Recitale
(1) Decizia nr. 280/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto (4) a stabilit un cadru pentru monitorizarea tuturor emisiilor antropice de la surse și a eliminării de către absorbanți a gazelor cu efect de seră, evaluând progresul înregistrat cu privire la îndeplinirea angajamentelor referitoare la emisiile în cauză, precum și la punerea în aplicare a cerințelor de monitorizare și de raportare în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice („CCONUSC”) (5) și al Protocolului de la Kyoto (6) în Uniune. În vederea luării în considerare a progreselor recente și viitoare înregistrate la nivel internațional cu privire la CCONUSC și Protocolul de la Kyoto, precum și în vederea punerii în aplicare a noilor cerințe de monitorizare și de raportare prevăzute de legislația Uniunii, Decizia nr. 280/2004/CE ar trebui să fie înlocuită.
(2) Decizia nr. 280/2004/CE ar trebui să fie înlocuită cu un regulament având în vedere domeniul mai extins de aplicare a dreptului Uniunii, includerea categoriilor suplimentare de persoane cărora li se adresează obligațiile respective, caracterul mai complex și eminamente tehnic al dispozițiilor introduse, necesitatea crescândă a unor norme uniforme aplicabile pe întregul teritoriu al Uniunii, precum și în scopul facilitării punerii în aplicare.
(3) Obiectivul final al CCONUSC îl reprezintă stabilizarea concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să împiedice orice perturbare antropogenă periculoasă a sistemului climatic. În vederea atingerii acestui obiectiv, creșterea globală a temperaturii medii anuale la suprafață nu ar trebui să depășească nivelurile preindustriale cu mai mult de 2 °C.
(4) Sunt necesare o monitorizare și raportare detaliate și evaluarea periodică a emisiilor de gaze cu efect de seră ale Uniunii și ale statelor membre, precum și a eforturilor depuse de acestea pentru abordarea schimbărilor climatice.
(5) Decizia 1/CP.15, adoptată în cadrul Conferinței părților la CCONUSC („Decizia 1/CP.15”) și Decizia 1/CP.16, adoptată în cadrul Conferinței părților la CCONUSC („Decizia 1/CP.16”) au contribuit în mod semnificativ la progresul înregistrat în abordarea într-o manieră echilibrată a provocărilor ridicate de schimbările climatice. Deciziile respective au introdus noi cerințe de monitorizare și de raportare care se aplică în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiilor ambițioase de reducere a emisiilor asumate de Uniune și de statele sale membre, oferind sprijin țărilor în curs de dezvoltare. De asemenea, deciziile respective recunosc importanța abordării în mod prioritar a măsurilor de adaptare la schimbările climatice, precum și a măsurilor de atenuare a acestora. Decizia 1/CP.16 solicită, în egală măsură, țărilor dezvoltate să elaboreze strategii sau planuri de dezvoltare cu emisii scăzute de carbon. Se așteaptă ca astfel de strategii sau planuri să contribuie la trecerea la o societate cu emisii reduse de carbon și să asigure o creștere continuă și o dezvoltare durabilă, precum și la realizarea de progrese în mod eficient din punct de vedere al costurilor în vederea realizării obiectivului climatic pe termen lung, ținând cont în mod corespunzător de etapele intermediare. Prezentul regulament ar trebui să faciliteze punerea în aplicare a acestor cerințe de monitorizare și de raportare.
(6) Ansamblul de acte ale Uniunii adoptate în 2009 și denumite, în mod colectiv „pachetul privind clima și energia”, în special Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 (7) și Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (8), marchează un alt angajament ferm al Uniunii și al statelor membre de a reduce în mod semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră. Sistemul Uniunii de monitorizare și de raportare a emisiilor ar trebui să fie, de asemenea, actualizat având în vedere noile cerințe stabilite în temeiul celor două acte juridice menționate.
(7) În temeiul CCONUSC, Uniunea și statele membre s-au angajat să dezvolte, să actualizeze în mod periodic, să publice și să raporteze Conferinței părților inventarele naționale de emisii antropice de la surse și de eliminare de către absorbanți a tuturor gazelor cu efect de seră care nu sunt controlate prin Protocolul de la Montreal din 1987 privind substanțele care diminuează stratul de ozon la Convenția de la Viena privind protecția stratului de ozon (9) („Protocolul de la Montreal”), utilizând metodologiile comparabile convenite în cadrul Conferinței părților.
(8) Articolul 5 alineatul (1) din Protocolul de la Kyoto solicită Uniunii și statelor membre să stabilească și să păstreze un sistem național pentru estimarea emisiilor antropice de la surse și a eliminării de către absorbanți a tuturor gazelor cu efect de seră care nu sunt controlate prin Protocolul de la Montreal, cu scopul de a asigura punerea în aplicare a altor dispoziții ale Protocolului de la Kyoto. În acest demers, Uniunea și statele membre ar trebui să aplice orientările referitoare la sistemele naționale prevăzute în anexa la Decizia 19/CMP.1 a Conferinței părților la CCONUSC care funcționează ca reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (Decizia 19/CMP.1). De asemenea, Decizia 1/CP.16 solicită instituirea unor acorduri naționale în vederea estimării emisiilor antropice de la surse și a eliminării de către absorbanți a tuturor gazelor cu efect de seră care nu sunt controlate prin Protocolul de la Montreal. Prezentul regulament ar trebui să permită punerea în aplicare a ambelor cerințe.
(9) Cipru și Malta sunt incluse în anexa I la CCONUSC în temeiul Deciziei 10/CP.17 a Conferinței părților la CCONUSC, care produce efecte de la 9 ianuarie 2013 și, respectiv, în temeiul Deciziei 3/CP.15 a Conferinței părților la CCONUSC, care produce efecte de la 26 octombrie 2010.
(10) Experiența acumulată în urma punerii în aplicare a Deciziei nr. 280/2004/CE a arătat necesitatea sporirii sinergiilor și a coerenței cu raportarea în temeiul altor instrumente juridice, în special Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (10), Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 ianuarie 2006 de instituire a unui registru european al emisiilor și transferului de poluanți (11), Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici (12), Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră (13) și Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008 privind statisticile în domeniul energiei (14). În timp ce raționalizarea cerințelor de raportare va necesita modificarea instrumentelor juridice individuale, utilizarea de date coerente pentru raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră este esențială în vederea asigurării calității raportării emisiilor.
(11) Cel de al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) a identificat un potențial de încălzire globală al trifluorurei de azot („NF3”) de aproximativ 17 000 mai mare decât al dioxidului de carbon (CO2). NF3 este utilizată tot mai mult în industria electronică ca înlocuitor al perfluorocarburilor („PFC”) și al hexafluorurii de sulf (SF6). În conformitate cu articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), politica de mediu a Uniunii trebuie să se bazeze pe principiul precauției. Acest principiu impune monitorizarea NF3 în vederea evaluării nivelului de emisii în Uniune și, după caz, în vederea definirii acțiunilor de atenuare.
(12) Datele raportate în prezent în inventarele naționale de emisii de gaze cu efect de seră și în registrele naționale și ale Uniunii nu sunt suficiente pentru a stabili, la nivel de stat membru, emisiile de CO2 produse de aviația civilă la nivel național și care nu sunt reglementate de Directiva 2003/87/CE. În momentul adoptării obligațiilor de raportare, Uniunea nu ar trebui să impună statelor membre și întreprinderilor mici și mijlocii („IMM-uri”) sarcini care nu sunt proporționale cu obiectivele urmărite. Emisiile de CO2 generate de aviație, care nu sunt reglementate de Directiva 2003/87/CE, reprezintă doar o foarte mică parte din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră, iar stabilirea unui sistem de raportare a acestor emisii ar constitui o sarcină nejustificată în lumina cerințelor existente pentru sectorul mai larg, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE. În consecință, emisiile de CO2 din categoria sursă a IPCC „1.A.3.A aviația civilă” ar trebui considerate ca fiind egale cu zero în sensul articolului 3 și al articolului 7 alineatul (1) din Decizia nr. 406/2009/CE.
(13) Pentru a se asigura eficacitatea dispozițiilor pentru monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră, este necesar să se evite creșterea și mai mare a sarcinii administrative și financiare suportate deja de către statele membre.
(14) Deși emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră legate de folosința terenurilor, schimbarea folosinței terenurilor și silvicultură („LULUCF”) se integrează în obiectivul Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Protocolului de la Kyoto, acestea nu fac parte din obiectivul de 20 % până în 2020 în temeiul pachetului privind clima și energia. Articolul 9 din Decizia nr. 406/2009/CE impune Comisiei să evalueze modalitățile de includere a emisiilor și absorbțiilor rezultate din activități legate de LULUCF în cadrul angajamentului Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, garantând caracterul permanent și integritatea din punctul de vedere al mediului a contribuției LULUCF și asigurând acuratețea monitorizării și a contabilizării emisiilor și absorbțiilor relevante. Aceasta presupune, de asemenea, ca Comisia să prezinte o propunere legislativă, după caz, care să intre în vigoare începând cu anul 2013. La 12 martie 2012, Comisia a înaintat Parlamentului European și Consiliului o propunere, ca prim pas în direcția includerii sectorului LULUCF în angajamentul Uniunii privind reducerea emisiilor de gaze, ceea s-a concretizat în adoptarea Deciziei nr. 529/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind normele de contabilizare referitoare la emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră care rezultă din activități legate de folosința terenurilor, schimbarea folosinței terenurilor și silvicultură și privind informații referitoare la acțiunile legate de activitățile respective (15).
