Recomandarea (UE) 2024/2143 a Comisiei din 29 iulie 2024 de stabilire a orientărilor pentru interpretarea articolului 3 din Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește principiul eficiența energetică înainte de toate [notificată cu numărul C(2024) 5284]

Articolul text

Text integral

RECOMANDAREA (UE) 2024/2143 A COMISIEI din 29 iulie 2024 de stabilire a orientărilor pentru interpretarea articolului 3 din Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește principiul „eficiența energetică înainte de toate” [notificată cu numărul C(2024) 5284] COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292, întrucât: ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE: Adoptată la Bruxelles, 29 iulie 2024. Pentru Comisie Kadri SIMSON Membră a Comisiei (1) Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2012/27/oj). (2) Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 septembrie 2023 privind eficiența energetică și de modificare a Regulamentului (UE) 2023/955 (JO L 231, 20.9.2023, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2023/1791/oj). (3) Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1999/oj). (4) Stabilit în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor - Consolidarea unei economii neutre climatic: o strategie a UE pentru integrarea sistemului energetic [COM(2020) 299 final]. (5) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2003/87/oj). (6) Recomandarea (UE) 2021/1749 a Comisiei din 28 septembrie 2021 privind „Eficiența energetică înainte de toate”: de la principii la practică – Orientări și exemple pentru implementarea în procesul decizional care cuprinde și sectorul energetic (JO L 350, 4.10.2021, p. 9, ELI: http://data.europa.eu/eli/reco/2021/1749/oj). ANEXĂ 1. INTRODUCERE Prezentele orientări servesc la ghidarea statelor membre cu privire la modul de interpretare a articolului 3 din Directiva (UE) 2023/1791 atunci când îl transpun în legislația lor națională. Cu toate acestea, interpretarea obligatorie a legislației Uniunii este de competența exclusivă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Articolul 3 din Directiva (UE) 2023/1791 impune statelor membre să asigure evaluarea soluțiilor de eficiență energetică în deciziile de planificare, de politică și de investiții majore, atât în sectorul energetic, cât și în cel neenergetic. Articolul prevede, de asemenea, instituirea unor mecanisme de monitorizare, promovarea metodologiilor costuri-beneficii și eliminarea barierelor din calea punerii în aplicare a principiului „eficiența energetică înainte de toate” (EE1). Soluțiile în materie de eficiență energetică ar trebui să depășească economiile de energie la nivelul utilizării finale, vizând, de asemenea, resurse axate pe cerere (răspunsul părții de consum, stocarea energiei, soluții inteligente) și conversia, transportul și distribuția eficiente a energiei. Se preconizează că, prin transpunerea Directivei (UE) 2023/1791, statele membre vor integra principiul EE1 în procesele lor decizionale și de autorizare și îl vor aplica în toate deciziile relevante de planificare, politică și investiții majore viitoare. 2. CONTEXTUL JURIDIC ȘI POLITIC Principiul EE1, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 18 din Regulamentul (UE) 2018/1999, se bazează pe premisa că investițiile strategice în eficiența energetică pot reduce cererea într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, reducând astfel necesitatea și costurile asociate cu producția suplimentară de energie și cu infrastructura. Astfel cum se menționează în considerentul 15 din preambulul Directivei (UE) 2023/1791, principiul EE1 este un „ principiu general de care ar trebui să se țină seama în toate sectoarele […]. Soluțiile de eficiență energetică ar trebui să fie luate în considerare ca primă opțiune în deciziile de politică, de planificare și de investiții, atunci când se stabilesc noi norme privind oferta și alte domenii de politică. ” Recomandarea (UE) 2021/1749, care este relevantă pentru articolul 3 din Directiva (UE) 2023/1791, stabilește instrumente și acțiuni specifice pentru a sprijini statele membre la punerea în aplicare a principiului EE1. Articolul 3 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791 încurajează statele membre să țină seama de această recomandare. Articolul 3 este interconectat cu articolul 7 din Directiva (UE) 2023/1791, care