Articolul 1
Obiectiv general
(1) În vederea îndeplinirii cerințelor stabilite de Directiva 75/442/CEE, în special articolele 3 și 4, prezenta directivă urmărește ca, prin intermediul unor cerințe tehnice și de exploatare stricte privind deșeurile și depozitele de deșeuri, să ofere măsuri, proceduri și linii directoare pentru a preveni sau a reduce, pe cât posibil, efectele negative asupra mediului și, mai ales, poluarea apelor de suprafață, a apelor subterane, a solului, a aerului și a mediului în general, inclusiv efectul de seră, precum și orice alte riscuri ulterioare pentru sănătatea umană pe care le pot avea activitățile de depozitare a deșeurilor pe durata întregului ciclu de viață al depozitului de deșeuri.
(2) În ceea ce privește caracteristicile tehnice ale depozitelor de deșeuri, prezenta directivă conține, pentru acele depozite de deșeuri în cazul cărora se aplică Directiva 96/61/CE, cerințele tehnice relevante pentru elaborarea concretă a cerințelor generale ale respectivei directive. Se consideră că cerințele relevante ale Directivei 96/61/CE sunt îndeplinite dacă se respectă cerințele prezentei directive.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei directive:
(a) deșeuri înseamnă orice substanță sau obiect care intră sub incidența Directivei 75/442/CEE;
(b) deșeuri municipale înseamnă deșeurile menajere și alte deșeuri care, datorită naturii sau compoziției lor, sunt similare deșeurilor menajere;
(c) deșeuri periculoase înseamnă orice deșeuri care intră sub incidența articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deșeurile periculoase (7);
(d) deșeuri nepericuloase înseamnă deșeurile care nu pot fi incluse la litera (c);
(e) deșeuri inerte înseamnă deșeurile care nu sunt supuse unor transformări fizice, chimice sau biologice semnificative. Deșeurile inerte nu se dizolvă, nu ard și nu reacționează chimic în nici un alt mod, nu sunt biodegradabile și nu au efecte negative asupra altor materiale cu care vin în contact astfel încât să polueze mediul sau să dăuneze sănătății umane. Conținutul total în levigat și agenți poluanți al deșeurilor și ecotoxicitatea levigatului trebuie să aibă valori nesemnificative și, în mod special, să nu pună în pericol calitatea apei de suprafață și/sau a apelor subterane;
(f) depozitare subterană înseamnă un amplasament permanent pentru depozitarea deșeurilor,situat într-o cavitate geologică adâncă, de exemplu, o mină de sare sau de potasiu;
(g) depozit de deșeuri înseamnă un amplasament de evacuare a deșeurilor pentru depozitarea deșeurilor pe sau în pământ (adică în subsol), care include: — spații interne pentru evacuarea deșeurilor (un producător de deșeuri își construiește propriul depozit pentru evacuarea deșeurilor la locul de producție) și — amplasamente permanente (adică pentru o perioadă mai lungă de un an) care sunt utilizate pentru depozitarea temporară a deșeurilor, dar care nu includ: — locuri în care deșeurile sunt descărcate pentru a permite pregătirea acestora pentru transportul ulterior în scopul recuperării, tratării sau evacuării în altă parte și — depozitarea deșeurilor înainte de recuperarea pentru tratare pentru o perioadă de maximum trei ani în general, sau — depozitarea deșeurilor înainte de evacuare pentru o perioadă de maximum un an;
(h) tratare înseamnă procesele fizice, termice, chimice sau biologice, inclusiv sortarea, care schimbă caracteristicile deșeurilor pentru a reduce volumul sau natura periculoasă a acestora, pentru a facilita manevrarea lor sau pentru a crește gradul de recuperare;