(15) Uniunea și statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a furniza informații cât mai actualizate cu privire la emisiile de gaze cu efect de seră, în special în cadrul Strategiei Europa 2020 și al termenelor sale limită precise. Prezentul regulament ar trebui să permită pregătirea unor astfel de estimări în cel mai scurt timp posibil pe baza utilizării informațiilor statistice și de alt tip, precum, după caz, datele transmise de sateliți spațiali furnizate de programul Monitorizare globală pentru mediu și securitate și de alte sisteme de sateliți.
(16) Deoarece Comisia a anunțat că intenționează să propună noi cerințe de monitorizare și raportare pentru emisii care rezultă din transportul maritim, inclusiv modificări la prezentul regulament, după caz, prezentul regulament nu ar trebui să anticipeze o astfel de propunere și, prin urmare, nu ar trebui să se introducă momentan în prezentul regulament dispoziții privind monitorizarea și raportarea emisiilor care rezultă din transportul maritim.
(17) Experiența acumulată în urma punerii în aplicare a Deciziei nr. 280/2004/CE a demonstrat necesitatea îmbunătățirii transparenței, acurateței, coerenței, integralității și comparabilității informațiilor raportate cu privire la politici, măsuri și prognoze. Decizia nr. 406/2009/CE solicită statelor membre să raporteze progresul prognozat cu privire la îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul deciziei respective, inclusiv informațiile referitoare la politicile, măsurile și prognozele naționale. Strategia Europa 2020 a stabilit o agendă economică și politică integrată care impune Uniunii și statelor membre să depună eforturi suplimentare în ceea ce privește raportarea în timp util a politicilor și măsurilor privind schimbările climatice, precum și a efectelor preconizate ale acestora asupra emisiilor. Crearea unor sisteme la nivelul Uniunii și al statelor membre, combinată cu o mai bună orientare în materie de raportare, ar trebui să contribuie în mod semnificativ la îndeplinirea acestor obiective. De asemenea, pentru a se asigura faptul că Uniunea îndeplinește cerințele internaționale și naționale de raportare a prognozelor privind emisiile de gaze cu efect de seră și pentru a evalua progresul înregistrat de aceasta cu privire la îndeplinirea angajamentelor și a obligațiilor sale internaționale și naționale, Comisia ar trebui, de asemenea, să elaboreze și să utilizeze prognoze privind emisiile de gaze cu efect de seră.
(18) Este necesar ca statele membre să furnizeze informații îmbunătățite în vederea monitorizării progresului și a acțiunilor întreprinse de acestea cu privire la adaptarea la schimbările climatice. Aceste informații sunt necesare pentru conceperea unei strategii cuprinzătoare de adaptare a Uniunii în urma publicării Cărții albe a Comisiei din 1 aprilie 2009 intitulate „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acțiune la nivel european”. Raportarea informațiilor privind adaptarea va permite statelor membre să facă schimb de cele mai bune practici și să-și evalueze necesitățile și nivelul de pregătire necesare pentru a aborda schimbările climatice.
(19) În temeiul Deciziei 1/CP.15, Uniunea și statele membre s-au angajat să asigure o finanțare considerabilă în domeniul climei pentru a susține acțiunile de adaptare și atenuare în țările în curs de dezvoltare. În conformitate cu punctul 40 din Decizia 1/CP.16, toate țările dezvoltate care sunt parte la CCONUSC trebuie să-și îmbunătățească modalitățile de raportare privind furnizarea de sprijin financiar, tehnologic și pentru dezvoltarea capacității destinat țărilor în curs de dezvoltare care sunt parte la CCONUSC. Îmbunătățirea modalităților de raportare este esențială pentru recunoașterea eforturilor depuse de Uniune și de statele membre în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate. De asemenea, Decizia 1/CP.16 prevede un nou mecanism tehnologic pentru îmbunătățirea transferului internațional de tehnologie. Prezentul regulament ar trebui să asigure raportarea, pe baza celor mai bune date disponibile, a informațiilor actualizate referitoare la activitățile privind transferul de tehnologie către țările în curs de dezvoltare.
