Articolul 1
Scopul și domeniul de aplicare
Scopul prezentei directive este de a realiza prevenirea și controlul integrat al poluării care rezultă din activitățile enumerate la anexa I. Prezenta directivă stabilește măsurile destinate prevenirii sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, reducerii emisiilor în aer, apă sau sol care provin din activitățile menționate anterior, inclusiv măsurile referitoare la deșeuri, pentru a se atinge un nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său, fără a aduce atingere Directivei 85/337/CEE și altor prevederi comunitare relevante.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei directive:
1. „substanță” înseamnă orice element chimic și compușii acestuia, cu excepția substanțelor radioactive în sensul Directivei 80/836/Euratom (8) și a organismelor modificate genetic în sensul Directivei 90/219/CEE (9) și al Directivei 90/220/CEE (10);
2. „poluare” înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activității umane, de substanțe, vibrații, căldură sau zgomot în aer, apă sau sol, care poate avea efect nociv asupra sănătății umane sau asupra calității mediului, care poate duce la efecte dăunătoare asupra proprietății materiale sau poate altera sau afecta mediul sau alte utilizări legitime ale mediului;
3. „instalație” înseamnă o unitate tehnică fixă în care se desfășoară una sau mai multe dintre activitățile enumerate la anexa I, precum și alte activități direct asociate care au o conexiune tehnică cu activitățile desfășurate în amplasamentul respectiv și care ar putea avea un efect asupra emisiilor și a poluării;
4. „instalație existentă” înseamnă o instalație în funcțiune sau, în conformitate cu legislația existentă până la data de intrare în vigoare a acestei directive, o instalație autorizată sau, din perspectiva autorității competente, o instalație care face obiectul unei cereri complete de autorizare, cu condiția ca instalația respectivă să intre în funcțiune în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive;
5. „emisie” înseamnă eliberarea directă sau indirectă de substanțe, vibrații, căldură sau zgomot din surse individuale sau difuze din instalație în aer, apă sau sol;
6. „valori limită de emisie” înseamnă masa, exprimată prin anumiți parametri determinați, concentrația și/sau nivelul unei anumite emisii, care nu pot fi depășite pe parcursul uneia sau al mai multor intervale de timp. Valorile limită de emisie mai pot fi stabilite pentru anumite grupe, familii sau categorii de substanțe, în special pentru cele menționate la anexa III. Valorile limită de emisie pentru substanțe se determină în mod normal în punctul în care emisiile părăsesc instalația, la această determinare neluându-se în considerare nici o diluare. În ceea ce privește evacuările indirecte în apă, se poate lua în considerare efectul unei instalații de tratare a apei la determinarea valorilor limită de emisie ale instalației vizate, cu condiția ca un nivel echivalent să fie asigurat pentru protecția mediului în ansamblul său și ca acest fapt să nu ducă la niveluri mai înalte de poluare a mediului, fără a aduce atingere Directivei 76/464/CEE sau directivelor de punere în aplicare a acesteia;
7. „standard de calitate a mediului” înseamnă totalitatea cerințelor care trebuie îndeplinite la un moment dat de către un anumit mediu sau de către o anumită parte a acestuia, după cum se prevede în legislația comunitară;
8. „autoritate competentă” înseamnă autoritatea sau autoritățile sau organismele responsabile, în conformitate cu prevederile legale din statele membre, de îndeplinirea obligațiilor ce rezultă din prezenta directivă;
9. „autorizație” înseamnă o parte sau totalitatea unei decizii scrise (sau a mai multor decizii de acest tip) prin care se acordă autorizația de a exploata o instalație, în totalitate sau parțial, dacă se îndeplinesc anumite condiții care garantează faptul că instalația se conformează cerințelor prezentei directive. O autorizație poate viza una sau mai multe instalații sau părți ale instalațiilor din același amplasament, exploatate de către același operator;
