Recitale
(1) Prevenirea generării de deșeuri, sub toate formele lor, și gestionarea acestora reprezintă un instrument crucial pentru protejarea mediului și a sănătății umane în Uniune. Întrucât statele membre depun eforturi pentru a-și îmbunătăți în permanență planurile de prevenire a generării și de gestionare a deșeurilor, este esențial să se aplice cu strictețe ierarhia deșeurilor prevăzută în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) (denumită în continuare „ierarhia deșeurilor”).
(2) Pactul verde european, prezentat în Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019, și noul Plan de acțiune privind economia circulară pentru o Europă mai curată și mai competitivă, prezentat în Comunicarea Comisiei din 11 martie 2020, invită Uniunea și statele membre să întreprindă acțiuni consolidate și accelerate pentru a asigura sustenabilitatea socială și de mediu în sectorul textilelor și în cel alimentar, acestea numărându-se printre sectoarele cu cea mai intensivă utilizare a resurselor și care cauzează externalități de mediu negative semnificative. În aceste sectoare, finanțarea insuficientă și decalajele tehnologice, printre altele, frânează realizarea de progrese pe calea tranziției către o economie circulară și către decarbonizare. În clasamentul sectoarelor cu cea mai intensivă utilizare a resurselor, sectorul alimentar se află pe primul loc, iar sectorul textilelor, pe locul al patrulea, acestea fiind și sectoarele care nu aderă pe deplin la principiile fundamentale ale Uniunii în materie de gestionare a deșeurilor, stabilite în ierarhia deșeurilor, conform căreia trebuie să se acorde prioritate prevenirii generării de deșeuri, urmată de pregătirea pentru reutilizare, și de reciclare. Respectivele provocări necesită soluții sistemice bazate pe o abordare din perspectiva întregului ciclu de viață, punându-se accentul în mod deosebit pe produsele alimentare și textile.
(3) Potrivit Comunicării Comisiei din 30 martie 2022 privind Strategia UE pentru textile sustenabile și circulare (denumită în continuarea „strategia”), sunt necesare schimbări substanțiale pentru a ne distanța de modul preponderent liniar în care sunt proiectate, fabricate, utilizate și aruncate în prezent produsele textile, fiind în mod special necesar să se limiteze moda de consum. Conform viziunii pentru 2030 a strategiei, consumatorii profită mai mult timp de pe urma unor produse textile de înaltă calitate la prețuri abordabile. Strategia subliniază că este important ca producătorii să devină responsabili pentru deșeurile generate de produsele lor și propune stabilirea, la nivelul Uniunii, a unor norme armonizate privind răspunderea extinsă a producătorilor în cazul textilelor, cu modularea ecologică a taxelor. Strategia afirmă că obiectivul principal al normelor respective este de a crea o economie axată pe colectare, sortare, reutilizare, pregătire pentru reutilizare, precum și reciclare a produselor textile și de a oferi stimulente producătorilor pentru ca aceștia să-și proiecteze produsele într-un mod care să respecte principiile circularității. În acest scop, aceasta prevede că o parte semnificativă a contribuțiilor producătorilor la schemele de răspundere extinsă a producătorilor va fi alocată măsurilor de prevenire a generării de deșeuri și pregătirii pentru reutilizare. De asemenea, strategia susține necesitatea unor abordări mai ferme și mai inovatoare în ceea ce privește gestionarea durabilă a resurselor biologice pentru a spori circularitatea și valorizarea deșeurilor alimentare, precum și reutilizarea biotextilelor.
(4) Colectarea adecvată a produselor textile va contribui la reducerea prezenței deșeurilor textile sintetice în mediu, inclusiv în ecosistemele terestre și marine, prin asigurarea faptului că produsele textilele sunt reutilizate și reciclate și că, în cele din urmă, li se dă o nouă viață, promovându-se astfel o economie circulară.
(5) Ținând seama de efectele negative ale generării de deșeuri alimentare, statele membre s-au angajat să ia măsuri pentru a promova prevenirea și reducerea deșeurilor alimentare în concordanță cu Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă, adoptată la 25 septembrie 2015, în special cu cea de a treia țintă a obiectivului de dezvoltare durabilă (ODD) 12 al ONU de a reduce la jumătate deșeurile alimentare generate pe cap de locuitor la nivel mondial, în rețeaua de comerț cu amănuntul și la consumator, și de a diminua pierderile de alimente de-a lungul lanțurilor de producție și distribuție, inclusiv pierderile ulterioare recoltării, până în 2030. Măsurile respective vizează prevenirea și reducerea generării de deșeuri alimentare în cadrul producției primare, al prelucrării și fabricării, al comerțului cu amănuntul și al altor forme de distribuție de alimente, al restaurantelor și al serviciilor de alimentație, precum și al gospodăriilor.
(6) În continuarea Conferinței privind viitorul Europei, care s-a desfășurat din aprilie 2021 până în mai 2022, Comisia s-a angajat să dea posibilitatea grupurilor de dezbatere ale cetățenilor să delibereze și să facă recomandări înaintea anumitor propuneri-cheie. În contextul respectiv, în perioada decembrie 2022-februarie 2023 a fost convocat un grup de dezbatere al cetățenilor europeni cu scopul de a pregăti o listă de recomandări privind modalitățile de intensificare a acțiunilor de reducere a deșeurilor alimentare în Uniune. Întrucât peste jumătate din deșeurile alimentare generate în Uniune provin de la gospodării, punctele de vedere ale cetățenilor cu privire la prevenirea deșeurilor alimentare sunt deosebit de relevante. În recomandările sale finale, grupul de dezbatere al cetățenilor europeni privind deșeurile alimentare a prezentat trei direcții principale de acțiune, și anume consolidarea cooperării în cadrul lanțului valoric alimentar, încurajarea inițiativelor întreprinderilor din sectorul alimentar și sprijinirea unei schimbări în comportamentul consumatorilor. Recomandările grupului vor continua să sprijine programul general de lucru al Comisiei referitor la prevenirea deșeurilor alimentare și ar putea servi drept ghid pentru a ajuta statele membre să atingă obiectivele de reducere a deșeurilor alimentare.
(7) Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) a modificat Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), excluzând din domeniul de aplicare al acesteia dioxidul de carbon captat și transportat în scopul stocării geologice și stocat geologic în temeiul cerințelor Directivei 2009/31/CE. Cu toate acestea, modificarea respectivă nu a fost încorporată în Directiva 2008/98/CE, care a abrogat Directiva 2006/12/CE. Prin urmare, pentru a asigura securitatea juridică, prezenta directivă de modificare încorporează modificarea respectivă în Directiva 2008/98/CE.
(8) În Directiva 2008/98/CE ar trebui să fie incluse definiții ale conceptelor „producător de produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte”, „a pune la dispoziție pe piață”, „platformă online”, „furnizor de servicii de logistică”, „entitate din sectorul economiei sociale”, „consumator”, „utilizator final”, „produs de consum nevândut” și „organizație care implementează răspunderea extinsă a producătorilor”, toate acestea având legătură cu punerea în aplicare a răspunderii extinse a producătorilor pentru textile, astfel încât sfera de aplicare a acestor concepte și obligațiile conexe să fie clarificate.