impune statelor membre să se asigure că, la încheierea contractelor de achiziții publice și a concesiunilor cu o valoare mai mare sau egală cu pragurile stabilite la articolul 8 din Directiva 2014/23/UE (1), la articolul 4 din Directiva 2014/24/UE (2) și la articolul 15 din Directiva 2014/25/UE (3) ale Parlamentului European și ale Consiliului, autoritățile contractante și entitățile contractante aplică principiul EE1. Articolul 3 este, de asemenea, interconectat cu articolul 27 din Directiva (UE) 2023/1791, în temeiul căruia statele membre trebuie să se asigure că operatorii de sisteme de transport și distribuție a gazelor și a energiei electrice aplică principiul EE1 în deciziile de planificare a rețelei, de dezvoltare a rețelei și de investiții. Articolul 27 impune, de asemenea, autorităților naționale de reglementare în domeniul energiei să aplice principiul EE1 în îndeplinirea sarcinilor de reglementare prevăzute în Directivele 2009/73/CE (4) și (UE) 2019/944 (5) ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește deciziile lor privind exploatarea infrastructurii de gaze și de energie electrică, inclusiv deciziile lor privind tarifele de rețea. 3. TERMENI ȘI CONCEPTE UTILIZATE ÎN PREZENTELE ORIENTĂRI ȘI LA ARTICOLUL 3 DIN DIRECTIVA (UE) 2023/1791 3.1. Diferența dintre deciziile de planificare, de politică și de investiții majore Nici Directiva (UE) 2023/1791, nici Recomandarea (UE) 2021/1749 nu stabilesc o delimitare explicită între deciziile de planificare, de politică și de investiții majore. Explicațiile de mai jos se bazează pe considerațiile serviciilor Comisiei și sunt furnizate doar cu titlu indicativ. Tabelul 1 sintetizează caracteristicile deciziilor de planificare, de politică și de investiții majore. Tabelul 1 Comparație între deciziile de planificare, de politică și de investiții majore 3.2. Cheltuieli care intră sub incidența deciziilor de investiții majore O decizie de investiții majore privind un activ fizic, indiferent dacă este legată de sisteme energetice sau de sectoare neenergetice, implică cheltuieli de capital (CAPEX). Acestea includ costurile asociate achiziționării sau modernizării activelor fizice, cum ar fi achiziționarea de mașini sau echipamente, achiziționarea de terenuri și costurile pentru construirea sau instalarea infrastructurii. Ele pot de asemenea include costurile de proiectare și inginerie, autorizațiile și costurile de formare inițială pentru exploatarea noilor echipamente sau infrastructuri. Acestea sunt costuri inițiale care oferă valoare pe o perioadă lungă de timp. Sunt excluse din aceste investiții inițiale cheltuielile de funcționare (OPEX), care sunt costurile curente pentru gestionarea unui produs, a unei întreprinderi sau a unui sistem. În contextul unui proiect de infrastructură, OPEX ar include costurile cu energia, întreținerea și reparațiile de rutină, costurile cu personalul și alte cheltuieli legate de exploatarea curentă a infrastructurii. De obicei, acestea nu sunt luate în considerare în decizia inițială de investiție, deoarece sunt costuri recurente, adesea variabile, care sunt suportate pentru funcționarea efectivă a activului odată ce acesta a fost instalat și este în uz. Directiva (UE) 2023/1791 nu include nicio precizare care să stabilească dacă CAPEX și/sau OPEX trebuie luate în considerare pentru a defini decizii în materie de investiții majore. Astfel, ar trebui luate în considerare toate cheltuielile relevante – CAPEX, OPEX – sau orice alt tip. 3.3. Proiecte de infrastructură etapizate în contextul deciziilor de investiții majore Proiectele de infrastructură etapizate, cum ar fi construirea de parcuri eoliene sau de autostrăzi, ar trebui tratate ca o singură decizie de investiții, iar CAPEX total pentru toate componentele ar trebui luat în considerare pentru a stabili dacă proiectul depășește pragurile de investiții majore prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791. De exemplu, chiar dacă fiecare turbină eoliană din cadrul unui parc eolian ar putea genera și furniza energie în mod independent, întregul proiect de parc eolian reprezintă o decizie de investiție unică. În mod similar, un proiect multianual de construcție de autostrăzi ar trebui luat în considerare în întregime pentru evaluarea investițiilor, indiferent dacă anumite tronsoane pot funcționa independent. 