(i) levigat înseamnă orice lichid care se scurge din deșeurile depozitate și care provine din sau este conținut într-un depozit de deșeuri;
(j) gaz generat de depozitul de deșeuri înseamnă toate gazele generate de deșeurile din depozitul de deșeuri;
(k) eluat înseamnă soluția obținută într-un test de levigare în laborator;
(l) operator înseamnă persoanele fizice sau juridice care sunt răspunzătoare pentru un depozit de deșeuri în conformitate cu legislația internă a statului membru în care este amplasat respectivul depozit de deșeuri; aceste persoane pot varia de la etapa de pregătire până la perioada posttratare;
(m) deșeuri biodegradabile înseamnă orice deșeuri care pot suferi o descompunere aerobă sau anaerobă, cum ar fi produsele alimentare, deșeurile de grădină, hârtia sau cartonul;
(n) deținător înseamnă producătorul deșeurilor sau persoanele fizice sau juridice care sunt în posesia deșeurilor;
(o) solicitant înseamnă orice persoană care solicită o autorizație pentru un depozit de deșeuri în temeiul prezentei directive;
(p) autorități competente înseamnă autoritățile pe care statele membre le desemnează ca responsabile pentru îndeplinirea sarcinilor care decurg din prezenta directivă;
(q) deșeuri lichide înseamnă orice deșeuri sub formă lichidă, inclusiv apele reziduale, dar care nu includ și nămolurile;
(r) așezare izolată înseamnă o așezare: — cu maximum 500 de locuitori per localitate sau așezare și cu maximum cinci locuitori pe km2și — în care distanța până la cea mai apropiată aglomerație urbană cu minimum 250 de locuitori pe km2 este de minimum 50 km sau pentru care accesul rutier la cea mai apropiată aglomerare este dificil datorită unor condiții meteorologice dure în cea mai mare parte a anului.
Articolul 3
Domeniul de aplicare
(1) Statele membre aplică prezenta directivă în cazul oricărui depozit de deșeuri, astfel cum este definit la articolul 2 litera (g).
(2) Fără a aduce atingere legislației comunitare actuale, din domeniul de aplicare al prezentei directive se exclud următoarele:
— împrăștierea nămolurilor, inclusiv a nămolurilor de canalizare și a nămolurilor care rezultă din operațiile de dragare, precum și a materialelor similare pe sol în scopul fertilizării sau îmbunătățirii acestuia;
— utilizarea deșeurilor inerte care sunt adecvate pentru activitățile de reamenajare/restaurare și umplere sau pentru activitățile din construcții, în depozitele de deșeuri;
— depozitarea nămolurilor de dragare nepericuloase de-a lungul cursurilor mici de apă din care au fost dragate și depozitarea nămolurilor nepericuloase în apele de suprafață, inclusiv în albia și subsolul acestora;
— depozitarea solului nepoluat sau a deșeurilor inerte nepericuloase care rezultă din activitățile de prospectare, extragere, tratare și depozitare a resurselor minerale, precum și din operațiile de exploatare a carierelor.
(3) Fără a aduce atingere Directivei 75/442/CEE, statele membre pot stabili că descărcarea de deșeuri nepericuloase care urmează a fi definite de comitetul instituit în temeiul articolului 17 din prezenta directivă, altele decât deșeurile inerte, care rezultă din activitățile de prospectare, extragere, tratare și depozitare a resurselor minerale, precum și din operațiile de exploatare a carierelor și care sunt depozitate în așa fel încât să se prevină poluarea mediului și afectarea sănătății umane, pot fi exceptate de la dispozițiile stabilite în anexa I punctele 2, 3.1, 3.2 și 3.3 din prezenta directivă.