(9) În pofida conștientizării tot mai mari a impactului și a consecințelor negative ale generării de deșeuri alimentare, a angajamentelor politice asumate la nivelul Uniunii și al statelor membre, precum și a măsurilor Uniunii puse în aplicare în urma Comunicării Comisiei din 2 decembrie 2015 intitulate „Închiderea buclei - un plan de acțiune al UE pentru economia circulară”, generarea de deșeuri alimentare nu scade în măsura necesară realizării de progrese semnificative în direcția îndeplinirii celei de a treia ținte a ODD 12 al ONU. Pentru a asigura o contribuție semnificativă la atingerea celei de a treia ținte a ODD 12, măsurile pe care trebuie să le ia statele membre ar trebui să fie consolidate, astfel încât acestea să înregistreze progrese în direcția atingerii țintei atunci când pun în aplicare prezenta directivă și alte măsuri adecvate de reducere a generării de deșeuri alimentare. Prezenta directivă stabilește așadar domeniile de intervenție în care statele membre ar trebui să adopte măsuri pentru fiecare etapă a lanțului de aprovizionare cu alimente, sau să le adapteze pe cele existente, după caz.
(10) În ceea ce privește prevenirea generării de deșeuri, statele membre, într-o anumită măsură, au elaborat materiale de comunicare și au desfășurat campanii la adresa consumatorilor și operatorilor din sectorul alimentar. Totuși, acțiunile respective s-au concentrat în principal pe creșterea gradului de conștientizare mai degrabă decât pe stimularea unor schimbări de comportament. Pentru a se atinge întregul potențial de reducere a deșeurilor alimentare și a se asigura realizarea de progrese în timp, ar trebui să fie dezvoltate măsuri care să vizeze schimbări comportamentale, adaptate situațiilor și nevoilor specifice din statele membre și integrate pe deplin în programele naționale de prevenire a deșeurilor alimentare. Este, de asemenea, important să se aibă în vedere schimbări la nivelul regimului alimentar, soluții circulare regionale, inclusiv parteneriate public-privat și implicarea cetățenilor, precum și adaptarea la nevoi regionale specifice, de exemplu în cazul regiunilor ultraperiferice sau al insulelor.
(11) Disparitățile în ceea ce privește puterea de negociere dintre furnizorii și cumpărătorii de produse agricole și alimentare persistă în lanțurile de aprovizionare cu alimente din întreaga Uniune. Acest lucru este valabil în special în cazul produselor agricole, din cauza naturii lor mai mult sau mai puțin perisabile. Prin urmare, statele membre ar trebui să întreprindă toate acțiunile adecvate pentru a se asigura că măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a obiectivelor obligatorii de reducere a deșeurilor alimentare prevăzute în prezenta directivă nu conduc la o reducere a puterii de negociere a furnizorilor de produse agricole sau la o creștere a practicilor comerciale neloiale față de astfel de furnizori, interzise în temeiul Directivei (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a Consiliului (6).
(12) Comitetul Economic și Social European și mecanismul european de pregătire și răspuns în caz de criză în materie de securitate alimentară au recunoscut contribuția ambalajelor la reducerea deșeurilor alimentare și la asigurarea aprovizionării cu alimente și a securității alimentare. În acest context, este așadar oportun ca statele membre să încurajeze și să promoveze soluții tehnologice care să contribuie la prevenirea generării de deșeuri alimentare, cum ar fi ambalaje active menite să prelungească termenul de valabilitate sau să mențină sau să îmbunătățească starea alimentelor ambalate, în special în timpul transportului și al depozitării, precum și instrumente ușor de utilizat care respectă Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (7), contribuind astfel la prevenirea aruncării inutile a produselor alimentare care sunt încă sigure pentru consum.
(13) Având în vedere potențialul lor în ceea ce privește reducerea generării de deșeuri alimentare, statele membre ar trebui să sprijine soluții inovatoare și tehnologice care să indice cu precizie termenul de valabilitate al unui produs alimentar, să garanteze siguranța alimentară și, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, să furnizeze informații, inclusiv indicarea „datei durabilității minimale” sau a „datei-limită de consum”, care să fie clare și ușor de înțeles de către consumatori.
(14) Pentru a obține rezultate pe termen scurt și a oferi operatorilor din sectorul alimentar, consumatorilor și autorităților publice perspectiva necesară pe termen mai lung, ar trebui să fie stabilite obiective cuantificate în materie de reducere a generării de deșeuri alimentare, care să fie atinse de statele membre până în 2030.
(15) Având în vedere angajamentul Uniunii față de obiectivul ambițios stabilit în cea de a treia țintă a ODD 12, se preconizează că stabilirea unor obiective în materie de reducere a deșeurilor alimentare care să fie atinse de statele membre până în 2030 va stimula luarea de măsuri în planul politicilor și va garanta o contribuție semnificativă la obiectivele mondiale. Totuși, având în vedere că obiectivele respective ar urma să fie obligatorii din punct de vedere juridic, ele ar trebui să fie proporționale, realiste și fezabile și să țină seama de rolul diferiților actori din lanțul alimentar, precum și de capacitatea acestora, în special în cazul microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici. Prin urmare, stabilirea unor obiective obligatorii din punct de vedere juridic ar trebui să urmeze o abordare etapizată, începând cu un nivel mai scăzut decât cel stabilit în ODD, pentru obținerea unui răspuns consecvent din partea statelor membre și a unor progrese concrete în vederea atingerii celei de a treia ținte a ODD 12.
(16) Reducerea generării de deșeuri alimentare în orice etapă a lanțului de aprovizionare cu alimente are un impact pozitiv semnificativ asupra mediului. Reducerea deșeurilor alimentare în etapa producției și în cea a consumului necesită abordări și măsuri diferite și implică diferite grupuri de părți interesate. Prin urmare, ar trebui să fie stabilit un obiectiv pentru reducerea generării de deșeuri alimentare în etapa prelucrării și a producției și ar trebui să fie stabilit un alt obiectiv pentru comerțul cu amănuntul și alte forme de distribuție de alimente, pentru restaurante și servicii de alimentație, precum și pentru gospodării.
(17) Dată fiind interdependența dintre etapa distribuției și cea a consumului din cadrul lanțului alimentar, în special influența practicilor de comerț cu amănuntul asupra comportamentului consumatorilor și relația dintre consumul de alimente în interiorul și în afara locuinței, ar trebui să fie stabilit un singur obiectiv comun pentru etapele respective ale lanțului alimentar. Stabilirea unor obiective separate pentru fiecare dintre etapele respective ar aduce o complexitate inutilă și ar restrânge flexibilitatea statelor membre de a se concentra asupra domeniilor lor punctuale de interes. Pentru a evita ca un obiectiv comun să genereze o sarcină excesivă pentru anumiți operatori, statele membre ar trebui să ia în considerare principiul proporționalității atunci când stabilesc măsuri pentru atingerea obiectivului comun.
(18) Schimbările demografice au un impact semnificativ asupra cantității de alimente consumate și a deșeurilor alimentare generate. Prin urmare, un obiectiv comun de reducere a deșeurilor alimentare aplicabil comerțului cu amănuntul și altor forme de distribuție de alimente, restaurantelor și serviciilor de alimentație, precum și gospodăriilor, ar trebui să fie exprimat ca variație procentuală a nivelurilor de deșeuri alimentare pe cap de locuitor, pentru a ține seama de schimbările demografice. Dat fiind că turiștii nu sunt luați în calcul ca făcând parte din populația generală și că statele membre s-ar putea confrunta cu o creștere sau o scădere a turismului în raport cu perioada de referință pentru stabilirea obiectivului de reducere a deșeurilor alimentare exprimat pe cap de locuitor pentru vânzarea cu amănuntul și alte forme de distribuție de alimente, restaurante și servicii de alimentație, precum și gospodării, ținând cont de fluxurile turistice, Comisia ar trebui să adopte un factor de corecție, astfel încât să sprijine statele membre să atingă respectivul obiectivul de reducere a deșeurilor alimentare.
