Directiva 97/7/CE a Parlamentului European Și a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecția consumatorilor cu privire la contractele la distanță

Articolul 1

Obiect Obiectul prezentei directive este apropierea actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre privind contractele la distanță între consumatori și furnizori.

Articolul 2

Definiții În sensul prezentei directive: 1. „contract la distanță” înseamnă orice contract privind bunuri sau servicii, încheiat între un furnizor și un consumator, în cadrul unei sistem organizat de vânzare sau de prestare de servicii la distanță organizat de furnizor, care, pentru acest contract, utilizează exclusiv unul sau mai multe mijloace de comunicare la distanță până la momentul în care este încheiat contractul și inclusiv acel moment; 2. „consumator” înseamnă orice persoană fizică care, în contractele reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri care sunt în afara activității sale profesionale; 3. „furnizor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care, în contracte reglementate de prezenta directivă, acționează în capacitatea sa profesională; 4. „mijloc de comunicare la distanță” înseamnă orice mijloc care, fără prezența fizică simultană a furnizorului și consumatorului, poate fi utilizat pentru încheierea unui contract între aceste părți. O listă care indică mijloacele reglementate de prezenta directivă figurează în anexa I; 5. „operator de mijloc de comunicare” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, publică sau privată, a cărei activitate profesională constă în a pune la dispoziția furnizorilor unul sau mai multe mijloace de comunicare la distanță.

Articolul 3

Derogări (1) Prezenta directivă nu se aplică contractelor: — privind servicii financiare a căror listă neexhaustivă figurează în anexa II; — încheiate prin intermediul automatelor sau incintelor comerciale automatizate; — încheiate cu operatori de telecomunicații prin folosirea telefoanelor publice cu plată; — încheiate în scopul construcției și vânzării de bunuri imobiliare sau referitoare la alte drepturi privind bunuri imobiliare, cu excepția închirierii; — încheiate în urma unei licitații. (2) Articolele 4, 5, 6 și articolul 7 alineatul (1) nu se aplică: — contractelor de furnizare de produse alimentare, băuturi sau alte bunuri de consum curent furnizate la domiciliului consumatorului, la reședința acestuia sau la locul său de muncă prin distribuitori stabili; — contractelor de furnizare de servicii de cazare, transport, alimentație, distracții, atunci când furnizorul se angajează, la încheierea contractului, să furnizeze aceste servicii la o dată anume sau pentru o perioadă anume; în mod excepțional, în cazul activităților de distracții în aer liber, furnizorul poate să-și rezerve dreptul de a nu aplica articolul 7 alineatul (2), în anumite împrejurări.

Articolul 4

Informații prealabile (1) Consumatorul trebuie să beneficieze, în timp util înainte de încheierea contractului, de informațiile următoare: (a) identitatea furnizorului și, în cazul în care contractul necesită plata în avans, adresa acestuia; (b) caracteristicile esențiale ale bunurilor sau serviciilor; (c) prețul bunurilor sau serviciilor, cu toate taxele incluse; (d) costuri de livrare, după caz; (e) modalități de plată, de livrare sau de executare; (f) existența unui drept de retractare, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 6 alineatul (3); (g) costul de utilizare a mijloacelor de comunicare la distanță, atunci când este calculat pe baza unui alt tarif decât tariful de bază; (h) durata de valabilitate a ofertei sau a prețului; (i) după caz, durata minimă a contractului în cazul contractelor privind furnizarea continuă sau repetată a bunurilor sau serviciilor. (2) Informațiile menționate la alineatul (1), al căror scop comercial trebuie să apară fără echivoc, se furnizează într-o manieră clară și inteligibilă, pe orice cale adecvată mijloacelor de comunicare la distanță utilizate, cu respectarea, mai ales, a principiilor bunei credințe în materie de tranzacții comerciale și a principiilor care reglementează protecția persoanelor care nu au capacitatea de a-și da consimțământul, în conformitate cu legislația statelor membre, cum sunt minorii. (3) De asemenea, în cazul comunicărilor telefonice, se indică explicit la începutul oricărei conversații cu consumatorul identitatea furnizorului și scopul comercial al apelului.

Articolul 5

Confirmarea scrisă a informațiilor (1) Consumatorul trebuie să primească, în scris sau pe un alt suport durabil disponibil și la care are acces, confirmarea informațiilor menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (a)-(f), în timp util pe parcursul executării contractului și până la momentul livrării, în cazul bunurilor care nu sunt destinate livrărilor către terți, cu excepția cazului în care aceste informații au fost deja furnizate consumatorului înainte de încheierea contractului, în scris sau pe un alt suport durabil disponibil și la care acesta are acces. În orice caz trebuie să se menționeze următoarele: — o informare scrisă asupra condițiilor și modalităților de exercitare a dreptului de retractare, în sensul articolului 6, inclusiv cazurile menționate la articolul 6 alineatul (3) prima liniuță; — adresa geografică a sediului furnizorului unde consumatorul poate prezenta reclamațiile sale; — informații privind serviciile după vânzare și garanțiile comerciale existente; — condițiile de reziliere a contractului, atunci când acesta este pe durată nedeterminată sau pe o perioadă mai mare de un an. (2) Alineatul (1) nu se aplică serviciilor a căror executare este realizată cu ajutorul unui mijloc de comunicare la distanță, atunci când aceste servicii sunt furnizate o singură dată și sunt facturate de operatorul mijlocului de comunicare la distanță. Cu toate acestea, consumatorul trebuie să aibă posibilitatea, în toate cazurile, să cunoască adresa geografică a sediului furnizorului la care consumatorul își poate prezenta reclamațiile.

Articolul 6

Dreptul de retractare (1) Pentru orice contract la distanță, consumatorul dispune de un termen de cel puțin șapte zile lucrătoare pentru a se retracta din contract, fără penalități și fără indicarea vreunui motiv. Singurele cheltuieli care pot fi imputate consumatorului datorită exercitării dreptului său de a se retracta sunt costurile directe de returnare a mărfurilor. Termenul de exercitare a acestui drept curge: — pentru bunuri, de la data recepției de către consumator, atunci când obligațiile prevăzute la articolul 5 au fost îndeplinite; — pentru servicii, de la data încheierii contractului sau la data în care obligațiile prevăzute la articolul 5 au fost îndeplinite, în cazul în care acestea au fost îndeplinite după încheierea contractului, cu condiția ca termenul să nu depășească termenul de trei luni prevăzut de alineatul următor. În cazul în care furnizorul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la articolul 5, termenul este de trei luni. Acest termen curge: — pentru bunuri, de la data recepției lor de către consumator; — pentru servicii, de la data încheierii contractului. În cazul în care informațiile menționate la articolul 5 sunt furnizate în acest termen de trei luni, termenul de șapte zile lucrătoare prevăzut de primul alineat începe să curgă din acest moment. (2) În cazul în care dreptul de retractare a fost exercitat de către consumator în conformitate cu prezentul articol, furnizorul este obligat să ramburseze gratis sumele plătite de consumator. Singurele cheltuieli care pot fi imputate consumatorului datorită exercitării dreptului de retractare sunt costurile directe ale returnării bunurilor. Rambursarea trebuie efectuată cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de treizeci de zile. (3) Cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel, consumatorul nu-și poate exercita dreptul de retractare prevăzut la alineatul (1) în ceea ce privește contractele: — pentru furnizarea de servicii, în cazul în care executarea a început, cu acordul consumatorului, înainte ca termenul de șapte zile lucrătoare prevăzut la alineatul (1) să expire; — pentru furnizarea de bunuri sau servicii al căror preț depinde de fluctuațiile de pe piața financiară pe care furnizorul nu poate să le controleze; — pentru furnizarea de bunuri confecționate după specificațiile prezentate de consumator sau personalizate în mod clar sau care, după natura lor, nu pot fi returnate sau sunt susceptibile a se deteriora sau a se perima rapid; — pentru furnizarea de înregistrări audio sau video sau de programe informatice care au fost desigilate de către consumator; — pentru furnizarea de ziare, periodice și reviste; — pentru servicii de jocuri și loterie. (4) Statele membre prevăd în legislația lor pentru a se asigura că: — în cazul în care prețul bunurilor sau serviciilor este în întregime sau parțial acoperit de un credit acordat de furnizor sau — în cazul în care acest preț este în întregime sau parțial acoperit de un credit acordat consumatorului de un terț, pe baza unui acord între terț și furnizor; contractul de credit este reziliat, fără penalități, în cazul în care consumatorul își exercită dreptul de retractare, în conformitate cu alineatul (1). Statele membre stabilesc modalitățile de reziliere a contractului de credit.

Articolul 7

Executarea (1) Cu excepția cazului în care părțile nu au convenit altfel, furnizorul trebuie să execute comanda în termen de cel mult treizeci de zile de la data următoare celei în care consumatorul a transmis comanda sa furnizorului. (2) În cazul în care furnizorul nu-și respectă obligațiile ce-i revin în temeiul contractului, pe motiv că bunurile sau serviciile comandate nu sunt disponibile, consumatorul trebuie să fie informat de această situație și trebuie să poată obține rambursarea tuturor sumelor pe care le-a plătit în cel mai scurt timp, și, în orice caz, în termen de treizeci de zile. (3) Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă ca furnizorul să poată furniza consumatorului bunuri sau servicii la o calitate și la un preț echivalent, în cazul în care această posibilitate a fost prevăzută anterior încheierii contractului sau în contract. Consumatorul este informat despre această posibilitate într-o manieră clară și inteligibilă. Cheltuielile de returnare a bunurilor, ca urmare a exercitării dreptului de retractare sunt, în acest caz, în sarcina furnizorului, iar consumatorul trebuie să fie informat cu privire la aceasta. În aceste cazuri, furnizarea de bunuri sau servicii nu poate fi asimilată unei vânzări necomandate, în sensul articolului 9.

Articolul 8

Plata prin card bancar Statele membre asigură existența unor măsuri corespunzătoare pentru a permite consumatorului: — să ceară anularea unei plăți în caz de utilizare frauduloasă a cardului său de plată, în cadrul unui contract la distanță reglementat de prezenta directivă; — în caz de utilizare frauduloasă, să fie ori recreditat cu sumele plătite ori acestea să-i fie restituite.

Articolul 9

Vânzări necomandate Statele membre iau măsurile necesare pentru: — interzicerea furnizării de bunuri sau servicii unui consumator fără ca acestea să fie comandate în prealabil de către consumator, atunci când această furnizare implică o cerere de plată; — exonerarea consumatorului de orice obligație, în cazul furnizării necomandate, absența răspunsului neavând valoare de consimțământ.

Articolul 10

Restricții asupra utilizării anumitor mijloace de comunicare la distanță (1) Utilizarea de către un furnizor a următoarelor mijloace necesită consimțământul prealabil al consumatorului: — sistemul automatizat de apelare fără intervenție umană (automat de apel); — fax. (2) Statele membre se asigură că mijloacele de comunicare la distanță, altele decât cele menționate la alineatul (1), care permit folosirea comunicațiilor individuale, să fie utilizate numai în absența opoziției clare a consumatorului.

Articolul 11

Căi de atac judiciare sau administrative (1) Statele membre iau măsuri pentru a asigura mijloacele adecvate și eficace de respectare a dispozițiilor prezentei directive, în interesul consumatorului. (2) Mijloacele menționate la alineatul (1) cuprind dispoziții care permit unuia sau mai multora dintre următoarele organisme, astfel cum este stabilit de legislația internă, să introducă o acțiune în față unei instanțe judecătorești sau a organelor administrative competente, potrivit legislației interne, pentru a se asigura aplicarea dispozițiilor de drept intern de punere în aplicare a prezentei directive: (a) organismele publice sau reprezentanții lor; (b) organizațiile de consumatori având un interes legitim în protecția consumatorilor; (c) organizațiile profesionale având un interes legitim de a acționa. (3) (a) Statele membre pot stabili ca sarcina probei privind existența unei informări prealabile, a unei confirmări scrise, a respectării termenelor sau a consimțământului consumatorului să revină furnizorului. (b) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că furnizorii și operatorii mijloacelor de comunicație, atunci când sunt în măsură să facă acest lucru, pun capăt practicilor care nu sunt conforme cu măsurile adoptate în temeiul prezentei directive. (4) Statele membre pot prevedea ca supravegherea voluntară de către organismele autonome a respectării dispozițiilor prezentei directive și recurgerea la aceste organisme pentru soluționarea litigiilor să se adauge mijloacelor pe care statele membre trebuie să le prevadă pentru a asigura respectarea dispozițiilor prezentei directive.

Articolul 12

Caracterul obligatoriu (1) Consumatorul nu poate renunța la drepturile pe care i le conferă transpunerea prezentei directive în legislația internă. (2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că consumatorul nu este privat de protecția acordată de prezenta directivă datorită alegerii legislației unei țări nemembre ca legislație aplicabilă contractului, atunci când contractul are o legătură strânsă cu teritoriul unuia sau mai multor state membre.

Articolul 13

Norme comunitare (1) Dispozițiile prezentei directive se aplică în măsura în care nu există dispoziții speciale în reglementările comunitare în legătură cu anumite tipuri de contracte la distanță, în integralitatea lor. (2) Atunci când reglementările comunitare specifice conțin dispoziții care reglementează numai anumite aspecte ale furnizării de bunuri sau servicii, se aplică, de preferință, aceste dispoziții decât dispozițiile prezentei directive, pentru aceste aspecte concrete ale contractelor la distanță.

Articolul 14

Clauză minimală Statele membre pot introduce sau menține, în domeniul reglementat de prezenta directivă, dispoziții mai stricte, compatibile cu prevederile tratatului, pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecție a consumatorului. Aceste dispoziții cuprind, după caz, interzicerea, pentru motive de interes general, a comercializării pe teritoriul lor a anumitor produse sau servicii, în special medicamente, prin contracte la distanță, cu respectarea prevederilor tratatului.

Articolul 15

Punerea în aplicare (1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de trei ani de la data intrării sale în vigoare. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. (2) Atunci când statele membre adoptă actele prevăzute la alineatul (1), ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. (3) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. (4) În termen de patru ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului asupra punerii în aplicare a prezentei directive, însoțit, după caz, de o propunere de revizuire a acesteia.

Articolul 16

Informarea consumatorului Statele membre iau măsurile necesare pentru informarea consumatorului asupra legislației interne care transpune prezenta directivă și încurajează, după caz, organizațiile profesionale să informeze consumatorii asupra codurilor lor de practică.

Articolul 17

Sistemele de reclamații Comisia studiază posibilitatea de a stabili mijloace eficace pentru tratarea reclamațiilor consumatorilor cu privire la vânzarea la distanță. În termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia înaintează un raport Parlamentului European și Consiliului privind rezultatele studiilor realizate, însoțit după caz, de propuneri.

Articolul 18

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 19

Prezenta directivă se adresează statelor membre.