Recitale
(1) Obiectivul general al Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – Europa globală (denumit în continuare „instrumentul”), care este un program în înțelesul cadrului financiar multianual, ar trebui să fie afirmarea și promovarea valorilor, principiilor și intereselor fundamentale ale Uniunii în întreaga lume, pentru a urmări realizarea obiectivelor și principiilor acțiunii externe a Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (5) și la articolele 8 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).
(2) În conformitate cu articolul 21 din TUE, Uniunea asigură coerența între diferitele domenii ale acțiunii sale externe, precum și între acestea și celelalte politici ale sale, și acționează pentru asigurarea unui nivel înalt de cooperare în toate domeniile relațiilor internaționale. Gama largă de acțiuni sprijinite în cadrul instrumentului ar trebui să contribuie la obiectivele stabilite la articolul 21 alineatele (1) și (2) din TUE.
(3) Acțiunea Uniunii ar trebui să promoveze respectul față de dreptul internațional al drepturilor omului, inclusiv Declarația universală a drepturilor omului, și față de dreptul umanitar internațional și să se fundamenteze pe acestea și ar trebui să aibă drept reper universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului.
(4) În conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din TUE, Uniunea dezvoltă relații privilegiate cu țările învecinate în vederea stabilirii unui spațiu de prosperitate și de bună vecinătate, întemeiat pe valorile Uniunii și caracterizat prin relații strânse și pașnice, bazate pe cooperare. Instrumentul ar trebui să contribuie la acest obiectiv.
(5) Obiectivul principal al politicii de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii, astfel cum este prevăzut la articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), este reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei. Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii contribuie, de asemenea, la obiectivele acțiunii externe a Uniunii, în special promovarea dezvoltării durabile pe plan economic, social și de mediu a țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica sărăcia, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (2) litera (d) din TUE.
(6) Uniunea asigură coerența politicilor din domeniul cooperării pentru dezvoltare în conformitate cu articolul 208 din TFUE. Uniunea ar trebui să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în politicile care pot afecta țările în curs de dezvoltare, acest lucru constituind un element crucial al strategiei care vizează îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) stabilite în Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă (denumită în continuare „Agenda 2030”) adoptată de Organizația Națiunilor Unite (ONU) în septembrie 2015. Pentru a asigura coerența politicilor în favoarea dezvoltării durabile, astfel cum se prevede în Agenda 2030, este necesar să fie luat în considerare impactul tuturor politicilor asupra dezvoltării durabile, la toate nivelurile – la nivel național, în cadrul Uniunii, în alte țări și la nivel mondial.
(7) Instrumentul ar trebui să contribuie la menținerea păcii, la prevenirea conflictelor și la consolidarea securității internaționale, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (2) litera (c) din TUE.
(8) Instrumentul ar trebui stabilit pentru o perioadă de șapte ani pentru a alinia durata acestuia cu cea a cadrului financiar multianual 2021-2027 stabilit în Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (5) (denumit în continuare „CFM 2021-2027”).
(9) Instrumentul ar trebui să prevadă acțiuni în sprijinul obiectivelor respective ale Uniunii și al politicilor din domeniul acțiunii externe ale Uniunii și se bazează pe acțiunile sprijinite anterior în temeiul Regulamentelor (UE) nr. 230/2014 (6), (UE) nr. 232/2014 (7), (UE) nr. 233/2014 (8), (UE) nr. 234/2014 (9), (UE) nr. 235/2014 (10), (UE) nr. 236/2014 (11) și (UE) 2017/1601 (12) ale Parlamentului European și ale Consiliului, al Deciziei nr. 466/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului (13), al Regulamentelor (CE, Euratom) nr. 480/2009 (14), (Euratom) nr. 237/2014 (15) și (UE) 2015/322 (16) ale Consiliului și al Acordului intern privind cel de al 11-lea Fond european de dezvoltare (FED) (17).
(10) Contextul global de acțiune este încercarea de a realiza o ordine globală bazată pe norme și pe valori, al cărei principiu fundamental să fie multilateralismul și în centrul căreia să se afle ONU. Agenda 2030, împreună cu Acordul de la Paris adoptat sub egida Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (18) („Acordul de la Paris”) și cu Agenda de acțiune de la Addis Abeba din cadrul celei de a treia Conferințe internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare („Agenda de acțiune de la Addis Abeba”), reprezintă răspunsul comunității internaționale la provocările și tendințele globale în materie de dezvoltare durabilă. Agenda 2030, care are în centrul ei ODD, constituie un cadru transformator pentru eradicarea sărăciei și realizarea dezvoltării durabile la nivel mondial. Agenda 2030 are aplicabilitate universală, oferind un cadru comun de acțiune cuprinzător care se aplică Uniunii, statelor sale membre și partenerilor săi. Aceasta asigură un echilibru între dimensiunile economică, socială și de mediu ale dezvoltării durabile, recunoscând corelațiile esențiale dintre obiectivele și țintele acesteia. Agenda 2030 are obiectivul de a nu lăsa pe nimeni în urmă și urmărește să ajungă în primul rând la cei mai afectați. Punerea în aplicare a Agendei 2030 s-ar face în strânsă coordonare cu celelalte angajamente internaționale relevante ale Uniunii. Acțiunile sprijinite în temeiul instrumentului ar trebui să fie ghidate de principiile și obiectivele stabilite în Agenda 2030, în Acordul de la Paris și în Agenda de acțiune de la Addis Abeba și ar trebui să contribuie la realizarea ODD. O atenție deosebită ar trebui să se acorde corelațiilor dintre diversele ODD și acțiunilor integrate care pot genera beneficii conexe și pot îndeplini mai multe obiective în mod coerent, fără a le submina pe altele.
(11) Implementarea instrumentului ar trebui să aibă drept reper cele cinci priorități stabilite în Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii (iunie 2016) (denumită în continuare „Strategia globală”), aprobată de Consiliu în concluziile sale din 17 octombrie 2016, care reprezintă viziunea și cadrul Uniunii pentru o acțiune externă unită și responsabilă, desfășurată în parteneriat cu ceilalți, în scopul promovării valorilor și intereselor Uniunii. Uniunea ar trebui să consolideze parteneriatele, precum și să promoveze dialogul politic și răspunsurile colective la provocările de interes global. Acțiunea sa ar trebui să sprijine interesele, principiile și valorile fundamentale ale Uniunii în toate aspectele lor. În acest sens, Uniunea ar trebui să utilizeze o abordare integrată și să aplice și să promoveze principiile respectării unor standarde sociale, de muncă și de mediu înalte, inclusiv în ceea ce privește schimbările climatice, a statului de drept și a dreptului internațional, inclusiv a dreptului internațional umanitar și a dreptului internațional al drepturilor omului.
(12) Implementarea instrumentului ar trebui să aibă drept reper și Consensul european privind dezvoltarea din 8 iunie 2017 („Consensul”), care oferă cadrul pentru o abordare comună a cooperării pentru dezvoltare de către Uniune și statele sale membre în vederea punerii în aplicare a Agendei 2030 și a Agendei de acțiune de la Addis Abeba. Eradicarea sărăciei, combaterea discriminării și a inegalităților, principiul de a nu lăsa pe nimeni în urmă, protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice, precum și consolidarea rezilienței se află în centrul politicii de cooperare pentru dezvoltare și ar trebui să stea la baza implementării instrumentului.
(13) Instrumentul ar trebui să țină seama de documentele de politică relevante, inclusiv de revizuirile viitoare ale acestora, cum ar fi: Convenția ONU privind statutul refugiaților, Convenția ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, Convenția cu privire la drepturile copilului a ONU, Programul de acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare (ICPD), Platforma de acțiune de la Beijing, Conferința Internațională pentru Populație și Dezvoltare a ONU, Conceptul UE de sprijinire a dezarmării, demobilizării și reintegrării, Abordarea cuprinzătoare a punerii în aplicare de către UE a Rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU (RCSONU) 1325 (2000) și 1820 (2009) privind femeile, pacea și securitatea, Conceptul privind consolidarea capacităților UE în domeniul medierii și al dialogului, Concluziile Consiliului din 20 iunie 2011 privind prevenirea conflictelor, Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația și planurile de acțiune bazate pe acesta, Concluziile Consiliului din 14 noiembrie 2016 privind un cadru strategic la nivelul UE pentru sprijinirea reformei sectorului de securitate, prin care se aprobă comunicarea comună intitulată „Elemente pentru un cadru strategic la nivelul UE pentru sprijinirea reformei sectorului de securitate”, Strategia UE împotriva armelor de foc, a armelor de calibru mic și a armamentului ușor ilicite și a muniției aferente, Orientările UE în domeniul drepturilor omului, alte convenții relevante ale ONU, si Convenția Agenției Internaționale pentru Energie Atomică privind securitatea nucleară.
