Recitale
(1) Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a pus la încercare industria europeană de apărare și piața europeană a echipamentelor de apărare și a scos la iveală o serie de deficiențe care subminează capacitatea acestora de a satisface în mod sigur și în timp util nevoile urgente ale statelor membre în materie de produse și sisteme din domeniul apărării, cum ar fi munițiile și rachetele, având în vedere rata mare de consum a acestor produse și sisteme în timpul unui conflict de intensitate mare.
(2) Începând cu 24 februarie 2022, Uniunea și statele sale membre și-au intensificat în mod continuu eforturile pentru a contribui la satisfacerea nevoilor urgente în materie de apărare ale Ucrainei. În plus, în acest context, confruntându-se cu creșterea instabilității, a concurenței strategice și a amenințărilor la adresa securității, șefii de stat sau de guvern din Uniune, reuniți la Versailles la 11 martie 2022, au decis să își asume o responsabilitate mai mare pentru propria securitate a Uniunii și să ia noi măsuri decisive în direcția consolidării suveranității europene. Aceștia s-au angajat să „consolideze capabilitățile europene de apărare” și au convenit să crească cheltuielile de apărare, să intensifice cooperarea prin proiecte comune și achiziții publice în comun de capabilități de apărare, să remedieze deficiențele, să stimuleze inovarea și să consolideze și să dezvolte industria de apărare a Uniunii. La 21 martie 2022, actul intitulat „O Busolă strategică pentru consolidarea securității și apărării Uniunii în următorul deceniu” (denumit în continuare „Busola strategică”) a fost aprobat de Consiliu, și ulterior girat de Consiliul European, la 24 martie 2022. Busola strategică subliniază necesitatea de a crește cheltuielile pentru apărare și de a investi mai mult în capabilități, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național.
(3) La 18 mai 2022, Comisia și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate au prezentat o comunicare comună referitoare la analiza deficitelor de investiții în domeniul apărării și calea de urmat, subliniind existența, în Uniune, a unor deficite în domeniul apărării de ordin financiar, industrial și în materie de capabilități. La 19 iulie 2022, Comisia a prezentat o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Actului privind consolidarea industriei europene de apărare prin achiziții publice în comun (EDIRPA), menit să sprijine colaborarea dintre statele membre în faza de achiziții publice pentru a soluționa deficitele cele mai urgente și mai critice, în special pe cele generate de răspunsul la războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, într-un mod colaborativ. EDIRPA va contribui la consolidarea achizițiilor publice în comun în domeniul apărării și, prin finanțarea asociată din partea Uniunii, la consolidarea capacităților industriale de apărare ale Uniunii și la adaptarea industriei de apărare a Uniunii la schimbările structurale ale pieței care rezultă din creșterea cererii ca urmare a revenirii unor noi provocări, cum ar fi revenirea unui conflict de mare intensitate.