10. (a) „modificare a exploatării” înseamnă o modificare a naturii sau a funcționării instalației sau o extindere a acesteia, cu consecințe asupra mediului; (b) „modificare importantă” înseamnă o modificare a exploatării care, în opinia autorității competente, poate avea efecte negative semnificative asupra ființelor umane sau asupra mediului;
11. „cele mai bune tehnici disponibile” înseamnă stadiul cel mai eficient și mai avansat în dezvoltarea activităților și a metodelor lor de operare care să indice adecvarea practică a anumitor tehnici pentru a se asigura în principiu baza pentru valorile limită de emisie, proiectate pentru a preveni și, acolo unde nu este posibil, pentru a reduce în general emisiile și impactul asupra mediului în ansamblul său: — „tehnici” înseamnă atât tehnologia utilizată, cât și modul în care instalația este proiectată, construită, întreținută, exploatată și scoasă din funcțiune; — tehnici „disponibile” înseamnă acele tehnici care sunt dezvoltate la un nivel care permite punerea lor în aplicare în sectorul industrial relevant, în condiții economice și tehnice viabile, luându-se în considerare costurile și avantajele, fie că aceste tehnici sunt sau nu produse și utilizate în statul membru respectiv, atât timp cât acestea sunt accesibile operatorului în condiții acceptabile; — tehnicile „cele mai performante” înseamnă la tehnicile cele mai eficiente pentru atingerea unui nivel general înalt de protecție a mediului în ansamblul său. La determinarea celor mai performante tehnici disponibile, trebuie acordată o atenție specială elementelor menționate în anexa IV;
12. „operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care exploatează sau deține controlul asupra instalației sau, dacă acest lucru se specifică în legislația internă, căreia i-a fost delegată o putere de decizie economică asupra funcționării instalației din punct de vedere tehnic.
Articolul 3
Principii generale care reglementează obligațiile fundamentale ale operatorului
Statele membre trebuie să adopte măsurile necesare pentru ca autoritățile competente să garanteze că instalațiile sunt exploatate astfel încât:
(a) să fie luate toate măsurile adecvate de prevenire a poluării, în special prin punerea în aplicare a celor mai performante tehnici disponibile;
(b) să nu se genereze un nivel considerabil de poluare;
(c) să se evite producerea de deșeuri în conformitate cu Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (11); în cazul în care se produc deșeuri, acestea trebuie recuperate sau, dacă acest lucru este imposibil din punct de vedere tehnic și economic, eliminate, evitându-se sau reducându-se orice impact asupra mediului;
(d) energia să fie utilizată eficient;
(e) să se ia măsurile necesare pentru a se preveni accidentele și pentru a se limita consecințele acestora;
(f) să se ia măsurile necesare pentru încetarea definitivă a activităților pentru a se evita riscul de poluare și restabilirea unei condiții satisfăcătoare a amplasamentului unde a funcționat respectiva instalație.
În scopul conformării la dispozițiile prezentului articol, este suficient ca statele membre să se asigure că autoritățile competente iau în considerare principiile generale stabilite la prezentul articol în momentul în care determină condițiile de acordare a autorizației.
Articolul 4
Autorizații pentru noile instalații
Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a garanta că nici o instalație nouă nu este exploatată fără autorizație eliberată în conformitate cu prezenta directivă, fără a aduce atingere excepțiilor prevăzute de Directiva 88/609/CEE a Consiliului din 24 noiembrie 1988 privind limitarea emisiilor în aer de poluanți provenind de la instalații de ardere de dimensiuni mari (12).
Articolul 5
Cerințe pentru acordarea autorizațiilor pentru instalațiile existente
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că autoritățile competente se asigură, prin intermediul autorizațiilor emise în conformitate cu articolele 6 și 8 sau, după caz, prin revizuirea și, dacă este necesar, prin actualizarea condițiilor, că instalațiile existente funcționează conform cerințelor din articolele 3, 7, 9, 10, 13, articolul 14 prima și a doua liniuță și articolul 15 alineatul (2), în termen de maximum opt ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, fără a aduce atingere legislației comunitare speciale.