(14) Instrumentul ar trebui să vizeze sporirea coerenței și asigurarea eficacității acțiunii externe a Uniunii, îmbunătățind astfel punerea în aplicare a diferitelor politici din domeniul acțiunii externe.
(15) În conformitate cu Strategia globală, cu Consensul și cu Cadrul de la Sendai adoptat la 18 martie 2015 pentru reducerea riscurilor de dezastre în perioada 2015-2030, ar trebui să se recunoască necesitatea de a se trece de la o abordare axată pe răspunsul în situații de criză și pe menținerea crizei sub control la o abordare mai structurală, pe termen lung, care să ofere soluții mai eficace pentru situațiile de fragilitate, pentru dezastrele naturale și cele provocate de om și pentru crizele prelungite. Este necesar să se acorde o mai mare importanță reducerii, prevenirii și atenuării riscurilor, precum și gradului de pregătire pentru riscuri, să se adopte abordări colective în această privință și să se intensifice eforturile de îmbunătățire atât a răspunsului rapid, cât și a redresării durabile. Prin urmare, instrumentul ar trebui să contribuie la consolidarea rezilienței și la asigurarea legăturii dintre ajutorul umanitar și acțiunile pentru dezvoltare, îndeosebi prin acțiuni de răspuns rapid, precum și prin programe geografice și tematice relevante, asigurând în același timp respectarea principiilor umanitare.
(16) În conformitate cu angajamentele internaționale ale Uniunii în ceea ce privește Acordul de parteneriat de la Busan pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării, reafirmate în cadrul Forumului la nivel înalt de la Nairobi din 2016 și reamintite în Consens, Uniunea ar trebui să aplice, în contextul asistenței sale oficiale pentru dezvoltare (AOD) și în toate tipurile de asistență, principiile eficacității dezvoltării, și anume însușirea priorităților de dezvoltare de către țările în curs de dezvoltare, concentrarea pe rezultate, parteneriate pentru dezvoltare incluzive, transparența și asumarea reciprocă a răspunderii, precum și alinierea și armonizarea. În această privință, este important ca strategiile naționale de dezvoltare să includă procese consultative ample, în conformitate cu principiile Declarației de la Paris privind eficacitatea ajutorului, în special atunci când servesc drept bază pentru programare.
(17) În conformitate cu ODD, instrumentul ar trebui să contribuie la o monitorizare și o raportare consolidate, care să pună accent pe rezultate, făcând referire la randament, la realizări și la impactul avut în țările partenere care beneficiază de asistență financiară externă din partea Uniunii.
(18) Pentru a asigura o asumare a responsabilității și o transparență efective în execuția bugetului Uniunii, precum și o evaluare eficace a progreselor înregistrate în realizarea obiectivelor instrumentului, Comisia ar trebui să asigure instituirea unor mecanisme clare de monitorizare și evaluare. Ori de câte ori este posibil și adecvat, rezultatele acțiunii externe a Uniunii ar trebui să fie monitorizate și evaluate pe baza unor indicatori definiți în prealabil, transparenți, specifici fiecărei țări și măsurabili, adaptați particularităților și obiectivelor instrumentului și, de preferință, bazați pe cadrul privind rezultatele al țării partenere.
(19) Comisia ar trebui să monitorizeze periodic acțiunile finanțate în temeiul instrumentului și să evalueze progresele înregistrate în obținerea rezultatelor preconizate, făcând referire la randament și la realizări. Oriunde este posibil, ar trebui utilizate cadrele existente privind rezultatele. Indicatorii utilizați pentru măsurarea progreselor ar trebui să fie în concordanță cu ODD și să fie clari, relevanți și bazați pe metodologii solide. Datele pentru indicatori ar trebui să fie ușor accesibile și de bună calitate. Valorile indicatorilor la 1 ianuarie 2021 ar trebui utilizate ca bază pentru evaluarea măsurii în care au fost atinse obiectivele instrumentului și vor fi luate în considerare în rapoartele anuale, precum și în evaluările intermediare și finale ale instrumentului. Comisia ar trebui, de asemenea, să utilizeze evaluări externe independente în mod corespunzător. În acest sens, Comisia ar trebui să asigure, după caz, implicarea corespunzătoare a Parlamentului European, a Consiliului, precum și a altor părți interesate, inclusiv a organizațiilor societății civile.
(20) Comisia ar trebui să trimită rapoartele sale de evaluare Parlamentului European, Consiliului și statelor membre. Evaluările pot fi discutate la cererea statelor membre în temeiul prezentului regulament.
(21) Instrumentul ar trebui să contribuie la obiectivul colectiv al Uniunii de a furniza 0,7 % din venitul național brut (VNB) sub formă de AOD în perioada la care se referă Agenda 2030, sprijinind acțiuni realiste și verificabile în vederea îndeplinirii acestui angajament, cu privire la care progresele ar trebui să fie monitorizate și raportate în continuare. În această privință, un procent de cel puțin 93 % din finanțarea prevăzută în temeiul instrumentului ar trebui să contribuie la acțiuni care sunt concepute în așa fel încât să îndeplinească criteriile pentru acordarea de AOD stabilite de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
(22) Pentru a asigura faptul că resursele ajung acolo unde este cel mai mult nevoie de ele, în special la țările cel mai puțin dezvoltate și la țările în situații de fragilitate și conflict, instrumentul ar trebui să contribuie la atingerea obiectivului colectiv al Uniunii de a furniza între 0,15 și 0,20 % din VNB al Uniunii sub formă de AOD țărilor cel mai puțin dezvoltate pe termen scurt și de a consacra 0,20 % din VNB sub formă de AOD în perioada la care se referă Agenda 2030, sprijinind acțiuni realiste și verificabile în vederea îndeplinirii acestui angajament, cu privire la care progresele ar trebui să fie monitorizate și raportate în continuare. Astfel cum s-a convenit în Consens, se preconizează că acțiunile întreprinse în temeiul instrumentului vor contribui cu cel puțin 20 % din AOD finanțată în temeiul instrumentului pentru incluziunea socială și dezvoltarea umană, inclusiv serviciile sociale de bază, cum ar fi sănătatea, educația, alimentația, apa, salubrizarea și igiena, precum și pentru protecția socială, în special pentru persoanele cele mai marginalizate.
(23) Instrumentul ar trebui să sprijine copiii și tinerii, în rolul lor de agenți-cheie ai schimbării și de contribuitori la realizarea Agendei 2030, acordând o atenție deosebită nevoilor și capacitării acestora.
(24) Instrumentul ar trebui să reflecte necesitatea concentrării asupra priorităților strategice, atât din punct de vedere geografic (vecinătatea europeană și Africa, precum și țările care sunt într-o situație de fragilitate și care au cel mai mult nevoie de ajutor), cât și din punct de vedere tematic - securitatea, migrația, schimbările climatice și mediul, precum și drepturile omului și democrația.
(25) Instrumentul ar trebui să contribuie la crearea rezilienței statelor și a societăților în domeniul sănătății publice globale prin abordarea amenințărilor la adresa sănătății publice la nivel mondial, consolidarea sistemelor de sănătate, realizarea acoperirii universale cu servicii de sănătate, prevenirea și combaterea bolilor transmisibile și contribuirea la asigurarea de medicamente și vaccinuri abordabile ca preț pentru toți.
(26) Pachetele financiare preconizate pentru programele geografice pentru vecinătate și Africa Subsahariană ar trebui să fie doar majorate, dată fiind prioritatea deosebită pe care Uniunea o acordă respectivelor regiuni.
(27) Instrumentul ar trebui să sprijine punerea în aplicare a politicii europene de vecinătate, astfel cum a fost revizuită în 2015 și aprobată de Consiliu în concluziile sale din 14 decembrie 2015, menținând în același timp un echilibru geografic adecvat, și a cadrelor de cooperare regională, cum ar fi cooperarea transfrontalieră, cooperarea transnațională și cooperarea maritimă, precum și a aspectelor externe ale strategiilor și politicilor pentru bazinele maritime și macroregionale relevante din vecinătatea estică și sudică, inclusiv Dimensiunea nordică și cooperarea regională în zona Mării Negre, și, respectiv, a politicii integrate a Uniunii pentru regiunea arctică. Aceste inițiative oferă cadre politice suplimentare pentru aprofundarea relațiilor cu și între țările partenere, pe baza principiilor răspunderii reciproce, asumării și responsabilității comune.