3.4. Sectoare neenergetice Sectoarele neenergetice sunt acele domenii ale economiei care nu se ocupă în primul rând cu producția, transportul, distribuția sau vânzarea de energie. Deși aceste sectoare consumă și depind de energie pentru operațiunile lor, funcția lor principală nu este centrată pe producția sau aprovizionarea cu energie. Articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791 prevede o listă neexhaustivă de exemple de sectoare neenergetice, care includ clădirile, transporturile, apa, tehnologia informației și comunicațiilor, agricultura și sectorul financiar. Conform metodologiei Eurostat privind bilanțul energetic (7), sectoarele neenergetice ar putea fi înțelese ca fiind cele implicate în consumul final de energie (cod Eurostat FC_E). Aceste sectoare cuprind sectorul industrial (FC_IND_E), sectorul transporturilor (FC_TRA_E) și alte sectoare (FC_OTH_E), cum ar fi sectorul serviciilor comerciale publice, gospodăriile, agricultura și silvicultura și pescuitul. Prin urmare, lista orientativă de la articolul 3 alineatul (1) ar putea fi aliniată, de asemenea, la sectoarele utilizării finale a energiei ale Eurostat, la o grupare națională de sectoare ale utilizării finale a energiei. 4. OBLIGAȚII ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 3 4.1. Ce soluții de eficiență energetică trebuie evaluate? Soluțiile de eficiență energetică ar putea fi înțelese ca tehnologii, procese și practici care reduc sau transferă în timp cantitatea de energie necesară pentru a furniza același nivel de performanță, servicii sau bunuri. Din articolul 2 alineatul (18) din Regulamentul (UE) 2018/1999, coroborat cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791, rezultă că astfel de soluții ar putea include: Articolul 3 alineatul (1) impune statelor membre să se asigure că soluțiile de eficiență energetică, în cazul în care acestea sunt disponibile și pot răspunde aceleiași nevoi specifice sau aceluiași obiectiv de politică, sunt evaluate în deciziile de planificare, de politică și de investiții majore. Statele membre ar putea, de exemplu, să actualizeze periodic studii privind potențialul de economisire a energiei și să pună la dispoziția planificatorilor și investitorilor cataloage actualizate de soluții de eficiență energetică. Tabelele următoare oferă câteva exemple de posibile alternative sau soluții complementare la planurile de dezvoltare suplimentară a infrastructurii în sistemele energetice (tabelul 2) și, respectiv, în sectoarele neenergetice (tabelul 3). Acestea nu sunt liste exhaustive. Tabelul 2 Exemple de alternative în sistemul energetic atunci când se aplică principiul EE1 Tabelul 3 Exemple de alternative în sistemul neenergetic atunci când se aplică principiul EE1 4.2. Cum se evaluează soluțiile de eficiență energetică? Evaluarea soluțiilor de eficiență energetică în deciziile politice, de planificare sau de investiții majore înseamnă că astfel de soluții ar trebui luate în considerare și evaluate ca parte a procesului decizional. Utilizarea analizei cost-beneficiu (ACB) pentru evaluarea soluțiilor de eficiență energetică ar putea include: Analiza economică este deosebit de relevantă pentru procesul decizional al autorităților publice și pentru rolul acestora în susținerea interesului public prin luarea în considerare a implicațiilor societale mai ample ale acțiunilor lor. Entitățile private, cum ar fi întreprinderile și organizațiile neguvernamentale, își însoțesc în mod normal deciziile de o analiză financiară care le reflectă propriile interese financiare, cu excepția cazului în care costurile societale suplimentare ar fi acoperite de finanțare publică. Ar putea fi luate în considerare beneficiile externe mai ample (de exemplu, efectul asupra calității aerului), dar acestea constituie adesea considerații secundare, susceptibile a fi urmate din motive precum responsabilitatea socială a întreprinderilor. Prin urmare, statele membre ar putea încuraja entitățile private să ia în considerare beneficiile societale, alături de considerentele financiare, în procesele lor decizionale, prin oferirea de sprijin public și cu ajutorul altor măsuri (a se vedea, de asemenea, secțiunea 4.9). 