(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru punerea în aplicare, la instalațiile existente, a dispozițiilor articolelor 1, 2, 11, 12, ale articolului 14 a treia liniuță, ale articolului 15 alineatele (1), (3) și (4), ale articolelor 16 și 17 și ale articolului 18 alineatul (2) cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
Articolul 6
Cererile de autorizare
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că cererile înaintate autorităților competente pentru autorizare cuprind o descriere a următoarelor:
— a instalației și a activităților acesteia;
— a materiilor prime și auxiliare, a altor substanțe și a energiei utilizate în cadrul instalației sau generate de aceasta;
— a surselor de emisie din instalație;
— a caracteristicilor amplasamentului instalației;
— a naturii și a cantităților emisiilor previzionale din instalație în fiecare mediu, precum și a identificării efectelor semnificative ale emisiilor asupra mediului;
— a tehnologiei propuse și a altor tehnici pentru prevenirea sau, dacă nu este posibil, pentru reducerea emisiilor din instalație;
— dacă este necesar, a măsurilor pentru prevenirea și recuperarea deșeurilor generate de instalație;
— a măsurilor planificate ulterior pentru a respecta principiile generale asupra obligațiilor fundamentale ale operatorului, așa cum sunt prevăzute la articolul 3;
— a măsurilor planificate pentru monitorizarea emisiilor în mediu.
O cerere de autorizare cuprinde și un rezumat netehnic al detaliilor menționate la liniuțele anterioare.
(2) În cazul în care informațiile furnizate în conformitate cu cerințele prevăzute de Directiva 85/337/CEE sau în care un raport asupra siguranței realizat în conformitate cu Directiva 82/501/CEE a Consiliului din 24 iunie 1982 privind pericolul de accidente majore din anumite sectoare industriale (13) sau alte informații furnizate conform cerințelor altor acte legislative îndeplinesc oricare dintre cerințele acestui articol, acele informații pot fi incluse în cererea de autorizare sau anexate la aceasta.
Articolul 7
Abordarea integrată a eliberării de autorizații
Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că procedura și condițiile de acordare a autorizației sunt complet coordonate în cazul în care sunt implicate mai multe autorități competente, pentru a se asigura o abordare integrată eficientă de către toate autoritățile competente implicate în această procedură.
Articolul 8
Decizii
Fără a aduce atingere altor cerințe stabilite în legislația internă sau comunitară, autoritatea competentă eliberează o autorizație care cuprinde condițiile prin care se garantează faptul că instalația îndeplinește cerințele prezentei directive sau, în cazul contrar, refuză acordarea autorizației.
Toate autorizațiile acordate și toate autorizațiile modificate trebuie să cuprindă norme de aplicare referitoare protecția aerului, a apei și a solului, astfel cum prevede prezenta directivă.
Articolul 9
Condițiile de acordare a autorizației
(1) Statele membre se asigură că autorizația cuprinde toate măsurile necesare pentru îndeplinirea cerințelor din articolele 3 și 10 pentru acordarea autorizațiilor, pentru a atinge un nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său, prin protecția aerului, a apei și a solului.
(2) În cazul unei instalații noi sau a unei modificări importante când se aplică articolul 4 din Directiva 85/337/CEE, pentru acordarea autorizației se vor lua în considerare toate informațiile relevante sau toate concluziile obținute în temeiul articolelor 5, 6 și 7 din respectiva directivă.
(3) Autorizația prevede valorile limită de emisie pentru agenți poluanți, în special pentru cei menționați la anexa III, care pot fi emiși de instalația respectivă în cantități semnificative, luându-se în considerare natura acestora și potențialul lor de a transfera poluarea dintr-un mediu în altul (apă, aer, sol). Dacă este necesar, autorizația cuprinde cerințele adecvate pentru protecția solului și a apelor subterane, precum și măsurile privind managementul deșeurilor generate de instalație. După caz, valorile limită pot fi suplimentate sau înlocuite cu parametri sau cu măsuri tehnice echivalente.
Pentru instalațiile menționate la punctul 6.6 din anexa I, valorile limită de emisie stabilite în conformitate cu prezentul alineat țin seama de considerațiile practice adecvate pentru categoriile de instalații respective.
(4) Fără a aduce atingere articolului 10, valorile limită de emisie și parametrii și măsurile tehnice echivalente menționate la alineatul (3) se vor baza pe cele mai performante tehnici disponibile, fără a se solicita utilizarea unei anumite tehnici sau tehnologii, dar luându-se în considerare caracteristicile tehnice ale instalației respective, localizarea geografică a acesteia, precum și condițiile locale de mediu. În toate situațiile, condițiile autorizației cuprinde prevederi asupra reducerii poluării la distanță sau transfrontaliere și asigură un nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său.
(5) Autorizația cuprinde cerințe adecvate de monitorizare a eliberărilor, specificându-se metodologia de măsurare, frecvența, procedura de evaluare și obligația de a furniza autorității competente datele solicitate pentru a verifica conformarea la cerințele autorizației.
Pentru instalațiile menționate la punctul 6.6 din anexa I, măsurile prevăzute de prezentul alineat țin seama de costuri și beneficii.
(6) Autorizația cuprinde măsuri privind anumite condiții altele decât condițiile normale de exploatare. Astfel, în cazul în care există riscul ca mediul să fie afectat, trebuie incluse prevederi adecvate asupra pornirii, a defecțiunilor de scurgere, a opririlor momentane și a întreruperii definitive a funcționării.
Autorizația mai poate cuprinde derogări temporare de la cerințele alineatului (4), în cazul în care un plan de reabilitare aprobat de către autoritatea competentă garantează că aceste cerințe vor fi îndeplinite în termen de șase luni și în care proiectul conduce la o reducere a poluării.
(7) Autorizația mai poate cuprinde alte condiții specifice în contextul acestei directive, în cazul în care acestea sunt considerate necesare de către statul membru sau de către autoritatea competentă.
(8) Fără a aduce atingere obligației de a pune în aplicare o procedură de autorizare în conformitate cu prezenta directivă, statele membre pot stabili anumite cerințe pentru anumite categorii de instalații în cadrul unor norme obligatorii generale, în loc să le includă în condițiile individuale de autorizare, cu condiția de a se garanta o abordare integrată și un nivel la fel de înalt de protecție a mediului în ansamblul său.
Articolul 10
Cele mai performante tehnici disponibile și standardele de calitate a mediului
În cazul în care un standard de calitate a mediului implică cerințe mai stricte decât cele care pot fi îndeplinite prin utilizarea celor mai performante tehnici disponibile, autorizația prevede măsuri suplimentare specifice, fără a aduce atingere altor măsuri care pot fi luate pentru a se respecta standardele de calitate a mediului.
Articolul 11
Progresul celor mai performante tehnici disponibile
Statele membre se asigură că autoritatea competentă urmărește sau este informată cu privire la progresul înregistrat în legătură cu cele mai performante tehnici disponibile.
Articolul 12
Modificări aduse instalațiilor de către operatori
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că operatorul informează autoritatea competentă cu privire la orice modificări planificate în exploatarea instalației, în sensul articolului 2 punctul 10 litera (a). După caz, autoritățile competente actualizează autorizația sau condițiile prevăzute.
(2) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că nici o modificare importantă planificată de către operator în funcționarea instalației, în sensul articolului 2 punctul 10 litera (b), nu este efectuată fără eliberarea unei autorizații în conformitate cu prezenta directivă. Cererea unei autorizații și decizia luată de către autoritatea competentă trebuie să acopere acele părți ale instalației și acele aspecte menționate la articolul 6 care pot fi afectate de modificare. Dispozițiile relevante ale articolelor 3 și 6-10 și ale articolului 15 alineatele (1), (2) și (4) se aplică mutatis mutandis.
Articolul 13
Revizuirea și actualizarea condițiilor de autorizare de către autoritatea competentă
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că autoritățile competente revizuiesc periodic și actualizează condițiile de autorizare, dacă este necesar.