(28) Politica europeană de vecinătate urmărește consolidarea democrației, promovarea drepturilor omului și susținerea statului de drept, stabilizarea țărilor din vecinătate și consolidarea rezilienței acestora, în special prin promovarea reformelor politice, economice și sociale, printre principalele priorități politice ale Uniunii. Pentru a-și atinge obiectivul, politica europeană de vecinătate, care a fost revizuită în 2015, se axează pe următoarele domenii prioritare: buna guvernanță, democrația, statul de drept și drepturile omului, cu un accent deosebit pe sporirea sprijinului acordat societății civile; dezvoltarea socio-economică, inclusiv combaterea șomajului în rândul tinerilor, precum și educația, durabilitatea mediului și conectivitatea sporită; securitatea; și migrația și mobilitatea, inclusiv abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutării forțate a populației. Politica europeană de vecinătate se caracterizează prin diferențiere și asumare reciprocă sporită a responsabilității, inclusiv prin punerea în aplicare a abordării bazate pe stimulente care răspund la performanțele din domenii-cheie, în cadrul acestei politici fiind recunoscute diferite niveluri de angajare și fiind luate în considerare interesele fiecărei țări cu privire la natura parteneriatului său cu Uniunea și la elementele pe care se concentrează acest parteneriat. Instrumentul ar trebui să sprijine punerea în aplicare a acordurilor de asociere, de parteneriat și cooperare, a agendelor de asociere și a priorităților parteneriatului convenite de comun acord și a altor documente relevante, existente și viitoare, convenite cu țări din zona de vecinătate. Vizibilitatea asistenței acordate de Uniune în zona de vecinătate ar trebui sporită.
(29) Instrumentul ar trebui să sprijine punerea în aplicare a Acordului de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte (19) („Acordul de parteneriat ACP-UE”), semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 și intrat în vigoare la 1 aprilie 2003, și acordurile ulterioare cu grupul statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP) și să permită Uniunii și partenerilor săi din ACP să dezvolte în continuare alianțe puternice cu privire la provocările globale majore. Mai precis, instrumentul ar trebui să sprijine continuarea cooperării instituite între Uniunea Europeană și Uniunea Africană, în conformitate cu Strategia comună Africa-UE, și să se bazeze pe Acordul de parteneriat ACP-UE, inclusiv prin intermediul unei abordări continentale în ceea ce privește Africa și al unui parteneriat cu avantaje reciproce de pe poziții de egalitate între Uniune și Africa.
(30) Uniunea ar trebui, de asemenea, să încerce să dezvolte în continuare relațiile și să construiască parteneriate cu țări terțe din Asia și de pe continentul american. Programele geografice ar trebui să sprijine zona Pacificului și a Caraibilor cu o sumă orientativă de cel puțin 500 000 000 EUR și, respectiv, de cel puțin 800 000 000 EUR.
(31) Instrumentul ar trebui să contribuie, de asemenea, la aspectele legate de comerț ale relațiilor externe ale Uniunii, inclusiv la procesul de diligență în privința lanțului de aprovizionare, pentru a asigura coerența și sprijinul reciproc dintre politica comercială a Uniunii și obiectivele și acțiunile de dezvoltare.
(32) Uniunea ar trebui să urmărească un nivel maxim de eficiență în utilizarea resurselor disponibile, pentru a optimiza impactul acțiunii sale externe. Acest lucru ar trebui realizat prin asigurarea coerenței, a consecvenței și a complementarității între instrumentele de finanțare externă ale Uniunii, în special Instrumentul de asistență pentru preaderare instituit printr-un Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA III) (denumit în continuare „Regulamentul IPA III”), Instrumentul pentru ajutor umanitar instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului (20), asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniune instituită printr-o Decizie a Consiliului privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană, inclusiv relațiile dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Groenlanda și Regatul Danemarcei, pe de altă parte („Decizia de asociere peste mări, inclusiv Groenlanda”), Instrumentul european pentru cooperare internațională în materie de securitate nucleară, instituit prin Regulamentul (Euratom) 2021/948 al Consiliului (21), politica externă și de securitate comună, incluzând, după caz, politica de securitate și apărare comună, și Instrumentul european pentru pace instituit prin Decizia (PESC) 2021/509 a Consiliului (22), care este finanțat în afara bugetului Uniunii, precum și prin crearea de sinergii cu alte politici și programe ale Uniunii. Aceasta include coerența și complementaritatea cu asistența macrofinanciară, acolo unde este cazul. Pentru a maximiza impactul acțiunilor combinate în vederea atingerii unui obiectiv comun, instrumentul ar trebui să permită combinarea formelor de finanțare cu alte programe ale Uniunii, atât timp cât contribuțiile nu acoperă aceleași costuri.
(33) Instrumentul ar trebui să permită Uniunii să consolideze în continuare dimensiunea externă a programului Erasmus+, valorificând succesul de care se bucură acesta. O sumă orientativă de 1 800 000 000 EUR din programele geografice prevăzute în cadrul instrumentului ar trebui să fie utilizată pentru a finanța acțiuni în cadrul dimensiunii internaționale a programului Erasmus+ implementate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/817 al Parlamentului European și al Consiliului (23) și cu documentul de programare adoptat în cadrul instrumentului. Programarea în cadrul instrumentului ar trebui să consolideze pe deplin potențialul programului Erasmus+.
(34) Finanțarea din partea Uniunii în cadrul instrumentului ar trebui să fie utilizată pentru acțiuni în cadrul dimensiunii internaționale a programului „Europa creativă” instituit prin Regulamentul (UE) 2021/... al Parlamentului European și al Consiliului (24), cu scopul de a contribui la promovarea relațiilor culturale internaționale și pentru a recunoaște rolul culturii în promovarea valorilor europene.
(35) Acțiunile finanțate în cadrul instrumentului ar trebui să se desfășoare în principal prin intermediul programelor geografice, pentru a maximiza impactul asistenței Uniunii și pentru a apropia cât mai mult acțiunea Uniunii de țările partenere și de populațiile acestora. Această abordare generală ar trebui să fie completată, după caz, de programe tematice și de acțiuni de răspuns rapid asigurându-se totodată consecvența și coerența tuturor programelor și acțiunilor.
(36) Autoritățile locale cuprind o mare diversitate de niveluri și ramuri subnaționale de guvernământ, inclusiv municipalități, comunități, districte, comitate/județe, provincii, regiuni și asociațiile acestora. În conformitate cu Consensul, Uniunea ar trebui să încurajeze asocierea și consultarea îndeaproape a autorităților locale, precum și participarea acestora la acțiunile care contribuie la dezvoltarea durabilă și la implementarea ODD la nivel local, în special în ceea ce privește democrația, statul de drept, libertățile fundamentale și drepturile omului și justiția socială, precum și în calitate de furnizori de servicii sociale de bază. Uniunea ar trebui să recunoască rolurile multiple jucate de autoritățile locale prin faptul că promovează o abordare teritorială a dezvoltării locale, care include procesele de descentralizare, participarea și răspunderea. Uniunea ar trebui să ofere și mai mult sprijin pentru consolidarea capacităților autorităților locale în vederea întăririi poziției acestora în procesul de dezvoltare durabilă și a consolidării dialogului politic, social și economic, precum și a promovării cooperării descentralizate. Sprijinul acordat autorităților locale în cadrul programelor geografice ar trebui să se ridice la o sumă orientativă de cel puțin 500 000 000 EUR.
(37) Politicile de cooperare pentru dezvoltare ale Uniunii și ale statelor membre ar trebui să se completeze și să se consolideze reciproc. Uniunea și statele sale membre ar trebui să fie unite în diversitate și să lucreze mai bine împreună, utilizând o varietate de experiențe și abordări și ținând seama de avantajele lor comparative. Prin urmare, Uniunea ar trebui să promoveze incluziunea și colaborarea cu statele membre, cu scopul de a maximiza valoarea adăugată și luând în considerare experiența și capacitățile, consolidând astfel interesele, valorile și obiectivele comune. În acest sens, Uniunea și statele sale membre ar trebui, de asemenea, să caute să promoveze schimbul de bune practici, schimbul de cunoștințe și consolidarea reciprocă a capacităților. În cazul formelor de finanțare din partea Uniunii în care sunt implicate administrații publice din statele membre, cum ar fi înfrățirea, ar trebui să se discute cu statele membre posibilitatea unor dispoziții contractuale și de execuție simplificate, care să fie puse în aplicare în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (25) („Regulamentul financiar”).