(19) Anul 2020 a fost primul an în care statele membre au măsurat nivelurile de deșeuri alimentare utilizând metodologia armonizată stabilită în Decizia delegată (UE) 2019/1597 a Comisiei (8). Cu toate acestea, din cauza măsurilor de protecție luate în timpul pandemiei de COVID-19, datele din 2020 nu sunt considerate reprezentative pentru deșeurile alimentare generate în anumite state membre. În mod similar, situația ar putea fi aceeași în cazul datelor colectate anual pentru 2021, 2022 și 2023. Prin urmare, este oportun să se utilizeze o medie anuală între 2021 și 2023 ca perioadă de referință pentru stabilirea obiectivelor de reducere a deșeurilor alimentare, permițând în același timp, ca alternativă, utilizarea datelor din 2020. În cazul statelor membre care sunt în măsură să demonstreze că au efectuat măsurători ale deșeurilor alimentare înainte de 2020 utilizând metode conforme cu cele prevăzute în Decizia delegată (UE) 2019/1597, ar trebui să fie permisă utilizarea unui an anterior anului 2020 ca perioadă de referință.
(20) Pentru a asigura faptul că abordarea etapizată în vederea atingerii obiectivului stabilit la nivel mondial dă rezultate, nivelurile stabilite pentru obiectivele obligatorii din punct de vedere juridic în materie de reducere a deșeurilor alimentare ar trebui să fie reexaminate și revizuite, după caz, astfel încât să țină seama de progresele înregistrate de statele membre de-a lungul timpului, precum și de orice potențial impact al schimbărilor survenite la nivelul volumelor de producție din sectorul producerii și prelucrării alimentelor. Ar fi astfel posibilă o eventuală ajustare a obiectivelor în vederea consolidării contribuției Uniunii și obținerii unei mai mari alinieri la cea de a treia țintă a ODD 12, care trebuie să fie atinsă până în 2030, precum și a indicării direcției de urmat pentru a se obține noi progrese după această dată. Pentru a sprijini și mai mult producătorii primari în eforturile lor de reducere a deșeurilor și pierderilor alimentare, este necesar să se abordeze lacunele în materie de cunoștințe în vederea identificării pârghiilor adecvate pentru reducerea acestora.
(21) Pentru a se asigura o punere în aplicare mai bună, mai rapidă și mai uniformă a dispozițiilor referitoare la prevenirea generării de deșeuri alimentare, a anticipa orice deficiențe de punere în aplicare și a face posibilă luarea de măsuri de către statele membre înainte de termenele stabilite pentru atingerea obiectivelor, ar trebui să fie extins sistemul de rapoarte de alertă timpurie introdus în 2018, incluzând în acesta obiectivele de reducere a deșeurilor alimentare.
(22) În conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, astfel cum este menționat la articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), este esențial ca producătorii care pun la dispoziție pe piață pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru anumite produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte să își asume responsabilitatea gestionării acestora la sfârșitul ciclului de viață, precum și să le prelungească durata de viață prin punerea la dispoziție pe piață, în vederea reutilizării, de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate, evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare. Pentru a asigura respectarea principiului „poluatorul plătește”, este oportun să se stabilească obligații privind gestionarea produselor textile, asociate textilelor sau de încălțăminte pentru producătorii, inclusiv orice fabricant, importator sau distribuitor, care, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv prin intermediul contractelor la distanță, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9), pun la dispoziție pe piață produsele respective pe teritoriul unui stat membru pentru prima dată, cu titlu profesional, sub numele sau marca sa proprie. Ar trebui să fie excluși din categoria producătorilor care fac obiectul răspunderii extinse a producătorilor croitorii independenți care confecționează articole personalizate, având în vedere rolul lor redus pe piața textilelor, și producătorii care pun la dispoziție pentru prima dată pe piață produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare, sau produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte derivate din astfel de produse uzate ori care au statutul de deșeu, sau din părți ale acestora, cu scopul de a sprijini în cadrul Uniunii reutilizarea lor și o durată de viață prelungită a acestora, inclusiv prin reparare, recondiționare, îmbunătățire, refabricare și reciclare valorizantă prin care se modifică anumite funcționalități ale produsului inițial.
(23) În contextul prezentei directive de modificare, termenul „produse textile uzate” ar trebui să fie înțeles ca referindu-se la produsele textile colectate separat care sunt aruncate de către utilizatorul final, indiferent dacă au fost sau nu aruncate cu intenția și posibilitatea ca acestea să fie reutilizate. În etapa respectivă, produsele textile uzate ar putea fi adecvate pentru reutilizare sau ar putea fi deșeuri, nefiind încă evaluate. Din acest motiv, produsele textile uzate care sunt colectate separat ar trebui să fie considerate deșeuri în momentul colectării, cu excepția cazului în care sunt predate direct de utilizatorii finali și considerate ca fiind adecvate pentru reutilizare la punctul de colectare în urma unei evaluări imediate și profesioniste efectuate de către operatorul care le pregătește pentru reutilizare sau de către entitățile din economia socială. Sintagma „produse textile uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare” ar trebui să fie înțeleasă ca referindu-se la produsele textile care au fost evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare după colectare, sortare, pregătire pentru reutilizare sau după evaluarea profesionistă imediată de la punctul de colectare. Produsele textile uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare nu ar trebui să fie considerate deșeuri textile.
(24) Potrivit Comunicării Comisiei din 9 decembrie 2021 intitulate „Construirea unei economii în serviciul cetățenilor: un plan de acțiune pentru economia socială”, economia socială cuprinde o serie de entități cu diferite modele de afaceri și de organizare. Acestea își desfășoară activitatea într-o mare varietate de sectoare economice. Cele trei principii fundamentale ale economiei sociale sunt: (i) întâietatea oamenilor, precum și a obiectivelor sociale sau de mediu în raport cu profitul; (ii) reinvestirea totalității sau a majorității profiturilor și a excedentelor pentru a-și urmări mai departe obiectivele sociale sau de mediu și pentru a desfășura activități în interesul membrilor sau utilizatorilor săi sau al societății în general; și (iii) o guvernanță democratică sau participativă. În acest sens, entitățile din sectorul economiei sociale pot lua forma unor cooperative, societăți mutuale, asociații, inclusiv organizații de caritate, fundații, iar printre ele se pot număra și organizații religioase și bisericești. Entitățile din sectorul economiei sociale includ, de asemenea, entități de drept privat care sunt întreprinderi sociale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2021/1057 al Parlamentului European și al Consiliului (10).
(25) Există diferențe mari în ceea ce privește modul în care se derulează sau este planificată colectarea separată a textilelor, fie prin scheme de răspundere extinsă a producătorilor, fie prin alte abordări. Dacă se examinează schemele de răspundere extinsă a producătorilor, se constată, de asemenea, disparități pronunțate, de exemplu în ceea ce privește produsele care fac obiectul acestora, responsabilitatea producătorilor și modelele de guvernanță. Prin urmare, normele privind răspunderea extinsă a producătorilor prevăzute în Directiva 2008/98/CE ar trebui să se aplice schemelor de răspundere extinsă a producătorilor de produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte. Totuși, normele respective ar trebui să fie completate cu dispoziții specifice suplimentare relevante pentru caracteristicile sectorului textilelor, în special ponderea ridicată a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) în rândul producătorilor, rolul entităților din sectorul economiei sociale și importanța reutilizării în creșterea sustenabilității lanțului valoric al textilelor. De asemenea, normele respective ar trebui să fie mai detaliate și armonizate pentru a se evita crearea unei piețe fragmentate care ar putea avea un impact negativ asupra sectorului, în special asupra microîntreprinderilor și IMM-urilor, în ceea ce privește colectarea sau tratarea produselor textile, inclusiv reciclarea acestora, precum și pentru a oferi stimulente clare în vederea proiectării de produse textile sustenabile și a elaborării de politici sustenabile în acest domeniu și pentru a facilita dezvoltarea piețelor de materii prime secundare. În acest context, statele membre sunt încurajate să ia în considerare autorizarea mai multor organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, deoarece concurența dintre astfel de organizații poate să aducă beneficii mai mari consumatorilor, să sporească inovarea, să scadă costurile, să îmbunătățească colectarea separată a produselor textile și să diversifice opțiunile producătorilor care doresc să încheie contracte cu astfel de organizații.