4.3. Gestionarea deciziilor de investiții majore care depășesc și se situează sub pragurile stabilite la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791 În temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva (UE) 2023/1791, statele membre trebuie să se asigure că autoritățile competente monitorizează aplicarea principiului EE1. Astfel cum se detaliază în secțiunea 5 din prezentul ghid, o parte din mandatul autorităților competente ar trebui să includă stabilirea faptului dacă investițiile depășesc sau se situează sub pragurile stabilite la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791. În ceea ce privește deciziile de investiții majore care depășesc pragurile (100 de milioane EUR sau 175 de milioane EUR pentru proiectele de infrastructură de transport), articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791 impune în mod explicit statelor membre să se asigure că soluțiile de eficiență energetică sunt evaluate. Pentru mai multe detalii, a se vedea secțiunea 4.2 din prezentele orientări. În ceea ce privește deciziile de investiții majore sub praguri, Directiva (UE) 2023/1791 nu prevede nicio cerință legală explicită de evaluare a soluțiilor de eficiență energetică. Cu toate acestea, statele membre sunt încurajate să facă acest lucru ori de câte ori deciziile respective duc la un consum semnificativ de energie. 4.4. Cum se poate asigura o evaluare adecvată a beneficiilor mai ample? În temeiul articolului 3 alineatul (5) litera (a) din Directiva (UE) 2023/1791, statele membre au obligația de a promova și de a pune la dispoziția publicului metodologii costuri-beneficii care permit evaluarea adecvată a beneficiilor mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică. Prin beneficii mai ample s-ar putea înțelege impactul social, de mediu și economic al punerii în aplicare a soluțiilor de eficiență energetică care nu reprezintă câștiguri sau pierderi imediate personale financiare ce apar pe o factură la energie electrică. Astfel cum s-a subliniat tabelele 4, 5 și 6, printre exemplele de impact social se numără îmbunătățirea confortului interior, reducerea sărăciei energetice, creșterea valorilor proprietății și reducerea zgomotului. Beneficiile pentru mediu implică reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, a poluării aerului și a apei, generarea de deșeuri și reducerea exigențelor funciare, contribuind la conservarea ecosistemelor. Beneficiile economice duc la crearea de locuri de muncă la nivel local, la creșterea productivității forței de muncă, la sporirea securității energetice și la stimularea inovării și competitivității întreprinderilor. Fiecare beneficiu subliniază importanța largă a măsurilor de eficiență energetică dincolo de implicațiile lor financiare directe. Evaluarea acestor beneficii mai ample ar putea implica următoarele etape: Pentru a sprijini acest proces de evaluare, au fost dezvoltate diverse instrumente și metodologii de cuantificare a beneficiilor mai ample, inclusiv instrumentele sprijinite de programul Orizont 2020: COMBI (12), MICAT (13) și Odyssee-Mure (14). Informații mai detaliate privind metodele de cuantificare și instrumentele de sprijin pentru beneficiile individuale mai ample pot fi găsite la punctul 3.7.1 din anexa la Recomandarea (UE) 2021/1749. În ceea ce privește transportul, ar trebui utilizat manualul din 2019 privind costurile externe ale transportului (sau actualizările sale ulterioare) (15). În conformitate cu metodologiile de analiză cost-beneficiu de la nivelul UE (16) prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European și al Consiliului (17), autoritățile naționale de reglementare ar putea defini metodologii adecvate de analiză cost-beneficiu în domenii specifice. Dacă este necesar, metodologiile respective ar putea fi completate cu orientări suplimentare, asigurându-se astfel o analiză cost-beneficiu solidă care să evalueze în detaliu beneficiile mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică. Tabelul 4 Beneficiile sociale mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică Tabelul 5 Beneficiile de mediu mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică Tabelul 6 Beneficiile economice mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică 4.5. Cum se aplică principiul EE1 în sectorul public și în sectoarele reglementate, precum și dincolo de aceste sectoare? Aplicarea în practică a principiului EE1 depinde de contextul decizional și de actorii implicați. Deși punerea în aplicare a principiului prevăzut în Directiva (UE) 2023/1791 revine statelor membre, deciziile relevante privind planificarea, politica