(38) Conform Consensului, Uniunea și statele sale membre ar trebui să sporească programarea în comun, cu scopul de a-și spori impactul colectiv prin punerea în comun a resurselor și a capacităților lor. Programarea în comun ar trebui să fie promovată și consolidată, păstrându-i-se totodată caracterul voluntar, flexibil, incluziv și adaptat la contextul național și ar trebui să permită înlocuirea documentelor de programare ale Uniunii și ale statelor membre cu documente de programare în comun ale Uniunii. Programarea în comun ar trebui să se bazeze pe faptul că țările partenere se angajează în acest proces, și-l însușesc și își asumă responsabilitatea. Uniunea și statele sale membre ar trebui să urmărească să sprijine țările partenere prin intermediul implementării în comun, ori de câte ori este cazul. Implementarea în comun ar trebui să fie incluzivă și deschisă tuturor partenerilor Uniunii care sunt de acord cu o viziune comună și pot contribui la aceasta, inclusiv agențiilor statelor membre și instituțiilor lor financiare care acordă finanțare pentru dezvoltare, autorităților locale, sectorului privat, societății civile și mediului academic.
(39) Criteriile utilizate pentru stabilirea nevoilor partenerilor în cadrul abordării privind programarea ar trebui să fie în concordanță cu principiile de transparență prevăzute în prezentul regulament.
(40) Întrucât respectarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept este esențială pentru buna gestiune financiară și pentru eficacitatea finanțării din partea Uniunii, astfel cum se menționează în Regulamentul financiar, asistența ar putea fi suspendată în caz de degradare a democrației, a drepturilor omului sau a statului de drept în țările terțe.
(41) Uniunea s-a angajat să faciliteze obiectivele cooperării în materie de securitate nucleară prevăzute în Regulamentul (Euratom) 2021/948. Prin urmare, rezultatele obținute de țările partenere în ceea ce privește punerea în aplicare a obligațiilor și angajamentelor privind securitatea nucleară ar trebui luate în considerare și utilizate în cadrul dialogului politic periodic cu țările respective. În cazul în care o țară parteneră continuă să nu respecte standardele de bază în materie de securitate nucleară și nici dispozițiile convențiilor internaționale relevante, Uniunea ar trebui să ia măsurile corespunzătoare.
(42) În temeiul instrumentului, Uniunea ar trebui să abordeze aspecte legate de drepturile omului și de democratizare la toate nivelurile. Democrația și drepturile omului, inclusiv egalitatea de gen și capacitarea femeilor, ar trebui să fie luate în considerare și integrate pe tot parcursul implementării instrumentului, iar asistența acordată de Uniune în cadrul programului tematic pentru drepturile omului și democrație și al programului tematic pentru organizațiile societății civile ar trebui să joace un rol complementar și suplimentar specific, în virtutea naturii sale globale și a faptului că această asistență nu depinde de acordul guvernelor și autorităților publice din țările terțe vizate. Respectivul rol ar trebui să permită cooperarea și parteneriatul cu societatea civilă, în special în ceea ce privește aspectele sensibile legate de drepturile omului și de democrație. Uniunea ar trebui să acorde, într-un mod flexibil, o atenție deosebită țărilor și cazurilor urgente în care drepturile omului și libertățile fundamentale sunt cel mai amenințate și în care aceste drepturi și libertăți sunt încălcate într-un mod deosebit de accentuat și sistematic.
(43) Misiunile UE de observare a alegerilor contribuie la creșterea transparenței și încrederii în procesele electorale și oferă o evaluare documentată a alegerilor, precum și recomandări pentru îmbunătățiri suplimentare, în contextul cooperării și dialogului politic dintre Uniune și țările partenere. O sumă orientativă care să nu depășească 25 % din resursele alocate inițial programului tematic pentru drepturile omului și democrație ar trebui dedicată finanțării misiunilor UE de observare a alegerilor.
(44) Implementarea instrumentului ar trebui să aibă drept reper principiile egalității de gen și capacitării femeilor și fetelor și prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice și ar trebui să urmărească protejarea și promovarea drepturilor femeilor în conformitate cu planurile de acțiune ale UE privind egalitatea de gen și cu convențiile internaționale și concluziile relevante ale Consiliului, inclusiv Concluziile Consiliului privind femeile, pacea și securitatea din 10 decembrie 2018. Consolidarea în cadrul acțiunii externe a Uniunii a egalității de gen și a capacitării femeilor și intensificarea eforturilor de atingere a standardelor minime de performanță indicate în planurile de acțiune ale Uniunii privind egalitatea de gen ar trebui să conducă la o abordare transformatoare și sensibilă la dimensiunea de gen în întreaga acțiune externă a UE și în cooperarea internațională a acesteia. Cel puțin 85 % din acțiunile noi implementate în temeiul instrumentului ar trebui să aibă egalitatea de gen ca obiectiv principal sau semnificativ, astfel cum este definit de indicatorul de politică privind egalitatea de gen al Comitetului de asistență pentru dezvoltare al OCDE. Cel puțin 5 % din aceste acțiuni ar trebui să aibă ca obiectiv principal egalitatea de gen și drepturile și capacitarea femeilor și fetelor.
(45) Instrumentul recunoaște faptul că creșterea demografică și schimbările demografice pot avea un impact semnificativ asupra câștigurilor în materie de dezvoltare și asupra progresului economic. Pentru a se asigura că generațiile actuale și viitoare vor fi în măsură să își realizeze pe deplin potențialul în mod durabil, instrumentul ar trebui să sprijine eforturile partenerilor în direcția unei abordări integrate care să reducă la minimum provocările legate de creșterea populației și să maximizeze beneficiile unui dividend demografic, respectând totodată dreptul fiecărei țări de a decide cu privire la politica sa demografică, cu respectarea, protejarea și realizarea drepturilor omului, precum și a egalității de gen.
(46) Organizațiile societății civile cuprind o gamă largă de actori cu roluri și mandate multiple, printre care se numără toate structurile nestatale, nonprofit, independente și nonviolente în cadrul cărora oamenii se organizează pentru îndeplinirea obiectivelor și idealurilor comune, indiferent dacă acestea sunt politice, culturale, religioase, de mediu, sociale sau economice. Acționând de la nivel local, național, regional și internațional, acestea cuprind organizații urbane și rurale, formale și informale. Uniunea valorizează diversitatea și particularitățile organizațiilor societății civile și colaborează cu organizații ale societății civile responsabile și transparente, care împărtășesc angajamentul său față de dezvoltarea durabilă și față de valorile fundamentale ale păcii, libertății, egalității în drepturi și demnității umane. Instrumentul ar trebui să ofere sprijin din partea Uniunii organizațiilor societății civile pentru a urmări valorile, interesele și obiectivele Uniunii. Organizațiile societății civile ar trebui să fie consultate în mod corespunzător și să aibă acces în timp util la informații relevante care le permit să fie implicate în mod adecvat și să joace un rol semnificativ în procesele de elaborare, de implementare și de monitorizare conexă a programelor. Rolul organizațiilor care sprijină democrația, alegerile libere, societatea civilă, drepturile omului și statul de drept din întreaga lume, cum ar fi Fondul European pentru Democrație, precum și al organizațiilor cetățenești de observare a alegerilor și al platformelor lor europene și al altor platforme regionale și mondiale ar trebui să fie sprijinit în cadrul instrumentului.
(47) Instrumentul ar trebui să încurajeze participarea organizațiilor societății civile prin contribuirea la dezvoltarea durabilă și la implementarea ODD, printre altele în domeniile democrației, statului de drept, libertăților fundamentale și drepturilor omului, justiției sociale și serviciilor sociale de bază.
(48) Prezentul regulament stabilește un pachet financiar pentru acest instrument, pachet financiar care reprezintă principala valoare de referință, în înțelesul punctului 18 din Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (26), pentru Parlamentul European și pentru Consiliu pe durata procedurii bugetare anuale.
(49) Pentru a reflecta importanța combaterii schimbărilor climatice în concordanță cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris și de a îndeplini ODD ale ONU, instrumentul ar trebui să contribuie la integrarea acțiunilor climatice în politicile Uniunii, precum și la atingerea unei ținte globale reprezentate de alocarea a 30 % din cheltuielile de la bugetul Uniunii pentru sprijinirea îndeplinirii obiectivelor climatice. Se preconizează că acțiunile întreprinse în temeiul instrumentului vor contribui cu 30 % din pachetul financiar global al acestuia la îndeplinirea obiectivelor climatice. În cursul implementării instrumentului vor fi identificate acțiuni relevante, iar contribuția totală adusă de instrument ar trebui să facă obiectul proceselor de monitorizare, evaluare și revizuire relevante. Pentru a contribui la stoparea și inversarea declinului biodiversității, instrumentul ar trebui să contribuie la realizarea obiectivului ambițios de a aloca 7,5 % din cheltuielile anuale din cadrul financiar multianual în anul 2024 și 10 % în 2026 și în 2027 pentru obiectivele în materie de biodiversitate, luând în considerare totodată suprapunerile existente între obiectivele climatice și cele în materie de biodiversitate. Acțiunea Uniunii în acest domeniu ar trebui să favorizeze aderarea la Acordul de la Paris și la Convenția ONU privind diversitatea biologică, la Convenția-cadru a ONU asupra schimbărilor climatice și la Convenția ONU pentru combaterea deșertificării și să nu contribuie la degradarea mediului sau să dăuneze mediului ori climei. În special, finanțarea alocată în contextul instrumentului ar trebui să fie coerentă cu obiectivul pe termen lung de a se menține creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de a se continua eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C. De asemenea, finanțarea ar trebui să fie coerentă cu obiectivul de a spori capacitatea de adaptare la efectele adverse ale schimbărilor climatice și de a promova reziliența la schimbările climatice. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită acțiunilor care creează beneficii conexe și îndeplinesc obiective multiple, inclusiv pentru climă, biodiversitate și mediu.