(2) Revizuirea are loc în oricare dintre situațiile următoare:
— poluarea provocată de instalație este atât de semnificativă încât valorile limită de emisie din autorizație trebuie să fie revizuite sau dacă noi valori de acest tip trebuie incluse în autorizație;
— anumite modificări semnificative asupra celor mai performante tehnici disponibile dau posibilitatea de a reduce considerabil emisiile, fără a implica costuri excesive;
— este necesară utilizarea unor alte tehnici din motive de siguranță funcțională în cadrul procesului sau al activității;
— unele noi prevederi ale legislației comunitare sau interne impune acest lucru.
Articolul 14
Respectarea condițiilor de autorizare
Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că:
— operatorul respectă condițiile de autorizare pentru exploatarea instalației;
— operatorul informează periodic autoritatea competentă cu privire la rezultatele obținute prin monitorizarea eliberărilor și fără întârziere asupra oricărui incident sau accident care afectează mediul în mod semnificativ;
— operatorii instalațiilor acordă reprezentanților autorității competente întreaga asistență necesară pentru a le da posibilitatea realizării inspecțiilor în cadrul instalației, pentru a preleva probe și pentru a obține orice informații necesare pentru îndeplinirea obligațiilor ce decurg din prezenta directivă.
Articolul 15
Accesul la informație și participarea publicului la procedura de autorizare
(1) Fără a aduce atingere Directivei 90/313/CEE a Consiliului din 7 iunie 1990 privind libertatea de acces la informații referitoare la mediu (14), statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că cererile de autorizare pentru instalații noi sau pentru modificări importante sunt puse la dispoziția publicului pe o perioadă suficientă de timp pentru a i se da acestuia posibilitatea de a face observații înaintea luării deciziei de către autoritatea competentă.
Decizia respectivă, inclusiv cel puțin o copie a autorizației și a tuturor actualizărilor ulterioare, trebuie pusă la dispoziția publicului.
(2) Rezultatele monitorizării emisiilor, așa cum sunt prevăzute în temeiul condițiilor de autorizare menționate la articolul 9 și deținute de către autoritățile competente, trebuie puse la dispoziția publicului.
(3) La interval de trei ani, Comisia publică un inventar al principalelor emisii și al surselor acestora, pe baza datelor furnizate de către statele membre. Comisia stabilește formatul și detaliile necesare pentru transmiterea informațiilor în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19.
În conformitate cu aceeași procedură, Comisia poate propune măsuri pentru a asigura intercompatibilitatea și complementaritatea dintre datele privind inventarul emisiilor la care se face referire în primul paragraf și datele din alte înregistrări și surse de date privind emisiile.
(4) Alineatele (1), (2) și (3) se aplică sub rezerva restricțiilor prevăzute la articolul 3 alineatele (2) și (3) din Directiva 90/313/CEE.
Articolul 16
Schimbul de informații
(1) În vederea realizării unui schimb de informații, statele membre iau măsurile necesare pentru a aduce la cunoștința Comisiei la intervale de trei ani și, prima dată, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive datele reprezentative disponibile privind valorile limită stabilite pe categorii specifice de activitate conform anexei I și, după caz, cele mai performante tehnici disponibile cu care au fost determinate aceste valori, în special în conformitate cu articolul 9. Ulterior, datele vor fi completate în conformitate cu procedurile stabilite la alineatul (3) din prezentul articol.
(2) Comisia organizează un schimb de informații între statele membre și sectoarele industriale vizate cu privire la cele mai performante tehnici disponibile, monitorizarea aferentă și progresul tehnicilor respective. Comisia publică rezultatele schimburilor de informații la intervale de trei ani.
(3) În conformitate cu procedura prevăzută la articolele 5 și 6 din Directiva 91/692/CEE, sunt prevăzute rapoarte asupra punerii în aplicare a prezentei directive și a eficienței ei în comparație cu alte instrumente comunitare pentru protecția mediului. Primul raport acoperă perioada de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, așa cum se prevede la articolul 21. Comisia înaintează raportul către Consiliu, împreună cu propuneri, dacă este necesar.
(4) Statele membre instituie sau desemnează autoritatea sau autoritățile care sunt responsabile de schimbul de informații în temeiul alineatelor (1), (2) și (3) și informează Comisia despre aceasta.
Articolul 17
Efectele transfrontaliere
(1) În cazul în care un stat membru constată că exploatarea unei instalații poate avea efecte negative considerabile asupra mediului dintr-un alt stat membru sau în care un stat membru care poate fi afectat în mod semnificativ solicită acest lucru, statul membru pe teritoriul căruia a fost depusă cererea de autorizare în temeiul articolului 4 sau al articolului 12 alineatul (2) transmite informația furnizată în conformitate cu articolul 6 celuilalt stat membru și în același timp o pune la dispoziția propriului public național. Astfel de informații servesc ca bază pentru orice consultare necesară în cadrul relațiilor bilaterale dintre cele două state membre pe o bază reciprocă și echivalentă.
(2) În cadrul relațiilor bilaterale, statele membre se asigură că, în cazurile menționate la alineatul (1), cererile sunt puse la dispoziția publicului din statul membru care ar putea fi afectat cu suficient timp înainte, astfel încât să poată face observații înainte ca autoritatea competentă să adopte decizia.
Articolul 18
Valorile limită de emisie la nivel comunitar
(1) La propunerea Comisiei, Consiliul stabilește valorile limită de emisie în conformitate cu procedurile prevăzute de tratat, pentru:
— categoriile de instalații menționate la anexa I, cu excepția rampelor de gunoi cuprinse la punctele 5.1 și 5.4 din anexa respectivă, și
— substanțele poluante menționate la anexa III,
pentru care s-a identificat nevoia de acțiune din partea Comunității, în special ca urmare a schimbului de informații menționat la articolul 16.
(2) În absența unor valori limită de emisie stabilite la nivel comunitar în temeiul prezentei directive, valorile limită de emisie relevante cuprinse în directivele enumerate la anexa II și în alte acte legislative comunitare se aplică ca valori limită de emisie în conformitate cu prezenta directivă pentru instalațiile menționate la anexa I.
Fără a aduce atingere cerințelor prezentei directive, cerințele tehnice aplicabile rampelor de gunoi menționate la punctele 5.1 și 5.4 din anexa I sunt stabilite de către Consiliu, la propunerea Comisiei, în conformitate cu procedurile stabilite de tratat.
Articolul 19
Procedura de lucru a comitetului menționat la articolul 15 alineatul (3)
Comisia este sprijinită de un comitet format din reprezentanții statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.
Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate în conformitate cu articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot.
Comisia adoptă măsurile preconizate, dacă acestea sunt conforme cu avizul comitetului.
Dacă măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.
Dacă, în termen de trei luni de la data înaintării la Consiliu, acesta nu se pronunță, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.
Articolul 20
Dispoziții tranzitorii
(1) Dispozițiile Directivei 84/360/CEE, dispozițiile articolului 3, 5, ale articolului 6 alineatul (3) și și ale articolului 7 alineatul (2) din Directiva 76/464/CEE, precum și dispozițiile relevante privind sistemele de autorizare din directivele menționate în anexa II se aplică, fără a aduce atingere excepțiilor prevăzute de Directiva 88/609/CEE, instalațiilor existente în privința activităților menționate la anexa I, atât timp cât măsurile impuse în temeiul articolului 5 din prezenta directivă sunt adoptate de către autoritățile competente.
(2) Dispozițiile relevante privind sistemele de autorizare din directivele menționate la alineatul (1) nu se aplică instalațiilor noi în privința activităților enumerate la anexa I la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(3) Directiva 84/360/CEE se abrogă în termen de 11 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
De îndată ce măsurile prevăzute la articolele 4, 5 sau 12 au fost luate pentru o anumită instalație, excepțiile prevăzute la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 76/464/CEE nu se mai aplică instalațiilor care intră sub incidența prezentei directive.
La propunerea Comisiei, dacă este necesar, Consiliul modifică dispozițiile relevante ale directivelor menționate la anexa II pentru a le adapta la cerințele prezentei directive înainte de data la care va fi abrogată Directiva 84/360/CEE la care se face referire la alineatul (1).
Articolul 21
Intrarea în vigoare
(1) Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a acesteia. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 22
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 23
Prezenta directivă se adresează statelor membre.