și investițiile sunt luate de un număr mare de actori. Factorii de decizie politică (ministerele și autoritățile de supraveghere de la toate nivelurile de guvernare) ar trebui să țină seama de diferitele responsabilități esențiale pe care le au atunci când pun în aplicare principiul EE1: Influența statelor membre asupra diferiților actori care pot pune efectiv în aplicare principiul EE1 în deciziile lor variază considerabil. Distincția de bază este între actorii publici/reglementați și actorii de pe piață (inclusiv actorii de pe piața energiei și utilizatorii finali de energie care ar trebui considerați ca făcând parte din „sectoarele neenergetice”). Domeniul de aplicare al efectului de levier și principalele instrumente sunt sintetizate în figura 1. Autoritățile naționale pot solicita direct entităților publice sau entităților reglementate să pună în aplicare principiul EE1 în operațiunile lor dacă trebuie să ia decizii de planificare și de investiții majore pe baza unei analize cost-beneficiu societale. În plus, punerea în aplicare a principiului EE1 de către entitățile reglementate, cum ar fi operatorii de rețea, înseamnă utilizarea flexibilității axate pe cerere și a răspunsului părții de consum (19) ori de câte ori aceasta este o alternativă eficientă din punctul de vedere al costurilor la modalitățile tradiționale de investiții și de exploatare a rețelei și nu afectează în mod negativ fiabilitatea și securitatea sistemului energetic. Planificarea și exploatarea rețelelor ar putea implica următoarele etape: Operatorii de rețea sunt monopoluri naturale aflate sub supraveghere reglementară. Pentru a îndeplini această obligație, reglementările pentru operatorii de rețea ar putea fi reformate pentru a stimula investițiile în soluții axate pe cerere prin eliminarea prejudecăților legate de cheltuielile de capital (CAPEX) și prin introducerea unor obiective de performanță însoțite de stimulente financiare conexe. În plus, tarifele de rețea ar putea fi concepute astfel încât plata să fie legată în primul rând de consum, stimulând consumatorii să utilizeze mai puțină energie. Actorii de pe piața energiei (producători, proprietari de instalații de stocare, furnizori, agregatori etc.) iau decizii comerciale, pe baza propriei lor analize financiare (20), fără supraveghere reglementară directă. Furnizorii de energie, de exemplu, vând energie consumatorilor. Ei ar putea contribui la aplicarea principiului EE1 prin scheme de obligații în materie de eficiență energetică (EEOS) în temeiul articolului 9 din Directiva (UE) 2023/1791, în cazul în care sunt obligați să îmbunătățească eficiența energetică la nivelul utilizării finale a instalației unui client. Utilizatorii finali de energie (care trebuie considerați ca făcând parte din „sectoarele neenergetice”) sunt actori de pe piață ale căror acțiuni legate de energie pot fi modelate în principal prin semnale de preț și semnale tarifare, precum și prin reglementări administrative, cum ar fi reglementările privind produsele, construcțiile sau utilizarea terenurilor. Aceștia produc și consumă energie (decizii operaționale) și investesc în diverse active energetice „din aval de contor”, inclusiv în clădiri (decizii de investiții). Prin adoptarea unor comportamente de economisire a energiei, prin investiții în tehnologii și practici legate de participarea la programele axate pe răspunsul părții de consum, prin generarea de energie din surse regenerabile și prin utilizarea stocării „în aval de contor” (inclusiv vehicule electrice care furnizează energie electrică în rețea), acestea ar putea avea un impact direct asupra nevoii de a furniza infrastructură de partea ofertei „în amonte de contor”. Aplicarea principiului EE1 în cazul utilizatorilor finali de energie ar însemna să li se ofere stimulente eficace și un mediu de capacitare care să le permită să adopte tehnologii și comportamente care reduc consumul de energie și introduc flexibilitatea cererii. Un astfel de mediu de capacitare include nu numai furnizarea de stimulente, ci și de instrumente comportamentale și de informare. Figura 1 Progresia efectului de levier pentru aplicarea principiului EE1 Tabelul 7, care se bazează pe Recomandarea (UE) 2021/1749, sugerează măsuri în toate domeniile de politică pentru a facilita aplicarea principiului EE1. Tabelul 7 Domenii de politică și exemple de măsuri care