(50) Uniunea ar trebui să favorizeze un angajament constructiv în ceea ce privește mobilitatea și toate aspectele legate de migrație, pentru a se asigura că migrația are loc într-un mod sigur și bine reglementat. Este esențial să se continue intensificarea cooperării cu țările partenere în ceea ce privește migrația, cu respectarea competențelor statelor membre, pentru a beneficia de avantajele pe care le prezintă migrația ordonată, sigură, legală și responsabilă și pentru a aborda în mod eficace migrația neregulamentară și strămutarea forțată. Această cooperare ar trebui să contribuie la asigurarea accesului la protecție internațională, la abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutării forțate a populației, la îmbunătățirea managementului frontierelor și la continuarea eforturilor de prevenire a migrației neregulamentare și a strămutării forțate a populației, la combaterea traficului de persoane și a introducerii ilegale de migranți, precum și, acolo unde este cazul, la activitățile desfășurate în domeniile returnării, readmisiei și reintegrării durabile și cu demnitate, pe baza răspunderii reciproce și a respectării depline a obligațiilor umanitare și a celor legate de drepturile omului prevăzute de dreptul internațional și al Uniunii, și prin implicarea diasporei și sprijinirea căilor de migrație legale. Prin urmare, cooperarea eficace a țărilor terțe cu Uniunea în acest domeniu ar trebui să fie parte integrantă din instrument. O mai mare coerență între politicile din domeniul migrației și al cooperării pentru dezvoltare și alte politici externe este importantă pentru asigurarea faptului că asistența externă a Uniunii sprijină țările partenere în eforturile lor de gestionare a migrației într-un mod mai eficace în scopurile dezvoltării durabile. Instrumentul ar trebui să contribuie la o abordare coordonată, holistică și structurată a migrației, valorificând la maximum sinergiile și aplicând efectul de levier necesar.
(51) Instrumentul ar trebui să îi permită Uniunii ca, în cooperare cu statele membre, să răspundă într-un mod cuprinzător provocărilor, necesităților și oportunităților legate de migrație și de strămutarea forțată, într-un mod care este coerent și complementar cu politica Uniunii în domeniul migrației. În acest scop și fără a aduce atingere împrejurărilor neprevăzute, ar trebui ca orientativ un procent de 10 % din pachetul financiar pentru instrument să fie dedicat în mod special acțiunilor de sprijinire a gestionării și guvernanței migrației și strămutării forțate a populației, în cadrul obiectivelor instrumentului. În plus, respectivul obiectiv ar trebui să includă, de asemenea, acțiuni care să abordeze cauzele profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutării forțate atunci când vizează în mod direct provocări specifice legate de migrație și de strămutarea forțată a populației. Acțiunile legate de migrație în temeiul instrumentului, desfășurate după caz prin intermediul programelor sale geografice și tematice și al acțiunilor de răspuns rapid, ar trebui să se bazeze pe experiența dobândită în cursul punerii în aplicare a Agendei europene privind migrația și a cadrului financiar multianual 2014-2020, pentru a construi parteneriate cuprinzătoare. Sprijinul din partea Uniunii ar trebui să țină seama de beneficiile în materie de dezvoltare ale migrației regulamentare. Acțiunile legate de migrație desfășurate în temeiul instrumentului ar trebui să contribuie la punerea în aplicare eficace a acordurilor și dialogurilor UE cu țările terțe privind migrația, prin încurajarea cooperării bazate pe o abordare de stimulare flexibilă și cu sprijinul unui mecanism de coordonare în cadrul instrumentului. Mecanismul de coordonare ar trebui să permită ca provocările actuale și emergente legate de migrație să fie abordate în cadrul instrumentului, utilizând toate componentele adecvate printr-o finanțare flexibilă, cu respectarea în același timp a pachetelor sale financiare și bazându-se pe executarea flexibilă a acestora. Aceste acțiuni ar trebui implementate cu respectarea deplină a dreptului internațional, inclusiv a dreptului internațional al drepturilor omului și a dreptului refugiaților, precum și a competențelor Uniunii și naționale. Comisia ar trebui să dezvolte și să utilizeze un sistem de urmărire solid și transparent pentru a măsura aceste cheltuieli și pentru a raporta cu privire la acestea.
(52) Instrumentul ar trebui să considere soluțiile digitale și tehnologiile informației și comunicațiilor drept factori puternici de stimulare a dezvoltării durabile și a creșterii favorabile incluziunii și ar trebui să contribuie la promovarea în continuare a digitalizării.
(53) Acțiunile adoptate în temeiul instrumentului în ceea ce privește combaterea terorismului și a criminalității organizate, securitatea cibernetică și combaterea criminalității informatice, precum și consolidarea capacităților actorilor militari în sprijinul dezvoltării și al securității pentru dezvoltare ar trebui să urmărească generarea unor beneficii directe în materie de securitate umană pentru populație, să conțină bune practici relevante pentru a asigura durabilitatea și responsabilitatea pe termen mediu și lung, inclusiv o supraveghere democratică eficace, și să promoveze statul de drept, transparența și principiile consacrate ale dreptului internațional.
(54) Agenda 2030 subliniază importanța promovării unor societăți pașnice și favorabile incluziunii atât ca ODD 16, cât și în vederea atingerii altor rezultate în domeniul politicii de dezvoltare. ODD 16.a solicită în mod explicit „consolidarea instituțiilor naționale relevante, inclusiv prin intermediul cooperării internaționale, pentru consolidarea capacităților la toate nivelurile, în special în țările în curs de dezvoltare, pentru a preveni violența și a combate terorismul și criminalitatea”.
(55) În comunicatul de la reuniunea la nivel înalt din 19 februarie 2016, Comitetul de asistență pentru dezvoltare al OCDE a actualizat directivele de raportare privind AOD în domeniul păcii și securității. Finanțarea acțiunilor întreprinse în conformitate cu instrumentul constituie AOD atunci când îndeplinește criteriile stabilite în respectivele directive de raportare sau în orice directive de raportare ulterioare asupra cărora Comitetul de asistență pentru dezvoltare este în măsură să convină.
(56) Consolidarea capacităților în sprijinul dezvoltării și al securității pentru dezvoltare ar trebui să fie utilizată numai în cazuri excepționale, în care obiectivele instrumentului nu pot fi realizate prin recurgerea la actori nemilitari.
(57) Instrumentul ar trebui să valorifice experiența acumulată și lecțiile desprinse din acțiunile privind consolidarea capacităților în sprijinul dezvoltării și al securității pentru dezvoltare, în special în urma unor consultări și evaluări relevante, desfășurate în cadrul instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2306 al Parlamentului European și al Consiliului (27). În acest context, Comisia ar trebui, de asemenea, să ia în considerare, după caz, evaluările comune cu statele membre.
(58) Uniunea ar trebui să promoveze, de asemenea, o abordare sensibilă la conflicte și la dimensiunea de gen în toate acțiunile și programele din cadrul instrumentului.
(59) Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din TFUE. Respectivele norme sunt prevăzute în Regulamentul financiar și determină în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, premii, achiziții publice, gestiune indirectă, instrumente financiare, garanții bugetare, asistența financiară și rambursările către experții externi și prevăd verificarea responsabilităților actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ, de asemenea, un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.
(60) Tipurile de finanțare și metodele de execuție prevăzute în prezentul regulament ar trebui alese în funcție de capacitatea lor de a îndeplini obiectivele specifice ale acțiunilor și de a produce rezultate, luându-se în considerare, în special, costurile aferente controalelor, sarcina administrativă și eventualul risc de neconformitate. Atunci când se face respectiva alegere, ar trebui avută în vedere utilizarea sumelor forfetare, a costurilor unitare și a ratelor forfetare, precum și a finanțărilor care nu sunt legate de costurile operațiunii relevante, prevăzute la articolul 125 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul financiar.