(26) Potrivit Agenției Europene de Mediu, în prezent, mai puțin de 1 % din cantitatea totală de deșeuri de articole vestimentare este utilizată pentru a produce articole noi de îmbrăcăminte într-un mod caracterizat prin circularitate. În plus, majoritatea textilelor nu sunt proiectate într-un mod care să respecte principiile circularității și 78 % din totalul produselor textile necesită dezasamblare înainte de reciclarea textilelor în alte textile. Pentru a sprijini și a stimula dezvoltarea tehnologică și a infrastructurii, precum și cu scopul de a impulsiona proiectarea ecologică a textilelor, ar trebui să fie promovate investițiile în produse textile circulare pentru prevenirea generării de deșeuri textile, colectarea, sortarea, reutilizarea și reutilizarea locală a produselor textile, precum și reciclarea acestora și reciclarea de tip fibră la fibră. Cantitatea totală de deșeuri textile generate, care include îmbrăcămintea și încălțămintea, textilele de uz casnic, textilele de uz tehnic și deșeurile postindustriale și de preconsum, este estimată la 12,6 milioane de tone. Această cifră include fracțiunile care sunt aruncate ca deșeuri în etapa de fabricație a textilelor, în etapa de comerț cu amănuntul, precum și de către gospodării și entități comerciale.
(27) Statele membre ar trebui să impună organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor să asigure confidențialitatea datelor aflate în posesia lor în ceea ce privește informațiile proprietare sau informațiile care pot fi atribuite direct producătorilor individuali sau reprezentanților autorizați ai acestora. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (11), respectiva confidențialitate trebuie menținută pe parcursul proceselor de prelucrare, stocare și raportare a datelor, prin măsuri de securitate solide și standarde de protecție a datelor pentru a preveni accesul neautorizat sau potențialele încălcări ale securității datelor.
(28) Textilele de uz casnic și articolele de îmbrăcăminte și accesoriile de îmbrăcăminte reprezintă cea mai mare parte a consumului de textile din Uniune și contribuie cel mai mult la modelele nesustenabile de supraproducție și de supraconsum. De asemenea, toate sistemele de colectare separată existente în statele membre se concentrează pe textilele de uz casnic și pe îmbrăcăminte, precum și pe alte articole de îmbrăcăminte, accesorii și încălțăminte postconsum, care nu au în compoziție preponderent materiale textile. Prin urmare, domeniul de aplicare al schemei de răspundere extinsă a producătorilor instituite ar trebui să cuprindă produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte pentru uz casnic sau pentru alte utilizări, în cazul în care astfel de produse, enumerate în anexa IVc, sunt similare ca natură și compoziție cu cele pentru uz casnic. Alte utilizări în cazul produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc care sunt similare ca natură și compoziție cu cele pentru uz casnic ar trebui să includă utilizările profesionale, cu excepția cazului în care obligațiile de instituire a unor sisteme specifice de colectare separată și a unor operațiuni ulterioare de tratare a deșeurilor pentru astfel de produse pentru utilizări profesionale sunt deja prevăzute în prezenta directivă de modificare, în temeiul altor dispoziții decât cele incluse în articolele referitoare la răspunderea extinsă a producătorilor pentru textile și pentru gestionarea deșeurilor textile, sau în alte acte legislative relevante din dreptul Uniunii și din dreptul intern. Produsele pentru uz profesional, inclusiv uz militar, care pot prezenta riscuri în materie de siguranță, sănătate ori igienă sau care pot pune probleme de securitate ar trebui să fie excluse din schemele de răspundere extinsă a producătorilor instituite pentru produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc. Pentru a oferi securitate juridică producătorilor cu privire la produsele vizate de răspunderea extinsă a producătorilor, produsele cuprinse în domeniul de aplicare al directivei ar trebui să fie identificate prin trimitere la codurile din Nomenclatura combinată (NC) prevăzută în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (12).
(29) Potrivit Orientărilor politice pentru următoarea Comisie Europeană 2024-2029, Comisia va lucra la un nou act legislativ privind economia circulară, cu scopul de a contribui la apariția unei cereri pe piață de materiale secundare și a unei piețe unice pentru deșeuri, în special în ceea ce privește materiile prime critice. În acest context, se preconizează că legislația Uniunii privind deșeurile va fi actualizată, iar Comisia va evalua necesitatea de a modifica articolele 8, 8a și 10 din Directiva 2008/98/CE în vederea introducerii răspunderii extinse a producătorilor pentru fluxuri suplimentare de deșeuri, cum ar fi saltelele și covoarele, și în vederea armonizării suplimentare a operațiunilor de valorificare și a cerințelor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, inclusiv pentru registrele producătorilor.
(30) Sectorul textilelor este un mare consumator de resurse. În ceea ce privește producția de materii prime și de produse textile, consumul de îmbrăcăminte, încălțăminte și textile de uz casnic în Uniune generează presiuni și impacturi care sunt resimțite cel mai mult în țările terțe. În special, 73 % dintre articolele de îmbrăcăminte și textilele din gospodării utilizate în Europa provin din importuri. Totuși, astfel de presiuni și impacturi afectează și Uniunea, ca urmare a impactului lor mondial asupra climei și a mediului. Prevenirea, pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor textile sunt așadar în măsură să contribuie la reducerea amprentei de mediu a sectorului la nivel mondial, deci și la nivelul Uniunii. În plus, actualul mod de gestionare a deșeurilor textile, ineficient din punctul de vedere al resurselor, nu respectă ierarhia deșeurilor și provoacă daune mediului atât în Uniune, cât și în țările terțe, inclusiv prin emisiile de gaze cu efect de seră provenite din incinerare și depozitare.
(31) Scopul răspunderii extinse a producătorilor pentru produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte este de a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății în Uniune, de a crea o economie a colectării, a sortării, a reutilizării, a pregătirii pentru reutilizare și a reciclării, în special a reciclării de tip fibră la fibră, precum și de a oferi stimulente producătorilor astfel încât aceștia să se asigure că produsele lor sunt proiectate într-un mod care respectă principiile circularității. Pentru a se asigura faptul că obligațiile asociate răspunderii extinse a producătorilor nu se aplică retroactiv și că respectă principiul securității juridice, producătorii de produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte ar trebui să finanțeze costurile colectării, ale sortării în vederea reutilizării, ale pregătirii pentru reutilizare și ale reciclării, precum și ale reciclării și ale altor tipuri de tratare a produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au statutul de deșeu colectate, inclusiv în cazul produselor de consum nevândute considerate deșeuri, care au fost distribuite pe teritoriul statelor membre după intrarea în vigoare a prezentei directive de modificare. Producătorii respectivi ar trebui să finanțeze totodată și costurile privind: efectuarea unei anchete referitoare la compoziția deșeurilor municipale mixte colectate; furnizarea de informații utilizatorilor finali cu privire la impactul și gestionarea durabilă a textilelor; raportarea cu privire la colectarea separată, la reutilizare și la alte tipuri de tratare; tehnologiile de sortare și reciclare; sprijinirea cercetării și dezvoltării în domeniul proiectării ecologice de produse textile fără substanțe care prezintă motive de îngrijorare în compoziție.
(32) Întrucât contribuțiile financiare care trebuie să fie plătite de un producător ar trebui să acopere costurile de gestionare a deșeurilor legate de produsele pe care producătorul respectiv le pune la dispoziție pe piața Uniunii, statele membre ar trebui să se asigure că, în cazul în care produsele circulă în Uniune, este evitată plata unor astfel de contribuții în mai mult de un stat membru. Prin urmare, un producător ar trebui să achite contribuțiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor pentru produsele pe care le-a pus la dispoziție pe piața unui stat membru în cazul în care este probabil ca astfel de produse să devină deșeuri, cu excepția produselor care au părăsit teritoriul statului membru respectiv înainte de a fi vândute utilizatorilor finali sau de a deveni deșeuri.
(33) În temeiul articolului 193 din TFUE, măsurile de protecție adoptate în temeiul articolului 192 din TFUE nu împiedică niciun stat membru să mențină sau să introducă măsuri de protecție mai stricte, în condițiile stabilite de tratate și de jurisprudență. De exemplu, un stat membru ar putea menține o schemă de răspundere extinsă a producătorilor pentru deșeurile textile în cazul microîntreprinderilor care este deja instituită la momentul intrării în vigoare a prezentei directive de modificare.
(34) Producătorii ar trebui să aibă responsabilitatea de a institui sisteme de colectare care să colecteze toate produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au statutul de deșeu, precum și de a se asigura că acestea sunt fac apoi obiectul unui proces de sortare în vederea reutilizării, al pregătirii de reutilizare și al reciclării, cu scopul de a maximiza disponibilitatea articolelor de îmbrăcăminte și de încălțăminte de ocazie și de a reduce volumele produselor textile destinate tipurilor de tratare a deșeurilor care ocupă poziții inferioare în ierarhia deșeurilor. Asigurarea faptului că produsele textile pot fi și sunt utilizate și reutilizate pentru o perioadă mai lungă de timp este cea mai eficientă modalitate de a reduce în mod semnificativ impactul lor asupra climei și a mediului. Acest lucru ar trebui, de asemenea, să permită modelelor de afaceri sustenabile și circulare, de exemplu serviciilor de reutilizare, închiriere și reparare, de preluare și de comerț cu amănuntul de articole de ocazie să creeze noi locuri de muncă verzi și de calitate și posibilități de economisire pentru cetățeni. Este esențial ca producătorii să răspundă pentru deșeurile generate de produsele lor, pentru a decupla creșterea la nivelul sectorului de generarea de deșeuri textile. Producătorii ar trebui să răspundă și de reciclare, în special prin extinderea cu prioritate a reciclării de tip fibră la fibră, precum și a altor operațiuni de valorificare și eliminare.
(35) Producătorii și organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să finanțeze extinderea reciclării textilelor, în special a reciclării de tip fibră la fibră, pentru a face astfel posibilă reciclarea unei varietăți mai largi de materiale și a crea o sursă de materii prime pentru producția de textile în Uniune. De asemenea, este important ca producătorii să sprijine financiar cercetarea și inovarea care vizează evoluția tehnologică a soluțiilor de sortare automată și de sortare în funcție de compoziție, care permit separarea și reciclarea materialelor mixte și decontaminarea deșeurilor, făcând posibile soluții de reciclare de tip fibră la fibră de înaltă calitate și folosirea de fibre reciclate în compoziție. Pentru a facilita respectarea prezentei directive de modificare, statele membre au obligația să se asigure că operatorii economici din sectorul textil, în special IMM-uri, dispun de informații și asistență sub formă de ghiduri, sprijin financiar, acces la finanțare, materiale specializate de instruire a cadrelor de conducere și a personalului sau asistență organizațională și tehnică. În cazul în care informațiile și asistența sunt finanțate din resurse de stat, inclusiv atunci când sunt finanțate integral prin contribuții impuse de o autoritate publică și percepute de la întreprinderile vizate, acestea pot constitui ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. În astfel de cazuri, statele membre au obligația de a asigura respectarea normelor privind ajutoarele de stat. Mobilizarea investițiilor publice și private în circularitatea și decarbonizarea sectorului textilelor face și obiectul mai multor programe de finanțare și foi de parcurs ale Uniunii, cum ar fi instrumentul privind centrele de circularitate, precum și al unor cereri de propuneri specifice din cadrul programului Orizont Europa. De asemenea, este necesară o evaluare mai aprofundată a fezabilității stabilirii unor obiective ale Uniunii privind reciclarea textilelor, pentru a sprijini și a impulsiona dezvoltarea tehnologică și investițiile în infrastructura de reciclare, precum și promovarea proiectării ecologice în vederea reciclării.
(36) Produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au statutul de deșeu ar trebui să fie colectate separat de alte fluxuri de deșeuri precum metalele, hârtia și cartonul, sticla, materialele plastice, lemnul și biodeșeurile, pentru a le menține potențialul de reutilizare și potențialul de reciclare de înaltă calitate. Având în vedere impactul asupra mediului și pierderea de materiale cauzate de faptul că textilele uzate și deșeurile textile nu sunt colectate separat și, prin urmare, nu sunt tratate într-un mod adecvat din punctul de vedere al mediului, rețeaua de colectare a produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au statutul de deșeu ar trebui să acopere tot teritoriul statelor membre, inclusiv regiunile ultraperiferice, să fie aproape de utilizatorul final și să nu vizeze doar zonele și produsele în cazul cărora colectarea este profitabilă. Rețeaua de colectare ar trebui să fie organizată în cooperare cu alți actori activi în sectoarele gestionării și reutilizării deșeurilor, cum ar fi municipalitățile și entitățile din sectorul economiei sociale. Având în vedere beneficiile semnificative pentru mediu și climă ale reutilizării, scopul primordial și cel secundar ale rețelei de colectare ar trebui să fie colectarea produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte reutilizabile și, respectiv, reciclabile. O creștere susținută a colectării separate ar conduce la o performanță îmbunătățită în materie de reutilizare și de reciclare de calitate în lanțurile de aprovizionare cu textile, ar stimula utilizarea de materii prime secundare de calitate și ar sprijini planificarea investițiilor în infrastructura de sortare și prelucrare a textilelor. Pentru a verifica și a îmbunătăți eficacitatea rețelei de colectare și a campaniilor de informare, ar trebui ca cel puțin la nivelul NUTS 2 să se efectueze periodic anchete privind compoziția deșeurilor municipale mixte colectate, pentru a determina cantitatea de deșeuri de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte din acestea. În plus, ar trebui ca organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor să publice anual informații privind performanța sistemelor de colectare separată și cantitatea de deșeuri colectate separat, exprimată în greutate, care să indice o creștere susținută.
(37) Având în vedere rolul esențial al entităților din sectorul economiei sociale în sistemele existente de colectare a textilelor și potențialul acestora de a crea modele de afaceri locale, sustenabile, participative și favorabile incluziunii și locuri de muncă de calitate în Uniune, în concordanță cu obiectivele prevăzute în Comunicarea Comisiei din 9 decembrie 2021 intitulată „Construirea unei economii în serviciul cetățenilor: un plan de acțiune pentru economia socială”, introducerea schemelor de răspundere extinsă a producătorilor ar trebui să mențină și să sprijine activitățile entităților din sectorul economiei sociale implicate în gestionarea textilelor uzate. Entitățile respective ar trebui, așadar, să fie considerate, în sistemele de colectare separată, drept parteneri care sprijină extinderea reutilizării și a reparării și crearea de locuri de muncă de calitate pentru toți, în special pentru grupurile vulnerabile. Cerințele de sortare ar trebui să se aplice și produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au statutul de deșeu colectate de aceste entități. În acest sens, entitățile din sectorul economiei sociale ar trebui de asemenea să îi furnizeze autorității competente informații cu privire la colectarea de către ele a produselor textile și la gestionarea ulterioară a unor astfel de produse textile colectate în baza unor obligații minime de raportare. Statele membre ar trebui să poată scuti, total sau parțial, entitățile din sectorul economiei sociale de astfel de obligații de raportare, în cazul în care îndeplinirea acestora ar conduce la o sarcină administrativă disproporționată pentru entitățile respective.