să permită aplicarea principiului „eficiența energetică înainte de toate” în aceste domenii de politică 4.6. Cum se poate asigura punerea în aplicare a principiului EE1 în deciziile majore privind investițiile private? Statele membre trebuie să asigure evaluarea soluțiilor de eficiență energetică în deciziile de investiții majore (21). Atunci când proiectul de investiții în cauză se află în proprietate publică, autoritățile responsabile, pe baza analizei, ar putea lua o decizie care ar modifica sau ar reduce proiectul pentru a maximiza beneficiile sociale. Pentru investițiile aflate în proprietate privată, s-ar putea ca luarea unei măsuri alternative să nu fie posibilă sau să nu fie în interesul proprietarului privat. De exemplu, în cazul în care un operator al unei centrale electrice intenționează să construiască o nouă centrală pe gaz cu o valoare mai mare de 100 milioane EUR, autoritățile naționale ar putea solicita o ACB (socială) economică înainte de construirea centralei. Chiar dacă ACB ar demonstra că soluțiile de eficiență energetică, cum ar fi flexibilitatea axată pe cerere, sunt mai rentabile din punct de vedere economic decât centrala electrică, operatorul centralei nu ar avea niciun stimulent financiar pentru a-și bloca propriile investiții și pentru a renunța la profiturile potențiale, deoarece principala sa activitate este producerea de energie, iar nu economiile. Prin urmare, în loc să impună principiul EE1 prin evaluări obligatorii, deciziile de investiții private majore ar trebui să fie determinate de stimulente politice specifice pentru a încuraja adoptarea unor soluții eficiente din punctul de vedere al costurilor în materie de eficiență energetică. Stabilirea prețului carbonului prevăzută în Directiva 2003/87/CE va reduce randamentul financiar al unor astfel de investiții, asigurând, în același timp, accesul nediscriminatoriu pe piață pentru flexibilitatea axată pe cerere pe piețele de energie, de echilibrare și de capacitate și introducând prețuri diferențiate în timp ale energiei electrice, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului (22), vor spori randamentul financiar al alternativelor bazate pe flexibilitatea cererii. În plus, o planificare energetică sau sectorială credibilă, cum ar fi planurile naționale privind energia și clima sau planificarea națională a transporturilor, ar putea oferi factorilor de decizie privați informații cu privire la cadrele de politică și condițiile de piață previzibile. 4.7. Cum se poate aborda impactul asupra sărăciei energetice? Astfel cum este definită la articolul 2 punctul 52 din Directiva (UE) 2023/1791, sărăcia energetică înseamnă „ lipsa accesului unei gospodării la servicii energetice esențiale, acolo unde astfel de servicii asigură niveluri de bază și standarde decente de trai și de sănătate, [....] lipsă cauzată de o combinație de factori, printre care se numără cel puțin inaccesibilitatea prețurilor, insuficiența venitului disponibil, cheltuielile ridicate cu energia, precum și eficiența energetică scăzută a locuințelor. ” Considerentul 23 din preambulul Directivei (UE) 2023/1791 subliniază că persoanele expuse riscului de sărăcie energetică sau care locuiesc în locuințe sociale ar trebui să beneficieze de punerea în aplicare a principiului EE1. În special, prin promovarea „ măsurilor rentabile privind eficiența energetică ”, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (18) din Regulamentul (UE) 2018/1999, principiul EE1 urmărește în mod inerent să reducă costurile și să sporească beneficiile pentru consumatori, inclusiv pentru cei afectați de sărăcia energetică. Această abordare tratează în mod direct aspecte structurale, cum ar fi locuințele ineficiente, care contribuie la sărăcia energetică. În temeiul articolului 24 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791, statele membre trebuie să responsabilizeze și să protejeze persoanele afectate de sărăcia energetică. Măsurile adecvate ar putea include: 4.8. Ce instituții ar putea acționa ca entități de monitorizare? „Entitatea” menționată la articolul 3 alineatul (5) litera (c) din Directiva (UE) 2023/1791 ar putea fi, de exemplu, fie o entitate publică (autoritate națională de reglementare, ministerul energiei, o agenție guvernamentală), fie un actor terț independent cu un mandat specific și explicit din partea statului pentru a executa această sarcină. Ar fi important ca entitatea să aibă mandatul instituțional transversal necesar pentru coordonarea tuturor „entităților relevante”, astfel cum se menționează la articolul 3 din directiva respectivă și în Recomandarea (UE) 2021/1749. Monitorizarea nu ar trebui să se limiteze la noile decizii de politică sau investiții, ci ar trebui să includă evaluarea statu-quo-ului în ceea ce privește toate politicile și reglementările relevante. Chiar dacă este probabil ca alegerea să fie specifică fiecărei țări, în funcție de instituțiile existente și de sarcinile acestora, unele considerații generale sunt prezentate în tabelul 8: Tabelul 8 Instituții relevante pentru articolul 3 alineatul (4) 4.9. Cum se poate promova aplicarea metodologiilor costuri-beneficii? În temeiul articolului 3 alineatul (5) litera (a) din Directiva (UE) 2023/1791, statele membre au obligația de a promova metodologii costuri-beneficii care permit evaluarea adecvată a beneficiilor mai ample ale eficienței energetice. Potențialele inițiative de promovare ar putea include: 5. CERINȚE DE RAPORTARE ÎN TEMEIUL CADRULUI JURIDIC APLICABIL 5.1. Actualizarea planurilor naționale integrate privind energia și clima În temeiul articolului 3 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) 2018/1999, în planurile lor naționale privind energia și clima (PNEC), statele membre trebuie să țină seama de interconexiunile dintre cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice, în special de principiul EE1. 5.2. Raport intermediar În conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Directiva (UE) 2023/1791, autoritățile competente (23) ar trebui să monitorizeze aplicarea principiului EE1, în cazul în care deciziile de politică, de planificare și de investiții fac obiectul cerințelor de aprobare și de monitorizare. Cadrul de date pentru monitorizarea principiului EE1 s-ar putea baza pe procesele de monitorizare existente și pe sursele de date conexe care intră în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2023/1791, al Directivei 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului (24), al Directivei (UE) 2019/944 și al Regulamentului (UE) 2019/943. În special, articolul 3 alineatul (5) litera (d) din Directiva (UE) 2023/1791 impune statelor membre să raporteze cu privire la aplicarea principiului EE1 în rapoartele lor naționale intermediare integrate privind energia și clima prezentate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999. Această raportare ar trebui să includă cel puțin două aspecte. În primul rând, rapoartele privind progresele înregistrate ar trebui să includă o evaluare a aplicării și a beneficiilor principiului EE1. În acest scop, statele membre pot utiliza indicatorii de monitorizare prevăzuți în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2299 al Comisiei (25). Exemple de indicatori de monitorizare relevanți pentru monitorizarea EE1 pot fi găsite în anexele la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2299 și includ: În al doilea rând, rapoartele privind progresele înregistrate ar trebui să includă o listă de măsuri luate pentru a elimina barierele din calea punerii în aplicare a principiului EE1, inclusiv în legislația națională. Secțiunea 4 din anexa la Recomandarea (UE) 2021/1749 oferă o prezentare detaliată a măsurilor de aplicare a principiului EE1 în sectoare și domenii de politică specifice, o listă neexhaustivă a acestora fiind prevăzută în tabelul 7 din prezenta anexă. (1) Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2014/23/oj). (2) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2014/24/oj). (3) Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 243, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2014/25/oj). (4) Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 94, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2009/73/oj). (5) Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE (JO L 158, 14.6.2019, p. 125, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2019/944/oj). (6) Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1999/oj). (7) Comisia Europeană, Energy balance guide, Methodology guide for the construction of energy balances & Operational guide for the energy balance builder tool („Ghid privind bilanțul energetic, Ghid metodologic pentru construirea bilanțurilor energetice și ghid operațional pentru instrumentul de