(61) În conformitate cu articolul 193 alineatul (2) din Regulamentul financiar, un grant poate fi acordat pentru o acțiune care a început deja, cu condiția ca solicitantul să poată demonstra necesitatea începerii acțiunii înainte de semnarea acordului de grant. Cu toate acestea, costurile suportate înainte de data depunerii cererii de grant nu sunt eligibile decât în cazuri excepționale justificate în mod corespunzător. Pentru a se evita orice perturbare a sprijinului acordat de Uniune care ar putea aduce atingere intereselor Uniunii, ar trebui să fie posibil ca, în decizia de finanțare, pentru o perioadă de timp limitată la începutul CFM 2021-2027 și numai în cazuri justificate în mod corespunzător, să se prevadă eligibilitatea acțiunilor și a costurilor de la 1 ianuarie 2021, chiar dacă acțiunile respective au fost implementate și costurile respective au fost suportate înainte de depunerea cererii de grant.
(62) Noul Fond european pentru dezvoltare durabilă Plus („FEDD+”), care se bazează pe Fondul european pentru dezvoltare durabilă (FEDD) instituit prin Regulamentul (UE) 2017/1601, ar trebui să constituie un dispozitiv financiar integrat care să asigure, în întreaga lume, finanțare sub formă de granturi, asistență tehnică, instrumente financiare, garanții bugetare și operațiuni de finanțare mixtă. FEDD+, completat cu eforturi de îmbunătățire a climatului de investiții pentru parteneri, ar trebui să devină parte a Planului de investiții externe și să combine operațiunile de finanțare mixtă cu operațiuni de garantare bugetară acoperite de garanția pentru acțiunea externă, inclusiv cele care acoperă riscuri suverane legate de operațiunile de creditare, desfășurate anterior în cadrul mandatului Băncii Europene de Investiții (BEI) de acordare a împrumuturilor externe. Alocarea fondurilor care ar urma să fie utilizate pentru operațiunile FEDD+ ar trebui să se bazeze pe documentele de programare relevante, în special pe prioritățile definite în acestea, și ar trebui să ia în considerare, printre altele, realitățile și nevoile specifice ale fiecărei țări sau regiuni partenere și ponderea relativă a alocării fondurilor pentru fiecare zonă geografică prevăzută în prezentul regulament. Programarea ar trebui să conducă la un echilibru adecvat între operațiunile de finanțare mixtă și operațiunile de garantare bugetară din cadrul FEDD+, precum și alte forme de finanțare din partea Uniunii prevăzute în prezentul regulament. FEDD+ ar trebui să fie executat printr-o arhitectură de investiții deschisă și colaborativă, pentru a asigura utilizarea optimă a expertizei sectoriale și geografice a contrapărților eligibile și pentru a maximiza impactul său asupra dezvoltării. FEDD+ ar trebui să fie compus din platforme regionale de investiții în cadrul zonelor geografice vizate de prezentul regulament și, acolo unde este cazul, de Regulamentul IPA III. Pentru a asigura o gestionare a riscurilor FEDD+ independentă, imparțială, incluzivă și transparentă, ar trebui instituit un grup de evaluare tehnică a riscurilor, deschis experților BEI, altor contrapărți eligibile și statelor membre interesate, care să fie organizat și condus de Comisie. Aceasta ar trebui să asigure punerea la dispoziție a informațiilor și analizelor în timp util și în mod transparent și cuprinzător pentru toate statele membre, ținând seama în mod corespunzător de aspectele legate de confidențialitate. Comisia ar trebui să încheie acorduri de garantare pentru acțiunea externă cu toate contrapărțile eligibile selectate, inclusiv cu BEI, după consultarea grupului de evaluare tehnică a riscurilor și ținând seama de avizul acestuia și ar trebui să prezinte elementele-cheie ale respectivelor acorduri consiliului strategic aferent.
(63) Având în vedere rolul său conferit de tratate și experiența acumulată în ultimele decenii în sprijinirea politicilor Uniunii, BEI ar trebui să rămână un partener natural al Comisiei în ceea ce privește executarea operațiunilor în cadrul garanției pentru acțiunea externă. BEI și Comisia ar trebui să își intensifice cooperarea și coordonarea pe tot parcursul execuției garanției pentru acțiunea externă în cadrul FEDD+, inclusiv pe parcursul procesului de programare și pe teren. Băncii ar trebui să i se încredințeze execuția unei componente investiționale specifice care să includă o acoperire cuprinzătoare a riscurilor pentru operațiunile cu contrapărți suverane și contrapărți subsuverane necomerciale, care ar trebui să fie exclusivă, cu excepția operațiunilor pe care BEI nu le poate efectua sau decide să nu le efectueze. Dacă este cazul, ar trebui să se stabilească pentru BEI și componente investiționale specifice neexclusive, care să ofere o acoperire cuprinzătoare a riscurilor pentru operațiunile cu contrapărți subsuverane comerciale și pentru operațiunile de promovare a investițiilor străine directe, a comerțului și a internaționalizării economiilor țărilor partenere, inclusiv prin investiții străine directe din exterior, precum și pentru alte priorități tematice ale Uniunii în sprijinul obiectivelor instrumentului și în conformitate cu ODD, inclusiv pentru instituții europene de finanțare a dezvoltării și entități din sectorul privat din Uniune, fără a se limita însă la acestea. Pentru operațiunile din sectorul privat, garanția UE ar trebui să furnizeze numai o acoperire a riscurilor politice, care ar trebui să fie coerentă cu cea oferită de agențiile de creditare a exporturilor din statele membre. Respectivele componente investiționale care ar trebui să constituie mandatele specifice de care BEI are nevoie pentru a acționa în afara Uniunii, ar trebui să aplice aceleași norme și condiții ca orice altă componentă investițională din cadrul FEDD+, inclusiv normele de guvernanță, și, cu excepția componentei investiționale exclusive, ar trebui să fie stabilite în conformitate cu procedura pentru eligibilitatea și selectarea operațiunilor și a contrapărților pentru garanția pentru acțiunea externă în cadrul FEDD+ prevăzute în prezentul regulament. Pentru respectivele trei componente investiționale specifice BEI, suma totală orientativă ar trebui să fie de 26 725 000 000 EUR. Pentru fiecare dintre componentele investiționale, sumele ar trebui să fie justificate și confirmate în urma procesului de programare de la începutul cadrului financiar multianual și în timpul revizuirilor programării. Pentru fiecare dintre componentele investiționale, obiectivele, prioritățile și sumele, precum și implementarea lor ar trebui să asigure o aliniere deplină la nivel de politici la prioritățile Uniunii și să fie conforme cu prezentul regulament și cu programele indicative multianuale relevante, inclusiv cu prioritățile geografice și tematice ale acestuia. Metodologia de evaluare a riscurilor și de remunerare din cadrul FEDD+ ar trebui să fie aplicată în mod consecvent tuturor componentelor investiționale, inclusiv celor specifice BEI, pentru a asigura condiții de concurență echitabile. Componentele investiționale puse în aplicare de BEI ar trebui să poată acoperi oricare dintre țările eligibile pentru garanția pentru acțiunea externă, în special acolo unde nevoia este cea mai mare și în conformitate cu prioritățile geografice ale instrumentului și, după caz, ale Regulamentului IPA III. Garanțiile FEDD+ pentru operațiunile BEI cu contrapărți subsuverane comerciale și operațiunile din sectorul privat ar trebui să fie subscrise în condiții similare cu garanțiile furnizate altor contrapărți eligibile. Garanțiile FEDD+ pentru operațiunile cu contrapărți suverane și contrapărți subsuverane necomerciale și pentru operațiunile cu contrapărți subsuverane comerciale care nu generează venituri substanțiale, subscrise de BEI sau de alte contrapărți eligibile, ar trebui să poată să fie neremunerate, pentru a contribui la reducerea costurilor de finanțare a investițiilor din sectorul public efectuate de țările partenere. În conformitate cu obiectivele și principiile generale ale instrumentului, ale documentelor indicative de programare relevante, precum și, după caz, ale Regulamentului IPA III, Comisia și BEI ar trebui să încheie acorduri de garantare pentru acțiunea externă specifice pentru componentele investiționale specifice ale BEI.