(38) Producătorii și organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să se implice activ în furnizarea de informații utilizatorilor finali, în special consumatorilor, cu privire la obligativitatea colectării separate a produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au statutul de deșeu, la faptul că există sisteme de colectare și la rolul important care le revine utilizatorilor finali în a asigura prevenirea generării de deșeuri și gestionarea optimă din punct de vedere ecologic a deșeurilor textile. Printre aceste informații ar trebui să se regăsească și informații referitoare la diferitele posibilități de reutilizare a textilelor și a încălțămintei și la beneficiile pentru mediu ale consumului durabil, precum și la impactul social, de mediu și asupra sănătății al industriei confecțiilor textile. Utilizatorii finali ar trebui să fie, de asemenea, informați cu privire la importanța efectuării unor alegeri responsabile, sustenabile și în cunoștință de cauză cu privire la consumul de textile și a asigurării unei gestionări optime din punct de vedere ecologic a produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte care au statutul de deșeu. Aceste cerințe de informare se aplică în plus față de cerințele privind furnizarea de informații către utilizatorii finali în legătură cu produsele textile prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 1007/2011 (13) și (UE) 2024/1781 (14) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Pentru comunicarea informațiilor către toți utilizatorii finali ar trebui să se utilizeze tehnologiile moderne ale informației. Informațiile ar trebui să fie furnizate atât prin mijloace clasice, cum ar fi afișe în interior și în exterior și campanii pe platformele de comunicare socială, cât și prin mijloace mai inovatoare, cum ar fi accesul electronic la site-uri web prin coduri QR.
(39) Pentru a spori circularitatea textilelor și sustenabilitatea lor din punctul de vedere al mediului și pentru a reduce efectele negative asupra climei și a mediului, Regulamentul (UE) 2024/1781 prevede elaborarea unor cerințe obligatorii în materie de proiectare ecologică pentru produsele textile și de încălțăminte, care, în funcție de ceea ce va arăta evaluarea impactului că este benefic pentru creșterea sustenabilității din punctul de vedere al mediului a sectorului textilelor, vor reglementa durabilitatea, potențialul de reutilizare, de reparare și de reciclare de tip fibră la fibră, precum și conținutul obligatoriu de fibre reciclate din textile. De asemenea, Regulamentul (UE) 2024/1781 reglementează prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare pentru a permite reducerea lor la minimum și urmărirea lor astfel încât să se genereze cât mai puține deșeuri și să se îmbunătățească reciclarea, precum și pentru a preveni și a reduce cantitatea de fibre sintetice care pătrund în mediu în vederea diminuării semnificative a eliberării de microplastice. În plus, modularea taxelor de răspundere extinsă a producătorilor reprezintă un instrument economic eficace de stimulare a proiectării unor textile mai sustenabile, ceea ce va conduce, la rândul său, la o proiectare îmbunătățită, conformă cu principiile circularității. Pentru a oferi un stimulent puternic pentru proiectarea ecologică, ținând seama în același timp de obiectivele pieței interne și de structura sectorului textilelor, care este format în principal din IMM-uri, este necesar să se armonizeze criteriile de modulare a taxelor de răspundere extinsă a producătorilor pe baza celor mai relevanți parametri de proiectare ecologică, ceea ce va permite tratarea textilelor în conformitate cu ierarhia deșeurilor. Modularea taxelor respective în conformitate cu criteriile de proiectare ecologică ar trebui să se bazeze pe cerințele în materie de proiectare ecologică și pe metodologiile de măsurare a acestora care sunt adoptate pentru produse textile și de încălțăminte în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1781 privind proiectarea ecologică a produselor sustenabile sau, numai în cazul în care sunt adoptate, în temeiul altor acte legislative ale Uniunii care stabilesc criterii de sustenabilitate și metode de măsurare armonizate pentru produsele textile și de încălțăminte. Este necesar să se confere Comisiei competența de a adopta norme armonizate pentru modularea taxelor, cu scopul de a asigura alinierea criteriilor de modulare a taxelor la cerințele privind produsele.
(40) Practicile industriale și comerciale, cum ar fi moda de consum și cea de consum ultrarapid, influențează durata de utilizare a produsului și probabilitatea ca un produs să devină deșeu din cauza unor aspecte care nu sunt neapărat legate de proiectarea sa și se bazează adesea pe segmentarea pieței. Astfel de practici ar putea avea drept consecință aruncarea prematură a produsului înainte ca acesta să ajungă la finalul ciclului său de viață potențial, ceea ce duce la consumul excesiv de produse textile și, prin urmare, la generarea excesivă de deșeuri textile. Pentru a identifica mai bine aceste practici și pentru a permite modularea ecologică a taxelor de răspundere extinsă a producătorilor, statele membre ar putea avea în vedere criterii precum amploarea gamei de produse, înțeleasă ca numărul sortimentelor de produse oferite spre vânzare de către un producător, cu praguri definite pentru fiecare segment de piață, sau frecvența ofertelor, înțeleasă ca numărul sortimentelor de produse pentru fiecare segment de piață oferite spre vânzare de un producător într-o anumită perioadă, sau stimulente pentru reparații, înțelese ca probabilitatea ca produsul să fie reparat pe baza raportului dintre costul reparației și costul înlocuirii cu un produs nou sau a furnizării unui serviciu de reparare de către producător.
(41) Când stabilesc contribuția financiară în materie de răspundere extinsă a producătorilor solicitată microîntreprinderilor, statele membre ar trebui să țină seama de criterii precum volumul produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte care sunt puse la dispoziție pe piață, pentru a asigura o abordare proporțională, și ar trebui să reducă la minimum obligațiile de raportare.
(42) Pentru a se monitoriza îndeplinirea de către producători a obligațiilor financiare și organizatorice legate de gestionarea produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au statutul de deșeu pe care le pun la dispoziție pe piață pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru, fiecare stat membru ar trebui să instituie și să gestioneze un registru al producătorilor, iar producătorii ar trebui să fie obligați să se înregistreze. Pentru a se facilita înregistrarea respectivă, cerințele și formatul de înregistrare ar trebui să fie armonizate în întreaga Uniune în cea mai mare măsură posibilă, în special în cazul în care producătorii pun la dispoziție pe piață pentru prima dată produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte în diferite state membre. Informațiile din registru ar trebui să fie accesibile entităților care joacă un rol în verificarea respectării obligațiilor de răspundere extinsă a producătorilor și în luarea de măsuri pentru aplicarea acestora.
(43) Întrucât sectorul textilelor este alcătuit în proporție de 99 % din IMM-uri, punerea în aplicare a unei scheme de răspundere extinsă a producătorilor pentru produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte ar trebui să vizeze reducerea sarcinilor administrative cât mai mult posibil. Prin urmare, îndeplinirea răspunderii extinse a producătorilor ar trebui să fie exercitată în mod colectiv prin intermediul organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, inclusiv al oricăror organizații gestionate de stat care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, instituite de statul membru în cauză, și care își asumă responsabilitatea în numele lor. Organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să facă obiectul autorizării de către statele membre și să dovedească, printre altele, că dispun de mijloacele financiare necesare pentru a acoperi costurile obligațiilor legate de răspunderea extinsă a producătorilor. În cazul organizațiilor gestionate de stat care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, întrucât nu există un mandat din partea producătorului reprezentat, cerințele prevăzute în prezenta directivă referitoare la astfel de mandate nu ar trebui să se aplice.
(44) În temeiul articolului 30 din Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului (15), furnizorii de platforme online care permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții au obligația ca, înainte de a permite unui producător să le utilizeze serviciile, să obțină anumite informații de identificare de la comerciant și o autocertificare din partea comerciantului prin care acesta se angajează să ofere numai produse sau servicii care respectă normele aplicabile ale dreptului Uniunii. În sensul prezentei directive, producătorii care oferă produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte puse la dispoziție pe piață pentru prima dată pentru consumatorii situați în Uniune ar trebui să fie considerați comercianți în înțelesul articolului 30 din Regulamentul (UE) 2022/2065.
(45) Pentru a asigura aplicarea eficace a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, înregistrarea în registrul producătorilor de textile înființat în temeiul prezentei directive ar trebui să fie considerată drept informație adecvată în sensul articolului 30 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2022/2065. Mai mult, autocertificarea menționată la articolul 30 alineatul (1) litera (e) din respectivul regulament ar trebui să acopere angajamentul producătorului de a oferi numai produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte cărora li se aplică cerințele privind răspunderea extinsă a producătorilor prevăzute în prezenta directivă. Respectarea cerințelor prevăzute la articolul 30 alineatul (1), literele (d) și (e) din Regulamentul (UE) 2022/2065 nu ar trebui să fie considerată ca ducând la o obligație generală de a monitoriza informațiile pe care furnizorii de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu producătorii le transmit sau le stochează, sau de a căuta activ fapte sau circumstanțe care indică o activitate ilegală. Furnizorilor de platforme de acest tip li se aplică normele privind asigurarea respectării prevăzute în capitolul IV din Regulamentul (UE) 2022/2065 în ceea ce privește cerințele respective.
(46) Situații indezirabile de evitare a obligațiilor ar putea apărea și în ceea ce îi privește pe furnizorii de servicii de logistică. Prezenta directivă introduce dispoziții menite să prevină astfel de situații indezirabile, printr-o abordare similară cu cea din Regulamentul (UE) 2022/2065, în ceea ce privește furnizorii de platforme online.
(47) Creșterea rapidă a pieței comerțului electronic aduce cu sine numeroase oportunități, dar reprezintă, de asemenea, o provocare semnificativă, în special în ceea ce privește protecția mediului. Deși interzice impunerea unor obligații generale de monitorizare furnizorilor de servicii intermediare, Regulamentul (UE) 2022/2065 stabilește responsabilități clare și obligații de diligență pentru furnizorii de platforme online în vederea combaterii conținutului ilegal disponibil în cadrul serviciilor lor. În special, în temeiul capitolului III secțiunea 4 din regulamentul respectiv, furnizorii de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții pot fi considerați răspunzători dacă nu își respectă obligațiile specifice în calitate de intermediari în vânzarea online de bunuri. Supravegherea și monitorizarea respectării obligațiilor prevăzute în regulamentul respectiv vor sprijini aplicarea și respectarea Directivei 2008/98/CE, în special prin asigurarea faptului că informațiile pe care platformele online respective le primesc de la comercianți sunt exacte, complete, actualizate și disponibile în interfața lor online. Comisia și autoritățile naționale competente ar trebui să își exercite competențele de monitorizare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2065 și cu Directiva 2008/98/CE, după caz, și, atunci când se impune, ar trebui să acționeze în strânsă cooperare pentru a asigura respectarea de către furnizorii de platforme online.
(48) Pentru a asigura faptul că tratarea textilelor este conformă cu ierarhia deșeurilor, organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să se asigure că toate produsele textile și articolele de încălțăminte colectate separat fac obiectul unor operațiuni de sortare în urma cărora rezultă articole care sunt adecvate pentru reutilizare și care satisfac nevoile piețelor de produse textile de ocazie și ale piețelor de materii prime provenite din reciclare, din Uniune și de la nivel mondial. Având în vedere beneficiile de mediu mai mari asociate prelungirii duratei de viață a textilelor, principalul obiectiv al operațiunilor de sortare ar trebui să fie reutilizarea, urmând apoi sortarea în vederea reciclării, în cazul în care, în baza unei evaluări profesioniste, articolele sunt considerate ca nefiind reutilizabile. Cerințele de sortare respective ar trebui să fie definite de Comisie cu titlu prioritar, ca parte a criteriilor armonizate ale Uniunii de stabilire a încetării statutului de deșeu al produselor textile uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare și al celor reciclate, inclusiv cerințele vizând sortarea inițială care poate avea loc la punctul de colectare. Astfel de criterii armonizate ar trebui să asigure consecvența și o calitate ridicată a fracțiunilor colectate, precum și a fluxurilor de materiale sortate, a operațiunilor de valorificare a deșeurilor și a materiilor prime secundare expediate transfrontalier, ceea ce, la rândul său, ar trebui să faciliteze extinderea lanțurilor valorice de reutilizare și reciclare. Nu ar trebui să fie considerate deșeuri produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate care sunt predate direct de utilizatorii finali și considerate ca fiind adecvate pentru reutilizare la punctul de colectare în baza unei evaluări profesioniste efectuate de către operatorii care le pregătesc pentru reutilizare sau de către entitățile din sectorul economiei sociale. Întrucât utilizatorul final nu este instruit să facă distincția între articolele reutilizabile și cele reciclabile, este necesară o evaluare profesionistă. O evaluare profesionistă înseamnă că decizia finală de a clasifica produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate ca fiind adecvate pentru reutilizare nu este lăsată la latitudinea utilizatorului final, ci a persoanelor care recepționează produsele utilizate la punctul de colectare și care beneficiază de cursuri de formare sau orientări pentru a asigura o evaluare adecvată. Atunci când reutilizarea, pregătirea pentru reutilizare sau reciclarea nu este posibilă din punct de vedere tehnic, ar trebui să se aplice în continuare ierarhia deșeurilor, evitându-se eliminarea în depozite de deșeuri dacă este posibil, în special în cazul textilelor biodegradabile care reprezintă o sursă de emisii de metan, și realizându-se recuperarea energiei atunci când se recurge la incinerare.
(49) Comisia va elabora și va propune un act de punere în aplicare pentru stabilirea criteriilor de încetare a statutului de deșeu pentru textile, pe baza lucrărilor în curs ale Centrului Comun de Cercetare. Criteriile de încetare a statutului de deșeu ar trebui să includă criterii pentru produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare și pentru produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte reciclate.
(50) Exporturile de produse textile uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare și de deșeuri textile către destinații din afara Uniunii au crescut constant în ultima vreme, exporturile reprezentând cel mai mare procent pe piața reutilizării textilelor postconsum generate în Uniune. Având în vedere că se preconizează o creștere semnificativă a cantității de deșeuri textile care vor fi colectate după introducerea colectării separate până în 2025, este important ca, în scopul asigurării unui nivel ridicat de protecție a mediului, să se intensifice eforturile de combatere a expedierilor ilegale către țări terțe a deșeurilor deghizate în non-deșeuri. Pe baza Regulamentului (UE) 2024/1157 al Parlamentului European și al Consiliului (16) și pentru a se asigura gestionarea durabilă a textilelor postconsum și a combate expedierile ilegale de deșeuri, ar trebui să se prevadă ca toate produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate care au fost colectate separat să facă obiectul unei operațiuni de sortare înainte de expediere. În plus, ar trebui să se prevadă ca toate produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate colectate separat să fie considerate deșeuri și să facă obiectul legislației Uniunii privind deșeurile, inclusiv al legislației Uniunii privind expedierile de deșeuri, până în momentul în care au fost supuse unei operațiuni de sortare de către un operator instruit în sortarea în vederea reutilizării și a reciclării, care le poate clasifica drept adecvate pentru reutilizare. Sortarea ar trebui să se efectueze în conformitate cu cerințele armonizate privind sortarea, care generează fracțiuni reutilizabile de înaltă calitate ce satisfac nevoile piețelor destinatare de produse textile de ocazie din Uniune și de la nivel mondial, și prin stabilirea unor criterii de diferențiere între produsele uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare și deșeuri. Expedierile de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare ar trebui să fie însoțite de informații care să demonstreze că articolele respective sunt rezultatul unei operațiuni de sortare sau de pregătire pentru reutilizare, împreună cu informații despre întreprinderea responsabilă pentru această operație în vederea creșterii transparenței și responsabilității procesului, precum și că articolele sunt adecvate pentru reutilizare. Atât organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, cât și entitățile din sectorul economiei sociale ar trebui să raporteze cu privire la exportul de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte care au statutul de deșeu și cu privire la exportul de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare, ceea ce ar permite statelor membre să monitorizeze astfel de exporturi în vederea unei mai bune înțelegeri a lanțului valoric al textilelor.
(51) Pentru a îndeplini obiectivele prevăzute în prezenta directivă, statele membre ar trebui să își evalueze și adapteze programele de prevenire a generării de deșeuri alimentare în vederea includerii de noi măsuri, după caz, cu implicarea mai multor parteneri din sectorul public și din cel privat, inclusiv a producătorilor, distribuitorilor, furnizorilor, comercianților cu amănuntul și furnizorilor de servicii alimentare, precum și a actorilor din sectorul economiei sociale și a organizațiilor pentru protecția mediului și a consumatorilor, întreprinzând acțiuni coordonate adaptate pentru a aborda punctele critice specifice, precum și atitudinile și comportamentele care conduc la generarea de deșeuri alimentare. În pregătirea acestor programe, statele membre s-ar putea inspira din recomandările formulate de Grupul de dezbatere al cetățenilor privind deșeurile de alimente, din compendiul Forumului european al consumatorilor privind deșeurile alimentare, care conține instrumente, bune practici și recomandări pentru reducerea risipei alimentare, precum și din schimburile din cadrul Platformei UE privind pierderile alimentare și risipa de alimente.
(52) Responsabilitatea clară și guvernanța măsurilor de prevenire a deșeurilor alimentare sunt esențiale pentru a asigura coordonarea eficace a acțiunilor menite să impulsioneze schimbarea și să asigure atingerea obiectivelor stabilite în prezenta directivă. Având în vedere că este vorba de o agendă comună pentru multe dintre autoritățile statelor membre și că există o mare diversitate de părți interesate implicate în combaterea generării de deșeuri alimentare în statele membre, este nevoie să se desemneze o autoritate competentă care să fie responsabilă de coordonarea generală a acțiunilor la nivel național.
(53) Ar trebui să fie îmbunătățită granularitatea informațiilor privind gestionarea textilelor municipale postconsum la nivelul Uniunii, cu scopul de a monitoriza mai eficient reutilizarea produselor, inclusiv reutilizarea textilelor și pregătirea acestora pentru reutilizare, inclusiv în vederea eventualei stabiliri a unor obiective de performanță în viitor. Datele privind reutilizarea și pregătirea pentru reutilizare reprezintă fluxuri de date esențiale pentru monitorizarea decuplării generării de deșeuri de creșterea economică și pentru tranziția către o economie circulară, durabilă și favorabilă incluziunii. Prin urmare, fluxurile de date în cauză ar trebui să fie gestionate de Agenția Europeană de Mediu.
(54) Este esențial ca statele membre și Comisia să continue să dezvolte, să sprijine și să extindă campaniile de informare și educare privind prevenirea și gestionarea deșeurilor. Deși gradul general de conștientizare a importanței de a preveni generarea de deșeuri și de a gestiona adecvat deșeurile se îmbunătățește în toate sectoarele, sunt încă necesare progrese suplimentare.
(55) Decizia delegată (UE) 2019/1597 stabilește o metodologie comună și cerințele minime de calitate pentru măsurarea uniformă a nivelurilor de deșeuri alimentare, în conformitate cu articolul 9 alineatul (8) din Directiva 2008/98/CE. În vederea îmbunătățirii calității, fiabilității și comparabilității datelor raportate de statele membre cu privire la nivelurile de deșeuri alimentare, inclusiv printr-o consolidare sporită a consecvenței metodelor de măsurare utilizate de statele membre, competența de a adopta acte delegate prevăzută în dispoziția respectivă ar trebui să fie delegată în continuare Comisiei. Din motive de claritate, această împuternicire ar trebui să fie prevăzută, cu adaptări minore, într-un nou articol, care să abordeze în mod specific prevenirea generării de deșeuri alimentare.
(56) Pentru a alinia codurile NC enumerate în Directiva 2008/98/CE la codurile NC enumerate în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87, ar trebui să fie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce privește modificarea anexei IVc la Directiva 2008/98/CE. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, iar consultările respective să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (17). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(57) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 2008/98/CE, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește un format armonizat pentru înregistrarea în registrul producătorilor de produse textile, asociate textilelor sau de încălțămintea și criterii de modulare a taxelor pentru răspunderea extinsă a producătorilor în cazul textilelor și un factor de corecție prin care să se țină seama de creșterea sau scăderea turismului în raport cu perioada de referință aferentă obiectivului de reducere a deșeurilor alimentare stabilit în prezenta directivă pentru comerțul cu amănuntul și alte forme de distribuție de alimente, pentru restaurante și servicii de alimentație și pentru gospodării. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (18).
(58) Prin urmare, Directiva 2008/98/CE ar trebui să fie modificată în consecință.
(59) Este important ca punerea în aplicare de către statele membre a Directivei 1999/31/CE a Consiliului (19) să fie îmbunătățită în mod substanțial și rapid, pentru a se evita daunele aduse mediului în Uniune, inclusiv problemele transfrontaliere, cauzate de depozitarea ilegală a deșeurilor. Ca atare, Comisia ar trebui să evalueze Directiva 1999/31/CE pentru a analiza modalitățile de consolidare a punerii sale în aplicare și să prezinte, după caz, o propunere legislativă de modificare a acesteia. În plus, în funcție de rezultatul unei posibile actualizări a legislației Uniunii privind deșeurile în urma viitorului act legislativ privind economia circulară, astfel cum se menționează în Comunicarea Comisiei din 26 februarie 2025 intitulată „Pactul pentru o industrie curată: o foaie de parcurs comună pentru competitivitate și decarbonizare”, Comisia ar trebui să evalueze Directiva 2008/98/CE și să prezinte, după caz, o propunere legislativă. În contextul evaluării respective și dată fiind lipsa actuală de date fiabile cu privire la deșeurile de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte și la finanțarea schemelor de răspundere extinsă a producătorilor care urmează să fie instituite de statele membre, Comisia ar trebui să evalueze în primul rând posibilitatea de stabilire a unor obiective referitoare la prevenirea generării de deșeuri, la colectare, la pregătirea pentru reutilizare și la reciclare; în al doilea rând, Comisia ar trebui să verifice dacă schemele naționale de răspundere extinsă a producătorilor pentru produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte sunt finanțate în mod eficace, inclusiv dacă operatorii comerciali din domeniul reutilizării ar putea contribui financiar la finanțarea schemelor de răspundere extinsă a producătorilor. În plus, Comisia ar trebui de asemenea să evalueze posibilitatea ca statele membre să instituie o sortare prealabilă a deșeurilor municipale mixte pentru a se evita ca deșeurile care ar putea fi recuperate în vederea pregătirii pentru reutilizare sau reciclare să fie trimise la incinerare sau aruncate în depozite de deșeuri.
(60) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea sustenabilității din punctul de vedere al mediului a gestionării deșeurilor alimentare și a textilelor uzate și a deșeurilor textile și asigurarea liberei circulații a textilelor uzate și a deșeurilor textile pe piața internă, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective,