Recitale
(1) Tratatul prevede crearea unei piețe interne, inclusiv eliminarea obstacolelor existente între statele membre în calea liberei circulații a mărfurilor și a serviciilor și instituirea unui sistem care să împiedice denaturarea concurenței în interiorul pieței interne.
(2) Dispozițiile tratatului referitoare la piața internă se aplică tuturor mărfurilor și serviciilor furnizate contra cost, inclusiv produselor din domeniul apărării, dar nu împiedică statele membre ca, în anumite condiții, să ia alte măsuri în anumite cazuri, atunci când consideră că acest lucru este necesar pentru protecția intereselor lor esențiale în materie de securitate.
(3) Actele cu putere de lege și actele și măsurile administrative din statele membre cu privire la transferul de produse din domeniul apărării în interiorul Comunității conțin disparități care pot împiedica circulația acestor produse și pot denatura concurența în interiorul pieței interne, reprezentând astfel un obstacol în calea inovării, cooperării industriale și competitivității industriei de apărare în Uniunea Europeană.
(4) Printre obiectivele urmărite de actele cu putere de lege și actele administrative din statele membre se numără garantarea drepturilor omului, a păcii, a securității și a stabilității prin intermediul unor sisteme de control stricte și de restricționare a exportului și proliferării de produse din domeniul apărării către țări terțe și către alte state membre.
(5) Astfel de restricții privind circulația produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității nu pot fi eliminate cu titlu general, prin aplicarea directă a principiilor liberei circulații a mărfurilor și serviciilor, prevăzute în tratat, deoarece acestea pot fi justificate de la caz la caz în conformitate cu articolele 30 sau 296 din tratat, care continuă să fie aplicabile de statele membre, în cazul în care condițiile acestora sunt îndeplinite.
(6) Prin urmare, este necesar să se armonizeze actele cu putere de lege și actele administrative în domeniu ale statelor membre în așa fel încât să se simplifice transferul intracomunitar de produse din domeniul apărării pentru a se asigura funcționarea adecvată a pieței interne. Prezenta directivă vizează anumite norme și proceduri doar în măsura în care acestea se referă la produse din domeniul apărării și, prin urmare, nu afectează politicile statelor membre privind transferul de produse din domeniul apărării.
(7) Armonizarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative în domeniu ale statelor membre nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor și angajamentelor internaționale ale statelor membre și nici libertății lor de decizie în ceea ce privește politica lor privind exportul de produse din domeniul apărării.
(8) Statele membre ar trebui să aibă în continuare dreptul de a desfășura și de a dezvolta mecanisme de cooperare interguvernamentală, respectând în același timp dispozițiile prezentei directive.
(9) Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice produselor din domeniul apărării care doar tranzitează teritoriul Comunității, și anume produselor care nu au primit altă destinație vamală decât regimul de tranzit extern sau care au fost plasate într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber unde produsele respective nu trebuie înscrise într-o evidență contabilă operativă aprobată.
(10) Prezenta directivă ar trebui să vizeze toate produsele din domeniul apărării care corespund celor enumerate în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare (3), inclusiv componentele și tehnologiile aferente acestora.
(11) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere punerii în aplicare a Acțiunii comune 97/817/PESC din 28 noiembrie 1997, adoptată de Consiliu pe baza articolului J.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, referitoare la minele terestre antipersonal (4), și nu ar trebui să aducă atingere ratificării și punerii în aplicare de către statele membre a Convenției privind munițiile cu submuniție, semnată la Oslo la 3 decembrie 2008.
(12) Obiectivele de garantare a drepturilor omului, a păcii, a securității și a stabilității, urmărite în general de actele cu putere de lege și actele administrative din statele membre care limitează transferul de produse din domeniul apărării impun ca transferul acestor produse în interiorul Comunității să fie în continuare supus autorizării din partea statelor membre de origine și asigurării unor garanții din partea statelor membre destinatare.
(13) Având în vedere garanțiile prevăzute în prezenta directivă privind protejarea acestor obiective, nu ar mai fi necesar ca statele membre să introducă ori să mențină alte restricții pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor amintite, în temeiul articolelor 30 și 296 din tratat.
(14) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere aplicării dispozițiilor necesare din motive de politici publice sau de securitate publică. Având în vedere natura și caracteristicile produselor din domeniul apărării, motivele de politică publică, cum ar fi cele referitoare la siguranța transporturilor, siguranța stocurilor, riscul de deturnare și prevenirea criminalității au o importanță deosebită în sensul prezentei directive.
(15) Prezenta directivă nu aduce atingere aplicării Directivei 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme (5) și în special dispozițiilor privind formalitățile pentru circulația armelor în Comunitate. De asemenea, prezenta directivă nu aduce atingere aplicării Directivei 93/15/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind armonizarea dispozițiilor referitoare la introducerea pe piață și controlul explozivilor de uz civil (6) și în special dispozițiilor privind transferul munițiilor.