(20) Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului (16) a modificat Directiva 2003/87/CE astfel încât să includă activitățile de aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii. Directiva 2003/87/CE conține dispoziții referitoare la utilizarea veniturilor din licitații, la raportarea utilizării veniturilor din licitații de către statele membre, precum și la acțiunile întreprinse în temeiul articolului 3d din directiva respectivă. Directiva 2003/87/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/29/CE, conține, în prezent, și dispoziții referitoare la utilizarea veniturilor din licitații și stabilește că cel puțin 50 % din aceste venituri ar trebui să fie utilizate în scopul uneia sau al mai multora dintre activitățile menționate la articolul 10 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE. Transparența cu privire la utilizarea veniturilor obținute în urma licitării cotelor în temeiul Directivei 2003/87/CE este esențială pentru susținerea angajamentelor Uniunii.
(21) În temeiul CCONUSC, Uniunea și statele sale membre s-au angajat să dezvolte, să actualizeze în mod periodic, să publice și să raporteze Conferinței părților comunicările naționale și rapoartele bienale, utilizând orientările, metodologiile și formatele convenite de Conferința părților. Decizia 1/CP.16 solicită îmbunătățirea modalităților de raportare referitoare la obiectivele privind atenuarea și furnizarea de sprijin financiar, tehnologic și pentru construirea capacității în țările în curs de dezvoltare.
(22) Decizia nr. 406/2009/CE a transformat ciclul anual actual de raportare într-un ciclu de angajamente anuale care impune o revizuire cuprinzătoare a inventarelor statelor membre privind gazele cu efect de seră într-o perioadă de timp mai scurtă decât cea stabilită pentru revizuirea inventarului actual al CCONUSC cu scopul de a permite utilizarea flexibilităților și, după caz, aplicarea acțiunilor corective la sfârșitul fiecărui an relevant. Este necesară stabilirea la nivelul Uniunii a unui proces de revizuire a inventarelor privind gazele cu efect de seră transmise de către statele membre, astfel încât să se asigure faptul că gradul de respectare a Deciziei nr. 406/2009/CE este evaluat într-o manieră credibilă, coerentă, transparentă și în timp util.
(23) În prezent se discută în cadrul procesului CCONUSC o serie de elemente tehnice referitoare la raportarea emisiilor de la surse și a eliminării de către absorbanți a gazelor cu efect de seră, cum ar fi potențialele de încălzire globală, anvergura gazelor cu efect de seră raportate și orientările metodologice din partea IPCC care urmează să fie utilizate pentru pregătirea inventarelor naționale privind gazele cu efect de seră. Revizuirea elementelor metodologice în contextul procesului CCONUSC și recalculările ulterioare ale seriilor cronologice de emisii de gaze cu efect de seră pot modifica nivelul și tendințele acestor emisii. Comisia ar trebui să monitorizeze astfel de evoluții la nivel internațional și, dacă este necesar, să propună revizuirea prezentului regulament pentru a asigura coerența cu metodologiile utilizate în contextul procesului CCONUSC.
(24) În conformitate cu orientările actuale din cadrul CCONUSC privind raportarea gazelor cu efect de seră, calculul și raportarea emisiilor de metan se bazează pe potențiale de încălzire globală asociate pe un interval de timp de 100 de ani. Dat fiind potențialul ridicat de încălzire globală și durata de viață relativ scurtă în atmosferă a metanului, Comisia ar trebui să analizeze în ce mod ar fi afectate politicile și măsurile de adoptare a unui interval de timp de 20 de ani în cazul metanului.
(25) Ținând cont de Rezoluția Parlamentului European din 14 septembrie 2011 referitoare la o abordare globală privind emisiile antropice cu efecte asupra climei, altele decât cele de CO2 și odată cu obținerea unui acord în cadrul CCONUSC privind utilizarea orientărilor IPCC aprobate și publicate referitoare la monitorizarea și raportarea emisiilor de carbon negru, Comisia ar trebui să analizeze implicațiile asupra politicilor și măsurilor și, după caz, să modifice anexa I la prezentul regulament.