(4) Fără a aduce atingere Directivei 75/442/CEE, statele membre pot stabili că o parte sau toate dispozițiile articolului 6 litera (d), ale articolului 7 litera (i), ale articolului 8 litera (a) punctul (iv), ale articolului 10, ale articolului 11 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), ale articolului 12 literele (a) și (c), ale anexei I punctele 3 și 4, ale anexei II (cu excepția punctului 3 nivelul 3 și a punctului 4) și ale anexei III punctele 3, 4 și 5 din prezenta directivă nu se aplică în cazul:
(a) depozitelor de deșeuri pentru deșeurile nepericuloase sau inerte cu o capacitate totală de maximum 15 000 de tone sau cu un rulaj anual de maximum 1 000 de tone care deservește insule, dacă aceasta este unicul depozit de deșeuri, destinat exclusiv evacuării deșeurilor generate pe insula respectivă. Odată ce capacitatea totală a respectivelor depozite de deșeuri a fost utilizată, orice alt depozit de deșeuri stabilit pe teritoriul insulei respective trebuie să îndeplinească cerințele stabilite în prezenta directivă;
(b) depozitelor pentru deșeurile nepericuloase sau inerte din așezările izolate, dacă depozitul de deșeuri este destinat evacuării deșeurilor generate numai de respectiva așezare izolată.
În termen de maximum doi ani de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1), statele membre informează Comisia cu privire la lista de insule și așezăminte izolate care sunt exceptate de aplicarea dispozițiilor menționate mai sus. Comisia publică lista insulelor și a așezărilor izolate.
(5) Fără a aduce atingere Directivei 75/442/CEE, statele membre pot stabili că depozitările subterane definite la articolul 2 litera (f) din prezenta directivă pot fi exceptate de la aplicarea prevederilor menționate la articolul 13 litera (d) și în anexa I punctul 2, cu excepția primei liniuțe, punctele 3, 4 și 5 și în anexa III punctele 2, 3 și 5 din prezenta directivă.
Articolul 4
Clasificarea depozitelor de deșeuri
Fiecare depozit de deșeuri este clasificat în una dintre următoarele categorii:
— depozite de deșeuri pentru deșeuri periculoase;
— depozite de deșeuri pentru deșeuri nepericuloase;
— depozite de deșeuri pentru deșeuri inerte.
Articolul 5
Deșeuri și tratări neacceptate în depozitele de deșeuri
(1) Statele membre stabilesc o strategie națională pentru a pune în aplicare reducerea deșeurilor biodegradabile destinate depozitelor de deșeuri în termen de cel mult doi ani de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1) și informează Comisia cu privire la această strategie. Această strategie trebuie să includă măsurile pentru realizarea obiectivelor stabilite la alineatul (2), în special prin reciclare, compostare, producerea de biogaz sau prin recuperarea de materiale/energie. În termen de maximum 30 de luni de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1), Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport în care sunt înglobate aceste strategii naționale.
(2) Strategia garantează faptul că:
(a) în termen de maximum cinci ani de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1), deșeurile biodegradabile municipale destinate depozitelor de deșeuri trebuie reduse cu 75 % din totalul (în greutate) al deșeurilor biodegradabile municipale produse în anul 1995 sau în ultimul an înainte de 1995, pentru care sunt disponibile date Eurostat standardizate;
(b) în termen de maximum opt ani de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1), deșeurile biodegradabile municipale destinate depozitelor de deșeuri trebuie reduse cu 50 % din totalul (în greutate) al deșeurilor biodegradabile municipale produse în anul 1995 sau în ultimul an înainte de 1995, pentru care sunt disponibile date Eurostat standardizate;
(c) în termen de maximum 15 ani de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1), deșeurile biodegradabile municipale destinate depozitelor de deșeuri trebuie reduse cu 35 % din totalul (în greutate) al deșeurilor biodegradabile municipale produse în anul 1995 sau în ultimul an înainte de 1995, pentru care sunt disponibile date Eurostat standardizate.
Cu doi ani înainte de data menționată la litera (c), Consiliul reexaminează obiectivele de mai sus pe baza unui raport înaintat de Comisie cu privire la experiențele practice dobândite de statele membre în urma realizării obiectivelor stabilite la literele (a) și (b), însoțit, după caz, de o propunere referitoare la confirmarea sau modificarea acestor obiective pentru a asigura un grad ridicat de protecție a mediului.
Statele membre care, în anul 1995 sau în ultimul an înainte de anul 1995, pentru care sunt disponibile date Eurostat standardizate, evacuează mai mult de 80 % din totalul deșeurilor lor municipale în depozitele de deșeuri, pot amâna realizarea obiectivelor stabilite la litera (a), (b) sau (c) pentru o perioadă de maximum patru ani. Statele membre care intenționează acest lucru informează Comisia în avans cu privire la decizia lor. Comisia informează restul statelor membre și Parlamentul European cu privire la aceste decizii.
Punerea în aplicare a prevederilor stabilite la alineatul anterior nu trebuie să determine, în nici un caz, realizarea obiectivului stabilit la litera (c) mai târziu de patru ani de la data stabilită la litera (c).
(3) Statele membre iau măsurile necesare pentru ca următoarele deșeuri să nu fie acceptate în depozitele de deșeuri:
(a) deșeuri lichide;
(b) deșeuri care, în condițiile existente în depozitul de deșeuri, sunt explozive, corozive, oxidante, inflamabile sau puternic inflamabile, astfel cum sunt definite în anexa III la Directiva 91/689/CEE;
(c) deșeurile provenind din spitale sau alte medii clinice, medicale sau veterinare, care sunt infecțioase, astfel cum sunt definite în (proprietatea H9 din anexa III) de Directiva 91/689/CEE și deșeurile care intră în categoria 14 (anexa I.A) din aceeași directivă;
(d) anvelope uzate întregi, începând cu doi ani după data stabilită la articolul 18 alineatul (1), cu excepția anvelopelor utilizate ca material în industrie, și anvelopele uzate măcinate, începând cu cinci ani după data stabilită la articolul 18 alineatul (1) (în ambele cazuri excluzându-se anvelopele de bicicletă și anvelopele cu un diametru exterior de peste 1 400 mm);
(e) orice alt tip de deșeuri care nu îndeplinesc criteriile de acceptare stabilite în conformitate cu anexa II.
(4) Se interzice diluarea amestecului de deșeuri cu singurul scop de a îndeplini criteriile de acceptare.
Articolul 6
Deșeuri acceptate în diferite categorii de depozite de deșeuri
Statele membre iau măsuri pentru ca:
(a) numai deșeurile care au fost tratate să fie evacuate în depozitele de deșeuri. Această prevedere nu se poate aplica în cazul deșeurilor inerte pentru care tratarea nu este posibilă din punct de vedere tehnic și nici oricăror altor deșeuri pentru care tratarea nu contribuie la îndeplinirea obiectivelor prezentei directive, după cum este stabilit la articolul 1, prin reducerea cantității de deșeuri sau a pericolelor pe care le prezintă pentru sănătatea umană sau pentru mediu;
(b) numai deșeurile periculoase care îndeplinesc criteriile stabilite în conformitate cu anexa II sunt destinate unui depozit pentru deșeuri periculoase;
(c) depozitele pentru deșeuri nepericuloase pot fi utilizate pentru: (i) deșeuri municipale; (ii) deșeurile nepericuloase de orice altă origine care îndeplinesc criteriile de acceptare a deșeurilor în depozitul pentru deșeuri nepericuloase stabilite în conformitate cu anexa II; (iii) deșeurile periculoase stabile, nereactive (de exemplu, solidificate, vitrificate) care se comportă în ceea ce privește levigatul în mod similar cu deșeurile nepericuloase menționate la punctul (ii) și care îndeplinesc condițiile de acceptare relevante stabilite în conformitate cu anexa II. Aceste deșeuri periculoase nu se depozitează în spații destinate deșeurilor nepericuloase biodegradabile;
(d) depozitele de deșeuri pentru deșeuri inerte sunt utilizate numai pentru deșeuri inerte.