(64) FEDD+ ar trebui să aibă drept scop sprijinirea investițiilor ca mijloc de a contribui la realizarea ODD prin încurajarea dezvoltării economice, sociale și de mediu durabile și favorabile incluziunii, a tranziției către o economie durabilă, cu valoare adăugată, și a unui mediu de investiții stabil și prin promovarea rezilienței socio-economice și de mediu a țărilor partenere, punând accentul în mod deosebit pe eradicarea sărăciei, contribuind la reducerea inegalităților socio-economice, pe creșterea economică durabilă și favorabilă incluziunii, pe lupta împotriva schimbărilor climatice în conformitate cu Acordul de la Paris, pe adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora, pe protecția și gestionarea mediului, pe crearea de locuri de muncă decente, pe baza standardelor de muncă fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), pe oportunitățile economice, pe aptitudini și spirit antreprenorial, pe sectoarele socio-economice, inclusiv întreprinderile sociale și cooperative, microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii („IMM-uri”), pe conectivitatea durabilă, pe sprijinirea grupurilor vulnerabile și pe promovarea respectării drepturilor omului, a egalității de gen și a capacitării femeilor și tinerilor, precum și prin abordarea cauzelor socio-economice specifice profunde ale migrației neregulamentare și a cauzelor profunde ale strămutării forțate, în conformitate cu documentele indicative de programare relevante. Execuția FEDD+ ar trebui să respecte obiectivele, principiile generale și cadrul de politică ale instrumentului și, după caz, ale Regulamentului IPA III, în special orientările, principiile și convențiile aplicabile convenite la nivel internațional privind investițiile, inclusiv Principiile ONU pentru investiții responsabile, Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, Liniile directoare ale OCDE pentru societățile multinaționale, Principiile Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură pentru investiții responsabile în agricultură și sisteme alimentare, convențiile OIM, dreptul internațional al drepturilor omului și principiile eficacității dezvoltării, astfel cum au fost stabilite în Parteneriatul de la Busan pentru eficacitatea cooperării pentru dezvoltare și reafirmate la forumul la nivel înalt de la Nairobi din 2016, printre care asumarea răspunderii, alinierea, accentul pe rezultate, transparența și răspunderea reciprocă, precum și obiectivul de necondiționare a ajutorului. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită țărilor aflate în situații de fragilitate sau conflict, țărilor cel mai puțin dezvoltate, statelor insulare mici în curs de dezvoltare, țărilor fără ieșire la mare în curs de dezvoltare și țărilor sărace puternic îndatorate.
(65) FEDD+ ar trebui să maximizeze adiționalitatea fondurilor, să abordeze disfuncționalitățile pieței și situațiile de investiții sub nivelul optim, să sprijinire entitățile publice locale în sporirea și finanțarea autonomă a investițiilor lor, să furnizeze produse inovatoare și să atragă fonduri din sectorul privat. Adiționalitatea ar trebui aplicată în conformitate cu obiectivele și principiile instrumentului și cu alte politici relevante ale Uniunii. Implicarea sectorului privat, inclusiv a IMM-urilor, în cooperarea Uniunii cu țările partenere prin intermediul FEDD+ ar trebui să aibă un impact măsurabil și suplimentar asupra dezvoltării, fără a denatura piața locală și fără a constitui concurență neloială pentru actorii economici locali. Aceasta ar trebui să fie eficientă din punctul de vedere al costurilor și transparentă și să fie bazată pe răspunderea reciprocă și pe împărțirea costurilor și a riscurilor. FEDD+ ar trebui să funcționeze ca „ghișeu unic”, primind propuneri de finanțare de la instituțiile financiare și investitorii din sectorul public sau privat și oferind o gamă largă de sprijin financiar pentru investițiile eligibile. Efectul de levier al FEDD+ ar trebui evaluat prin măsurarea mobilizării de fonduri suplimentare pentru dezvoltarea durabilă prin utilizarea sprijinului financiar din cadrul FEDD+. Efectul de levier ar trebui măsurat în conformitate cu definiția prevăzută la articolul 2 punctul 38 din Regulamentul financiar și cu normele și practicile internaționale pentru măsurarea sumelor mobilizate din sectorul privat prin intervenții oficiale de finanțare a dezvoltării, cum ar fi metodologiile Comitetului de asistență pentru dezvoltare al OCDE. Parlamentul European și Consiliul ar trebui să aibă posibilitatea de a invita contrapărți eligibile și societatea civilă la un schimb de opinii în legătură cu operațiunile de finanțare și de investiții care fac obiectul prezentului regulament.
(66) Ar trebui să fie instituită o garanție pentru acțiunea externă pe baza actualei garanții FEDD, instituite prin Regulamentul (UE) 2017/1601, și a garanțiilor sprijinite de Fondul de garantare pentru acțiuni externe instituit prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 480/2009. Garanția pentru acțiunea externă ar trebui să sprijine operațiunile FEDD+ acoperite de garanții bugetare, asistența macrofinanciară și împrumuturile acordate țărilor terțe pe baza Deciziei 77/270/Euratom a Consiliului (28). Aceste operațiuni ar trebui să fie sprijinite de credite alocate în cadrul instrumentului, precum și de cele alocate în temeiul Regulamentului IPA III și al Regulamentului (Euratom) 2021/948, care ar trebui să acopere, de asemenea, provizionarea și datoriile rezultate din împrumuturile de asistență macrofinanciară și, respectiv, din împrumuturile acordate țărilor terțe menționate la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (Euratom) 2021/948. Atunci când se finanțează operațiuni FEDD+, ar trebui să se acorde prioritate celor care maximizează adiționalitatea și impactul asupra dezvoltării, inclusiv celor care au un impact puternic asupra creării de locuri de muncă decente și al căror raport costuri-beneficii consolidează durabilitatea investițiilor și care asigură durabilitatea și impactul pe termen lung asupra dezvoltării. Operațiunile sprijinite cu ajutorul garanției pentru acțiunea externă ar trebui să fie însoțite de o evaluare ex ante aprofundată a aspectelor de mediu, financiare și sociale, după caz și în conformitate cu cerințele privind o mai bună legiferare. Garanțiile bugetare și instrumentele financiare ar trebui să adere la politica Uniunii privind jurisdicțiile necooperante în scopuri fiscale și la actualizările acesteia, astfel cum se prevede în actele juridice relevante ale Uniunii și în concluziile Consiliului, în special în Concluziile Consiliului din 8 noiembrie 2016 și în anexa la acestea, precum și în principiile stabilite în Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (29). Se aplică toate dispozițiile relevante din Regulamentul financiar, în special cele privind gestiunea indirectă prevăzute la titlul VI din acesta. Furnizarea de servicii publice esențiale ar trebui să rămână o responsabilitate guvernamentală.
(67) Pentru a asigura o mai mare flexibilitate, pentru a spori atractivitatea pentru sectorul privat și pentru a maximiza impactul investițiilor, ar trebui să se prevadă, în ceea ce privește contrapărțile eligibile, o derogare de la normele privind metodele de execuție a bugetului Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul financiar. Respectivele contrapărți eligibile ar putea fi, de asemenea, organisme care nu sunt însărcinate cu implementarea unui parteneriat public-privat sau organisme de drept privat dintr-o țară parteneră.
(68) În vederea sporirii impactului garanției pentru acțiunea externă, statele membre și părțile contractante la Acordul privind Spațiul Economic European (30) ar trebui să aibă posibilitatea de a oferi contribuții sub formă de numerar sau de garanție. O contribuție sub formă de garanție nu ar trebui să depășească 50 % din cuantumul operațiunilor garantate de Uniune. Pentru datoriile financiare care decurg din această garanție nu ar trebui să fie constituite provizioane, iar rezerva de lichidități ar trebui să fie furnizată de fondul comun de provizionare instituit prin articolul 212 din Regulamentul financiar.
(69) Deseori, acțiunile externe sunt implementate într-un mediu foarte volatil, care impune adaptarea permanentă și rapidă la necesitățile în continuă schimbare ale partenerilor Uniunii, la provocările globale care afectează drepturile omului, democrația și buna guvernanță, securitatea și stabilitatea, schimbările climatice și mediul, și oceanele, precum și la provocările legate de migrație și strămutarea forțată și de cauzele profunde ale acesteia. Concilierea principiului previzibilității cu necesitatea de a reacționa rapid la noile nevoi presupune așadar o adaptare a execuției financiare a programelor. Pentru a spori capacitatea Uniunii de a reacționa la nevoi neprevăzute și pe baza experienței încununate de succes a Fondului european de dezvoltare, ar trebui ca o anumită sumă să fie lăsată nealocată astfel încât să poată constitui o rezervă pentru provocările și prioritățile emergente. Aceasta ar trebui să fie mobilizată în conformitate cu procedurile stabilite în prezentul regulament.
(70) Rezerva pentru provocările și prioritățile emergente ar trebui să garanteze următoarele resurse suplimentare: 200 000 000 EUR pentru programul tematic privind drepturile omului și democrația, 200 000 000 EUR pentru programul tematic privind organizațiile societății civile și 600 000 000 EUR pentru programul tematic privind provocările globale.
(71) Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European informații detaliate înainte de mobilizarea fondurilor aferente rezervei pentru provocările și prioritățile emergente și ar trebui să țină seama pe deplin de observațiile acestuia cu privire la natura, obiectivele și valorile financiare avute în vedere.
