Articolul 1
(1) În sensul prezentei directive:
(a) „deșeu” înseamnă orice substanță sau obiect inclus în categoriile prevăzute de anexa I pe care titularul le elimină ori intenționează sau are obligația să le elimine;
(b) „producător” înseamnă orice persoană ale cărei activități produc deșeuri („producător inițial”) și/sau oricine care realizează operațiuni de prelucrare inițială, amestecare sau alte operațiuni care au ca rezultat schimbarea naturii sau a compoziției acestor deșeuri;
(c) „deținător” înseamnă producătorul de deșeuri sau persoana fizică sau juridică care este în posesia acestora;
(d) „gestionare” înseamnă colectarea, transportul, recuperarea și depozitarea deșeurilor, inclusiv supervizarea unor asemenea operațiuni și supravegherea după dezafectarea spațiilor de eliminare;
(e) „eliminare” înseamnă orice operațiune prevăzută de anexa II A;
(f) „recuperare” înseamnă orice operațiune prevăzută de anexa II B;
(g) „colectare” înseamnă adunarea, sortarea și/sau amestecarea deșeurilor în vederea transportului.
(2) În sensul alineatului (1) litera (a) Comisia, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (3), întocmește o listă a deșeurilor care aparțin categoriilor enumerate de anexa I. Lista în cauză este reexaminată periodic și, după caz, este revizuită în conformitate cu aceeași procedură.
Articolul 2
(1) Următoarele se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive:
(a) efluenți gazoși emiși în atmosferă;
(b) în cazul în care sunt deja reglementate de o altă legislație: (i) deșeuri radioactive; (ii) deșeuri rezultate din prospectarea, extracția, tratarea și stocarea resurselor minerale și din exploatarea carierelor; (iii) carcase de animale și următoarele deșeuri agricole: materii fecale și alte substanțe naturale, nepericuloase, utilizate în agricultură; (iv) ape uzate, cu excepția deșeurilor în formă lichidă; (v) explozibili declasați.
(2) Prin intermediul unor directive speciale, se pot elabora norme specifice pentru cazuri speciale sau unele de completare a prezentei directive privind gestionarea anumitor categorii speciale de deșeuri.
Articolul 3
(1) Statele membre iau măsuri adecvate pentru a încuraja:
(a) în primul rând, prevenirea sau reducerea producerii de deșeuri și a caracterului lor nociv, în special prin: (i) dezvoltarea unor tehnologii curate care utilizează mai rațional resursele naturale; (ii) progresul tehnic și introducerea pe piață a produselor proiectate pentru a nu contribui sau a contribui în cea mai mică măsură posibilă, prin caracteristicile de fabricație, utilizarea sau eliminarea lor la creșterea cantității sau a caracterului nociv a deșeurilor și a riscurilor de poluare; (iii) dezvoltarea tehnicilor adecvate pentru eliminarea definitivă a substanțelor periculoase din conținutul deșeurilor destinate recuperării;
(b) în al doilea rând: (i) recuperarea deșeurilor prin reciclare, reutilizare sau regenerare sau orice alt proces, în vederea extracției materiilor prime auxiliare sau (ii) utilizarea deșeurilor ca sursă de energie.
(2) Cu excepția cazurilor în care se aplică Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (6), statele membre informează Comisia cu privire la orice măsuri pe care intenționează să le adopte în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la alineatul (1). Comisia informează celelalte state membre și comitetul menționat la articolul 18 alineatul (1) cu privire la aceste măsuri.
Articolul 4
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că deșeurile se recuperează sau se elimină fără a periclita sănătatea oamenilor și fără a utiliza procese sau metode care ar putea fi dăunătoare pentru mediu, în special:
(a) fără riscuri pentru apă, aer sau sol, sau pentru animale ori plante;
(b) fără a cauza neplăceri prin zgomot sau mirosuri;
(c) fără a afecta în mod negativ regiunile rurale sau zonele de interes special.
(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice abandonarea, descărcarea sau eliminarea necontrolată a deșeurilor.
Articolul 5
(1) Statele membre iau măsurile adecvate, în cooperare cu alte state membre, în cazul în care este necesar sau recomandabil, pentru a crea o rețea integrată și adecvată de instalații de eliminare, luând în considerare cele mai bune tehnici disponibile, fără a genera costuri excesive. Rețeaua trebuie să permită ca, în ansamblul său, Comunitatea să asigure în totalitate eliminarea deșeurilor, iar statele membre să tindă spre atingerea aceluiași scop în mod individual, luând în considerare condițiile geografice sau necesitățile de instalații speciale pentru anumite tipuri de deșeuri.
(2) Rețeaua prevăzută la alineatul (1) trebuie să permită eliminarea deșeurilor la una dintre cele mai apropiate instalații, prin intermediul celor mai potrivite metode și tehnologii pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății publice.
Articolul 6
Statele membre stabilesc sau desemnează autoritatea sau autoritățile competente care să fie responsabile cu punerea în aplicare a prezentei directive.
Articolul 7
(1) În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolele 3, 4 și 5, autoritatea sau autoritățile competente menționate la articolul 6 trebuie să elaboreze cât mai curând posibil unul sau mai multe planuri de gestionare a deșeurilor. Planurile respective se referă în special la:
(a) tipul, cantitatea și originea deșeurilor care trebuie recuperate sau eliminate;
(b) cerințele tehnice generale;
(c) orice măsuri specifice pentru deșeuri speciale;
(d) locuri sau instalații corespunzătoare de eliminare.