construire a bilanțului energetic”) 2019. (8) A se vedea secțiunea 4.4. (9) A se vedea secțiunea 4.4. (10) H. Pollitt, E. Alexandri, P. Boonekamp, U. Chewpreecha, A. de Rose, R. Drost, L. Estourgie, C. Farahani, D. Funcke, S. Markkanen, G. Moret, C. Rodenburg, F. Suerkemper, S. Tensen, P. Theillard, J. Thema, P. Vethman, F. Vondung și M. Voogt, 2016: The Macroeconomic and Other Benefits of Energy Efficiency. Raport final. T. Mandel, L. Kranzl și S. Thomas, 2022: Energy Efficiency First and Multiple Impacts: integrating two concepts for decision-making in the EU energy system, Deliverable D3.4 of the ENEFIRST project. F. Suerkemper, F. Vondung, C. Xia-Bauer, J. Teubler, S. Hackspiel, F. Berger, B. Schlomann, W. Eichhammer, F. Wagner, A. DeVita, Z. Vrontisi și I. Rogulj, 2022: Overall quantification and monetisation concept, Deliverable 2.1 of the MICAT project. (11) D. Ürge-Vorsatz, S. T. Herrero, N. K. Dubash și F. Lecocq, 2014: Measuring the Co-Benefits of Climate Change Mitigation, 39 Annual Review of Environment and Resources 549, 2014. (12) COMBI: Calculating and Operationalising the Multiple Benefits of Energy Efficiency in Europe, https://combi-project.eu/. (13) MICAT: Multiple Impacts Calculation Tool, https://micatool.eu/. MICATool poate fi utilizat ca un calculator care permite utilizarea propriilor date (dacă sunt disponibile) sau a unor valori setate implicite compatibile cu planurile naționale integrate privind energia și clima și/sau cu legislația UE. (14) ODYSSEE-MURE https://www.odyssee-mure.eu/data-tools/multiple-benefits-energy-efficiency.html/. (15) Comisia Europeană, Direcția Generală Mobilitate și Transporturi, Essen, H., Fiorello, D., El Beyrouty, K. et al., Handbook on the external costs of transport – Versiunea 2019 – 1.1, Oficiul pentru Publicații, 2020, https://data.europa.eu/doi/10.2832/51388. (16) ENTSOG, 2019: 2nd ENTSOG Methodology for Cost-Benefit Analysis of Gas Infrastructure Projects 2018. ENTSO-E 2018: 2nd ENTSO-E Guideline for Cost Benefit Analysis of Grid Development Projects, Bruxelles, 2018. (17) Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2022 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2009, (UE) 2019/942 și (UE) 2019/943 și a Directivelor 2009/73/CE și (UE) 2019/944 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013 (JO L 152, 3.6.2022, p. 45, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2022/869/oj). (18) În decembrie 2021, Comisia a adoptat o recomandare privind amprenta de mediu a organizațiilor, cu trimiteri la biodiversitate (pagina 27). De asemenea, Regulamentul delegat (UE) 2023/2772 al Comisiei din 31 iulie 2023 de completare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește standardele de raportare privind durabilitatea (JO L, 2023/2772, 22.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_del/2023/2772/oj) se referă la biodiversitate începând cu pagina 133. Conturile privind capitalul natural și serviciile ecosistemice [Conturi ecosistemice – măsurarea contribuției naturii la economie și la bunăstarea umană – Statistici explicate (europa.eu)] și activitatea de cartografiere și de evaluare a ecosistemelor și serviciile lor (MAES, https://data.jrc.ec.europa.eu/collection/MAES), precum și Directiva privind habitatele și Directiva privind păsările oferă date și informații relevante cu privire la ecosisteme, starea și serviciile acestora. (19) În general, alternative cunoscute și sub denumirea de alternative fără cabluri (non-wires alternatives). (20) A se vedea secțiunea 4.2. (21) A se vedea secțiunea 4.2. (22) Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piața internă de energie electrică (JO L 158, 14.6.2019, p. 54, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2019/943/oj). (23) A se vedea secțiunea 4.8. (24) Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 153, 18.6.2010, p. 13, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2010/31/oj). (25) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2299 al Comisiei din 15 noiembrie 2022 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește structura, formatul, detaliile tehnice și procedurile pentru rapoartele naționale intermediare integrate privind energia și clima (JO L 306, 25.11.2022, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2022/2299/oj). ELI: http://data.europa.eu/eli/reco/2024/2143/oj ISSN 1977-0782 (electronic edition)