Articolul 7
Solicitarea unei autorizații
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca cererile de autorizare a unor depozite de deșeuri să conțină cel puțin date referitoare la următoarele aspecte:
(a) identitatea solicitantului și a operatorului, atunci când sunt două entități diferite;
(b) descrierea tipurilor și a cantității totale de deșeuri care urmează a fi depozitate;
(c) capacitatea propusă pentru amplasamentul de evacuare a deșeurilor;
(d) descrierea amplasamentului, inclusiv a caracteristicilor sale hidrologice și geologice;
(e) metodele propuse pentru prevenirea și reducerea poluării;
(f) activitățile de exploatare, monitorizare și planul de control propus;
(g) planul propus pentru închidere și procedurile posttratare;
(h) atunci când, pe baza Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (8), este necesară o evaluare a impactului, sunt necesare informații oferite de întreprinzător în conformitate cu articolul 5 din respectiva directivă;
(i) depunerea unei garanții financiare sau echivalente de către solicitant, în conformitate cu articolul 8 litera (a) punctul (iv) din prezenta directivă.
În urma acordării autorizației, aceste informații sunt puse la dispoziția autorităților statistice comunitare și naționale competente, atunci când acestea le solicită în scopuri statistice.
Articolul 8
Condițiile eliberării de autorizații
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că:
(a) autoritățile competente nu eliberează permisele pentru depozite de deșeuri decât dacă se asigură următoarele: (i) fără a aduce atingere articolului 3 alineatele (4) și (5), proiectul pentru depozitul de deșeuri satisface toate cerințele relevante stabilite în prezenta directivă, inclusiv în anexe; (ii) administrarea depozitului de deșeuri este efectuată de persoana fizică competentă din punct de vedere tehnic să facă acest lucru; se asigură dezvoltarea profesională și tehnică și formarea operatorilor depozitului de deșeuri și a personalului; (iii) depozitul de deșeuri este exploatat astfel încât să existe măsurile necesare prevenirii accidentelor și limitării consecințelor acestora; (iv) înainte de începerea operațiilor de evacuare, solicitantul a luat sau va lua măsuri adecvate, prin intermediul unor garanții financiare sau echivalente, pe baza modalităților care urmează a fi decise de statele membre, pentru a se asigura că obligațiile (inclusiv perioada posttratare) care decurg din autorizația eliberată pe baza prezentei directive sunt îndeplinite și că procedurile de închidere stabilite la articolul 13 sunt respectate. Garanția financiară sau echivalentă se păstrează atât cât este necesar pentru operațiile de întreținere și posttratare din amplasament în conformitate cu articolul 13 litera (d). Statele membre pot stabili că acest punct nu se aplică depozitelor de deșeuri pentru deșeuri inerte;
(b) proiectul pentru depozitul de deșeuri corespunde planului sau planurilor relevante de management al deșeurilor menționate la articolul 7 din Directiva 75/442/CEE;
(c) înainte de începerea operațiilor de evacuare, autoritățile competente inspectează amplasamentul pentru a se asigura de conformitatea cu condițiile relevante ale autorizației. Acest lucru nu va diminua în nici un fel responsabilitatea care îi revine operatorului pe baza autorizației respective.
Articolul 9
Conținutul autorizației
Explicitând și completând prevederile stabilite la articolul 9 din Directiva 75/442/CEE și la articolul 9 din Directiva 96/61/CE, autorizația pentru depozitul de deșeuri trebuie să indice cel puțin următoarele:
(a) categoria de depozit de deșeuri;
(b) lista tipurilor definite și cantitatea totală de deșeuri autorizată spre depunere în depozitul de deșeuri;
(c) cerințele pentru pregătirea depozitului de deșeuri, pentru operațiile de evacuare a deșeurilor și pentru procedurile de supraveghere și control, inclusiv planurile pentru situații neprevăzute (anexa III punctul 4.B), precum și cerințele temporare pentru închidere și operațiile posttratare;
(d) obligația solicitantului de a raporta cel puțin o dată pe an către autoritățile competente cu privire la tipurile și cantitățile de deșeuri evacuate și la rezultatele programului de monitorizare, conform cerințelor formulate la articolele 12 și 13 și în anexa III.