(2) Planurile menționate la alineatul (1) pot cuprinde, de exemplu:
(a) persoanele fizice sau juridice abilitate pentru gestionarea deșeurilor;
(b) costurile estimative ale operațiunilor de recuperare și eliminare;
(c) măsuri corespunzătoare pentru a încuraja raționalizarea colectării, sortării și tratării deșeurilor.
(3) Statele membre cooperează, după caz, cu alte state membre și cu Comisia pentru elaborarea unor asemenea planuri. Statele membre informează Comisia cu privire la aceasta.
(4) Statele membre pot lua măsurile necesare pentru prevenirea circulației deșeurilor care nu sunt conforme cu planurile de gestionare a deșeurilor. Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la aceste măsuri.
Articolul 8
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice deținător de deșeuri:
(a) asigură manipularea deșeurilor sale printr-o societate privată sau publică de colectare a deșeurilor sau o întreprindere care realizează operațiunile enumerate de anexa II A sau II B sau
(b) recuperează sau elimină deșeuri prin mijloace proprii, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.
Articolul 9
(1) În sensul punerii în aplicare a articolelor 4, 5 și 7, orice unitate sau întreprindere care realizează operațiunile specificate de anexa II A trebuie să obțină o autorizație de la autoritatea competentă menționată la articolul 6.
Această autorizație trebuie să cuprindă:
(a) tipurile și cantitățile de deșeuri;
(b) cerințele tehnice;
(c) măsurile de siguranță care trebuie luate;
(d) locul de eliminare;
(e) metoda de tratare.
(2) Autorizațiile pot fi acordate pe o perioadă specificată, pot fi reînnoite, se pot supune anumitor condiții și obligații sau, în special în cazul în care metoda de eliminare prevăzută nu este acceptabilă din punctul de vedere al protecției mediului, acordarea lor poate fi refuzată.
Articolul 10
În sensul aplicării articolului 4, orice unitate sau întreprindere care realizează operațiunile prevăzute de anexa II B trebuie să obțină o autorizație.
Articolul 11
(1) Fără a aduce atingere Directivei 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deșeurile periculoase (7), pot fi exceptate de la îndeplinirea cerințelor de autorizare prevăzute la articolul 9 sau articolul 10:
(a) unitățile sau întreprinderile care realizează pe cont propriu eliminarea propriilor deșeuri la locul de producție și
(b) unitățile sau întreprinderile care realizează recuperarea deșeurilor.
(2) Derogarea prevăzută la alineatul (1) se poate aplica numai în cazul în care:
(a) autoritățile competente au adoptat norme generale pentru fiecare tip de activitate, stabilind tipurile și cantitățile de deșeuri și condițiile în care activitatea în cauză poate fi exceptată de la îndeplinirea cerințelor de autorizare și
(b) tipurile și cantitățile de deșeuri și metodele de eliminare sau de recuperare sunt de asemenea natură încât condițiile prevăzute la articolul 4 să fie îndeplinite.
(3) Unitățile și întreprinderile menționate la alineatul (1) trebuie să se înregistreze la autoritățile competente.
(4) Statele membre informează Comisia cu privire la normele generale adoptate în temeiul alineatului (2) litera (a).
Articolul 12
Unitățile sau întreprinderile care își desfășoară activitatea în domeniul colectării sau transportului de deșeuri sau care asigură realizarea eliminării sau a recuperării deșeurilor în numele altora (comercianți sau agenți), în cazul în care nu sunt supuse procedurii de autorizare, se înregistrează la autoritățile competente.
Articolul 13
Unitățile sau întreprinderile care realizează operațiunile prevăzute la articolele 9-12 se supun unor controale periodice corespunzătoare, realizate de către autoritățile competente.
Articolul 14
(1) Toate unitățile sau întreprinderile prevăzute la articolele 9 și 10:
(a) țin evidența cantității, naturii, originii și, după caz, a destinației, frecvenței colectării, a mijlocului de transport și a metodei de tratare cu privire la deșeurile prevăzute de anexa I și operațiunile prevăzute de anexa II A sau II B;
(b) la cerere, pun aceste informații la dispoziția autorităților competente prevăzute la articolul 6.
(2) Statele membre pot solicita, de asemenea, producătorilor să respecte dispozițiile alineatului (1).
Articolul 15
În conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, costurile de eliminare a deșeurilor trebuie suportate de:
(a) deținătorul care își transferă deșeurile unei societăți de colectare sau unei întreprinderi prevăzute la articolul 9 și/sau
(b) deținătorii precedenți sau producătorul produsului de unde provin deșeurile.
Articolul 16
La intervale de trei ani, statele membre transmit Comisiei informații privind punerea în aplicare a prezentei directive, sub forma unui raport sectorial care include și alte directive comunitare relevante. Raportul se elaborează pe baza unui chestionar sau proiect realizat de Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (2). Chestionarul sau proiectul menționat este trimis statelor membre cu șase luni înainte de începutul perioadei la care se referă raportul. Raportul se adresează Comisiei în termen de nouă luni de la încheierea perioadei de trei ani la care se referă.
Comisia publică un raport comunitar privind punerea în aplicare a directivei în termen de nouă luni de la primirea rapoartelor de la statele membre.
Articolul 17
Modificările necesare pentru adaptarea anexelor la progresul științific și tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (3).
Articolul 18
(1) Comisia este sprijinită de un comitet.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din decizia respectivă.
Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este de o lună.
(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din decizia respectivă.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni.
(4) Comitetul își adoptă regulamentul de procedură.
Articolul 19
Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 20
Prin urmare, Directiva 75/442/CEE se abrogă, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre referitoare la termenele de transpunere în legislația internă, prevăzute de partea B din anexa III.
Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV.
Articolul 21
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 22
Prezenta directivă se adresează statelor membre.