(72) Prin urmare, respectând principiul conform căruia bugetul Uniunii este stabilit în fiecare an, prezentul regulament ar trebui să păstreze posibilitatea de a se aplica mecanismele de flexibilitate care sunt deja autorizate prin Regulamentul financiar pentru alte politici, și anume reportările și reangajările de fonduri, pentru a asigura utilizarea eficientă a fondurilor Uniunii atât pentru cetățenii Uniunii, cât și pentru țările partenere, valorificând astfel la maximum fondurile Uniunii care sunt disponibile pentru intervențiile din cadrul acțiunii externe a Uniunii.
(73) Consolidarea capacităților actorilor militari din țările terțe ar trebui realizată ca parte a politicii de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii atunci când urmărește în principal obiective din domeniul dezvoltării și ca parte a politicii externe și de securitate comune (PESC) a Uniunii atunci când urmărește în principal obiective din domeniul păcii și securității, în conformitate cu articolul 40 din TUE. Prezentul regulament respectă aplicarea procedurilor și sfera de aplicare a competențelor instituțiilor în temeiul politicii de cooperare pentru dezvoltare și al PESC ale Uniunii.
(74) Acțiunile în temeiul instrumentului care implică furnizarea sau finanțarea de echipamente, servicii sau tehnologii ar trebui să fie în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul Uniunii, dreptul național și dreptul internațional, în special cu normele prevăzute în Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului (31), cu măsurile restrictive ale Uniunii, precum și cu Regulamentul (UE) 2021/821 al Parlamentului European și al Consiliului (32). Evaluările riscurilor efectuate de Comisie în cadrul instrumentului nu aduc atingere evaluării de către statele membre a cererilor de acordare a licenței de export. Fiecare stat membru ar trebui să evalueze cererile de acordare a licenței de export care i-au fost adresate, inclusiv cele referitoare la transferurile interguvernamentale, cu privire la elementele incluse în Lista comună a UE cuprinzând produsele militare, de la caz la caz, în funcție de criteriile stabilite în Poziția comună 2008/944/PESC. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/125 al Parlamentului European și al Consiliului (33), astfel de acțiuni nu ar trebui să finanțeze furnizarea niciunui tip de echipament care poate fi utilizat pentru tortură sau alte pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante.
(75) Decizia de asociere peste mări, inclusiv Groenlanda, stabilește pachetul financiar pentru asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniune. Pachetul financiar respectiv reprezintă principala sursă de finanțare pentru țările și teritoriile de peste mări. În temeiul Deciziei de asociere peste mări, inclusiv Groenlanda, persoanele și entitățile stabilite în țări și teritorii de peste mări ar trebui să fie eligibile pentru finanțare în temeiul deciziei respective, sub rezerva regulilor și obiectivelor sale și a eventualelor mecanisme aplicabile statului membru de care aparține țara sau teritoriul de peste mări respectiv. Mai mult, cooperarea dintre țările partenere și țările și teritoriile de peste mări, precum și regiunile ultraperiferice ale Uniunii în temeiul articolului 349 din TFUE ar trebui să fie încurajată în domeniile de interes comun.
(76) În scopul de a consolida însușirea de către țările partenere a propriilor procese de dezvoltare și durabilitate a ajutorului extern, Uniunea ar trebui, după caz, să favorizeze recurgerea la instituțiile, capacitățile și cunoștințele de specialitate și sistemele și procedurile proprii ale țărilor partenere pentru toate aspectele legate de ciclul de viață al proiectului de cooperare, asigurând totodată implicarea deplină a guvernelor locale și a societății civile. Uniunea ar trebui să pună la dispoziția potențialilor beneficiari de finanțare din partea Uniunii informații și formare privind modul în care se poate solicita finanțare din partea Uniunii.
(77) Comunicarea promovează dezbaterea democratică, consolidează controlul instituțional și controlul asupra finanțării din partea Uniunii și contribuie la creșterea credibilității Uniunii. Uniunea și beneficiarii de finanțare din partea Uniunii ar trebui să sporească vizibilitatea acțiunii Uniunii și să comunice în mod adecvat cu privire la valoarea adăugată a sprijinului furnizat de Uniune. În această privință, în conformitate cu Regulamentul financiar, acordurile încheiate cu beneficiarii finanțării din partea Uniunii ar trebui să conțină obligații care să asigure o vizibilitate adecvată, iar Comisia ar trebui să acționeze în mod corespunzător și în timp util atunci când aceste obligații nu sunt îndeplinite.
(78) Planurile de acțiune anuale sau multianuale și măsurile menționate în prezentul regulament ar trebui să constituie programe de lucru în sensul Regulamentului financiar. Planurile de acțiune anuale sau multianuale ar trebui să constea dintr-un ansamblu de măsuri regrupate într-un singur document.
(79) În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (34) și cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (35), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (36) și (UE) 2017/1939 (37) ale Consiliului, interesele financiare ale Uniunii trebuie să fie protejate prin măsuri proporționale, inclusiv măsuri referitoare la prevenirea, depistarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv a fraudei, la recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentele (Euratom, CE) nr. 2185/96 și (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a desfășura investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) este împuternicit să investigheze și să urmărească penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (38). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare și să permită accesul reprezentanților Comisiei, ai OLAF, ai Curții de Conturi și, în ceea ce privește statele membre care participă la forma de cooperare consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, ai EPPO și să se asigure că orice terț implicat în execuția fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente. Din acest motiv, acordurile cu țările și teritoriile terțe și cu organizațiile internaționale, precum și orice contract sau acord care rezultă din implementarea instrumentului ar trebui să conțină dispoziții menite să împuternicească în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri, verificări și inspecții la fața locului, în conformitate cu competențele lor respective, și să se asigure că orice terți implicați în execuția fondurilor Uniunii acordă drepturi echivalente.
(80) Instrumentul ar trebui să contribuie la lupta internațională împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale, a fraudei, a corupției și a spălării de bani.
(81) În vederea completării sau a modificării anumitor elemente neesențiale din prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea sumei pentru acțiuni de consolidare a capacităților actorilor militari în sprijinul dezvoltării și al securității pentru dezvoltare, a sumei maxime pentru garanția pentru acțiunea externă, a ratelor de provizionare și a sumei maxime de provizionare pentru garanția pentru acțiune externă, a domeniilor de cooperare și de intervenție enumerate în anexele II, III și IV, a domeniilor prioritare ale operațiunilor FEDD+ enumerate în anexa V, a indicatorilor din anexa VI, precum și în ceea ce privește completarea prezentului regulament cu obiective specifice și domenii prioritare de cooperare derivate din domenii de cooperare pentru programele geografice prevăzute în anexa II, inclusiv o stabilire a ordinii priorităților pe subregiuni, obiective tematice și alocări financiare orientative pentru anumite subregiuni, și completarea prezentului regulament cu dispoziții privind instituirea unui cadru de monitorizare și de evaluare. Este deosebit de important ca, pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv cu părțile interesate relevante, cum ar fi societatea civilă și experții, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (39). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(82) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor relevante din prezentul regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (40).
(83) În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, prezentul program ar trebui să fie evaluat pe baza informațiilor colectate în conformitate cu cerințe de monitorizare specifice, evitând totodată sarcinile administrative excesive, în special pentru statele membre, precum și o reglementare excesivă. Cerințele respective ar trebui să includă, după caz, indicatori cuantificabili pe baza cărora să se evalueze efectele programului pe teren.
(84) Trimiterile la instrumentele de asistență externă ale Uniunii menționate la articolul 9 din Decizia 2010/427/UE a Consiliului (41), care sunt înlocuite de prezentul regulament, ar trebui interpretate ca trimiteri la prezentul regulament. Comisia ar trebui să se asigure că prezentul regulament este pus în aplicare în conformitate cu rolul Serviciului European de Acțiune Externă, astfel cum este prevăzut în respectiva decizie.
(85) Acțiunile și măsurile prevăzute în prezentul regulament ar trebui, după caz, să fie complementare măsurilor adoptate de Uniune în vederea realizării obiectivelor PESC în cadrul titlului V capitolul 2 din TUE și măsurilor adoptate în cadrul părții a cincea titlul IV din TFUE, ar trebui să fie coerente cu acestea și ar trebui să le respecte.
(86) Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.
(87) Decizia nr. 466/2014/UE ar trebui modificată și abrogată, iar Regulamentele (UE) 2017/1601 și (CE, Euratom) nr. 480/2009 ar trebui abrogate.
(88) Pentru a se garanta continuitatea în acordarea sprijinului în domeniul de politică relevant și pentru a permite ca implementarea să înceapă de la debutul CFM 2021-2027, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență și ar trebui să se aplice cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2021,