Articolul 10
Costul evacuării deșeurilor în depozitele de deșeuri
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura de faptul că toate costurile determinate de instalarea și de exploatarea unui depozit de deșeuri, inclusiv, pe cât posibil, costul garanției financiare sau al echivalentului acesteia menționat la articolul 8 litera (a) punctul (iv), precum și costurile estimative pentru închidere și operațiile posttratare pentru o perioadă de minimum 30 de ani sunt acoperite de prețul stabilit de operator pentru evacuarea oricărui tip de deșeu în depozitul respectiv. În funcție de cerințele formulate de Directiva 90/313/CEE a Consiliului din 7 iunie 1990 privind accesul liber la informații referitoare la mediu (9), statele membre asigură transparența activității de culegere a datelor și de utilizare a oricărei informații necesare referitoare la cost.
Articolul 11
Proceduri de acceptare a deșeurilor
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru ca, înainte de a accepta deșeurile la depozitul de deșeuri:
(a) înainte de sau în orice moment al livrării sau al primeia dintr-o serie de livrări, cu condiția ca tipul de deșeuri să rămână neschimbat, proprietarul sau operatorul să poată demonstra, pe baza documentelor adecvate, că deșeurile respective pot fi acceptate în depozit în conformitate cu condițiile stabilite în autorizație și că deșeurile respective îndeplinesc criteriile de acceptare stabilite în anexa II;
(b) următoarele proceduri de recepționare sunt respectate de către operator: — verificarea documentelor care însoțesc deșeurile, inclusiv a documentelor solicitate la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 91/689/CEE și, după caz, a documentelor solicitate în Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, în și în afara Comunității Europene (10); — inspecția vizuală a deșeurilor la intrare și la punctul de depozitare și, după caz, verificarea respectării descrierii prevăzute în documentele prezentate de proprietar. Dacă este necesară prelevarea de eșantioane reprezentative pentru punerea în aplicare a anexei II punctul 3 nivelul 3, rezultatele analizelor se păstrează, iar eșantionarea se efectuează în conformitate cu anexa II punctul 5. Aceste eșantioane se păstrează pentru minimum o lună; — menținerea unui registru cu cantitățile și caracteristicile deșeurilor depozitate, indicând originea, data livrării, identitatea producătorului sau a colectorului, în cazul deșeurilor municipale, și, în cazul deșeurilor periculoase, amplasarea exactă în depozit. Aceste informații sunt puse la dispoziția autorităților statistice comunitare și naționale competente, atunci când acestea le solicită în scopuri statistice;
(c) operatorul depozitului de deșeuri furnizează întotdeauna o confirmare scrisă de primire pentru fiecare livrare acceptată în depozit;
(d) fără a aduce atingere dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 259/93, atunci când deșeurile nu sunt acceptate în depozitul de deșeuri, operatorul informează de îndată autoritățile competente cu privire la refuzul de a accepta deșeurile.
(2) Pentru depozitele de deșeuri care au fost exceptate de la aplicarea prevederilor prezentei directive în temeiul articolului 3 alineatele (4) și (5), statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura:
— inspecții vizuale regulate ale deșeurilor la punctul de depozitare, pentru a se asigura de faptul că, în respectivul depozit de deșeuri, sunt acceptate numai deșeuri care nu sunt periculoase pentru insulă sau pentru așezarea izolată respectivă și
— menținerea unui registru pentru cantitățile de deșeuri care sunt depozitate în depozitul de deșeuri respectiv.
Statele membre se asigură de faptul că informațiile referitoare la cantități și, dacă este posibil, la tipul de deșeuri care sunt destinate acestui tip de depozite de deșeuri constituie o parte a rapoartelor periodice înaintate Comisiei la punerea în aplicare a directivei.
Articolul 12
Procedurile de supraveghere și control în faza de exploatare
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca procedurile de supraveghere și control din faza de exploatare să îndeplinească cel puțin următoarele cerințe:
(a) pe durata fazei de exploatare, operatorul unui depozit de deșeuri desfășoară un program de supraveghere în conformitate cu anexa III;
(b) operatorul informează autoritățile competente cu privire la orice efecte dăunătoare importante asupra mediului care sunt descoperite în urma procedurilor de supraveghere și control și respectă decizia autorităților competente cu privire la natura și la calendarul măsurilor de remediere. Costurile acestor măsuri sunt suportate de operator. Cu o frecvență care urmează a fi stabilită de autoritățile competente și, în orice caz, cel puțin o dată pe an, operatorul înaintează un raport către autoritățile competente, în care, pe baza datelor însumate, include toate rezultatele procedurilor de supraveghere, cu scopul de a demonstra respectarea condițiilor autorizației și de a spori cunoștințele referitoare la comportamentul deșeurilor în depozitele de deșeuri;
(c) controlul de calitate al operațiilor analitice ale procedurilor de supraveghere și control și/sau al analizelor menționate la articolul 11 alineatul (1) litera (b) este efectuat în laboratoarele de specialitate.
Articolul 13
Procedurile de închidere și posttratare
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca, după caz, în conformitate cu autorizația:
(a) un depozit de deșeuri sau o parte a acestuia să inițieze procedura de închidere: (i) la îndeplinirea condițiilor relevante stabilite în autorizație sau (ii) pe baza unei autorizații eliberate de autoritățile competente, la cererea operatorului, sau (iii) pe baza deciziei justificate a autorităților competente;
(b) un depozit de deșeuri sau o parte a acestuia poate fi considerată definitiv închisă numai după ce autoritățile competente au efectuat o inspecție finală la fața locului, au evaluat toate rapoartele înaintate de operator și au comunicat operatorului acceptarea închiderii. Acest lucru nu diminuează în nici un fel responsabilitățile care îi revin operatorului pe baza autorizației;
(c) după închiderea definitivă a unui depozit de deșeuri, operatorul acesteia este răspunzător de întreținerea, supravegherea și controlul pe durata fazei posttratare pe o perioadă a cărei durată este stabilită de autoritățile competente, luând în considerare perioada de timp în care depozitul de deșeuri ar putea prezenta un pericol. Operatorul informează autoritățile competente cu privire la orice efecte dăunătoare semnificative care sunt descoperite în urma procedurilor de control și respectă decizia autorităților competente cu privire la natura și la calendarul măsurilor de remediere;
(d) atât timp cât autoritățile competente consideră că un depozit de deșeuri poate constitui o sursă de pericole pentru mediu și fără a aduce atingere legislației comunitare sau interne cu privire la obligațiile deținătorului deșeurilor, operatorul depozitul de deșeuri este răspunzător de supravegherea și analiza gazului generat de depozitul de deșeuri și a levigatului care provine din depozit, precum și de supravegherea regimului apelor subterane din vecinătatea amplasamentului depozitului de deșeuri, în conformitate cu anexa III.
Articolul 14
Depozitele de deșeuri existente
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca depozitele de deșeuri autorizate sau care funcționau deja la data punerii în aplicare a prezentei directive să nu poată continua să își desfășoare activitatea fără a trece prin etapele enumerate mai jos în cel mai scurt timp posibil și în termen de maximum opt ani de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1):
(a) într-o perioadă de un an de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1), operatorul unui depozit de deșeuri elaborează și prezintă autorităților competente spre aprobare un plan de amenajare a spațiului care să includă detaliile enumerate la articolul 8 și măsurile de remediere pe care operatorul le consideră necesare pentru a îndeplini condițiile stabilite de prezenta directivă, cu excepția condițiilor stabilite în anexa I punctul 1;
(b) în urma prezentării planului de amenajare a spațiului, autoritățile competente iau o decizie definitivă prin care stabilesc dacă operațiile de exploatare mai pot continua pe baza respectivului plan de amenajare și a prezentei directive. Statele membre iau măsurile necesare pentru a închide cât mai repede posibil, în conformitate cu articolul 7 litera (g) și articolul 13, acele depozite de deșeuri care, în conformitate cu articolul 8, nu au primit o autorizație care să le permită să funcționeze în continuare;
(c) pe baza planului de amenajare aprobat, autoritățile competente autorizează lucrările necesare și stabilesc o perioadă temporară pentru finalizarea planului. Toate depozitele de deșeuri existente trebuie să îndeplinească cerințele stabilite în prezenta directivă, cu excepția cerințelor stabilite în anexa I punctul 1, în termen de maximum opt ani de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1);
(d) (i) în termen de un an de la data stabilită la articolul 8 alineatul (1), în cazul depozitelor pentru deșeuri periculoase se aplică articolele 4, 5 și 11 și anexa II; (ii) în termen de trei ani de la data stabilită la articolul 8 alineatul (1), în cazul depozitelor pentru deșeuri periculoase se aplică articolul 6.