(16) Orice transfer de produse din domeniul apărării în interiorul Comunității ar trebui să fie în prealabil supus autorizării prin intermediul unor licențe generale, globale sau individuale de transfer, acordate sau publicate de statul membru de pe teritoriul căruia furnizorul dorește să transfere produsele din domeniul apărării. Statele membre ar trebui să poată scuti transferurile de produse din domeniul apărării de obligația autorizării prealabile în cazurile specifice menționate în prezenta directivă.
(17) Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a refuza sau de a acorda autorizații prealabile. În conformitate cu principiile fondatoare ale pieței interne, respectivele autorizații ar trebui să fie valabile pe tot teritoriul Comunității și nu ar trebui să fie cerute alte autorizații de tranzit prin alte state membre sau de intrare pe teritoriul altor state membre.
(18) Statele membre ar trebui să determine tipul adecvat de licență de transfer pentru produsele sau categoriile de produse din domeniul apărării, pentru fiecare tip de transfer, precum și clauzele și condițiile aferente fiecăreia dintre licențele de transfer, ținând cont de sensibilitatea transferului.
(19) În ceea ce privește componentele, statele membre ar trebui să se abțină, pe cât posibil, să impună restricții la export, acceptând din partea destinatarului o declarație de utilizare și ținând cont de gradul de integrare a acestor componente în produsele proprii ale destinatarului.
(20) Statele membre ar trebui să stabilească destinatarii licențelor de transfer în mod nediscriminatoriu, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru a-și proteja interesele esențiale de securitate.
(21) Pentru a facilita transferurile de produse din domeniul apărării, statele membre ar trebui să publice licențele generale de transfer prin care autorizează transferul produselor din domeniul apărării către orice întreprindere care respectă clauzele și condițiile stabilite în fiecare licență generală de transfer.
(22) Ar trebui publicată o licență generală pentru transferurile de produse din domeniul apărării către forțe armate în scopul creșterii substanțiale a securității furnizării pentru toate statele membre care aleg să achiziționeze astfel de produse în interiorul Comunității.
(23) Ar trebui publicată o licență generală pentru transferurile de componente către întreprinderi europene autorizate din domeniul apărării pentru a stimula cooperarea între aceste întreprinderi și integrarea acestora, în special prin facilitarea optimizării canalelor de furnizare și a economiilor de scară.
(24) Statele membre care participă la un program de cooperare interguvernamentală ar trebui să poată publica o licență generală pentru transferurile de produse din domeniul apărării către destinatari din alte state membre participante, după cum este necesar pentru executarea programului respectiv de cooperare. Acest lucru ar îmbunătăți condițiile de participare la programele de cooperare interguvernamentală a întreprinderilor care își au sediul în statele membre participante.
(25) Statele membre ar trebui să poată publica alte licențe generale de transfer pentru cazurile în care riscurile la adresa drepturilor omului, a păcii, a securității și a stabilității sunt foarte mici, ținând cont de natura produselor și a destinatarilor.
(26) În cazurile în care nu se poate publica o licență generală de transfer, statele membre ar trebui să acorde, la cerere, licențe globale de transfer unor întreprinderi individuale, cu excepția cazurilor stabilite în prezenta directivă. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda licențe globale de transfer, cu posibilitatea de reînnoire a acestora.
(27) Întreprinderile ar trebui să informeze autoritățile competente cu privire la utilizarea licențelor generale de transfer, având în vedere garantarea drepturilor omului, a păcii, a securității și a stabilității, precum și pentru a permite raportarea transparentă a transferurilor de produse din domeniul apărării în vederea asigurării unui control democratic.
(28) Marja de decizie a statelor membre în ceea ce privește stabilirea clauzelor și condițiilor de acordare a licențelor generale, globale și individuale de transfer ar trebui să fie suficient de flexibilă pentru a permite continuarea mecanismelor de cooperare în vigoare care funcționează în cadrul internațional existent privind controlul exporturilor. Deoarece decizia de autorizare sau de refuz al unui export este și ar trebui să rămână la latitudinea fiecărui stat membru, această cooperare ar trebui să se bazeze numai pe coordonarea voluntară a politicilor în domeniul exportului.
(29) Pentru a compensa înlocuirea progresivă a controlului individual ex-ante cu un control general ex-post în statul membru de origine al produselor din domeniul apărării, ar trebui create condiții de încredere reciprocă prin includerea unor garanții care să asigure faptul că produsele din domeniul apărării nu sunt exportate cu încălcarea restricțiilor la export către țări terțe. Acest principiu ar trebui respectat și în cazurile în care produsele din domeniul apărării fac obiectul mai multor transferuri între state membre înainte de a fi exportate către o țară terță.