(26) Emisiile de gaze cu efect de seră raportate de-a lungul seriilor cronologice ar trebui estimate prin intermediul acelorași metode. Datele privind activitatea subiacentă și factorii de emisie ar trebui obținute și utilizate într-o manieră coerentă, prin care să se asigure faptul că modificările survenite cu privire la tendințele emisiilor nu sunt introduse ca rezultat al modificărilor suferite de metodele sau ipotezele de estimare. Recalculările emisiilor de gaze cu efect de seră ar trebui efectuate în conformitate cu orientările convenite, în vederea îmbunătățirii coerenței, acurateței și integralității seriilor cronologice raportate și a punerii în aplicare a unor metode mai detaliate. Atunci când metodologia sau modalitatea de colectare a datelor privind activitatea subiacentă și factorii de emisie au suferit modificări, statele membre ar trebui să recalculeze inventarele pentru seriile cronologice raportate și să evalueze necesitatea recalculărilor pe baza motivelor furnizate în orientările convenite, în special pentru categoriile-cheie. Prezentul regulament ar trebui să prevadă dacă și în ce condiții ar trebui luate în calcul efectele unor astfel de recalculări în scopul de a stabili nivelul anual de emisii alocate.
(27) Aviația are impact asupra climei globale prin emisiile de CO2, dar și prin alte emisii, inclusiv emisiile de oxizi de azot, și mecanisme, precum creșterea stratului de nori cirrus. Având în vedere evoluția rapidă a înțelegerii din punct de vedere științific a acestui impact, ar trebui să se efectueze cu regularitate o evaluare actualizată a impactului independent de CO2 al aviației asupra climei globale în contextul prezentului regulament. Modelarea utilizată în acest sens ar trebui să se adapteze la progresele științifice. Pe baza propriilor evaluări a acestui impact, Comisia ar putea lua în considerare opțiuni de politică relevante pentru abordarea lor.
(28) Agenția Europeană de Mediu urmărește să susțină dezvoltarea durabilă și să contribuie la îmbunătățirea semnificativă și măsurabilă a mediului în Europa prin furnizarea de informații actuale, orientate, relevante și fiabile legislatorilor, instituțiilor publice și publicului larg. Agenția Europeană de Mediu ar trebui să ofere asistență Comisiei, după caz, la lucrările de monitorizare și raportare, în special în contextul sistemului de inventariere al Uniunii și al sistemului acesteia privind prognozele, politicile și măsurile, la efectuarea expertizei anuale de revizuire a inventarelor statelor membre, la evaluarea progreselor înregistrate în vederea îndeplinirii angajamentelor Uniunii de reducere a emisiilor, la menținerea platformei europene pentru adaptarea la schimbările climatice în ceea ce privește impactul schimbărilor climatice, vulnerabilitățile și adaptarea la schimbările climatice, precum și la comunicarea de informații pertinente privind clima către publicul larg.
(29) Toate cerințele referitoare la furnizarea de informații și de date în temeiul prezentului regulament ar trebui să facă obiectul normelor Uniunii privind protecția datelor și confidențialitatea comercială.
(30) Informațiile și datele colectate în temeiul prezentului regulament pot contribui și ele la formularea și evaluarea politicii viitoare a Uniunii cu privire la schimbările climatice.
(31) Comisia ar trebui să urmărească punerea în aplicare a cerințelor de monitorizare și de raportare în temeiul prezentului regulament, precum și evoluțiile ulterioare înregistrate în temeiul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto cu scopul de a asigura coerența. În acest sens, Comisia ar trebui să înainteze, dacă este oportun, o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului.
(32) Cu scopul de a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a articolului 5 alineatul (4), a articolului 7 alineatele (7) și (8), a articolului 8 alineatul (2), a articolului 12 alineatul (3), a articolului 17 alineatul (4) și a articolului 19 alineatele (5) și (6) din prezentul regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare. Cu excepția articolului 19 alineatul (6), aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (17).
(33) În vederea stabilirii cerințelor armonizate de raportare cu privire la monitorizarea emisiilor de gaze cu efect de seră și a altor informații relevante pentru politica privind schimbările climatice, ar trebui să se delege Comisiei competența de adoptare a actelor în conformitate cu articolul 290 din TFUE în vederea revizuirii anexei I și a anexei III la prezentul regulament în conformitate cu deciziile luate în cadrul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto; în vederea luării în considerare a modificărilor potențialelor de încălzire globală și a orientărilor de inventariere convenite la nivel internațional; în vederea stabilirii cerințelor de bază pentru sistemul de inventariere al Uniunii; și în vederea înființării registrului Uniunii. Este deosebit de important ca Comisia să desfășoare consultări adecvate pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, inclusiv la nivel de experți. În momentul elaborării și redactării actelor delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, corespunzătoare și în timp util a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(34) Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume instituirea unui mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea și efectele acțiunii propuse, pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,