Articolul 15
Obligația de raportare
La intervale de trei ani, statele membre înaintează Comisiei un raport cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive, acordând o atenție deosebită strategiilor naționale care urmează a fi stabilite în temeiul articolului 5. Raportul este elaborat pe baza unui chestionar sau a unei scheme-cadru alcătuită de Comisie în conformitate cu procedura stabilită la articolul 6 din Directiva 91/692/CEE (11). Chestionarul sau schema se trimite statelor membre cu șase luni înainte de începutul perioadei analizate în raport. Raportul este trimis Comisiei în termen de maximum nouă luni de la încheierea perioadei de trei ani analizate.
Comisia publică un raport comunitar cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive în termen de nouă luni de la data primirii rapoartelor trimise de statele membre.
Articolul 16
Comitetul
Toate modificările necesare pentru adaptarea anexelor prezentei directive la progresele înregistrate în domeniul științei și tehnicii și toate propunerile pentru standardizarea metodelor de control, eșantionare și analiză referitoare la depozitele de deșeuri sunt adoptate de Comisie în colaborare cu comitetul stabilit pe baza articolului 18 din Directiva 75/442/CEE și în conformitate cu procedura stabilită la articolul 17 din prezenta directivă. Toate modificările aduse anexelor sunt efectuate în conformitate cu principiile stabilite de prezenta directivă conform anexelor. În acest scop, în ceea ce privește anexa II, comitetul respectă următoarea procedură: ținând seama de principiile generale și de procedurile generale pentru testare și pentru criteriile de acceptare conform anexei II, trebuie stabilite criteriile specifice și/sau metodele de testare și valorile-limită asociate pentru fiecare categorie de depozite de deșeuri, inclusiv, dacă este necesar, pentru tipurile specifice de depozite de deșeuri din cadrul fiecărei categorii, inclusiv depozitarea subterană. Propunerile pentru standardizarea metodelor de control, eșantionare și analiză referitoare la anexele prezentei directive trebuie adoptate de Comisie în colaborare cu comitetul în termen de maximum doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
Comisia, în colaborare cu comitetul, adoptă prevederile pentru armonizarea și transmiterea periodică a datelor statistice menționate la articolele 5, 7 și 11 din prezenta directivă în termen de maximum doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, iar modificările aduse acestor prevederi vor fi adoptate atunci când este necesar.
Articolul 17
Procedura de comitet
Comisia este sprijinită de un comitet compus din reprezentanții statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.
Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la proiect în termenul pe care președintele comitetului îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului, voturile reprezentanților statelor membre respectă ponderea prevăzută la articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot.
Comisia adoptă măsurile preconizate, dacă acestea corespund cu avizul comitetului.
Dacă măsurile preconizate nu corespund cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul decide cu majoritate calificată.
Dacă, la împlinirea unui termen de trei luni de la data la care a fost înaintată propunerea, Consiliul nu adoptă nici o măsură, Comisia adoptă măsurile propuse.
Articolul 18
Transpunere
(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de maximum doi ani de la data intrării în vigoare a acesteia. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 19
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 20
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.