(30) Statele membre cooperează în cadrul instituit prin Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar (7), prin aplicarea unor criterii comune și a unor mecanisme de consultare și de notificare a refuzurilor în vederea atingerii unei convergențe sporite în ceea ce privește aplicarea politicilor lor în domeniul exportului de produse din domeniul apărării către țări terțe. Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să stabilească clauzele și condițiile licențelor de transfer pentru produse din domeniul apărării, inclusiv posibile restricții la export, în special acolo unde acest lucru este necesar pentru cooperarea în cadrul respectivei poziții comune.
(31) Furnizorii ar trebui să informeze destinatarii despre orice restricții cuprinse în licențele de transfer pentru a favoriza încrederea reciprocă în capacitatea destinatarilor de a respecta aceste restricții după transfer, mai ales în cazul unei cereri de export către țări terțe.
(32) Ar trebui să rămână la latitudinea întreprinderilor să decidă daca avantajele care decurg din posibilitatea de a primi produse din domeniul apărării în temeiul unei licențe generale de transfer justifică cererea de autorizare. Transferurile în cadrul unui grup de întreprinderi ar trebui să beneficieze de o licență generală de transfer în cazul în care membrii grupului sunt autorizați în statele membre în care își au sediul.
(33) Sunt necesare criterii comune de autorizare pentru a favoriza încrederea reciprocă, mai ales în ceea ce privește capacitatea destinatarilor de a respecta restricțiile la exportul de produse din domeniul apărării primite în temeiul unei licențe de transfer dintr-un alt stat membru.
(34) Pentru a facilita încrederea reciprocă, destinatarii produselor din domeniul apărării transferate ar trebui să se abțină să exporte aceste produse în cazul în care licența de transfer cuprinde restricții la export.
(35) Atunci când solicită o licență de export către țări terțe, întreprinderile ar trebui să depună la autoritățile lor competente o declarație conform căreia au respectat toate restricțiile la export legate de transferul de produse din domeniul apărării, impuse de statul membru care a emis licența de transfer. În acest context, se reamintește că mecanismul de consultare între statele membre, astfel cum se prevede în Poziția comună 2008/944/PESC, este deosebit de important.
(36) Atunci când exportă către o țară terță un produs din domeniul apărării primit în temeiul unei licențe de transfer, întreprinderile ar trebui să prezinte dovada licenței de export în fața autorității vamale competente de la frontiera externă comună a Comunității.
(37) Lista produselor din domeniul apărării cuprinsă în anexă ar trebui să fie actualizată în strictă conformitate cu Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare.
(38) În vederea instaurării progresive a încrederii reciproce, este necesar ca statele membre să definească măsuri, inclusiv sancțiuni, eficace și suficiente pentru a garanta respectarea dispozițiilor prezentei directive și mai ales a celor referitoare la obligația întreprinderilor de a respecta criteriile comune de autorizare și restricțiile privind utilizarea produselor din domeniul apărării ulterior unui transfer.
(39) În cazul în care un stat membru de origine are îndoieli întemeiate privind respectarea de către un destinatar autorizat a oricărei condiții cuprinse în licența sa generală de transfer, sau în cazul în care un stat membru care acordă licențe de transfer consideră că politica publică, securitatea publică sau interesele sale esențiale privind securitatea ar putea fi afectate, statul respectiv ar trebui nu numai să informeze celelalte state membre și Comisia, dar și să poată suspenda provizoriu orice licență de transfer care privește destinatarul în cauză, ținând cont de responsabilitatea sa privind garantarea drepturilor omului, a păcii, a securității și a stabilității.
(40) Pentru a stimula încrederea reciprocă, aplicarea actelor cu putere de lege și a actelor și măsurilor administrative adoptate pentru a asigura respectarea prezentei directive ar trebui amânată. Acest lucru ar permite, înainte de aplicarea dispozițiilor respective, evaluarea progresului obținut pe baza unui raport pregătit de Comisie, care se bazează pe informațiile trimise de statele membre cu privire la măsurile luate.
(41) Comisia ar trebui să publice cu regularitate un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive, care poate fi însoțit, după caz, de propuneri legislative.
(42) Prezenta directivă nu aduce atingere existenței sau instituirii de uniuni regionale între Belgia și Luxemburg, sau între Belgia, Luxemburg și Olanda, astfel cum este prevăzut în articolul 306 din tratat.
(43) Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume simplificarea normelor și procedurilor aplicabile transferurilor intracomunitare de produse din domeniul apărării pentru a se asigura buna funcționare a pieței interne nu poate fi îndeplinit în mod satisfăcător de către statele membre din cauza divergențelor existente între procedurile actuale de acordare a licențelor și a caracterului transfrontalier al transferurilor și, prin urmare, poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.
(44) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (8).
(45) Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să modifice anexa. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, acestea trebuie să se adopte în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(46) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (9), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile tabele care să ilustreze, în măsura posibilității, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice,