Recitale
(1) Directiva 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2005 de stabilire a unui cadru pentru fixarea cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele consumatoare de energie (3) a fost modificată în mod substanțial. Deoarece urmează să îi fie aduse și alte modificări, care se limitează strict la extinderea domeniului de aplicare a respectivei directive pentru a include toate produsele cu impact energetic, directiva în cauză ar trebui să fie reformată în interesul clarității.
(2) Neconcordanțele dintre actele cu putere de lege sau măsurile administrative adoptate de statele membre în materie de proiectare ecologică a produselor cu impact energetic pot crea bariere în calea schimburilor comerciale și denatura concurența în Comunitate și pot avea astfel un impact direct asupra stabilirii și funcționării pieței interne. Armonizarea legislațiilor naționale este singurul mijloc de a preîntâmpina apariția unor astfel de bariere în calea schimburilor comerciale și a concurenței neloiale. Extinderea domeniului de aplicare la toate produsele cu impact energetic asigură posibilitatea armonizării la nivel comunitar a cerințelor de proiectare ecologică pentru toate produsele cu impact energetic semnificative.
(3) Produsele cu impact energetic au o pondere importantă în consumul de resurse naturale și de energie la nivelul Comunității. Acestea prezintă și alte forme importante de impact asupra mediului. Pentru marea majoritate a categoriilor de produse disponibile pe piața comunitară, pot fi observate grade foarte diferite de impact asupra mediului, deși produsele prezintă performanțe funcționale similare. În interesul dezvoltării durabile, ar trebui încurajată ameliorarea continuă a impactului general al acestor produse asupra mediului, în special prin identificarea surselor majore de impact negativ asupra mediului și evitarea transferului de poluare, atunci când respectiva ameliorare nu presupune costuri excesive.
(4) Numeroase produse cu impact energetic au un potențial de ameliorare semnificativ în vederea reducerii impactului asupra mediului și a economisirii de energie printr-o mai bună proiectare, ceea ce conduce, de asemenea, la economii pentru întreprinderi și pentru utilizatorii finali. Pe lângă produsele care utilizează, produc, transferă sau măsoară energia, anumite produse cu impact energetic, inclusiv produsele utilizate în construcții, cum ar fi ferestrele și materialele izolante, sau produsele care utilizează apa, cum ar fi duzele dușurilor sau robinetele, ar putea, de asemenea, contribui în timpul utilizării la realizarea de importante economii de energie.
(5) Proiectarea ecologică a produselor este un factor esențial în strategia comunitară privind politica integrată a produselor. Ca abordare preventivă, destinată să optimizeze performanțele de mediu ale produselor simultan cu păstrarea funcționalității acestora, aceasta oferă noi și reale posibilități pentru producători, pentru consumatori și pentru întreaga societate.
(6) Sporirea eficienței energetice – printre opțiunile disponibile fiind și utilizarea mai eficientă a energiei electrice la nivelul consumatorilor finali – este privită ca având o contribuție substanțială la atingerea țintelor de emisii de gaze cu efect de seră în Comunitate. Cererea de energie electrică reprezintă categoria energetică cu cea mai rapidă creștere la consumatorul final și se estimează că va crește în următorii 20 până la 30 de ani, în absența unei acțiuni politice care să contracareze această tendință. Este posibilă o reducere semnificativă a consumului de energie, după cum sugerează Comisia în Programul european privind schimbările climatice (ECCP). Schimbările climatice reprezintă una dintre prioritățile celui de Al șaselea program comunitar de măsuri pentru mediu, instituit prin Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4). Economia de energie reprezintă cel mai eficient mijloc, din punct de vedere al costurilor, de a spori siguranța aprovizionării și de a reduce dependența de importuri. În consecință, ar trebui să se adopte o serie de ținte și măsuri colaterale în materie.
(7) Ar trebui să se acționeze în faza de proiectare a produselor cu impact energetic, deoarece se pare că în acest stadiu este determinat gradul de poluare pe durata ciclului de viață a produsului și sunt angajate cele mai multe dintre costurile asociate.
(8) Ar trebui să se stabilească un cadru coerent de aplicare a cerințelor comunitare în materie de proiectare ecologică pentru produse cu impact energetic cu scopul de a asigura libera circulație a acelor produse care sunt conforme cu cerințele respective și de a îmbunătăți impactul lor general asupra mediului. Astfel de cerințe comunitare ar trebui să respecte principiile concurenței loiale și ale comerțului internațional.
(9) Cerințele în materie de proiectare ecologică ar trebui stabilite ținând seama de obiectivele și prioritățile celui de Al șaselea program comunitar de măsuri pentru mediu, cuprinzând, după caz, obiective aplicabile ale strategiilor tematice relevante din acest program.
(10) Prezenta directivă urmărește să atingă un înalt nivel de protecție a mediului prin reducerea potențialului impact asupra mediului al produselor cu impact energetic, care în cele din urmă va fi benefic pentru consumatori și alți utilizatori finali. Dezvoltarea durabilă necesită, de asemenea, examinarea adecvată a impactului social, economic și asupra sănătății al măsurilor vizate. Ameliorarea randamentului energetic al produselor, precum și a eficienței resurselor, contribuie la siguranța aprovizionării cu energie și la reducerea cererii de resurse naturale, care constituie condiții prealabile ale activității economice sănătoase și, în consecință, ale dezvoltării durabile.
(11) Un stat membru care consideră necesară menținerea dispozițiilor de drept intern cu justificarea unor necesități majore legate de protecția mediului sau introducerea unor dispoziții noi bazate pe dovezi științifice noi legate de protecția mediului cu justificarea unei probleme specifice statului membru respectiv apărută după adoptarea măsurii de punere în aplicare corespunzătoare, poate să o facă în condițiile stabilite la articolul 95 alineatele (4), (5) și (6) din tratat, care prevede notificarea prealabilă a Comisiei și aprobarea acesteia.
(12) În scopul maximizării beneficiilor de mediu printr-o proiectare optimizată, poate fi necesar ca utilizatorii să fie informați asupra performanțelor de mediu și caracteristicilor produselor cu impact energetic și să fie consiliați cu privire la un mod ecologic de folosire a acestora.
(13) Abordarea stabilită în Comunicarea Comisiei din 18 iunie 2003 intitulată „Politica integrată a produselor – Dezvoltarea unei gândiri asupra mediului înconjurător bazată pe ciclul de viață”, care constituie un element inovator major al celui de Al șaselea program comunitar de măsuri pentru mediu, urmărește să reducă impactul produselor asupra mediului de-a lungul întregului lor ciclu de viață, inclusiv în etapele de selectare și utilizare a materiilor prime, în fabricare, ambalare, transport și distribuție, instalare și întreținere, utilizare și la sfârșitul vieții. Luarea în considerare în faza de proiectare a impactului unui produs asupra mediului de-a lungul întregului său ciclu de viață are un mare potențial pentru a facilita ameliorarea performanței de mediu într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor, inclusiv în ceea ce privește eficientizarea utilizării resurselor și materialelor, contribuind astfel la îndeplinirea obiectivelor Strategiei tematice privind utilizarea durabilă a resurselor naturale. Ar trebui să existe suficientă flexibilitate pentru a face posibilă integrarea acestui factor în proiectul produsului, ținând totodată seama de considerațiile tehnice, funcționale și economice.
(14) Deși este de dorit o abordare cuprinzătoare a performanței de mediu, ar trebui ca la adoptarea unui plan de lucru reducerea gazelor cu efect de seră prin creșterea randamentului energetic să fie considerată un obiectiv de mediu prioritar.
(15) Poate fi necesară și justificată stabilirea unor cerințe specifice și cuantificate în materie de proiectare ecologică pentru unele produse sau caracteristici ecologice, pentru a garanta că impactul lor asupra mediului este redus la minimum. Dată fiind nevoia urgentă de a contribui la realizarea angajamentelor din cadrul Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și fără să aducă atingere abordării integrate promovate în prezenta directivă, ar trebui acordată o anumită prioritate acelor măsuri cu potențial mare de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la costuri coborâte. Astfel de măsuri pot, de asemenea, contribui la folosirea durabilă a resurselor și constituie o contribuție majoră la cadrul de 10 ani al programelor pentru o producție și un consum durabile aprobat în cadrul Summitului Mondial privind Dezvoltarea Durabilă de la Johannesburg din 26 august-4 septembrie 2002.
(16) Acolo unde este cazul și ca principiu general, consumul de energie al produselor cu impact energetic în regim de veghe (stand-by) sau oprit ar trebui redus la minimul necesar pentru funcționarea lor corectă.
(17) Odată luate ca referință cele mai performante produse sau tehnologii de pe piață, inclusiv de pe piețele internaționale, nivelul cerințelor în materie de proiectare ecologică ar trebui stabilit pe baza analizelor tehnice, economice și de mediu. Flexibilitatea în metoda de stabilire a nivelului cerințelor poate facilita o ameliorare rapidă a performanței de mediu. Părțile interesate ar trebui să fie consultate și să coopereze activ la această analiză. Fixarea unor măsuri obligatorii necesită consultarea adecvată a părților implicate. O astfel de consultare poate evidenția necesitatea unei introduceri etapizate sau a unor dispoziții tranzitorii. Introducerea unor obiective intermediare mărește predictibilitatea politicii, permite acomodarea ciclurilor de dezvoltare a produsului și facilitează planificarea pe termen lung pentru părțile interesate.
(18) Ar trebui acordată prioritate măsurilor alternative, precum autoreglementarea din sector, în cazul în care o asemenea măsură este susceptibilă să genereze obiective strategice pe o cale mai rapidă sau mai puțin costisitoare decât cerințele obligatorii. Măsurile legislative pot fi necesare atunci când forțele pieței nu reușesc să evolueze în direcția corectă sau la o viteză acceptabilă.
(19) Autoreglementarea, inclusiv acordurile voluntare oferite ca angajamente unilaterale de către sectorul de producție respectiv, poate asigura progresul rapid datorită punerii în aplicare imediate și eficiente din punct de vedere al costurilor și permite adaptarea flexibilă și adecvată la opțiunile tehnice și sensibilitățile pieței.
(20) Pentru evaluarea acordurilor voluntare sau a altor măsuri de autoreglementare prezentate ca alternative la măsurile de punere în aplicare, ar trebui să fie disponibile informații cel puțin despre următoarele aspecte: libera participare, valoarea adăugată, reprezentativitate, obiective cuantificate și eșalonate pe etape, implicarea societății civile, monitorizare și raportare, eficiență din punct de vedere al costurilor a administrării inițiativei de autoreglementare, precum și durabilitate.
(21) Comunicarea Comisiei din 17 februarie 2002, intitulată „Acordurile de mediu la nivel comunitar din cadrul Planului de acțiune pentru simplificarea și ameliorarea mediului de reglementare” poate furniza orientări utile pentru a evalua autoreglementarea din sector în contextul prezentei directive.
(22) Prezenta directivă ar trebui, de asemenea, să încurajeze integrarea proiectării ecologice în întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) și firme foarte mici. O astfel de integrare poate fi facilitată de larga disponibilitate a informațiilor referitoare la durabilitatea produselor lor și accesul ușor la acestea.
(23) Produsele cu impact energetic conforme cu cerințele în materie de proiectare ecologică stabilite în măsurile de punere în aplicare a prezentei directive ar trebui să poarte marcajul „CE” și informațiile asociate, pentru a avea posibilitatea să fie introduse pe piața internă și să circule liber. Pentru a reduce impactul asupra mediului al produselor cu impact energetic reglementate și a asigura concurența loială, este necesară aplicarea strictă a măsurilor de punere în aplicare.
(24) Atunci când elaborează măsurile de punere în aplicare și planul de lucru, Comisia ar trebui să consulte reprezentanții statelor membre, precum și părțile interesate implicate în grupa de produse, cum sunt sectorul de producție, inclusiv IMM-urile și industria meșteșugărească, sindicatele, comercianții, detailiștii, importatorii, grupurile de protecție a mediului și organizațiile de consumatori.
(25) Atunci când elaborează măsurile de punere în aplicare, Comisia ar trebui, de asemenea, să ia în considerare legislația internă existentă în materie de mediu, în special referitoare la substanțele toxice, despre care statele membre au arătat că ele consideră că ar trebui păstrată, fără să reducă nivelurile de protecție existente și justificate în statele membre.
(26) Este necesar să se acorde atenție modulelor și normelor destinate folosirii în directivele de armonizare tehnică stabilite prin Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor (5).
(27) Autoritățile de supraveghere ar trebui să facă schimb de informații despre dispozițiile prevăzute în domeniul de aplicare a prezentei directive în vederea optimizării supravegherii pieței, ținând seama de Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor (6). Această cooperare ar trebui să folosească la maxim mijloacele electronice de comunicare și programele comunitare relevante. Ar trebui facilitat schimbul de informații despre performanța de mediu pe durata ciclului de viață și despre realizarea unor soluții de proiectare. Acumularea și difuzarea cunoștințelor generate în efortul de proiectare ecologică al producătorilor reprezintă unul dintre beneficiile esențiale ale prezentei directive.
(28) Un organism competent este, de regulă, un organism public sau privat desemnat de autoritățile publice și care prezintă garanțiile necesare de imparțialitate și disponibilitate a expertizei tehnice necesare pentru verificarea produsului din punct de vedere al conformității acestuia cu măsurile de punere în aplicare relevante.
(29) Luând act de importanța evitării neconformității, statele membre ar trebui să se asigure că mijloacele necesare pentru supravegherea eficientă a pieței sunt disponibile.
(30) În ceea ce privește formarea și informarea în materie de proiectare ecologică în cazul IMM-urilor, poate fi oportun să se țină seama de activitățile complementare.
(31) Este în interesul funcționării pieței interne să existe standarde care au fost armonizate la nivel comunitar. Odată ce trimiterea la un astfel de standard a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, conformitatea cu aceasta ar trebui să dea naștere prezumției de conformitate cu cerințele corespunzătoare stabilite în măsurile de aplicare adoptate în temeiul prezentei directive, deși ar trebui permise și alte mijloace de demonstrare a acestei conformități.
(32) Unul dintre principalele roluri ale standardelor armonizate ar trebui să fie acela de a ajuta producătorii să execute măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentei directive. Astfel de standarde pot fi esențiale în stabilirea metodelor de măsurare și încercare. În cazul cerințelor generale în materie de proiectare ecologică, standardele armonizate pot contribui în mod considerabil la orientarea producătorilor cu privire la stabilirea profilului ecologic al produselor lor în conformitate cu cerințele măsurii de punere în aplicare corespunzătoare. Aceste standarde ar trebui să indice clar relația dintre clauzele lor și cerințele vizate. Scopul standardelor armonizate nu ar trebui să fie fixarea unor limite pentru caracteristicile de mediu.
(33) În sensul definițiilor folosite în prezenta directivă, este utilă trimiterea la standardele internaționale relevante, precum ISO 14040.
(34) Prezenta directivă este în conformitate cu anumite principii de aplicare a noii abordări din Rezoluția Consiliului din 7 mai 1985 privind o nouă abordare a armonizării tehnice și a standardizării (7) și a modului de a face trimitere la standardele europene armonizate. Rezoluția Consiliului din 28 octombrie 1999 privind rolul standardizării în Europa (8) a recomandat Comisiei să examineze dacă principiul Noii Abordări poate sau nu să fie extins la sectoare încă nereglementate ca mijloc de ameliorare și simplificare a legislației atunci când este posibil.
(35) Prezenta directivă vine în completarea instrumentelor comunitare existente, precum Directiva 92/75/CEE a Consiliului din 22 septembrie 1992 privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse la aparatele de uz casnic (9), Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 privind sistemul comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice (10), Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) (11), Directiva 2002/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (12) și Directiva 2006/121/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 de modificare a Directivei 67/548/CEE a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase pentru a o adapta la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) și de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice (13) și Regulamentul (CE) nr. 106/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind programul comunitar de etichetare în materie de eficiență energetică a echipamentelor de birou (14). Sinergia între prezenta directivă și instrumentele comunitare existente ar trebui să contribuie la creșterea impacturilor respective și la formularea unor cerințe coerente pentru a fi aplicate de către producători.
(36) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (15).
(37) Comisia ar trebui să fie împuternicită, în special, să modifice sau să abroge Directivele 92/42/CEE (16) și 96/57/CE (17) ale Consiliului, și 2000/55/CE (18) a Parlamentului European și a Consiliului. Această modificare sau abrogare trebuie să fie adoptată în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(38) De asemenea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri de punere în aplicare care stabilesc cerințe în materie de proiectare ecologică pentru anumite produse cu impact energetic, inclusiv introducerea unor măsuri de punere în aplicare în perioada de tranziție și inclusiv, după caz, prevederi privind echilibrarea diverselor aspecte legate de mediu. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(39) Pe baza experienței acumulate prin aplicarea prezentei directive, a Directivei 2005/32/CE și a măsurilor de punere în aplicare, Comisia ar trebui să revizuiască funcționarea, metodele și eficiența prezentei directive și să evalueze adecvarea extinderii domeniului de aplicare dincolo de produsele cu impact energetic. În cadrul respectiv, Comisia ar trebui să consulte reprezentanții statelor membre, precum și părțile interesate implicate.
(40) Statele membre ar trebui să stabilească sancțiunile aplicabile în eventualitatea încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive. Aceste sancțiuni ar trebui să fie eficiente, proporționate și de descurajare.
(41) Deoarece obiectivul prezentei directive și anume asigurarea funcționării pieței interne prin introducerea obligației ca produsele să atingă un nivel corespunzător de performanță de mediu nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre individuale și, în consecință, date fiind dimensiunile și efectele, acesta poate să fie mai bine realizat la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut în articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.
(42) Obligația de a transpune prezenta directivă în legislația națională se limitează la dispozițiile care constituie o modificare de fond în raport cu Directiva 2005/32/CE. Obligația de a transpune dispozițiile nemodificate decurge din Directiva 2005/32/CE.
(43) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în legislația națională a directivelor menționate de anexa IX partea B.
(44) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o legiferare mai bună (19), statele membre sunt încurajate să elaboreze, în interes propriu și în interesul Comunității, propriile tabele care, pe cât posibil, să ilustreze corelația între directive și măsurile de transpunere și să le publice,