(4) Având în vedere situația din Ucraina și nevoile urgente ale acesteia în materie de apărare, în special în ceea ce privește muniția, Consiliul a convenit la 20 martie 2023 asupra unei abordări pe trei direcții, care vizează furnizarea unui milion de proiectile de artilerie pentru Ucraina în cadrul unui efort comun în următoarele 12 luni. Consiliul a convenit să livreze urgent Ucrainei muniție sol-sol și muniție de artilerie și, la cerere, rachete, din stocurile existente sau în urma reordonării priorității comenzilor existente. În plus, Consiliul a invitat statele membre să achiziționeze în comun muniție și, la cerere, rachete, de la industria europeană de apărare (și Norvegia) în contextul unui proiect existent al Agenției Europene de Apărare (AEA) sau prin intermediul unor proiecte complementare de achiziții gestionate de statele membre, pentru a-și reconstitui stocurile, permițând în același timp continuarea sprijinului acordat Ucrainei. Pentru a sprijini aceste eforturi, Consiliul a convenit să mobilizeze o finanțare adecvată, inclusiv prin intermediul instrumentului european pentru pace (IEP). De asemenea, Consiliul a însărcinat Comisia să prezinte propuneri concrete pentru a sprijini urgent accelerarea capacităților de producție ale industriei europene de apărare, pentru a asigura lanțurile de aprovizionare, a facilita proceduri eficiente de achiziții publice, a remedia deficiențele capacităților de producție și a promova investițiile, inclusiv, dacă este cazul, prin mobilizarea bugetului Uniunii. Promovarea investițiilor este esențială pentru a se asigura că nevoile Uniunii în materie de securitate sunt satisfăcute în mod adecvat în orice moment, și că industria de apărare și piața internă a Uniunii sunt la înălțimea provocărilor actuale. Cele trei direcții interconectate trebuie să fie urmate în paralel și în mod coordonat. În plus, pentru a asigura o punere în aplicare adecvată a celor trei direcții, vor fi organizate reuniuni periodice la nivel de directori naționali pentru armament cu Grupul operativ pentru achiziții publice comune în domeniul apărării (format din reprezentanți ai Comisiei, ai Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și ai AEA) pentru a evalua nevoile și capabilitățile industriale, precum și pentru a asigura coordonarea strânsă necesară.
(5) La 13 aprilie 2023, Consiliul a adoptat o măsură de asistență în cadrul IEP în valoare de 1 miliard EUR pentru a sprijini forțele armate ucrainene, permițând rambursarea către statele membre a costurilor aferente muniției sol-sol și de artilerie și, eventual, a costurilor aferente rachetelor donate Ucrainei din stocurile existente sau în urma reordonării priorității comenzilor existente în perioada 9 februarie-31 mai 2023. În ceea ce privește achizițiile publice în comun, până în prezent 24 state membre și Norvegia au semnat Acordul de proiect al AEA pentru achiziționarea în comun de muniție.
(6) Eforturile comune menite să abiliteze statele membre să își reconstituie stocurile reduse și să sprijine Ucraina pot fi eficace numai dacă sectorul responsabil de aprovizionarea Uniunii poate livra la timp produsele necesare pentru domeniul apărării. Cu toate acestea, având în vedere scăderea rapidă a stocurilor, producția Uniunii situată aproape de capacitatea maximă în urma comenzilor statelor membre sau ale țărilor terțe și prețurile care deja cresc abrupt, sunt necesare măsuri suplimentare de politică industrială a Uniunii pentru a asigura accelerarea rapidă a capacităților de producție.
(7) Astfel cum s-a evidențiat în activitatea Grupului operativ pentru achiziții publice comune în domeniul apărării vizând coordonarea nevoilor pe termen foarte scurt în materie de achiziții publice în domeniul apărării și colaborarea cu statele membre și cu producătorii din Uniune din domeniul apărării pentru a sprijini achizițiile publice comune în vederea reconstituirii stocurilor, în special având în vedere sprijinul acordat Ucrainei, industria Uniunii dispune de capacități de producție în domeniul muniției sol-sol și de artilerie, precum și al rachetelor (denumite în continuare „produse relevante din domeniul apărării”). Cu toate acestea, capacitățile de producție din sectorul industriei de apărare a Uniunii au fost adaptate pentru vremuri în care provocările erau diferite de cele cu care se confruntă în prezent Uniunea. Fluxurile de aprovizionare au fost adaptate la o cerere mai modestă, cu un nivel minim de stocuri și surse de aprovizionare diversificate la nivel mondial pentru a reduce costurile, expunând sectorul industriei de apărare a Uniunii unor dependențe. În consecință, în acest context, capacitatea de producție actuală și lanțurile valorice și de aprovizionare existente nu permit livrarea sigură și în timp util a produselor din domeniul apărării necesare pentru a răspunde nevoilor statelor membre în materie de securitate și pentru sprijinirea în continuare a nevoilor Ucrainei, generând tensiuni pe piața produselor relevante din domeniul apărării, inclusiv un risc de efect de excludere. Prin urmare, este necesară intervenția suplimentară la nivelul Uniunii.
(8) În conformitate cu articolul 173 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea contribuie la realizarea obiectivului de a accelera adaptarea industriei la schimbările structurale. Prin urmare, este oportun să se sprijine industria Uniunii să își sporească volumul de producție, să își reducă timpul de producție și să abordeze potențialele impedimente sau factorii care ar putea întârzia sau împiedica disponibilitatea și furnizarea în timp util a produselor relevante din domeniul apărării.
(9) Măsurile luate la nivelul Uniunii ar trebui să vizeze consolidarea competitivității și a rezilienței Bazei industriale și tehnologice de apărare europeană (EDTIB) în domeniul munițiilor și al rachetelor, pentru a permite adaptarea sa urgentă la schimbările structurale.
(10) În acest scop, ar trebui să se instituie un instrument pentru sprijinirea financiară a consolidării industriale de-a lungul lanțurilor de aprovizionare și valorice legate de producția în Uniune a produselor relevante din domeniul apărării (denumit în continuare „instrumentul”).
(11) Structura, condițiile de eligibilitate și criteriile specifice prevăzute în prezentul regulament sunt caracteristice acestui instrument stabilit pe termen scurt și sunt determinate de circumstanțe specifice și de situația de urgență actuală.
(12) Instrumentul va fi în concordanță cu inițiativele de colaborare existente ale Uniunii în domeniul apărării, cum ar fi Fondul european de apărare, propunerea privind EDIRPA, precum și cu IEP, și va genera sinergii cu alte programe ale Uniunii. Instrumentul este pe deplin în concordanță cu obiectivele ambițioase ale Busolei strategice.
(13) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (3) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”) ar trebui să se aplice instrumentului, cu excepția cazului în care se prevede altfel.
(14) În conformitate cu articolul 193 alineatul (2) din Regulamentul financiar, se poate acorda un grant pentru o acțiune deja începută, cu condiția ca solicitantul să poată demonstra necesitatea demarării acțiunii înainte de semnarea acordului de grant. Cu toate acestea, costurile suportate înainte de data depunerii cererii de grant nu sunt eligibile, cu excepția cazurilor excepționale, justificate în mod corespunzător. Pentru a răspunde solicitării Consiliului din 20 martie 2023 de a accelera livrarea de produse relevante din domeniul apărării, decizia de finanțare ar trebui să poată prevedea contribuții financiare pentru acțiuni care vizează o perioadă care începe de la data respectivă.
(15) Prezentul regulament prevede un pachet financiar pentru întreaga durată a instrumentului, care urmează să constituie principala valoare de referință, în înțelesul punctului 18 din Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (4), pentru Parlamentul European și pentru Consiliu, în cursul procedurii bugetare anuale.
(16) Posibilitățile prevăzute la articolul 73 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului (5) ar putea fi aplicate cu condiția ca proiectul să respecte normele prevăzute în regulamentul respectiv și domeniul de aplicare al Fondului european de dezvoltare regională și al Fondului social european Plus, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentele (UE) 2021/1058 (6) și (UE) 2021/1057 (7) ale Parlamentului European și ale Consiliului. În conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) 2021/1060, Comisia evaluează programele modificate transmise de statul membru și poate formula observații în termen de două luni de la prezentarea programului modificat. Având în vedere caracterul urgent al situației, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a încheia evaluarea programelor modificate fără întârzieri nejustificate.
(17) În cazul în care propun planuri de redresare și reziliență modificate sau noi, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (8), statele membre ar trebui să poată propune măsuri care să contribuie, de asemenea, la realizarea obiectivelor instrumentului, în conformitate cu obiectivele și cerințele stabilite în Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului (9), Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului (10) și Regulamentul (UE) 2021/241. În acest scop, statele membre ar trebui să ia în considerare în special măsurile legate de propunerile transmise în urma unei cereri de propuneri în cadrul instrumentului, cărora li s-a acordat o marcă de excelență în conformitate cu instrumentul.
(18) În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11) și cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (12), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (13) și (UE) 2017/1939 (14) ale Consiliului, interesele financiare ale Uniunii trebuie să fie protejate prin măsuri proporționale, inclusiv prin măsuri referitoare la prevenirea, depistarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv a fraudei, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentele (Euratom, CE) nr. 2185/96 și (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a desfășura investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) este împuternicit să investigheze și să urmărească penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum se prevede în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (15). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare și să permită accesul reprezentanților Comisiei, ai OLAF, ai Curții de Conturi și, în ceea ce privește statele membre care participă la forma de cooperare consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, ai EPPO și să asigure faptul că orice terț implicat în execuția fondurilor primite din partea Uniunii acordă drepturi echivalente.
(19) Membrii Asociației Europene a Liberului Schimb care sunt membri ai Spațiului Economic European (SEE) pot participa la instrument în calitate de țări asociate în cadrul cooperării instituite în temeiul Acordului privind Spațiul Economic European (16), care prevede punerea în aplicare a participării lor la programele Uniunii pe baza unei decizii adoptate în temeiul acordului respectiv. Prezentul regulament ar trebui să prevadă obligația țărilor terțe respective de a acorda accesul și drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite responsabil, OLAF și Curtea de Conturi să își exercite în mod cuprinzător competențele care le revin.
(20) Având în vedere specificitățile industriei de apărare, în cazul căreia cererea este generată aproape exclusiv de statele membre și de țările asociate, care controlează în același timp toate achizițiile de produse și tehnologii din domeniul apărării, inclusiv exporturile, modul de funcționare a sectorului industriei apărării nu urmează normele convenționale și modelele de afaceri care reglementează piețele mai tradiționale. Prin urmare, industria nu se angajează în investiții industriale substanțiale autofinanțate, ci doar ca urmare a unor comenzi ferme. În timp ce comenzile ferme din partea statelor membre reprezintă o condiție prealabilă pentru orice investiție, Comisia poate interveni prin reducerea riscurilor aferente investițiilor industriale prin intermediul granturilor și al împrumuturilor, permițând o adaptare mai rapidă la schimbările structurale de pe piață în curs de derulare. În contextul de urgență actual, sprijinul din partea Uniunii ar trebui să acopere până la 50 % din costurile directe eligibile, pentru a le permite beneficiarilor să pună în aplicare acțiunile cât mai curând posibil, pentru a reduce riscurile asociate investițiilor acestora și, prin urmare, pentru a accelera disponibilitatea produselor relevante din domeniul apărării.
(21) Instrumentul ar trebui să ofere sprijin financiar, prin mijloacele prevăzute în Regulamentul financiar, acțiunilor care contribuie la disponibilitatea și furnizarea în timp util a produselor relevante din domeniul apărării, cum ar fi activitățile de coordonare și interrelaționare în cadrul industriei de profil, accesul la finanțare pentru întreprinderile implicate în producția de produse relevante din domeniul apărării, rezervarea capacităților, procesul industrial de recondiționare a produselor expirate, extinderea, optimizarea, modernizarea, îmbunătățirea sau reorientarea capacităților de producție existente sau crearea de noi capacități de producție în domeniul respectiv, precum și formarea personalului.
(22) Întrucât instrumentul urmărește să sporească competitivitatea și eficiența industriei de apărare a Uniunii, numai entitățile, publice sau private, care sunt stabilite și își au structurile de conducere executivă în Uniune sau în țările asociate ar trebui să fie eligibile pentru sprijin. Entitățile respective ar trebui fie să nu fie supuse controlului unei țări terțe neasociate sau al unei entități dintr-o țară terță neasociată, fie, alternativ, ar trebui să fi făcut obiectul unei examinări în înțelesul Regulamentului (UE) 2019/452 al Parlamentului European și al Consiliului (17) și, dacă este necesar, al unor măsuri de atenuare, ținând seama de obiectivele menționate la articolul 4 din prezentul regulament. O entitate care este stabilită într-o țară terță neasociată sau o entitate care este stabilită în Uniune sau într-o țară asociată, dar care își are structurile de conducere executivă într-o țară terță neasociată, ar trebui să nu fie eligibilă pentru a fi un destinatar implicat într-o acțiune.
(23) Entitățile stabilite în Uniune sau într-o țară asociată care sunt controlate de o țară terță neasociată sau de o entitate dintr-o țară terță neasociată și care nu au făcut obiectul unei examinări în înțelesul Regulamentului (UE) 2019/452 și, după caz, al unor măsuri de atenuare ar trebui să fie eligibile pentru a fi destinatari numai dacă sunt îndeplinite condiții stricte referitoare la interesele de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, astfel cum sunt stabilite în cadrul politicii externe și de securitate comune, în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), inclusiv în ceea ce privește consolidarea EDTIB. Participarea unor astfel de entități ar trebui să nu contravină obiectivelor instrumentului. În acest context, deținerea controlului ar trebui să fie interpretată ca fiind capacitatea de a exercita o influență decisivă asupra unei entități în mod direct sau în mod indirect, prin intermediul uneia sau al mai multor entități intermediare. Solicitanții ar trebui să furnizeze toate informațiile relevante privind infrastructura, instalațiile, activele și resursele care urmează să fie folosite în cadrul acțiunii. Ar trebui să fie luate în considerare și îngrijorările statelor membre cu privire la securitatea aprovizionării în această privință. Având în vedere caracterul urgent al situației generate de actuala criză de aprovizionare cu muniții, instrumentul ar trebui să țină seama de lanțurile de aprovizionare existente.
(24) Infrastructura, instalațiile, activele și resursele destinatarilor implicați într-o acțiune care beneficiază de sprijin în cadrul instrumentului ar trebui să fie situate pe teritoriul unui stat membru sau al unei țări asociate pe întreaga durată a acțiunii.
(25) Instrumentul nu ar trebui să sprijine financiar accelerarea capacităților de producție pentru produsele relevante din domeniul apărării care fac obiectul unei restricții din partea unei țări terțe neasociate sau a unei entități dintr-o țară terță neasociată care limitează capacitatea statelor membre de a utiliza respectivele produse relevante din domeniul apărării. Destinatarul ar trebui să urmărească să se asigure că acțiunea finanțată în cadrul instrumentului va permite livrarea produselor rezultate către Ucraina.
(26) În temeiul articolului 85 din Decizia (UE) 2021/1764 a Consiliului (18), persoanele fizice și organismele și instituțiile stabilite în țări și teritorii de peste mări (TTPM) sunt eligibile pentru a beneficia de finanțare sub rezerva respectării normelor și a obiectivelor instrumentului și a unor eventuale măsuri aplicabile statului membru de care este legat TTPM respectiv.
(27) Atunci când evaluează propunerile transmise de solicitanți, Comisia ar trebui să acorde o atenție deosebită contribuției lor la obiectivele instrumentului. Propunerile ar trebui să fie evaluate mai ales în funcție de contribuția lor la creșterea, accelerarea, rezervarea sau modernizarea capacităților de producție, precum și la recalificarea și perfecționarea profesională a forței de muncă aferente. Acestea ar trebui să fie evaluate și în funcție de contribuția lor la reducerea timpului de producție a produselor relevante din domeniul apărării, inclusiv prin mecanisme de reordonare a priorității comenzilor, la identificarea și eliminarea impedimentelor de-a lungul lanțurilor lor de aprovizionare, precum și la dezvoltarea rezilienței respectivelor lanțuri de aprovizionare prin dezvoltarea și operaționalizarea cooperării transfrontaliere a întreprinderilor, în special, într-o măsură semnificativă, a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) și a întreprinderilor cu capitalizare medie care își desfășoară activitatea în cadrul lanțurilor de aprovizionare în cauză.
(28) La conceperea, acordarea și execuția sprijinului financiar al Uniunii, Comisia ar trebui să se asigure în mod deosebit că sprijinul respectiv nu afectează în mod negativ condițiile de concurență de pe piața internă.
(29) În plus, criza actuală care rezultă din războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei nu numai că a demonstrat deficiențe în sectorul industriei de apărare a Uniunii, ci a generat și provocări pentru funcționarea pieței interne a produselor din domeniul apărării. Într-adevăr, contextul geopolitic actual implică o creștere semnificativă a cererii, care afectează funcționarea pieței interne a producției și vânzării în Uniune de produse relevante din domeniul apărării și de componente ale acestora. În timp ce anumite state membre au luat măsuri sau este probabil că vor lua măsuri pentru a-și conserva propriile stocuri din considerente de securitate națională, altele se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește accesul la mărfurile necesare pentru producția sau achiziționarea de produse relevante din domeniul apărării. Uneori, dificultatea de a avea acces la o materie primă sau la o anumită componentă obstrucționează întregul lanț de producție. Pentru a asigura funcționarea pieței interne, este necesar să se stabilească, în mod coordonat, norme armonizate pentru îmbunătățirea securității aprovizionării cu produse din domeniul apărării. Măsurile respective ar trebui să includă accelerarea procesului de acordare a autorizațiilor și facilitarea procedurilor de achiziții publice. Măsurile respective ar trebui să se bazeze pe articolul 114 din TFUE.
(30) Având în vedere importanța asigurării securității aprovizionării cu produse relevante din domeniul apărării, statele membre ar trebui să asigure faptul că cererile administrative legate de planificarea, construirea și exploatarea instalațiilor de producție, de transferul factorilor de producție în interiorul Uniune, precum și de calificarea și certificarea produselor finite relevante sunt prelucrate în mod eficient și în timp util.
(31) Pentru a urmări obiectivul general de politică publică de asigurare a securității, este necesar ca instalațiile de producție a produselor relevante din domeniul apărării să fie pregătite cât mai curând posibil, menținând totodată sarcina administrativă la un nivel minim. Din acest motiv, statele membre ar trebui să trateze în cel mai rapid mod posibil cererile legate de planificarea, construirea și exploatarea fabricilor și a instalațiilor destinate producției de produse relevante din domeniul apărării. Cererilor de acest tip ar trebui să li se acorde prioritate atunci când se pun în balanță interesele juridice în cazuri individuale.
(32) Având în vedere obiectivul prezentului regulament, precum și situația de urgență și contextul excepțional al adoptării sale, statele membre ar trebui să ia în considerare utilizarea exonerărilor aferente domeniului apărării în temeiul dreptului intern și al dreptului aplicabil al Uniunii, de la caz la caz, în cazul în care consideră că utilizarea unor astfel de exonerări ar facilita realizarea obiectivului respectiv. Acest lucru s-ar putea aplica, în special, în ceea ce privește dreptul Uniunii privind aspectele de mediu, de sănătate și de siguranță, care este indispensabil pentru îmbunătățirea protecției sănătății umane și a mediului, precum și pentru realizarea unei dezvoltări durabile și sigure. Cu toate acestea, punerea în aplicare a dreptului respectiv ar putea, de asemenea, să genereze bariere de reglementare care obstrucționează potențialul industriei de apărare a Uniunii de a accelera producția și livrările de produse relevante din domeniul apărării. Este o responsabilitate colectivă a Uniunii și a statelor sale membre să analizeze de urgență orice acțiune pe care ar putea să o întreprindă pentru a atenua eventualele obstacole. Ar trebui ca orice astfel de acțiune, fie la nivelul Uniunii, fie la nivel regional sau național, să nu compromită mediul, sănătatea și siguranța.
(33) Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului (19) vizează armonizarea procedurilor de achiziții publice pentru atribuirea contractelor de achiziții publice în domeniul apărării și securității, permițând astfel îndeplinirea cerințelor de securitate ale statelor membre și a obligațiilor care decurg din TFUE. Directiva respectivă prevede, în special, dispoziții specifice care reglementează situațiile de urgență generate de o criză, în special termenele mai scurte pentru primirea ofertelor și posibilitatea de a utiliza procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare. Cu toate acestea, urgența extremă cauzată de actuala criză de aprovizionare cu muniții ar putea fi incompatibilă chiar și cu dispozițiile respective în cazurile în care două sau mai multe state membre intenționează să se angajeze într-o procedură de achiziții publice în comun. În unele cazuri, singura soluție care asigură respectarea intereselor de securitate ale respectivelor state membre este să se permită participarea la un acord-cadru existent autorităților/entităților contractante ale statelor membre care nu erau inițial părți la acesta, chiar dacă această posibilitate nu a fost prevăzută în acordul-cadru inițial.
(34) În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, modificările aduse unui contract de achiziții publice trebuie să se limiteze strict la ceea ce este absolut necesar în circumstanțele relevante, respectând în cea mai mare măsură posibilă principiile nediscriminării, transparenței și proporționalității. În acest sens, ar trebui să se poată deroga de la Directiva 2009/81/CE prin creșterea cantităților prevăzute într-un acord-cadru, permițând în același timp participarea la acord a autorităților/entităților contractante din alte state membre. În ceea ce privește respectivele cantități suplimentare, respectivele autorități/entități contractante ar trebui să beneficieze de aceleași condiții ca și autoritatea/entitatea contractantă inițială care a încheiat acordul-cadru inițial. În astfel de cazuri, autoritatea/entitatea contractantă inițială ar trebui să permită, de asemenea, oricărui operator economic care îndeplinește condițiile autorității/entității contractante prevăzute inițial în procedura de achiziții publice pentru acordul-cadru, inclusiv criteriile calitative de selecție, astfel cum sunt menționate la articolele 39-46 din Directiva 2009/81/CE, să participe la acordul-cadru respectiv. În plus, ar trebui să fie luate măsuri adecvate de asigurare a transparenței pentru a se asigura informarea tuturor părților potențial interesate. Pentru a limita efectele modificărilor respective asupra bunei funcționări a pieței interne și pentru a preveni denaturarea disproporționată a concurenței, ar trebui să poată fi încheiate acte de modificare a acordurilor-cadru doar până la 30 iunie 2025.
(35) Pentru a fi competitivă, inovatoare și rezilientă, precum și pentru a-și putea accelera capacitățile de producție, EDTIB trebuie să aibă acces atât la finanțare publică, cât și la finanțare privată. Astfel cum se prevede în Comunicarea Comisiei din 15 februarie 2022 intitulată „Contribuția Comisiei la apărarea europeană”, inițiativele Uniunii privind finanțarea durabilă rămân în concordanță cu eforturile Uniunii de a facilita accesul suficient al industriei europene de apărare la finanțare și la investiții. În acest context, cadrul Uniunii privind finanțarea durabilă nu împiedică investițiile în activități legate de apărare. Industria de apărare a Uniunii are o contribuție esențială la reziliența și la securitatea Uniunii și, prin urmare, la pace și la durabilitatea socială. În cadrul inițiativelor Uniunii privind politicile de finanțare durabile, armele controversate care fac obiectul unor convenții internaționale care interzic dezvoltarea, producerea, stocarea, utilizarea, transferul și livrarea lor, semnate de statele membre, sunt considerate incompatibile cu cerințele durabilității sociale. Sectorul industriei de apărare a Uniunii face obiectul unui control reglementar strict pus în aplicare de statele membre în cazul transferului și exportului de produse de uz militar și cu dublă utilizare. Din această perspectivă, un angajament al actorilor financiari naționali și europeni, cum ar fi băncile și instituțiile naționale de promovare, de a sprijini industria europeană de apărare ar transmite un semnal puternic sectorului privat. În timp ce urmărește pe deplin celelalte misiuni ale sale de dezvoltare economică și de finanțare a politicilor publice, inclusiv dubla tranziție verde și digitală, și în conformitate cu articolul 309 din TFUE, precum și cu statutul ei, Banca Europeană de Investiții ar trebui să își consolideze sprijinul pentru industria europeană de apărare și achizițiile publice comune în cadrul acesteia, dincolo de sprijinul pe care îl acordă în prezent produselor cu dublă utilizare, în cazul în care astfel de investiții ar servi în mod clar la punerea în aplicare a priorităților Busolei strategice.
(36) Întreprinderile din lanțurile valorice ale produselor relevante din domeniul apărării ar trebui să aibă acces la finanțare prin îndatorare pentru a accelera investițiile necesare în scopul creșterii capacităților de producție. Instrumentul ar trebui să faciliteze accesul la finanțare al întreprinderilor din Uniune care activează în sectorul munițiilor și al rachetelor. Prezentul regulament ar trebui să asigure în special faptul că întreprinderilor respective li se acordă aceleași condiții ca și altor întreprinderi, ținând cont de orice costuri suplimentare care ar apărea în mod specific în sectorul apărării.
(37) Comisia ar trebui să poată institui un instrument dedicat ca parte a activităților de facilitare a investițiilor, care urmează să fie denumit „Fondul de accelerare a producției”. Execuția fondului de accelerare a producției ar trebui să fie efectuată prin gestiune indirectă. În acest sens, Comisia ar trebui să exploreze cea mai adecvată modalitate de a mobiliza bugetul Uniunii pentru a debloca investiții publice și private în sprijinul accelerării rapide urmărite a producției, de exemplu prin intermediul unui mecanism de finanțare mixtă, inclusiv în cadrul Fondului InvestEU instituit prin Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului (20), în strânsă cooperare cu partenerii săi de implementare. Activitățile Fondului de accelerare a producției ar trebui să sprijine creșterea capacităților de producție în sectorul muniției și al rachetelor, oferind oportunități vizând o mai mare disponibilitate a fondurilor pentru întreprinderile din întregul lanț valoric.
(38) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește adoptarea programului de lucru și acordarea de finanțare pentru acțiunile de dezvoltare selectate. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (21).
(39) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume de a reacționa la efectele crizei de securitate, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii propuse, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.
(40) Prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere normelor Uniunii în materie de concurență, în special articolelor 101-109 din TFUE și actelor juridice care pun în aplicare articolele respective.
(41) În conformitate cu articolul 41 alineatul (2) din TUE, cheltuielile operaționale care decurg din punerea în aplicare a titlul V capitolul 2 din TUE sunt acoperite de bugetul Uniunii, cu excepția cheltuielilor aferente operațiunilor care au implicații militare sau în domeniul apărării.
(42) În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (22), prezentul regulament ar trebui să fie evaluat pe baza informațiilor colectate în conformitate cu cerințe de monitorizare specifice, evitând totodată reglementarea excesivă și sarcinile administrative excesive, mai ales asupra statelor membre. Dacă este cazul, astfel de cerințe ar trebui să includă indicatori cuantificabili pe baza cărora să se evalueze efectele prezentului regulamentul în practică. Până la 30 iunie 2024, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament, inclusiv, dacă este cazul, în vederea prezentării unor propuneri de modificare a prezentului regulament.
(43) Având în vedere pericolul iminent pentru securitatea aprovizionării cauzat de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(44) Prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și apărare a anumitor state membre,