputabilă unei neglijențe grave, Comisia ar trebui să poată impune operatorului economic o amendă sau o penalitate cu titlu cominatoriu, sub rezerva principiului proporționalității. Pentru a stabili dacă amenzile sau penalitățile cu titlu cominatoriu sunt considerate necesare și proporționale, Comisia ar trebui să ia în considerare orice justificare motivată în mod corespunzător prezentată de operatorul economic.

(101) În situația excepțională în care un operator economic stabilit în Uniune face obiectul unei măsuri care implică o comandă prioritară sau o cerere prioritară dintr-o țară terță pentru un produs necesar în situații de criză, acesta ar trebui să informeze Comisia, pentru ca aceasta să poată evalua dacă o astfel de măsură va avea un impact semnificativ asupra securității aprovizionării cu produse necesare în situații de criză și a bunei funcționări a pieței interne, precum și orice măsură adecvată care ar putea fi necesară ca răspuns la măsura respectivă.

(102) Solicitarea sau obligația de a acorda prioritate producției sau furnizării anumitor produse nu afectează în mod disproporționat libertatea de a desfășura o activitate comercială și libertatea contractuală, care sunt protejate prin articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”), și nici dreptul de proprietate prevăzut la articolul 17 din Cartă. În conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din Cartă, orice restrângere a exercițiului acestor drepturi și libertăți trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți și să fie supusă principiului proporționalității.

(103) În cazul în care starea de criză a aprovizionării legată de securitate este activată, măsurile disponibile în cadrul stării de criză a aprovizionării ar trebui, de asemenea, să fie disponibile dacă Consiliul consideră oportun și dacă se specifică în actul de punere în aplicare care activează starea de criză a aprovizionării legată de securitate.

(104) Transferurile în interiorul UE de produse din domeniul apărării sunt reglementate de Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului (30), care vizează simplificarea acestor transferuri pentru a asigura buna funcționare a pieței interne a produselor din domeniul apărării. Astfel cum s-a demonstrat în evaluările anterioare ale directivei respective, acordarea a priori de licențe globale și individuale de transfer rămâne în mare măsură norma pentru circulația produselor din domeniul apărării în cadrul pieței interne, iar timpul mediu de prelucrare a cererilor variază uneori în mod semnificativ de la un stat membru la altul. În timpul unei crize a aprovizionării legată de securitate și în cazul în care Consiliul consideră că este necesar, ar trebui să fie posibil pentru Consiliu să adopte un act de punere în aplicare care activează starea de criză a aprovizionării legată de securitate și să poată stabili un interval de timp, care nu ar trebui să depășească două săptămâni, în care autoritățile naționale în cauză ar trebui să trateze cererile odată primite integral, pentru a facilita suplimentar circulația acestor produse pe piața internă. În plus, prezentul regulament urmărește să faciliteze transferurile în interiorul UE de produse necesare în situații de criză în contextul unei crize a aprovizionării. Prin urmare, ar trebui să se clarifice faptul că un stat membru care impune limitări la export pentru componentele care sunt produse necesare în situații de criză și pe care le consideră sensibile în sensul Directivei 2009/43/CE nu ar trebui să solicite autorizații suplimentare pentru transferul în interiorul UE al componentelor în cauză în cazul în care destinatarul prezintă o declarație de utilizare în care declară că componentele care fac obiectul licenței de transfer respective sunt integrate sau urmează să fie integrate într-un produs din domeniul apărării și nu pot fi transferate sau exportate ca atare. O astfel de măsură nu ar trebui să aducă atingere normelor existente la nivelul Uniunii și la nivel național care reglementează transferul și exportul produselor din domeniul apărării.

(105) Întrucât certificarea produselor din domeniul apărării este esențială pentru a asigura buna funcționare a pieței interne a produselor din domeniul apărării, în special în timpul unei crize a aprovizionării legate de securitate, prezentul regulament ar trebui să permită, pe lângă accelerarea proceselor naționale existente, recunoașterea reciprocă obligatorie a unui produs din domeniul apărării necesar în situații de criză certificat legal într-un stat membru.

(106) Pe lângă alte măsuri prevăzute în prezentul regulament în scopul abordării unei stări de criză a aprovizionării legate de securitate, statele membre ar trebui, în cazul în care Consiliul activează măsurile respective, să ia în considerare utilizarea exonerărilor sau derogărilor aferente domeniului apărării în temeiul dreptului intern și al dreptului aplicabil al Uniunii, de la caz la caz, în scopul acordării de autorizații referitoare la planificarea, construcția și exploatarea instalațiilor de producție a produselor din domeniul apărării necesare în situații de criză sau în scopul asigurării continuității producției acestor produse, în situația în care consideră că utilizarea unor astfel de exonerări sau derogări ar facilita securitatea aprovizionării cu produse din domeniul apărării necesare în situații de criză. Acest lucru s-ar putea aplica, în special, în ceea ce privește dreptul Uniunii privind aspectele de mediu, de sănătate și de siguranță, care este indispensabil pentru îmbunătățirea protecției sănătății umane și a mediului, precum și pentru realizarea unei dezvoltări durabile și sigure. Întrucât o criză a aprovizionării legată de securitate este caracterizată de obstacole în calea circulației pe piața internă a produselor din domeniul apărării necesare în situații de criză, este oportun să se permită în astfel de împrejurări acordarea de sprijin financiar pentru acțiuni de inovare în cadrul programului, permițând astfel o disponibilitate pe piață deosebit de rapidă a produselor din domeniul apărării. Sprijinul pentru astfel de acțiuni ar contribui, într-adevăr, la abordarea obstacolelor în cauză, în special prin faptul că permite o reducere semnificativă a termenului de execuție pentru livrare a produselor din domeniul apărării sau producerea în masă a acestor produse. Prin urmare, atunci când activează starea de criză a aprovizionării legată de securitate, Consiliul ar trebui să aibă posibilitatea de a face astfel de acțiuni de inovare eligibile în cadrul programului.

(107) Respectarea obligațiilor impuse în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie asigurată prin amenzi și penalități cu titlu cominatoriu. În acest scop, ar trebui să fie stabilite niveluri adecvate ale amenzilor pentru nerespectarea solicitărilor de informații, a obligațiilor care decurg dintr-o cerere prioritară și a obligației de notificare care se aplică în cazul în care un operator economic stabilit în Uniune face obiectul unei măsuri de prioritizare dintr-o țară terță, ținând seama de diferențele în ce privește nivelul de gravitate a nerespectării care există între cele două tipuri de obligații și aplicând plafoane diferite pentru IMM-uri. În plus, ar trebui să fie stabilite penalități cu titlu cominatoriu pentru nerespectarea obligației de a accepta și de a executa comenzi prioritare, care ar trebui să fie proporționale, aplicând plafoane diferite pentru IMM-uri. Ar trebui să se aplice termene de prescripție pentru impunerea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu, în plus față de termenele de prescripție pentru executarea sancțiunilor. În plus, Comisia ar trebui să acorde operatorilor economici în cauză dreptul de a fi audiați.

(108) Una dintre provocările identificate în timpul crizei COVID-19 a fost lipsa unei rețele care să asigure pregătirea, precum și insuficiența schimbului de informații și a coordonării în vederea măsurilor de răspuns între statele membre, pe de o parte, și între statele membre și Comisie, pe de altă parte. Prin urmare, ar trebui ca realizarea obiectivului urmărit de prezentul regulament de a se pregăti pentru impactul crizelor viitoare ale aprovizionării asupra pieței interne a produselor din domeniul apărării și de a răspunde la acest impact să fie sprijinită de un mecanism de guvernanță. Prezentul regulament ar trebui să instituie un consiliu, pentru a facilita cooperarea, schimbul de informații și punerea în aplicare fără obstacole, efectivă și armonizată a măsurilor prevăzute în prezentul regulament cu scopul de a asigura securitatea aprovizionării cu produse din domeniul apărării. Consiliul ar trebui să fie compus din reprezentanți ai statelor membre și ai Comisiei. Întrucât asigurarea bunei funcționări a pieței interne a produselor din domeniul apărării în perioade de criză a aprovizionării sau pregătirea pentru astfel de crize a aprovizionării necesită luarea în considerare a capacității statelor membre de a-și dezvolta, dobândi și gestiona capabilitățile de apărare și de a-și spori gradul de pregătire pentru apărare, este oportun ca Comisia și statul membru care deține președinția prin rotație a Consiliului să coprezideze consiliul. În plus, având în vedere contribuția regimului de securitate a aprovizionării la capacitatea Uniunii de a-și apăra interesele în materie de securitate și apărare, Înaltul Reprezentant și AEA ar trebui, de asemenea, să fie membri ai consiliului. În special, direcțiile de lucru în curs ale AEA privind securitatea aprovizionării cu produse din domeniul apărării ar putea fi utile pentru punerea în aplicare a prezentului regulament. AEA facilitează schimbul de bune practici și consolidează cooperarea dintre statele membre în ceea ce privește securitatea aprovizionării în domeniul apărării. De asemenea, furnizează informații cu privire la blocajele care afectează lanțurile de aprovizionare cu produse din domeniul apărării. Prin urmare, AEA ar trebui să își poată exprima opiniile și cunoștințele de specialitate, printre altele, în cadrul consiliului, astfel încât să contribuie la pregătirea pentru impactul crizelor aprovizionării asupra pieței interne a produselor din domeniul apărării și la răspunsul la acest impact. Țările asociate ar trebui să aibă dreptul de a deveni membri, fără drept de vot, ai consiliului în conformitate cu condițiile stabilite în Acordul privind Spațiul Economic European. Reprezentanți ai Parlamentului European ar trebui să fie invitați, în calitate de observatori, la reuniunile consiliului. Consiliul ar trebui să faciliteze coordonarea între statele membre și să ofere recomandări Comisiei și să o asiste în implementarea mecanismelor instituite prin prezentul regulament menite să asigure securitatea aprovizionării, în special prin anticiparea, pregătirea, prevenirea și abordarea crizelor în aprovizionarea cu produse necesare în situații de criză.

(109) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare în ceea ce privește adoptarea programelor de lucru pentru a stabili prioritățile de finanțare și condițiile de finanțare aplicabile, acordarea de finanțare pentru acțiuni specifice, înființarea SEAP, identificarea și actualizarea produselor necesare în situații de criză, întocmirea și menținerea unei liste a autorităților naționale de certificare, măsurile de prioritizare și impunerea de sancțiuni. Ar trebui să fie luate în considerare particularitățile sectorului apărării, în special responsabilitatea statelor membre, a țărilor asociate sau a Ucrainei pentru procesul de planificare și achiziție. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (31).

(110) Ar trebui să fie posibil ca reprezentanții Ucrainei să fie invitați la reuniunile comitetului în cazul în care contribuția lor este necesară în legătură cu măsurile de punere în aplicare care privesc Ucraina, cum ar fi actele de punere în aplicare referitoare la Instrumentul de sprijin pentru Ucraina. Acest lucru ar permite unor astfel de reprezentanți să își facă cunoscute opiniile și să răspundă la întrebările adresate de statele membre. Acestora nu ar trebui însă să li se permită să fie prezenți la deliberări și nici să participe la voturile comitetului.

(111) Prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere normelor Uniunii în materie de concurență, în special articolelor 101-109 din TFUE și actelor juridice care pun în aplicare articolele respective.

(112) Finanțarea din partea Uniunii în temeiul prezentului regulament ar trebui să acopere numai costurile necesare pentru urmărirea obiectivelor programului și ale Instrumentului de sprijin pentru Ucraina și nu poate acoperi costurile aferente PESC. În consecință, finanțarea din partea Uniunii în cadrul programului și al Instrumentului de sprijin pentru Ucraina nu ar trebui să acopere costurile achiziționării și întreținerii produselor din domeniul apărării în scopuri militare sau de apărare, inclusiv în contextul instituirii, gestionării și menținerii unei rezerve de pregătire industrială în domeniul apărării. Cu toate acestea, ar trebui să fie posibil ca finanțarea din partea Uniunii în cadrul programului și al Instrumentului de sprijin pentru Ucraina să acopere costurile suportate în contextul achiziționării sau întreținerii unor astfel de produse în cazul în care costurile respective sunt necesare pentru consolidarea competitivității EDTIB sau pentru redresarea, reconstrucția și modernizarea DTIB ucrainene, în special costurile nerecurente.

(113) În conformitate cu articolul 241 din TFUE, Consiliul poate solicita Comisiei să întreprindă orice studii pe care Consiliul le consideră oportune pentru realizarea obiectivelor comune și să îi prezinte orice propuneri adecvate. Comisia va examina cu promptitudine și în detaliu orice astfel de cereri de propuneri.

(114) Prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și apărare a anumitor state membre.

(115) Prezentul regulament nu aduce atingere normelor existente ale Uniunii și normelor naționale privind exportul produselor din domeniul apărării și nici obligațiilor prevăzute de Directiva 2009/43/CE.

(116) Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume îmbunătățirea poziției de lider tehnologic, a gradului de inovare și a celui de pregătire, a competitivității pe termen lung, a rezilienței, a integrării și a pregătirii EDTIB, asigurând disponibilitatea și aprovizionarea în timp util cu produse din domeniul apărării și contribuind la redresarea, reconstrucția și modernizarea DTIB ucrainene nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(117) Pentru a permite începerea punerii în aplicare a prezentului regulament cât mai curând posibil, în vederea atingerii obiectivelor sale, acesta ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență,