Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 septembrie 2023 privind eficiența energetică și de modificare a Regulamentului (UE) 2023/955 (reformare) (Text cu relevanță pentru SEE)

(1) Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) a fost modificată în mod substanțial de mai multe ori (5). Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea directivei menționate.

(2) În comunicarea sa din 17 septembrie 2020 privind „Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 – Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor” (denumit în continuare „Planul privind obiectivul climatic”), Comisia a propus creșterea nivelului de ambiție al Uniunii în materie de climă prin majorarea obiectivului privind emisiile de gaze cu efect de seră (GES) la cel puțin 55 % sub nivelurile din 1990 până în 2030. Aceasta reprezintă o creștere substanțială față de obiectivul actual de reducere cu 40 %. Propunerea a dat curs angajamentului asumat în Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (denumit în continuare „Pactul verde european”) de a prezenta un plan cuprinzător de majorare a obiectivului Uniunii pentru 2030 la 55 % într-un mod responsabil. De asemenea, aceasta este în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris adoptat la 12 decembrie 2015 în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (denumit în continuare „Acordul de la Paris”) de a menține creșterea temperaturii la nivel mondial la mult sub 2 °C și de a continua eforturile de menținere a acesteia la 1,5 °C.

(3) Concluziile Consiliului European din 10-11 decembrie 2020 au aprobat obiectivul obligatoriu al Uniunii de reducere internă a emisiilor nete de GES cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu 1990. Consiliul European a concluzionat că nivelul de ambiție în ceea ce privește clima trebuie majorat într-un mod care să stimuleze creșterea economică, să creeze locuri de muncă, să ofere beneficii în materie de sănătate și de mediu pentru cetățenii Uniunii și să contribuie la competitivitatea generală pe termen lung a economiei Uniunii, prin promovarea inovării în domeniul tehnologiilor ecologice.

(4) Pentru a implementa aceste obiective, în comunicarea sa din 19 octombrie 2020 intitulată „Programul de lucru al Comisiei pentru 2021 – O Uniune a vitalității într-o lume fragilă”, Comisia a anunțat un pachet legislativ vizând reducerea emisiilor de GES cu cel puțin 55 % până în 2030 (denumit în continuare „pachetul legislativ «Pregătiți pentru 55»”) și realizarea unei Uniuni Europene neutre din punct de vedere climatic până în 2050. Acest pachet acoperă o gamă de domenii de politică ce include eficiența energetică, energia din surse regenerabile, exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura, impozitarea energiei, partajarea eforturilor și comercializarea certificatelor de emisii.

(5) Scopul pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55” este atât de a proteja, cât și de a crea locuri de muncă în Uniune, precum și de a-i asigura acesteia posibilitatea de a deveni lider mondial în dezvoltarea și adoptarea de tehnologii curate în cadrul tranziției energetice mondiale, inclusiv de soluții în materie de eficiență energetică.

(6) Previziunile indică faptul că, în contextul implementării integrale a politicilor actuale, reducerile de emisii de GES până în 2030 ar fi de aproximativ 45 % în comparație cu nivelurile din 1990, dacă se exclud emisiile și absorbțiile legate de utilizarea terenurilor, și de aproximativ 47 % dacă acestea sunt incluse. Prin urmare, Planul privind obiectivul climatic prevede un set de acțiuni necesare în toate sectoarele economiei și de revizuiri ale principalelor instrumente legislative pentru a atinge acest obiectiv mai ambițios în materie de climă.

(7) În comunicarea sa din 28 noiembrie 2018 intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei”, Comisia a afirmat că eficiența energetică este un domeniu-cheie de acțiune, fără de care decarbonizarea deplină a economiei Uniunii nu poate fi realizată. Necesitatea de a capta oportunitățile de economisire a energiei într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor a condus la actuala politică a Uniunii în materie de eficiență energetică. În decembrie 2018, în cadrul pachetului „Energie curată pentru toți europenii” a fost inclus un nou obiectiv principal de eficiență energetică al Uniunii pentru 2030 de cel puțin 32,5 % față de consumul de energie preconizat pentru 2030, prin care Uniunea a urmărit să pună eficiența energetică pe primul loc, să devină lider mondial în domeniul energiei din surse regenerabile și să ofere condiții echitabile pentru consumatori.

(8) Evaluarea impactului care însoțește Planul privind obiectivul climatic a arătat că, pentru atingerea obiectivului climatic mai ambițios, va trebui ca îmbunătățirile în materie de eficiență energetică să fie sporite în mod semnificativ față de nivelul actual de 32,5 %.

(9) Un obiectiv sporit al Uniunii în materie de eficiență energetică pentru 2030 poate reduce prețurile la energie și poate juca un rol esențial în reducerea emisiilor de GES, precum și în intensificarea utilizării și adoptarea electrificării, a hidrogenului, a e-combustibililor și a altor tehnologii relevante necesare tranziției verzi, inclusiv în sectorul transporturilor. Chiar și în condițiile unei creșteri rapide a producției de energie electrică din surse regenerabile, eficiența energetică poate reduce nevoia de noi capacități de producere a energiei electrice, precum și costurile legate de stocare, transport și distribuție. Creșterea eficienței energetice este, de asemenea, deosebit de importantă pentru securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii, prin reducerea dependenței acesteia de importul de combustibili din țări terțe. Eficiența energetică este una dintre măsurile cele mai curate și mai eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru a soluționa această dependență.

(10) Suma contribuțiilor naționale comunicate de statele membre în planurile lor naționale privind energia și clima nu atinge obiectivul Uniunii de 32,5 %. Luate împreună, contribuțiile ar genera o reducere de 29,7 % pentru consumul de energie primară și de 29,4 % pentru consumul final de energie față de previziunile pentru 2030 ale scenariului de referință al UE din 2007. Acest lucru s-ar traduce printr-un decalaj colectiv de 2,8 puncte procentuale pentru consumul de energie primară și de 3,1 puncte procentuale pentru consumul final de energie, pentru UE-27.

(11) O serie de state membre au prezentat planuri naționale ambițioase privind energia și clima, care au fost evaluate de Comisie ca fiind „suficiente” și care conțin măsuri ce permit statelor membre respective să contribuie la atingerea obiectivelor colective în materie de eficiență energetică cu un raport mai mare decât media Uniunii. În plus, o serie de state membre au arătat că au depus „eforturi timpurii” pentru a realiza economii de energie, și anume economii de energie peste traiectoriile medii ale Uniunii din ultimii ani. În ambele cazuri, este vorba despre eforturi semnificative care ar trebui să fie recunoscute și ar trebui să fie incluse în viitoarele previziuni de modelizare ale Uniunii și care pot servi drept exemple de urmat pentru modul în care toate statele membre pot proceda în privința potențialului lor de eficiență energetică pentru a aduce beneficii semnificative economiilor și societăților lor.

(12) În unele cazuri, ipotezele utilizate de Comisie în scenariul de referință al UE din 2020 sunt diferite de ipotezele utilizate de unele state membre pentru scenariile lor de referință care stau la baza planurilor lor naționale privind energia și clima. Acest lucru poate duce la divergențe în ceea ce privește calcularea consumului de energie primară, dar ambele abordări sunt valabile în ceea ce privește acest consum.

(13) Deși potențialul de economisire a energiei rămâne ridicat în toate sectoarele, există o provocare deosebită legată de transporturi, deoarece acestea sunt responsabile pentru peste 30 % din consumul final de energie, precum și de clădiri, întrucât 75 % din parcul imobiliar al Uniunii are o performanță energetică scăzută. Un alt sector din ce în ce mai important este sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC), care este responsabil pentru 5-9 % din consumul total de energie electrică la nivel mondial și pentru peste 2 % din emisiile mondiale. În 2018, centrele de date au reprezentat 2,7 % din cererea de energie electrică din UE-28. În acest context, în comunicarea sa din 19 februarie 2020 intitulată „Conturarea viitorului digital al Europei” (denumită în continuare „Strategia digitală a Uniunii”), Comisia a evidențiat necesitatea unor centre de date foarte eficiente din punct de vedere energetic și sustenabile, precum și a unor măsuri de transparență pentru operatorii de telecomunicații în ceea ce privește amprenta lor de mediu. În plus, trebuie să se țină seama și de posibila creștere a cererii de energie din partea sectorului industrial care ar putea rezulta din decarbonizarea acestuia, în special în ceea ce privește procesele mari consumatoare de energie.

(14) Nivelul sporit de ambiție necesită o promovare mai puternică a măsurilor de eficiență energetică eficiente din punctul de vedere al costurilor, în toate domeniile sistemului energetic și în toate sectoarele relevante unde activitățile afectează cererea de energie, precum sectorul transporturilor, al apei și al agriculturii. Îmbunătățirea eficienței energetice de-a lungul întregului lanț energetic, inclusiv producția, transportul, distribuția și utilizarea finală a energiei, va genera beneficii pentru mediu, va îmbunătăți calitatea aerului și sănătatea publică, va reduce emisiile de GES, va îmbunătăți securitatea energetică prin scăderea nevoii de importuri de energie, în special de combustibili fosili, va scădea costurile cu energia ale gospodăriilor și ale întreprinderilor, va contribui la atenuarea sărăciei energetice și va duce la o creștere a competitivității, a locurilor de muncă și a activității economice la nivelul tuturor sectoarelor economiei. Îmbunătățirea eficienței energetice ar duce astfel la o îmbunătățire a calității vieții cetățenilor, contribuind în același timp la transformarea relațiilor Uniunii cu parteneri din țări terțe în domeniul energiei în sensul realizării neutralității climatice. Acest lucru respectă angajamentele Uniunii asumate în cadrul uniunii energetice și al Planului global de acțiune împotriva schimbărilor climatice stabilit prin Acordul de la Paris. Îmbunătățirea performanței energetice a diferitelor sectoare are potențialul de a stimula regenerarea urbană, inclusiv îmbunătățirea clădirilor, precum și schimbarea modelelor de mobilitate și de accesibilitate, promovând în același timp opțiuni mai eficiente, mai durabile și la prețuri mai accesibile.

(15) Prezenta directivă reprezintă un pas înainte în direcția realizării neutralității climatice până în 2050, în temeiul căreia eficiența energetică ar trebui să fie tratată ca o sursă de energie în sine. Principiul „eficiența energetică înainte de toate” este un principiu general de care ar trebui să se țină seama în toate sectoarele, dincolo de sistemul energetic, la toate nivelurile, inclusiv în sectorul financiar. Soluțiile de eficiență energetică ar trebui să fie luate în considerare ca primă opțiune în deciziile de politică, de planificare și de investiții, atunci când se stabilesc noi norme privind oferta și alte domenii de politică. Cu toate că principiul „eficiența energetică înainte de toate” ar trebui să fie aplicat fără a aduce atingere altor principii, obiective și obligații legale, astfel de principii, obiective și obligații nu ar trebui să împiedice aplicarea principiului respectiv sau să conducă la derogări de la aplicarea sa. Comisia ar trebui să se asigure că eficiența energetică și răspunsul la cerere pot concura în mod egal cu capacitatea de producție. Trebuie să se realizeze îmbunătățiri în materie de eficiență energetică ori de câte ori acestea sunt mai eficiente din punctul de vedere al costurilor decât soluțiile echivalente din partea ofertei. Acest lucru ar trebui să ajute la valorificarea numeroaselor beneficii pe care eficiența energetică le poate aduce Uniunii, în special cetățenilor și întreprinderilor. Implementarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice ar trebui să constituie, de asemenea, o prioritate în vederea atenuării sărăciei energetice.

(16) Eficiența energetică ar trebui să fie recunoscută ca un element esențial și o considerație prioritară în viitoarele decizii privind investițiile în infrastructura energetică a Uniunii. Principiul „eficiența energetică înainte de toate” ar trebui să fie aplicat ținându-se seama în primul rând de abordarea eficienței sistemului și de perspectiva societală și sanitară și acordându-se atenție securității aprovizionării, integrării sistemului energetic și tranziției către neutralitatea climatică. În consecință, principiul „eficiența energetică înainte de toate” ar trebui să contribuie la creșterea eficienței sectoarelor individuale de utilizare finală și a întregului sistem energetic. Aplicarea acestui principiu ar trebui să sprijine, de asemenea, investițiile în soluții eficiente din punct de vedere energetic care contribuie la obiectivele de mediu din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(17) Principiul „eficiența energetică înainte de toate” este prevăzut în Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (7) și se află în centrul Strategiei UE pentru integrarea sistemului energetic, stabilită în comunicarea Comisiei din 8 iulie 2022. Deși principiul se bazează pe eficacitatea din punctul de vedere al costurilor, aplicarea sa are implicații mai ample din perspectivă societală. Aceste implicații pot varia în funcție de circumstanțe și ar trebui să fie evaluate cu atenție prin metodologii de analiză costuri-beneficii riguroase, care să țină seama de multiplele beneficii ale eficienței energetice. Comisia a pregătit orientări specifice privind funcționarea și aplicarea principiului, propunând instrumente specifice și exemple de aplicare în diferite sectoare. De asemenea, Comisia a emis o recomandare adresată statelor membre, care se bazează pe cerințele prevăzute în prezenta directivă și solicită acțiuni specifice în ceea ce privește aplicarea acestui principiu. Statele membre ar trebui să țină seama în cea mai mare măsură de această recomandare și să se ghideze după ea atunci când pun în aplicare principiul eficienței energetice.

(18) Principiul „eficiența energetică înainte de toate” implică adoptarea unei abordări holistice, care să ia în considerare eficiența globală a sistemului energetic integrat, securitatea aprovizionării și raportul cost-eficacitate și să promoveze cele mai eficiente soluții pentru neutralitatea climatică în întregul lanț valoric, de la producția de energie și transportul în rețea până la consumul final de energie, astfel încât să se obțină eficiență atât în ceea ce privește consumul de energie primară, cât și în ceea ce privește consumul final de energie. Această abordare ar trebui să analizeze performanța sistemului și utilizarea dinamică a energiei, considerând resursele axate pe cerere și flexibilitatea sistemului drept soluții de eficiență energetică.

(19) Pentru a avea un impact, principiul „eficiența energetică înainte de toate” trebuie să fie aplicat în mod consecvent de către factorii de decizie naționali, regionali, locali și sectoriali în toate scenariile relevante și în toate deciziile de politică, de planificare și de investiții majore – și anume investiții la scară largă cu o valoare de peste 100 000 000 EUR fiecare sau 175 000 000 EUR pentru proiecte de infrastructură de transport – care afectează consumul sau furnizarea de energie. Aplicarea corectă a principiului necesită utilizarea unei metodologii adecvate de analiză costuri-beneficii, stabilirea unor condiții favorabile pentru soluții eficiente din punct de vedere energetic și o monitorizare adecvată. Analizele costuri-beneficii ar trebui să fie dezvoltate și realizate în mod sistematic, ar trebui să se bazeze pe cele mai recente informații privind prețurile la energie și ar trebui să includă scenarii de creștere a prețurilor, cum ar fi ca urmare a reducerii certificatelor din schema Uniunii de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8), pentru a oferi un stimulent pentru aplicarea măsurilor de eficiență energetică. În vederea îndeplinirii obiectivelor de politică, ar trebui să se acorde prioritate soluțiilor axate pe cerere atunci când acestea sunt mai eficiente din punctul de vedere al costurilor decât investițiile în infrastructura de aprovizionare cu energie. Flexibilitatea cererii poate genera beneficii economice, de mediu și societale mai ample pentru consumatori și pentru societate în ansamblu, inclusiv pentru comunitățile locale, și poate spori eficiența sistemului energetic și reduce costurile energiei, de exemplu prin reducerea costurilor de exploatare a sistemului, ceea ce duce la tarife mai mici pentru toți consumatorii. Statele membre ar trebui să țină seama de potențialele beneficii ale flexibilității cererii atunci când aplică principiul „eficiența energetică înainte de toate” și, acolo unde este relevant, să ia în considerare răspunsul la cerere la nivel atât centralizat, cât și descentralizat, stocarea energiei, precum și soluțiile inteligente, în cadrul eforturilor lor de sporire a eficienței sistemului energetic integrat.

(20) Atunci când evaluează valoarea proiectelor în scopul aplicării principiului „eficiența energetică înainte de toate”, Comisia ar trebui, în raportul său către Parlamentul European și Consiliu, să evalueze în special dacă și în ce mod sunt aplicate efectiv pragurile în fiecare stat membru.

(21) Principiul „eficiența energetică înainte de toate” ar trebui aplicat întotdeauna în mod proporțional, iar cerințele prevăzute în prezenta directivă nu ar trebui să implice obligații care se suprapun sau sunt contradictorii pentru statele membre, în cazul în care aplicarea principiului este asigurată direct de alte acte legislative. Acesta ar putea fi cazul proiectelor de interes comun incluse în lista Uniunii în temeiul articolului 3 din Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European și al Consiliului (9), care introduce cerința de a se ține seama de principiul „eficiența energetică înainte de toate” în elaborarea și evaluarea proiectelor respective.

(22) O tranziție justă către o Uniune neutră din punct de vedere climatic până în 2050 este un element central al Pactului verde european. Sărăcia energetică reprezintă un concept esențial în pachetul legislativ „Energie curată pentru toți europenii”, fiind destinat să faciliteze o tranziție energetică justă. În temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 și al Directivei (UE) 2019/944 ale Parlamentului European și ale Consiliului (10), Recomandarea (UE) 2020/1563 a Comisiei privind sărăcia energetică (11) a furnizat îndrumări orientative cu privire la indicatorii adecvați pentru a măsura sărăcia energetică și pentru a defini un „număr semnificativ de gospodării afectate de sărăcia energetică”. Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12) și Directiva (UE) 2019/944 impun statelor membre să ia măsuri adecvate pentru a aborda sărăcia energetică ori de câte ori aceasta este identificată, inclusiv măsuri care abordează contextul mai larg al sărăciei. Acest lucru este deosebit de pertinent în contextul creșterii prețurilor la energie și al presiunii inflaționiste, în care ar trebui puse în aplicare măsuri atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, pentru a aborda problemele sistemice cu care se confruntă sistemul energetic al Uniunii.

(23) Persoanele care se confruntă sau riscă să se confrunte cu sărăcia energetică, clienții vulnerabili, inclusiv utilizatorii finali, gospodăriile cu venituri mici și medii și persoanele care trăiesc în locuințe sociale ar trebui să beneficieze de pe urma aplicării principiului „eficiența energetică înainte de toate”. Măsurile de eficiență energetică ar trebui implementate în mod prioritar pentru a îmbunătăți situația acestor persoane și gospodării și pentru a atenua sărăcia energetică și nu ar trebui să încurajeze o creștere disproporționată a costurilor locuințelor, ale mobilității sau ale energiei. O abordare holistică în ceea ce privește elaborarea politicilor și implementarea politicilor și a măsurilor impune ca statele membre să se asigure că alte politici și măsuri nu au niciun efect advers asupra acestor persoane și gospodării.

(24) Prezenta directivă face parte dintr-un cadru mai larg de politici privind eficiența energetică ce abordează potențialul de eficiență energetică în anumite domenii de politică, inclusiv în domeniul clădirilor [Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului (13)], al produselor [Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14) și Regulamentele (UE) 2017/1369 (15) și (UE) 2020/740 (16) ale Parlamentului European și ale Consiliului] și al guvernanței [Regulamentul (UE) 2018/1999]. Aceste politici joacă un rol foarte important în realizarea de economii de energie atunci se înlocuiesc produse sau se construiesc sau renovează clădiri.

(25) Realizarea unui obiectiv de eficiență energetică ambițios necesită eliminarea anumitor bariere pentru a facilita investițiile în măsuri vizând eficiența energetică. Subprogramul „Tranziție către o energie curată” din cadrul programului LIFE al Uniunii, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/783 al Parlamentului European și al Consiliului (17), va aloca fonduri pentru sprijinirea dezvoltării de bune practici la nivelul Uniunii în ceea ce privește implementarea politicilor de eficiență energetică, vizând barierele comportamentale, de piață și de reglementare din calea eficienței energetice.

(26) În concluziile sale din 23-24 octombrie 2014, Consiliul European a sprijinit un obiectiv de eficiență energetică de 27 % pentru 2030 la nivelul Uniunii, care urma să fie revizuit până în 2020 luând în considerare un obiectiv la nivelul Uniunii de 30 %. În rezoluția sa din 15 decembrie 2015 intitulată „Către o uniune europeană a energiei”, Parlamentul European i-a solicitat Comisiei să evalueze, de asemenea, viabilitatea unui obiectiv de eficiență energetică de 40 % pentru același interval de timp.

(27) În comunicarea sa din 28 noiembrie 2018 intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei”, Comisia preconizează că obiectivul de eficiență energetică al Uniunii de 32,5 % pentru 2030 și celelalte instrumente de politică ale cadrului existent ar duce la o reducere a emisiilor de GES cu aproximativ 45 % până în 2030. Pentru un obiectiv climatic mai ambițios de reducere cu 55 % a emisiilor de GES până în 2030, evaluarea impactului aferentă Planului privind obiectivul climatic a estimat nivelul eforturilor care ar fi necesare în diferitele domenii de politică. Concluzia a fost că, în raport cu nivelul de referință, atingerea obiectivului privind emisiile de GES într-un mod optim din punctul de vedere al costurilor înseamnă că consumul de energie primară și consumul final de energie trebuie să scadă cu cel puțin 39-41 % și, respectiv, 36-37 %.

(28) Obiectivul de eficiență energetică al Uniunii a fost inițial stabilit și calculat utilizând ca nivel de referință previziunile pentru 2030 ale scenariului de referință al UE din 2007. Având în vedere modificarea metodologiei Eurostat de calculare a bilanțului energetic și îmbunătățirile survenite la nivelul previziunilor de modelizare ulterioare, este necesară modificarea nivelului de referință. Astfel, utilizând aceeași abordare pentru a defini obiectivul, și anume comparându-l cu previziunile viitoare ale nivelului de referință, nivelul de ambiție al obiectivului de eficiență energetică al Uniunii pentru 2030 este stabilit în raport cu previziunile pentru 2030 ale scenariului de referință al UE din 2020, care reflectă contribuțiile naționale din planurile naționale privind energia și clima. Având în vedere acest nivel de referință actualizat, Uniunea va trebui să își sporească și mai mult ambiția în materie de eficiență energetică, cu cel puțin 11,7 % în 2030 față de nivelul eforturilor necesare în cadrul scenariului de referință al UE din 2020. Noua modalitate de exprimare a nivelului de ambiție pentru obiectivele Uniunii nu afectează nivelul efectiv al eforturilor necesare și corespunde unei reduceri de 40,5 % a consumului de energie primară și de 38 % a consumului final de energie, în comparație cu previziunile pentru 2030 ale scenariului de referință al UE din 2007.

(29) Metodologia de calcul al consumului de energie primară și al consumului final de energie este aliniată la noua metodologie Eurostat, dar indicatorii utilizați în sensul prezentei directive au un domeniu de aplicare diferit, și anume exclud energia ambientală și includ consumul de energie al aviației internaționale pentru obiectivele privind consumul de energie primară și consumul final de energie. Utilizarea de noi indicatori implică, de asemenea, faptul că orice modificare a consumului de energie al furnalelor înalte se reflectă în prezent doar în consumul de energie primară.

(30) Necesitatea ca Uniunea să își îmbunătățească eficiența energetică ar trebui să fie exprimată în consum de energie primară și în consum final de energie, care să fie realizate până în 2030, indicând un nivel suplimentar al eforturilor necesare în comparație cu măsurile existente sau planificate în cadrul planurilor naționale privind energia și clima. Scenariul de referință al UE din 2020 previzionează 864 Mtep pentru consumul final de energie și 1 124 Mtep pentru consumul de energie primară, valori care trebuie să fie atinse până în 2030 (excluzând energia ambientală și incluzând aviația internațională). O reducere suplimentară de 11,7 % are ca rezultat, în 2030, 763 Mtep și 992,5 Mtep. În comparație cu nivelurile din 2005, aceasta înseamnă că consumul final de energie din Uniune ar trebui redus cu aproximativ 25 %, iar consumul de energie primară ar trebui redus cu aproximativ 34 %. Nu există obiective obligatorii la nivelul statelor membre în perspectiva anului 2020 și a anului 2030, iar statele membre ar trebui să își stabilească propriile contribuții la realizarea obiectivului de eficiență energetică al Uniunii ținând seama de formula prevăzută în prezenta directivă. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a-și stabili propriile obiective naționale pe baza consumului de energie primară sau a consumului final de energie, a economiilor de energie primară sau finală sau a intensității energetice. Prezenta directivă modifică modul în care statele membre ar trebui să își exprime contribuțiile naționale la obiectivul Uniunii. Contribuțiile statelor membre la obiectivul Uniunii ar trebui să fie exprimate drept consum de energie primară și consum final de energie, pentru a se asigura consecvența și monitorizarea progreselor. Este necesară o evaluare periodică a progreselor înregistrate în direcția atingerii obiectivelor Uniunii pentru 2030, aceasta fiind prevăzută în Regulamentul (UE) 2018/1999.

(31) Până la 30 noiembrie 2023, Comisia ar trebui să actualizeze scenariul de referință al UE din 2020 pe baza celor mai recente date Eurostat. Statele membre care doresc să utilizeze scenariul de referință actualizat ar trebui să își transmită contribuțiile naționale actualizate până la 1 februarie 2024, ca parte a procesului iterativ prevăzut în Regulamentul (UE) 2018/1999.

(32) Ar fi preferabil ca îndeplinirea obiectivelor de eficiență energetică să fie rezultatul punerii în aplicare cumulative a măsurilor specifice ale Uniunii și a celor naționale care promovează eficiența energetică în diferite domenii. Statele membre ar trebui să stabilească politici și măsuri naționale în materie de eficiență energetică. Politicile și măsurile respective și eforturile individuale ale fiecărui stat membru ar trebui evaluate de către Comisie, împreună cu datele privind progresele înregistrate, pentru a evalua probabilitatea îndeplinirii obiectivului global al Uniunii și măsura în care eforturile individuale sunt suficiente pentru realizarea obiectivului comun.

(33) Sectorul public este responsabil pentru aproximativ 5-10 % din consumul final de energie total al Uniunii. Autoritățile publice cheltuiesc aproximativ 1 800 000 000 000 EUR în fiecare an. Aceasta reprezintă circa 14 % din produsul intern brut al Uniunii. Din acest motiv, sectorul public constituie un motor important pentru orientarea pieței către produse, clădiri și servicii mai eficiente din punct de vedere energetic, precum și în favoarea modificării comportamentului de consum energetic al cetățenilor și întreprinderilor. De asemenea, reducerea consumului energetic prin intermediul măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice poate elibera resursele publice în alte scopuri. Organismele publice de la nivel național, regional și local ar trebui să îndeplinească un rol exemplar în ceea ce privește eficiența energetică.

(34) Pentru a conduce prin puterea exemplului, sectorul public ar trebui să își stabilească propriile obiective de decarbonizare și de eficiență energetică. Îmbunătățirea eficienței energetice în sectorul public ar trebui să reflecte eforturile necesare la nivelul Uniunii. Pentru a se conforma obiectivului privind consumul final de energie, Uniunea ar trebui să își reducă consumul final de energie cu 19 % până în 2030, în comparație cu consumul mediu de energie din anii 2017, 2018 și 2019. Obligația de a realiza o reducere anuală de cel puțin 1,9 % a consumului de energie în sectorul public ar trebui să asigure faptul că sectorul public își îndeplinește rolul exemplar. Statele membre își păstrează flexibilitatea deplină în ceea ce privește alegerea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice pentru a obține o reducere a consumului final de energie. Impunerea unei reduceri anuale a consumului final de energie prezintă o sarcină administrativă mai redusă decât instituirea de metode de măsurare a economiilor de energie.

(35) Pentru a-și îndeplini obligația, statele membre ar trebui să vizeze consumul final de energie al tuturor serviciilor și instalațiilor publice ale organismelor publice. Pentru a stabili destinatarii măsurilor, statele membre ar trebui să aplice definiția „organismelor publice” prevăzută în prezenta directivă, unde „finanțate în mod direct de aceste autorități” înseamnă că aceste entități sunt finanțate în cea mai mare parte din fonduri publice, iar „administrate de aceste autorități” înseamnă că o autoritate națională, regională sau locală deține majoritatea atunci când se decide asupra alegerii tipului de conducere a entității. Obligația poate fi îndeplinită prin reducerea consumului final de energie din orice domeniu al sectorului public, inclusiv transporturile, clădirile publice, asistența medicală, amenajarea teritoriului, gestionarea apei și epurarea apelor uzate, canalizarea și epurarea apei, gestionarea deșeurilor, încălzirea și răcirea centralizată, distribuirea, furnizarea și stocarea energiei, iluminatul public, planificarea infrastructurii, educația și serviciile sociale. Statele membre pot include și alte tipuri de servicii atunci când transpun prezenta directivă. Pentru a reduce sarcina administrativă a organismelor publice, statele membre ar trebui să creeze platforme sau instrumente digitale pentru a colecta datele agregate privind consumul de la organismele publice, pentru a le pune la dispoziția publicului și pentru a raporta datele către Comisie. Statele membre ar trebui să pună la dispoziție planificarea și raportarea anuală cu privire la consumul organismelor publice într-o formă agregată pentru fiecare sector.

(36) Statele membre ar trebui să promoveze mijloace de mobilitate eficiente din punct de vedere energetic, inclusiv în practicile lor de achiziții publice, cum ar fi transportul feroviar, mersul cu bicicleta, mersul pe jos sau mobilitatea partajată, reînnoind și decarbonizând flotele, încurajând transferul modal și incluzând aceste moduri în planificarea mobilității urbane.

(37) Statele membre ar trebui să exercite un rol exemplar prin asigurarea faptului că toate contractele de performanță energetică, auditurile energetice și sistemele de gestionare a energiei din sectorul public sunt realizate în conformitate cu standarde europene sau internaționale sau că auditurile energetice sunt utilizate în mare măsură în părțile energointensive ale sectorului public. Statele membre ar trebui să ofere orientări și să prevadă proceduri pentru utilizarea acestor instrumente.

(38) Autoritățile publice sunt încurajate să obțină sprijin din partea unor entități precum agențiile pentru energie durabilă instituite la nivel regional sau local, acolo unde este cazul. Organizarea acestor agenții reflectă de obicei nevoile individuale ale autorităților publice dintr-o anumită regiune sau care își desfășoară activitatea într-un anumit domeniu al sectorului public. Agențiile centralizate pot răspunde mai bine nevoilor și pot acționa mai eficace în alte privințe, de exemplu în statele membre mai mici sau centralizate sau în ceea ce privește aspecte complexe sau transregionale, precum încălzirea și răcirea centralizată. Agențiile pentru energie durabilă pot servi drept ghișee unice. Aceste agenții sunt deseori responsabile pentru elaborarea unor planuri locale sau regionale de decarbonizare, care pot include și alte măsuri de decarbonizare, precum schimbarea cazanelor pe bază de combustibili fosili, și pentru sprijinirea autorităților publice în implementarea politicilor legate de energie. Agențiile pentru energie durabilă sau alte entități care sprijină autoritățile regionale și locale pot avea competențe, obiective și resurse clare în domeniul energiei durabile. Agențiile pentru energie durabilă ar putea fi încurajate să ia în considerare inițiativele adoptate în cadrul Convenției primarilor, care reunește autorități locale ce s-au angajat în mod voluntar să implementeze obiectivele Uniunii în materie de climă și de energie, precum și alte inițiative existente în acest scop. Planurile de decarbonizare ar trebui să fie legate de planurile de amenajare a teritoriului și ar trebui să țină seama de evaluarea cuprinzătoare pe care trebuie să o realizeze statele membre.

(39) Statele membre ar trebui să sprijine organismele publice în ceea ce privește planificarea și adoptarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice, inclusiv la nivel regional și local, prin furnizarea de orientări care să promoveze consolidarea competențelor și oportunitățile de formare și prin încurajarea cooperării dintre organismele publice, inclusiv dintre agenții. În acest scop, statele membre ar putea înființa centre naționale de competențe cu privire la aspecte complexe, precum consilierea agențiilor energetice locale sau regionale în legătură cu încălzirea sau răcirea centralizată. Cerința de a transforma clădirile în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero nu exclude sau interzice o diferențiere între nivelurile clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero pentru clădirile noi sau renovate. Clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, inclusiv nivelul optim din punctul de vedere al costurilor, sunt definite în Directiva 2010/31/UE.

(40) Până la sfârșitul anului 2026, statelor membre care renovează mai mult de 3 % din suprafața totală a clădirilor de pe teritoriul lor, în orice an, ar trebui să li se dea posibilitatea de a contabiliza excedentul în cadrul ratei anuale de renovare corespunzătoare oricăruia dintre următorii trei ani. Un stat membru care renovează mai mult de 3 % din suprafața totală a clădirilor de pe teritoriul său începând cu 1 ianuarie 2027 ar trebui să poată contabiliza excedentul în cadrul ratei anuale de renovare corespunzătoare următorilor doi ani. Această posibilitate nu ar trebui utilizată în scopuri care nu sunt conforme cu nivelul de ambiție și cu obiectivele generale ale prezentei directive.

(41) Statele membre ar trebui să încurajeze organismele publice să ia în considerare beneficiile mai ample, dincolo de economiile de energie, cum ar fi calitatea mediului interior, precum și îmbunătățirea calității vieții oamenilor și confortul oferit de clădirile publice renovate, în special în cazul școlilor, al centrelor de zi, al centrelor de îngrijire și asistență, al adăposturilor sociale, al spitalelor și al locuințelor sociale.

(42) Clădirile și transporturile sunt, împreună cu industria, principalii consumatori de energie și sursele cele mai importante de emisii. Clădirile sunt responsabile pentru aproximativ 40 % din consumul total de energie al Uniunii și pentru 36 % din emisiile de GES generate de sectorul energetic. Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 privind „Valul de renovări ale clădirilor” abordează dubla provocare reprezentată de eficiența energetică și de utilizarea eficientă a resurselor, precum și accesibilitatea din punct de vedere financiar în sectorul clădirilor și vizează dublarea ratei de renovare. Ea se concentrează asupra clădirilor cu cele mai slabe performanțe, a sărăciei energetice și a clădirilor publice. În plus, clădirile reprezintă un element esențial în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului Uniunii de atingere a neutralității climatice până în 2050. Clădirile care sunt deținute de organismele publice reprezintă o pondere semnificativă din parcul imobiliar și au o vizibilitate ridicată în viața publică. Prin urmare, se recomandă stabilirea unei rate anuale a renovărilor pentru clădirile care sunt deținute de organisme publice pe teritoriul unui stat membru, în vederea îmbunătățirii performanței energetice a acestora și a transformării lor în clădiri cu emisii zero sau cel puțin în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Statele membre sunt invitate să stabilească o rată de renovare mai mare, în cazul în care acest lucru este eficient din punctul de vedere al costurilor, în cadrul renovării parcului lor imobiliar în conformitate cu strategiile lor de renovare pe termen lung sau cu programele lor naționale de renovare sau cu ambele. Rata renovărilor nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, prevăzute de Directiva 2010/31/UE. Statele membre ar trebui să poată aplica cerințe mai puțin stricte în cazul anumitor clădiri, cum ar fi clădirile cu valoare arhitecturală sau istorică specială. În cadrul următoarei reexaminări a Directivei 2010/31/UE, Comisia ar trebui să evalueze progresele realizate de statele membre în ceea ce privește renovarea clădirilor organismelor publice. Comisia ar trebui să aibă în vedere prezentarea unei propuneri legislative pentru revizuirea ratei de renovare, ținând seama de progresele realizate de statele membre, de evoluțiile economice sau tehnice semnificative sau, acolo unde este necesar, de angajamentele Uniunii în ceea ce privește decarbonizarea și reducerea poluării la zero. Obligația prevăzută de prezenta directivă de renovare a clădirilor organismelor publice o completează pe cea prevăzută în Directiva 2010/31/UE, care solicită statelor membre să se asigure că, atunci când clădirile existente sunt supuse unor renovări majore, performanța energetică a acestora este îmbunătățită pentru a satisface cerințele privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

(43) Sistemele de automatizare și de control ale clădirilor și alte soluții pentru gestionarea activă a energiei sunt instrumente importante prin care organismele publice pot îmbunătăți și menține performanța energetică a clădirilor și pot asigura condițiile necesare în interiorul clădirilor pe care le dețin sau le ocupă, în conformitate cu Directiva 2010/31/UE.

(44) Promovarea mobilității verzi este o parte esențială a Pactului verde european. Asigurarea infrastructurii de reîncărcare este unul dintre elementele necesare pentru tranziție. Este deosebit de important să existe infrastructură de reîncărcare în clădiri, deoarece vehiculele electrice sunt parcate în interiorul clădirilor în mod regulat și pe perioade lungi de timp, ceea ce face reîncărcarea mai ușoară și mai eficientă. Organismele publice ar trebui să depună toate eforturile pentru a instala infrastructură de reîncărcare în clădirile pe care le dețin sau le ocupă, în conformitate cu Directiva 2010/31/UE.

(45) Pentru a stabili rata renovărilor, statele membre trebuie să aibă o imagine de ansamblu asupra clădirilor care nu ating un nivel de consum de energie aproape egal cu zero. Prin urmare, statele membre ar trebui să publice și să actualizeze în permanență un inventar al clădirilor publice, inclusiv, după caz, al locuințelor sociale, în cadrul unei baze de date generale a certificatelor de performanță energetică. Acest inventar ar trebui să permită și actorilor privați, inclusiv societăților de servicii energetice (SSE), să propună soluții de renovare, care pot fi agregate de către Observatorul parcului imobiliar al UE.

(46) Inventarul ar putea integra date din inventarele existente ale parcului imobiliar. Statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a facilita colectarea datelor și pentru a pune inventarul la dispoziția actorilor privați, inclusiv a SSE-urilor, în vederea activării rolului acestora în soluțiile de renovare. Datele disponibile și partajate public cu privire la caracteristicile parcului imobiliar, renovarea clădirilor și performanța energetică pot fi agregate de Observatorul parcului imobiliar al UE pentru a asigura o mai bună înțelegere a performanței energetice a sectorului clădirilor prin intermediul unor date comparabile.

(47) În 2020, peste jumătate din populația lumii locuia în zone urbane. Se preconizează că această cifră va ajunge la 68 % până în 2050. În plus, jumătate din infrastructurile urbane necesare până în 2050 nu au fost încă construite. Orașele și zonele metropolitane sunt centre de activitate economică, de generare a cunoștințelor, de inovare și de descoperire a unor noi tehnologii. Orașele influențează calitatea vieții cetățenilor care locuiesc sau lucrează în acestea. Statele membre ar trebui să sprijine municipalitățile din punct de vedere tehnic și financiar. O serie de municipalități și de alte organisme publice din statele membre au pus deja în aplicare abordări integrate în ceea ce privește economiile de energie, aprovizionarea cu energie și mobilitatea durabilă, de exemplu prin intermediul planurilor de acțiune în domeniul energiei durabile sau al planurilor de mobilitate urbană durabilă, cum ar fi cele dezvoltate în temeiul inițiativei Convenția primarilor, precum și abordări urbane integrate care depășesc intervențiile individuale referitoare la clădiri sau moduri de transport. Sunt necesare eforturi suplimentare în domeniul îmbunătățirii eficienței energetice a mobilității urbane, atât pentru transportul de călători, cât și pentru transportul de mărfuri, deoarece aceasta utilizează aproximativ 40 % din totalul energiei din transportul rutier.

(48) Toate principiile prevăzute în Directivele 2014/23/UE (18), 2014/24/UE (19) și 2014/25/UE (20) ale Parlamentului European și ale Consiliului rămân pe deplin aplicabile în cadrul prezentei directive.

(49) În ceea ce privește achiziționarea anumitor produse și servicii, precum și achiziționarea și închirierea clădirilor, autoritățile contractante și entitățile contractante care încheie contracte de achiziții publice de lucrări, bunuri sau servicii ar trebui să ofere un exemplu și să ia decizii de cumpărare eficiente din punct de vedere energetic, precum și să aplice principiul „eficiența energetică înainte de toate”, inclusiv în cazul concesiunilor și contractelor publice pentru care nu sunt prevăzute cerințe specifice în prezenta directivă. Această regulă ar trebui să se aplice autorităților contractante și entităților contractante cărora li se aplică Directivele 2014/23/UE, 2014/24/UE sau 2014/25/UE. Statele membre ar trebui să elimine barierele din calea achizițiilor publice comune realizate în cadrul unui stat membru sau la nivel transfrontalier, dacă aceste achiziții pot reduce costurile și pot spori beneficiile pieței interne prin crearea de oportunități de afaceri pentru prestatori și pentru furnizorii de servicii energetice.

(50) Toate entitățile publice care investesc resurse publice prin achiziții publice ar trebui să dea un exemplu atunci când atribuie contracte și concesiuni, alegând produse, clădiri, lucrări și servicii cu cea mai mare performanță în materie de eficiență energetică, inclusiv în legătură cu acele achiziții care nu fac obiectul unor cerințe specifice în temeiul Directivei 2009/30/CE. În acest context, toate procedurile de atribuire a concesiunilor și a contractelor de achiziții publice cu o valoare care depășește pragurile stabilite la articolul 8 din Directiva 2014/23/UE, la articolul 4 din Directiva 2014/24/UE și la articolul 15 din Directiva 2014/25/UE trebuie să țină seama de performanța în materie de eficiență energetică a produselor, clădirilor și serviciilor, conform dreptului Uniunii sau dreptului intern, luând în considerare cu prioritate principiul „eficiența energetică înainte de toate” în procedurile lor de achiziții publice.

(51) Este de asemenea important ca statele membre să monitorizeze modul în care sunt luate în considerare cerințele de eficiență energetică de către autoritățile contractante și entitățile contractante în cadrul achizițiilor de produse, de clădiri, de lucrări și de servicii, prin asigurarea faptului că sunt făcute publice informațiile cu privire la impactul asupra eficienței energetice al ofertelor câștigătoare care depășesc pragurile menționate în directivele privind achizițiile publice. Acest lucru le-ar permite părților interesate și cetățenilor să evalueze rolul sectorului public în asigurarea eficienței energetice înainte de toate în cadrul achizițiilor publice într-un mod transparent.

(52) Obligația statelor membre de a se asigura că autoritățile și entitățile contractante achiziționează numai produse, clădiri, lucrări și servicii cu performanțe înalte de eficiență energetică nu ar trebui totuși să împiedice statele membre să achiziționeze bunuri necesare pentru protecția și răspunsul în caz de urgență de securitate publică sau de sănătate publică.

(53) Pactul verde european recunoaște rolul economiei circulare în ceea ce privește contribuția la obiectivele generale de decarbonizare ale Uniunii. Sectorul public și, în special, sectorul transporturilor ar trebui să contribuie la realizarea acestor obiective prin utilizarea puterii lor de cumpărare pentru a alege, acolo unde este cazul, produse, clădiri, lucrări și servicii ecologice prin intermediul instrumentelor disponibile pentru achizițiile publice ecologice, aducând astfel o contribuție importantă la reducerea consumului de energie și a impactului asupra mediului.

(54) Este important ca statele membre să ofere organismelor publice sprijinul necesar pentru adoptarea cerințelor de eficiență energetică în cadrul achizițiilor publice și, acolo unde este cazul, pentru utilizarea achizițiilor publice ecologice, prin furnizarea orientărilor și metodologiilor necesare pentru efectuarea evaluării costurilor pe ciclul de viață, precum și a costurilor și impactului asupra mediului. Se preconizează că instrumentele bine concepute, în special instrumentele digitale, vor facilita procedurile de achiziții publice și vor reduce costurile administrative, mai ales în statele membre mai mici care s-ar putea să nu dispună de o capacitate suficientă pentru a pregăti procedurile de licitație. În acest sens, statele membre ar trebui să promoveze în mod activ utilizarea instrumentelor digitale și cooperarea dintre autoritățile contractante, inclusiv la nivel transfrontalier, în scopul schimbului de bune practici.

(55) Întrucât clădirile sunt responsabile pentru emisii de GES atât înainte, cât și după ciclul lor de exploatare, statele membre ar trebui să ia în considerare, de asemenea, întregul ciclu de viață al emisiilor de carbon ale clădirilor. Acest lucru ar trebui să aibă loc în contextul eforturilor de sporire a atenției acordate performanței pe parcursul întregului ciclu de viață, aspectelor legate de economia circulară și impactului asupra mediului, ca parte a rolului exemplar al sectorului public. Astfel, achizițiile publice pot reprezenta o oportunitate de a aborda problema carbonului încorporat din clădiri pe durata ciclului lor de viață. În acest sens, autoritățile contractante sunt actori importanți care pot lua măsuri în cadrul procedurilor de achiziții publice prin achiziționarea de noi clădiri care abordează potențialul de încălzire globală pe parcursul întregului ciclu de viață.

(56) Potențialul de încălzire globală pe parcursul întregului ciclu de viață măsoară emisiile de GES asociate clădirii în diferite etape de-a lungul ciclului său de viață. Prin urmare, el măsoară contribuția globală a clădirii la emisiile care duc la schimbări climatice. Acest lucru este denumit uneori „evaluarea amprentei de carbon” sau „măsurarea emisiilor de carbon pe parcursul întregului ciclu de viață”. El reunește emisiile de carbon încorporate în materialele de construcție și emisiile de carbon directe și indirecte din etapa de utilizare. Clădirile sunt o „bancă” de materiale importantă, fiind depozite de resurse cu emisii ridicate de carbon timp de mai multe decenii și, prin urmare, este important să se exploreze moduri de proiectare care să faciliteze reutilizarea și reciclarea viitoare la sfârșitul ciclului de exploatare, în conformitate cu noul plan de acțiune pentru economia circulară. Statele membre ar trebui să promoveze circularitatea, durabilitatea și adaptabilitatea materialelor de construcție, pentru a aborda performanța în materie de durabilitate a produselor pentru construcții.

(57) Potențialul de încălzire globală este exprimat ca indicator numeric în kgCO2eq/m2 (de suprafață interioară utilă) pentru fiecare etapă a ciclului de viață, calculat ca medie pentru un an dintr-o perioadă de studiu de referință de 50 de ani. Selectarea datelor, definirea scenariului și calculele se efectuează în conformitate cu standardul EN 15978. Domeniul de aplicare în ceea ce privește echipamentele tehnice și elementele clădirilor este stabilit la indicatorul 1,2 al cadrului comun Level(s) al Uniunii. În cazul în care există un instrument național de calcul sau dacă acesta este necesar pentru divulgarea informațiilor sau pentru obținerea autorizațiilor de construcție, ar trebui să fie posibilă utilizarea respectivului instrument național pentru a furniza informațiile solicitate. Ar trebui să fie posibilă utilizarea altor instrumente de calcul dacă acestea îndeplinesc criteriile minime stabilite de cadrul comun Level(s) al Uniunii.

(58) Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (21) stabilește norme privind instalațiile care contribuie la producția de energie sau care utilizează energie în scopuri de producție și prevede că informațiile privind energia utilizată în sau generată de instalație trebuie incluse în cererile de autorizații integrate în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (b) din directiva respectivă. Mai mult, articolul 11 din directiva respectivă prevede că utilizarea eficientă a energiei este unul dintre principiile generale care reglementează obligațiile de bază ale operatorului și constituie unul dintre criterii pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile în temeiul anexei III la directiva respectivă. Eficiența operațională a sistemelor energetice în orice moment este influențată de capacitatea de a alimenta rețeaua cu energie generată din surse diferite, cu diferite grade de inerție și de punere în funcțiune, în mod flexibil și fără obstacole. Îmbunătățirea eficienței va permite o mai bună utilizare a energiei din surse regenerabile.

(59) Îmbunătățirea eficienței energetice poate contribui la sporirea producției economice. Statele membre și Uniunea ar trebui să urmărească reducerea consumului energetic, indiferent de nivelurile de creștere economică.

(60) Obligația privind economiile de energie stabilită prin prezenta directivă ar trebui să fie majorată și să se aplice și după anul 2030. Acest lucru asigură stabilitate pentru investitori și, prin urmare, încurajează investițiile pe termen lung și măsurile vizând eficiența energetică pe termen lung, precum renovarea aprofundată a clădirilor cu obiectivul pe termen lung de a facilita transformarea eficientă din punctul de vedere al costurilor a clădirilor existente în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Obligația privind economiile de energie joacă un rol important în generarea creșterii economice, a locurilor de muncă, a competitivității și în atenuarea sărăciei energetice la nivel local. Ea ar trebui să asigure faptul că Uniunea își poate atinge obiectivele privind energia și clima prin crearea de oportunități suplimentare și prin întreruperea legăturii dintre consumul de energie și creșterea economică. Cooperarea cu sectorul privat este importantă pentru a evalua condițiile în care pot fi deblocate investițiile private pentru proiectele de eficiență energetică și pentru a dezvolta noi modele de venituri pentru inovare în domeniul eficienței energetice.

(61) Măsurile de sporire a eficienței energetice au, de asemenea, un impact pozitiv asupra calității aerului, întrucât clădirile mai eficiente din punct de vedere energetic contribuie la reducerea cererii de combustibili pentru încălzire, inclusiv de combustibili solizi pentru încălzire. Prin urmare, măsurile vizând eficiența energetică contribuie la îmbunătățirea calității aerului interior și exterior și sprijină realizarea, într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, a obiectivelor politicii Uniunii în materie de calitate a aerului, astfel cum sunt stabilite în special prin Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului (22).

(62) În vederea asigurării unei contribuții stabile și previzibile la atingerea obiectivelor Uniunii în materie de energie și climă pentru 2030 și a obiectivului de neutralitate climatică pentru 2050, statele membre trebuie să realizeze economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale, pe întreaga perioadă de obligații până în 2030, echivalente cu economii anuale noi de cel puțin 0,8 % din consumul final de energie până la 31 decembrie 2023 și de cel puțin 1,3 % de la 1 ianuarie 2024, 1,5 % de la 1 ianuarie 2026 și 1,9 % de la 1 ianuarie 2028. Respectiva cerință ar putea fi îndeplinită prin noi măsuri de politică adoptate în cursul perioadei de obligații, cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2030, sau prin noi acțiuni individuale ca urmare a măsurilor de politică adoptate în cursul sau înaintea perioadei anterioare, cu condiția ca acțiunile individuale ce declanșează economii de energie să fie introduse în perioada următoare. În acest scop, statele membre ar trebui să poată utiliza o schemă de obligații în materie de eficiență energetică sau măsuri de politică alternative sau ambele.

(63) Pentru perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2023, Ciprului și Maltei ar trebui să le revină obligația de a realiza economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale echivalente cu economii noi de 0,24 % din consumul anual final de energie, calculat ca medie pe ultimii trei ani din perioada anterioară datei de 1 ianuarie 2019. Pentru perioada 1 ianuarie 2024-31 decembrie 2030, Ciprului și Maltei ar trebui să le revină obligația de a realiza economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale de 0,45 % din consumul anual final de energie, calculat ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019.

(64) În cazul în care utilizează o schemă de obligații, statele membre ar trebui să desemneze părți obligate din rândul operatorilor de transport și de sistem, al operatorilor de distribuție, al distribuitorilor de energie, al societăților de vânzare cu amănuntul a energiei și al distribuitorilor sau comercianților cu amănuntul de combustibil utilizat în transporturi, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii. Desemnarea, sau scutirea de la a fi desemnate, a anumitor categorii de astfel de entități nu ar trebui să fie interpretată ca fiind incompatibilă cu principiul nediscriminării. Prin urmare, statele membre pot decide dacă astfel de entități sau numai anumite categorii dintre aceștia să fie desemnați în calitate de părți obligate. Pentru a responsabiliza și a proteja persoanele afectate de sărăcie energetică, clienții vulnerabili, persoanele din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale, precum și pentru a implementa cu prioritate măsuri de politică în rândul acestor persoane, statele membre pot impune părților obligate să realizeze economii de energie în rândul persoanelor respective. În acest scop, statele membre pot stabili, de asemenea, obiective de reducere a costurilor energiei. Părțile obligate ar putea atinge aceste obiective prin promovarea adoptării de măsuri care să conducă la economii de energie și la economii financiare privind facturile la energie, precum adoptarea de măsuri privind izolarea și încălzirea, precum și prin sprijinirea inițiativelor de reducere a consumului de energie ale comunităților de energie din surse regenerabile și ale comunităților de energie ale cetățenilor.

(65) Atunci când elaborează măsuri de politică pentru a îndeplini obligația privind economiile de energie, statele membre ar trebui să respecte standardele și prioritățile Uniunii în materie de climă și de mediu, precum și principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” în sensul Regulamentului (UE) 2020/852. Statele membre ar trebui să nu promoveze activități care nu sunt sustenabile din punctul de vedere al mediului, precum utilizarea combustibililor fosili. Obligația privind economiile de energie vizează consolidarea răspunsului la schimbările climatice prin promovarea de stimulente pentru ca statele membre să implementeze un mix de politici sustenabile și ecologice care să fie rezilient și să atenueze schimbările climatice. Prin urmare, economiile de energie rezultate din măsurile de politică privind utilizarea arderii directe a combustibililor fosili pot fi economii de energie eligibile în temeiul obligației privind economiile de energie, în anumite condiții și pentru o perioadă de tranziție după transpunerea prezentei directive în conformitate cu o anexă la prezenta directivă. Acest lucru va permite alinierea obligației privind economiile de energie la obiectivele Pactului verde european, ale Planului privind obiectivul climatic, ale „Valului de renovări ale clădirilor” și va reflecta nevoia de acțiune identificată de Agenția Internațională a Energiei în raportul său privind emisiile nete zero. Această restricție urmărește să încurajeze statele membre să cheltuiască banii publici exclusiv pentru tehnologii sustenabile și adaptate exigențelor viitorului. Este important ca statele membre să ofere actorilor de pe piață un cadru politic clar și certitudine pentru investiții. Implementarea metodologiei de calcul în temeiul obligației privind economiile de energie ar trebui să permită tuturor actorilor de pe piață să își adapteze tehnologiile într-un interval de timp rezonabil. În cazul în care statele membre sprijină adoptarea de tehnologii eficiente pe bază de combustibili fosili sau înlocuirea timpurie a unor astfel de tehnologii, de exemplu prin scheme de subvenții sau prin scheme de obligații în materie de eficiență energetică, economiile de energie rezultate nu mai pot fi eligibile în temeiul obligației privind economiile de energie. Deși economiile de energie rezultate, de exemplu, din promovarea cogenerării pe bază de gaze naturale nu ar fi eligibile în temeiul obligației privind economiile de energie, restricția nu s-ar aplica utilizării indirecte a combustibililor fosili, de exemplu în cazul în care producția de energie electrică include generarea de combustibili fosili. Măsurile de politică care vizează schimbări comportamentale pentru a reduce consumul de combustibili fosili, de exemplu prin campanii de informare și prin șofat ecologic, ar trebui să rămână eligibile. Măsurile de politică care vizează renovarea clădirilor pot include măsuri precum înlocuirea sistemelor de încălzire pe bază de combustibili fosili și, în același timp, îmbunătățirea structurii clădirilor. Măsurile respective ar trebui să se limiteze la tehnologiile care permit realizarea economiilor de energie necesare în conformitate cu codurile naționale în domeniul clădirilor instituite într-un stat membru. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să promoveze modernizarea sistemelor de încălzire în cadrul renovărilor aprofundate, în conformitate cu obiectivul pe termen lung al neutralității din punctul de vedere al emisiilor de carbon, și anume reducerea cererii de încălzire și satisfacerea cererii de încălzire rămase dintr-o sursă de energie fără emisii de carbon. Atunci când contabilizează economiile necesare pentru a atinge o cotă din obligația privind economiile de energie în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, statele membre pot ține seama de condițiile lor climatice.

(66) Măsurile statelor membre de îmbunătățire a eficienței energetice în transporturi sunt eligibile pentru a fi luate în considerare în ceea ce privește îndeplinirea obligației care le revine privind economiile de energie la nivelul utilizării finale. Astfel de măsuri includ politici specifice, care, printre altele, sunt dedicate promovării unor vehicule mai eficiente, a transferului modal către mersul cu bicicleta, a mersului pe jos și a transportului în comun, sau mobilitatea și planificarea urbană care să reducă cererea de transport. În plus, schemele care accelerează utilizarea unor vehicule noi și mai eficiente sau măsurile de politică ce promovează trecerea la combustibili cu niveluri scăzute de emisii, cu excepția schemelor sau a măsurilor de politică ce vizează utilizarea arderii directe a combustibililor fosili, care reduc consumul de energie pe kilometru sunt, de asemenea, potențial eligibile, sub rezerva respectării cerințelor de pertinență și de adiționalitate prevăzute în prezenta directivă. Măsurile de politică ce promovează utilizarea vehiculelor noi pe bază de combustibili fosili nu ar trebui să se califice ca măsuri eligibile în temeiul obligației privind economiile de energie.

(67) Măsurile luate de către statele membre în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (23) și care au drept rezultat îmbunătățiri verificabile și măsurabile sau estimabile ale eficienței energetice pot fi considerate pentru statele membre o modalitate eficientă din punctul de vedere al costurilor de a-și îndeplini obligația privind economiile de energie în temeiul prezentei directive.

(68) Ca o alternativă la a solicita părților obligate să obțină cantitatea de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale impusă în temeiul obligației privind economiile de energie prevăzute în prezenta directivă, ar trebui să fie posibil ca statele membre, în schemele lor de obligații, să permită sau să impună părților obligate să contribuie la un fond național pentru eficiență energetică, care ar putea fi folosit pentru a implementa în mod prioritar măsuri de politică în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale.

(69) Statele membre și părțile obligate ar trebui să utilizeze toate mijloacele și tehnologiile disponibile, cu excepția utilizării tehnologiilor de ardere directă a combustibililor fosili, pentru a realiza economiile cumulate de energie obligatorii la nivelul utilizării finale, inclusiv prin promovarea utilizării tehnologiilor inteligente și durabile în sisteme eficiente de încălzire și de răcire centralizată, a unei infrastructuri eficiente de încălzire și răcire, a clădirilor, vehiculelor electrice și industriilor eficiente și inteligente și a auditurilor energetice sau a sistemelor de gestionare echivalente, cu condiția ca economiile de energie declarate să respecte prezenta directivă. Statele membre ar trebui să urmărească un nivel ridicat de flexibilitate în conceperea și în punerea în aplicare a măsurilor de politică alternative. Statele membre ar trebui să încurajeze acțiuni care duc la economii de energie pe parcursul unei durate lungi de viață.

(70) Măsurile vizând eficiența energetică pe termen lung continuă să asigure realizarea unor economii de energie după 2020, însă, pentru a contribui la obiectivul de eficiență energetică al Uniunii pentru 2030, aceste măsuri ar trebui să asigure realizarea de noi economii după 2020. Pe de altă parte, economiile de energie realizate după 31 decembrie 2020 nu ar trebui să fie luate în considerare la calcularea obligațiilor privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020.

(71) Adiționalitatea este un principiu fundamental care stă la baza obligației privind economiile de energie prevăzute în prezenta directivă, în măsura în care garantează că statele membre pun în aplicare politici și măsuri special concepute în scopul îndeplinirii obligației privind economiile de energie. Noile economii ar trebui să fie suplimentare față de scenariul de statu-quo, motiv pentru care economiile care s-ar fi produs oricum nu ar trebui să fie luate în considerare la calcularea îndeplinirii obligației privind economiile de energie. Pentru a calcula impactul măsurilor introduse, ar trebui luate în considerare numai economiile nete, măsurate ca modificări ale consumului de energie care pot fi atribuite în mod direct măsurii de eficiență energetică în cauză, implementată în scopul îndeplinirii obligației privind economiile de energie prevăzute în prezenta directivă. Pentru a calcula economiile nete, statele membre ar trebui să stabilească un scenariu de referință cu privire la modul în care ar evolua situația în absența măsurii în cauză. Măsura de politică în cauză ar trebui evaluată în raport cu acest nivel de referință. Statele membre ar trebui să țină seama de cerințele minime prevăzute de cadrul legislativ relevant la nivelul Uniunii și de faptul că în același interval de timp pot fi duse la îndeplinire și alte măsuri de politică, care ar putea avea de asemenea un impact asupra cantității economiilor de energie, astfel că nu toate modificările observate de la introducerea unei anumite măsuri de politică pot fi atribuite exclusiv măsurii de politică respective. Acțiunile părții obligate, participante sau mandatate ar trebui de fapt să contribuie la realizarea economiilor de energie declarate pentru a se asigura îndeplinirea cerinței de pertinență.

(72) Este important să se aibă în vedere, după caz, toate etapele lanțului energetic la calcularea economiilor de energie pentru a crește potențialul de economii de energie în transportul și distribuția de energie electrică. Studiile și consultarea părților interesate au evidențiat un potențial semnificativ. Cu toate acestea, condițiile fizice și economice sunt destul de diferite de la un stat membru la altul și, adesea, în cadrul mai multor state membre și există un număr mare de operatori de sistem. Aceste circumstanțe indică o abordare descentralizată, în conformitate cu principiul subsidiarității. Autoritățile naționale de reglementare dețin cunoștințele, competențele juridice și capacitatea administrativă necesare pentru a promova dezvoltarea unei rețele de energie electrică eficiente din punct de vedere energetic. Entități precum Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem pentru energie electrică (ENTSO-E) și Entitatea europeană pentru operatorii de distribuție pot oferi, de asemenea, contribuții utile la adoptarea măsurilor de eficiență energetică și ar trebui să își sprijine membrii în vederea acestei adoptări.

(73) Considerații similare se aplică în cazul numărului foarte mare de operatori de sisteme de gaze naturale. Rolul gazelor naturale și rata de aprovizionare și de acoperire a teritoriului variază foarte mult în rândul statelor membre. În aceste cazuri, autoritățile naționale de reglementare sunt cele mai în măsură să monitorizeze și să orienteze evoluția sistemului către o eficiență sporită, iar entități precum Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem de gaze naturale pot oferi contribuții utile la adoptarea măsurilor de eficiență energetică și ar trebui să își sprijine membrii în vederea acestei adoptări.

(74) Rolul SSE-urilor este important pentru dezvoltarea, proiectarea, construirea și organizarea finanțării proiectelor care economisesc energie și reduc atât costurile energiei, cât și costurile de exploatare și întreținere în sectoare precum clădirile, industria și transporturile.

(75) Este deosebit de important să se țină seama de legătura apă-energie pentru a aborda interdependența utilizării energiei și a apei și presiunea crescândă asupra celor două resurse. Gestionarea eficace a apei poate aduce o contribuție semnificativă la economiile de energie, oferind nu numai avantaje climatice, ci și beneficii economice și sociale. Sectorul apei și cel al apelor uzate reprezintă 3,5 % din consumul de energie electrică în Uniune și se estimează că respectiva pondere va crește. În același timp, scurgerile de apă reprezintă 24 % din consumul total de apă în Uniune, iar sectorul energetic este cel mai mare consumator de apă, reprezentând 44 % din consum. Potențialul realizării de economii de energie prin utilizarea tehnologiilor și a proceselor inteligente la nivelul tuturor ciclurilor de apă industriale, rezidențiale și comerciale și al aplicațiilor aferente ar trebui explorat pe deplin și concretizat ori de câte ori trebuie să se țină seama de eficacitatea din punctul de vedere al costurilor și de principiul „eficiența energetică înainte de toate”. Pe lângă aceasta, tehnologiile avansate de irigare, tehnologiile de colectare a apei pluviale și tehnologiile de reutilizare a apei ar putea reduce în mod substanțial consumul de apă în agricultură, clădiri și industrie, precum și energia utilizată pentru tratarea și transportul acesteia.

(76) Conform articolului 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), politicile Uniunii privind eficiența energetică ar trebui să fie favorabile incluziunii și, prin urmare, ar trebui să asigure faptul că măsurile vizând eficiența energetică sunt accesibile în mod egal tuturor consumatorilor afectați de sărăcie energetică. Îmbunătățirile în ceea ce privește eficiența energetică ar trebui să fie implementate în mod prioritar în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili și al utilizatorilor finali, precum și în rândul persoanelor din gospodării cu venituri mici sau medii, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale, al persoanelor în vârstă și al persoanelor care locuiesc în zone rurale sau îndepărtate sau în regiunile ultraperiferice. În acest context, ar trebui să se acorde o atenție specială anumitor grupuri care prezintă un risc mai mare de a fi afectate de sărăcie energetică sau sunt mai susceptibile să sufere impactul advers al sărăciei energetice, precum femeile, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă, copiii și persoanele cu origine rasială sau etnică minoritară. Statele membre pot solicita părților obligate să includă în măsurile de economisire a energiei obiective sociale în legătură cu sărăcia energetică, iar această posibilitate a fost deja extinsă la măsuri de politică alternative și la fonduri naționale pentru eficiență energetică. Aceasta ar trebui să fie transformată într-o obligație de a proteja și de a responsabiliza clienții vulnerabili și utilizatorii finali și de a atenua sărăcia energetică, permițând în același timp statelor membre să mențină o flexibilitate deplină în ceea ce privește tipul măsurilor de politică, dimensiunea, domeniul de aplicare și conținutul acestora. Dacă o schemă de obligații în materie de eficiență energetică nu permite măsuri care se referă la consumatori individuali de energie, statul membru poate lua măsuri pentru a atenua sărăcia energetică exclusiv prin intermediul unor măsuri de politică alternative. În cadrul mixului lor de politici, statele membre ar trebui să se asigure că alte măsuri de politică nu au un efect advers asupra persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al utilizatorilor finali și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. Statele membre ar trebui să utilizeze în mod optim investițiile din fonduri publice în măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, inclusiv instrumentele financiare și de finanțare instituite la nivelul Uniunii.

(77) Fiecare stat membru ar trebui să definească conceptul de clienți vulnerabili, care poate face referire la sărăcia energetică și, printre altele, la interzicerea debranșării acestor clienți, în situații critice, de la energia electrică. Conceptul de clienți vulnerabili poate include nivelurile veniturilor, ponderea cheltuielilor cu energia în venitul disponibil, eficiența energetică a locuințelor, dependența critică de echipamente electrice, din motive de sănătate, vârstă sau alte criterii. Acest lucru permite statelor membre să includă persoanele din gospodării cu venituri mici.

(78) Potrivit Recomandării (UE) 2020/1563, aproximativ 34 de milioane de gospodării din Uniune nu au fost în măsură să își încălzească locuința în mod adecvat în 2019. Pactul verde european pune pe primul loc dimensiunea socială a tranziției, angajându-se să respecte principiul „nimeni nu este lăsat în urmă”. Tranziția verde, inclusiv tranziția către o energie curată, afectează femeile și bărbații în mod diferit și poate avea un impact deosebit asupra unor grupuri dezavantajate, între care persoanele cu handicap. Prin urmare, măsurile vizând eficiența energetică trebuie să se afle în centrul oricăror strategii eficiente din punctul de vedere al costurilor de abordare a sărăciei energetice și a vulnerabilității consumatorilor și sunt complementare politicilor de securitate socială la nivelul statelor membre. Pentru a se asigura faptul că măsurile vizând eficiența energetică atenuează sărăcia energetică pentru chiriași în mod durabil, ar trebui să se ia în considerare eficiența acestor măsuri din punctul de vedere al costurilor, precum și accesibilitatea acestora din punct de vedere financiar pentru proprietari și chiriași, și ar trebui să fie garantat, la nivel de stat membru, un sprijin financiar și tehnic adecvat pentru astfel de măsuri. Statele membre ar trebui să acorde sprijin la nivel local și regional pentru identificarea și atenuarea sărăciei energetice. Parcul imobiliar al Uniunii trebuie să fie convertit, pe termen lung, în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris. Ratele actuale de renovare a clădirilor sunt insuficiente, iar clădirile ocupate de cetățeni cu venituri scăzute, care sunt afectați de sărăcie energetică, sunt cele la care se ajunge cel mai greu. Măsurile prevăzute în prezenta directivă cu privire la obligațiile privind economiile de energie, schemele de obligații în ceea ce privește eficiența energetică și măsurile de politică alternative sunt, prin urmare, deosebit de importante.

(79) Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a se asigura că măsurile de promovare sau facilitare a eficienței energetice, în special cele care vizează clădirile și mobilitatea, nu duc la o creștere disproporționată a costului serviciilor legate de astfel de măsuri sau la o mai mare excluziune socială.

(80) Pentru a valorifica potențialul de economisire a energiei în anumite segmente ale pieței unde auditurile energetice nu sunt în general oferite cu titlu comercial, cum ar fi întreprinderile mici și mijlocii (IMM), statele membre ar trebui să elaboreze programe care să încurajeze și să sprijine IMM-urile să se supună unor audituri energetice și să pună în aplicare recomandările formulate în urma respectivelor audituri energetice. Auditurile energetice ar trebui să aibă un caracter obligatoriu și periodic pentru întreprinderile cu un consum mediu anual de energie care se situează peste un anumit prag, întrucât economiile de energie pot fi semnificative. Auditurile energetice ar trebui să țină seama de standardele europene sau internaționale relevante, precum EN ISO 50001 (sisteme de management al energiei) sau EN 16247-1 (audituri energetice) sau, în cazul în care includ un audit energetic, EN ISO 14000 (sisteme de management de mediu), fiind astfel în conformitate și cu prezenta directivă, care nu depășește cerințele prevăzute în standardele relevante respective. În prezent se află în curs de elaborare un standard european specific privind auditurile energetice. Auditurile energetice pot fi efectuate în mod de sine-stătător sau pot face parte dintr-un sistem mai amplu de management de mediu sau dintr-un contract de performanță energetică. În toate aceste cazuri, sistemele respective ar trebui să respecte cerințele minime prevăzute în prezenta directivă. În plus, anumite mecanisme și scheme instituite pentru a monitoriza emisiile și consumul de combustibil al anumitor operatori de transport, de exemplu EU ETS, în temeiul dreptului Uniunii, pot fi considerate compatibile cu auditurile energetice, inclusiv în cadrul sistemelor de gestionare a energiei, dacă respectă cerințele minime prevăzute în prezenta directivă. Pentru întreprinderile care pun deja în aplicare obligația de audit energetic, auditurile energetice ar trebui să fie efectuate în continuare cel puțin o dată la patru ani de la data auditului energetic anterior, în conformitate cu prezenta directivă.

(81) Statele membre ar putea stabili orientări pe care să le urmeze întreprinderile atunci când pun în aplicare măsuri pentru a realiza economiile anuale noi identificate în auditul energetic.

(82) Consumul mediu al întreprinderii ar trebui să fie criteriul definitoriu pentru aplicarea sistemelor de gestionare a energiei și a auditurilor energetice, pentru a spori sensibilitatea acestor mecanisme în vederea identificării oportunităților relevante de economii de energie eficiente din punctul de vedere al costurilor. O întreprindere care se situează sub pragurile de consum definite pentru sistemele de gestionare a energiei și pentru auditurile energetice ar trebui încurajată să se supună auditurilor energetice și să implementeze recomandările rezultate în urma acestor audituri.

(83) În cazul în care auditurile energetice sunt efectuate de către experți interni, pentru a li se garanta independența, aceștia nu ar trebui să fie direct implicați în activitatea auditată.

(84) Statele membre ar trebui să promoveze punerea în aplicare a sistemelor de gestionare a energiei și a auditurilor energetice în cadrul administrației publice la nivel național, regional și local.

(85) Sectorul TIC este un alt sector important care beneficiază de o atenție sporită. În 2018, consumul de energie al centrelor de date din Uniune a fost de 76,8 TWh. Se preconizează că acesta va crește la 98,5 TWh până în 2030, ceea ce reprezintă o creștere de 28 %. Această creștere în termeni absoluți poate fi observată și în termeni relativi: în Uniune, centrele de date au reprezentat 2,7 % din cererea de energie electrică în 2018 și vor ajunge să reprezinte 3,21 % până în 2030 dacă dezvoltarea continuă pe traiectoria actuală. Strategia digitală a Uniunii a evidențiat deja necesitatea unor centre de date foarte eficiente din punct de vedere energetic și sustenabile și solicită adoptarea unor măsuri de transparență pentru operatorii de telecomunicații în ceea ce privește amprenta lor de mediu. Pentru a promova dezvoltarea durabilă în sectorul TIC, în special a centrelor de date, statele membre ar trebui să solicite colectarea și publicarea datelor care sunt relevante pentru performanța energetică, amprenta de apă și flexibilitatea cererii ale centrelor de date, pe baza unui model comun la nivelul Uniunii. Statele membre ar trebui să solicite colectarea și publicarea numai a datelor privind centrele de date cu o amprentă semnificativă, în cazul cărora proiectarea adecvată sau intervențiile în materie de eficiență pentru, respectiv, instalațiile noi sau cele existente pot duce la o scădere considerabilă a consumului de energie și de apă, la o creștere a eficienței sistemelor care promovează decarbonizarea rețelei sau la reutilizarea căldurii reziduale în instalațiile și rețelele de energie termică din apropiere. Pe baza datelor colectate și ținând seama, de asemenea, de inițiativele deja existente în acest sector, ar putea fi stabiliți indicatori de sustenabilitate a centrelor de date.

(86) Obligația de raportare se aplică acelor centre de date care ating pragul prevăzut în prezenta directivă. În toate cazurile și în mod specific pentru centrele de date fizice ale întreprinderilor, obligația de raportare ar trebui înțeleasă ca făcând referire la spațiile și echipamentele care servesc în principal sau exclusiv pentru funcțiile legate de date (săli pentru servere), inclusiv echipamentele asociate necesare, de exemplu răcire, iluminat, ansambluri de baterii sau surse de alimentare neîntreruptibile asociate. Orice echipament informatic care este amplasat sau instalat în principal în spații de acces public, de uz comun sau de birouri sau care sprijină alte funcții instituționale, cum ar fi stațiile de lucru, laptopurile, fotocopiatoarele, senzorii, echipamentele de securitate, bunurile electrocasnice de culoare albă sau aparatele audiovizuale, ar trebui să fie exceptat de la obligația de raportare. Aceeași exceptare ar trebui să se aplice și echipamentelor aferente serverelor, de conectare în rețea, de stocare și altor echipamente asociate amplasate din loc în loc într-un sit, cum ar fi serverele unice, rackurile unice sau punctele Wi-Fi și punctele de rețea.

(87) Datele colectate ar trebui utilizate pentru a măsura cel puțin unele dimensiuni de bază ale unui centru de date sustenabil, și anume cât de eficient utilizează energia, cât din această energie provine din surse regenerabile, reutilizarea căldurii reziduale pe care o produce, eficacitatea răcirii, eficacitatea utilizării carbonului și utilizarea apei dulci. Datele colectate și indicatorii de sustenabilitate ar trebui să sensibilizeze proprietarii și operatorii de centre de date, producătorii de echipamente, dezvoltatorii de software și de servicii, utilizatorii serviciilor de centre de date la toate nivelurile, precum și entitățile și organizațiile care implementează, utilizează sau achiziționează servicii de tip cloud și de centru de date. De asemenea, datele colectate și indicatorii de sustenabilitate ar trebui să ofere încredere cu privire la îmbunătățirile efective în urma eforturilor și a măsurilor de sporire a sustenabilității în centrele de date noi sau existente. În fine, datele și indicatorii respectivi ar trebui utilizați ca bază pentru o planificare și un proces decizional transparente și bazate pe dovezi. Comisia ar trebui să evalueze eficiența centrelor de date pe baza informațiilor comunicate de centrele de date obligate.

(88) Pe baza unei evaluări, atunci când stabilește parteneriatele sectoriale posibile în materie de eficiență energetică, Comisia ar trebui să reunească principalele părți interesate, inclusiv organizații neguvernamentale și parteneri sociali, din sectoare precum TIC, transporturile, finanțele și clădirile, într-un mod incluziv și reprezentativ.

(89) Reducerea cheltuielilor pentru consumul de energie ar trebui realizată prin sprijinirea consumatorilor în vederea reducerii consumului lor de energie prin reducerea nevoilor energetice ale clădirilor și prin îmbunătățirea eficienței aparatelor electrocasnice, care ar trebui combinate cu disponibilitatea unor moduri de transport cu consum redus de energie, integrate în transportul public, în mobilitatea partajată și în deplasările cu bicicleta. Statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă în vedere îmbunătățirea conectivității în zonele rurale și îndepărtate.

(90) Este esențial să fie sensibilizați toți cetățenii Uniunii cu privire la beneficiile creșterii eficienței energetice și să se furnizeze acestora informații precise referitoare la modalitățile prin care aceasta poate fi realizată. Cetățenii de toate vârstele ar trebui să fie de asemenea implicați în tranziția energetică prin intermediul Pactului climatic european și al Conferinței privind viitorul Europei. Creșterea eficienței energetice este, de asemenea, foarte importantă pentru securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii, prin reducerea dependenței sale de importul de combustibili din țări terțe.

(91) Costurile și beneficiile tuturor măsurilor de eficiență energetică luate, inclusiv perioadele de recuperare a investiției, ar trebui să fie pe deplin transparente pentru consumatori.

(92) La punerea în aplicare a prezentei directive și la luarea altor măsuri în domeniul eficienței energetice, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită sinergiilor dintre măsurile vizând eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor naturale, în conformitate cu principiile economiei circulare.

(93) Profitând de noile tehnologii și modele de afaceri, statele membre ar trebui să se străduiască să promoveze și să faciliteze adoptarea de măsuri vizând eficiența energetică, inclusiv prin intermediul unor servicii energetice inovatoare pentru clienții mari și mici.

(94) Este necesar să se prevadă un feedback frecvent și consolidat referitor la consumul de energie, atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și eficient din punctul de vedere al costurilor având în vedere dispozitivele de măsurare existente. Prezenta directivă clarifică faptul că eficiența subcontorizării din punctul de vedere al costurilor depinde de măsura în care costurile aferente sunt proporționale cu economiile de energie potențiale. La evaluarea măsurii în care subcontorizarea este eficientă din punctul de vedere al costurilor, se poate ține seama de efectul altor măsuri concrete planificate pentru o anumită clădire, cum ar fi orice renovare viitoare.

(95) Prezenta directivă clarifică, de asemenea, faptul că drepturile legate de facturare, precum și informațiile privind facturarea sau consumul ar trebui să se aplice consumatorilor de încălzire, de răcire sau de apă caldă menajeră furnizată de o sursă centrală, chiar dacă aceștia nu au o relație contractuală directă, individuală, cu un furnizor de energie.

(96) Pentru a asigura transparența contabilizării consumului individual de energie termică și pentru a facilita astfel implementarea subcontorizării, statele membre ar trebui să se asigure că au instituit norme naționale transparente și disponibile publicului privind repartizarea costurilor pentru consumul de încălzire, de răcire și de apă caldă menajeră în clădirile cu mai multe apartamente și în clădirile mixte. Pe lângă transparență, statele membre ar putea avea în vedere luarea unor măsuri pentru a consolida concurența în ceea ce privește furnizarea de servicii de subcontorizare, contribuind astfel la asigurarea faptului că toate costurile suportate de utilizatorii finali sunt rezonabile.

(97) Contoarele de căldură și repartitoarele de costuri pentru energia termică nou-instalate ar trebui să poată fi citite de la distanță pentru a asigura furnizarea frecventă și eficientă din punctul de vedere al costurilor a informațiilor referitoare la consum. Dispozițiile prezentei directive referitoare la: contorizarea încălzirii, a răcirii și a apei calde menajere; subcontorizarea și repartizarea costurilor pentru încălzire, pentru răcire și pentru apa caldă menajeră; cerințele privind citirea la distanță; informații privind facturarea și consumul pentru încălzire și răcire și pentru apa caldă menajeră; costurile de acces la informațiile privind contorizarea, facturarea și consumul pentru încălzire, răcire și apa caldă menajeră; precum și cerințele minime privind informațiile referitoare la facturare și la consumul de încălzire, răcire și apă caldă menajeră sunt destinate să se aplice numai încălzirii, răcirii și apei calde menajere furnizate dintr-o sursă centrală. Statele membre sunt libere să decidă dacă tehnologiile walk-by sau drive-by pot fi considerate că ar permite sau nu citirea de la distanță. Dispozitivele care pot fi citite de la distanță nu necesită accesul la apartamente sau unități individuale pentru a putea fi citite.

(98) Statele membre ar trebui să țină cont de faptul că punerea în aplicare cu succes a noilor tehnologii pentru măsurarea consumului de energie necesită investiții sporite în educație și în competențe atât pentru utilizatori, cât și pentru furnizorii de energie.

(99) Informațiile privind facturarea și situațiile anuale reprezintă mijloace importante de informare a clienților referitor la consumul lor de energie. Datele privind consumul și costurile pot, de asemenea, să transmită alte informații care îi ajută pe consumatori să își compare contractul actual cu alte oferte și să utilizeze sisteme de gestionare a plângerilor și mecanisme alternative de soluționare a litigiilor. Cu toate acestea, având în vedere că litigiile legate de facturare reprezintă o sursă frecventă de plângeri ale consumatorilor și un factor care contribuie la niveluri scăzute persistente de satisfacție și de implicare ale consumatorilor în relația lor cu furnizorii lor de energie, este necesar ca facturile să fie mai simple, mai clare și mai ușor de înțeles, asigurând totodată faptul că instrumentele separate, cum ar fi informațiile privind facturarea, instrumentele de informare și situațiile anuale, furnizează toate informațiile necesare pentru a le permite consumatorilor să își regleze consumul de energie, să compare ofertele și să schimbe furnizorii.

(100) La elaborarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice, statele membre ar trebui să țină seama în mod corespunzător de necesitatea de a se asigura buna funcționare a pieței interne și punerea în aplicare coerentă a acquis-ului, în conformitate cu TFUE.

(101) Cogenerarea de înaltă eficiență și încălzirea și răcirea centralizată eficientă prezintă un potențial semnificativ de economisire a energiei primare în Uniune. Statele membre ar trebui să realizeze o evaluare cuprinzătoare a potențialului cogenerării de înaltă eficiență și al încălzirii și răcirii centralizate eficiente. Aceste evaluări ar trebui să fie în concordanță cu planurile naționale integrate privind energia și clima și cu strategiile de renovare pe termen lung ale statelor membre și ar putea include traiectorii care să conducă la un sector național de încălzire și răcire bazat pe energie din surse regenerabile și pe căldură reziduală, într-un interval de timp compatibil cu realizarea obiectivului neutralității climatice. Noile instalații de producere a energiei electrice și instalațiile existente substanțial reabilitate sau a căror licență ori autorizație de funcționare este actualizată ar trebui, sub rezerva unei analize cost-beneficiu care arată un surplus cost-beneficiu, să fie echipate cu unități de cogenerare de înaltă eficiență care să recupereze căldura reziduală rezultată în urma producerii de energie electrică. În mod similar, și alte instalații cu intrări de energie medii substanțiale la nivel anual ar trebui să fie dotate cu soluții tehnice de utilizare a căldurii reziduale generate de instalație, în cazul în care analiza cost-beneficiu arată un surplus cost-beneficiu. Căldura reziduală poate fi transportată acolo unde este solicitată prin intermediul rețelelor de încălzire centralizată. Evenimentele care determină o cerință pentru aplicarea criteriilor de autorizare vor fi, în general, de așa natură încât să determine și cerințe privind permisele în temeiul Directivei 2010/75/UE și privind autorizarea în temeiul Directivei (UE) 2019/944.

(102) Ar putea fi oportun ca centralele electrice destinate să utilizeze stocarea geologică permisă în temeiul Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (24) să fie amplasate în locuri în care valorificarea căldurii reziduale prin cogenerarea de înaltă eficiență sau prin aprovizionarea unei rețele de încălzire sau răcire centralizată nu este eficientă din punctul de vedere al costurilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată scuti aceste centrale de obligația de a efectua o analiză cost-beneficiu pentru dotarea centralei cu echipamente care permit valorificarea căldurii reziduale prin intermediul unei unități de cogenerare de înaltă eficiență. Ar trebui să fie de asemenea posibil ca centralele electrice cu sarcină de vârf și cele de rezervă care sunt planificate să funcționeze sub 1 500 de ore de funcționare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani să fie scutite de cerința de a furniza și căldură.

(103) Este oportun ca statele membre să încurajeze introducerea unor măsuri și proceduri pentru promovarea instalațiilor de cogenerare cu o putere termică nominală totală mai mică de 5 MW, în vederea stimulării producerii distribuite de energie.

(104) Pentru a implementa evaluări cuprinzătoare la nivel național, statele membre ar trebui să încurajeze evaluarea potențialului de cogenerare de înaltă eficiență și de încălzire și răcire centralizată eficientă la nivel regional și local. Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a promova și a facilita realizarea potențialului identificat, eficient din punctul de vedere al costurilor, de cogenerare de înaltă eficiență și de încălzire și răcire centralizată eficientă.

(105) Cerințele privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă ar trebui să fie consecvente cu obiectivele pe termen lung ale politicii privind clima și cu standardele și prioritățile Uniunii în materie de climă și de mediu și ar trebui să respecte principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” în sensul Regulamentului (UE) 2020/852. Toate sistemele de încălzire și răcire centralizată ar trebui să vizeze îmbunătățirea capacității de a interacționa cu alte părți ale sistemului energetic pentru a optimiza utilizarea energiei și pentru a preveni risipa de energie prin utilizarea întregului potențial al clădirilor de a stoca răcoare sau căldură, inclusiv surplusul de căldură din infrastructurile de servicii și din centrele de date din apropiere. Din acest motiv, sistemele eficiente de încălzire și răcire centralizată ar trebui să asigure creșterea eficienței de utilizare a energiei primare și o integrare progresivă a energiei din surse regenerabile și a căldurii și răcorii reziduale, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (25). Prin urmare, prezenta directivă introduce progresiv cerințe mai stricte pentru furnizarea de încălzire și de răcire, care ar trebui să fie aplicabile pe parcursul anumitor perioade de timp stabilite și să se aplice în mod permanent începând de la 1 ianuarie 2050.

(106) Principiile de calculare a ponderii căldurii sau răcorii din surse regenerabile de energie în încălzirea și răcirea centralizată eficientă ar trebui să fie în concordanță cu Directiva (UE) 2018/2001 și cu metodologiile Eurostat de raportare statistică. În temeiul articolului 7 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001, consumul final brut de energie din surse regenerabile include consumul final brut de energie din surse regenerabile din sectorul încălzirii și răcirii. Consumul final brut de energie pentru căldură sau răcoare în sistemul centralizat de încălzire sau răcire este egal cu cantitatea de energie pentru căldură sau răcoare furnizată în rețeaua care deservește consumatorii finali sau distribuitorii de energie.

(107) Pompele de căldură sunt importante pentru decarbonizarea sistemului de furnizare a încălzirii și răcirii, inclusiv în cazul încălzirii centralizate. Metodologia stabilită în anexa VII la Directiva (UE) 2018/2001 prevede norme pentru contabilizarea energiei captate de pompele de căldură ca fiind energie din surse regenerabile și previne dubla contabilizare a energiei electrice din surse regenerabile. În scopul calculării ponderii energiei din surse regenerabile într-o rețea de încălzire centralizată, toată căldura care provine de la pompa de căldură și care intră în rețea ar trebui să fie contabilizată ca energie din surse regenerabile, cu condiția ca pompa de căldură să îndeplinească la momentul instalării sale criteriile minime de eficiență prevăzute în anexa VII la Directiva (UE) 2018/2001.

(108) Cogenerarea de înaltă eficiență a fost definită de economiile de energie obținute din producerea combinată în locul producerii separate de căldură și energie electrică. Cerințele privind cogenerarea de înaltă eficiență ar trebui să fie consecvente cu obiectivele pe termen lung ale politicii privind clima. Definițiile cogenerării și ale cogenerării de înaltă eficiență utilizate în legislația Uniunii nu ar trebui să aducă atingere utilizării diferitelor definiții din legislația națională în alte scopuri decât cele vizate de legislația în cauză a Uniunii. Pentru a se maximiza economiile de energie și pentru a se evita pierderea oportunităților de economisire a energiei, ar trebui acordată cea mai mare atenție condițiilor de exploatare a unităților de cogenerare.

(109) Pentru a se asigura transparența și a permite clienților finali să aleagă între energia electrică produsă prin cogenerare și energia electrică produsă prin alte tehnici, originea cogenerării de înaltă eficiență ar trebui garantată pe baza valorilor de referință armonizate privind eficiența energetică. Sistemele privind garanțiile de origine nu implică în sine dreptul de a beneficia de pe urma mecanismelor naționale de sprijin. Este important ca toate formele de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență să fie acoperite de garanțiile de origine. Garanțiile de origine ar trebui să fie diferențiate de certificatele care pot fi preschimbate.

(110) Ar trebui luată în considerare structura specifică a cogenerării și a sectoarelor de încălzire și răcire centralizată, care includ numeroși producători care sunt IMM-uri, în special în momentul reexaminării procedurilor administrative pentru obținerea permisiunii de a construi capacitatea de cogenerare sau rețele asociate, în aplicarea principiului „a gândi mai întâi la scară mică”.

(111) Majoritatea întreprinderilor Uniunii sunt IMM-uri. Acestea prezintă un potențial enorm de economisire a energiei pentru Uniune. Pentru a le ajuta să adopte măsuri privind eficiența energetică, statele membre ar trebui să stabilească un cadru favorabil menit să ofere IMM-urilor asistență tehnică și informații mai bine orientate.

(112) Pe baza unor criterii obiective, transparente și nediscriminatorii, statele membre ar trebui să stabilească norme care să reglementeze suportarea și împărțirea costurilor privind conectările la rețea și consolidările de rețea, precum și norme privind adaptările tehnice necesare pentru a integra noii producători de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență, luând în considerare codurile și orientările de rețea dezvoltate în conformitate cu Regulamentele (UE) 2019/943 (26) și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului (27). Producătorii de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență ar trebui să aibă posibilitatea de a emite o invitație la licitație pentru lucrările de conectare. Ar trebui facilitat accesul la sistemul rețelei pentru energia electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență, în special pentru unitățile de cogenerare de mică putere și pentru unitățile de microcogenerare. În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/73/CE și cu articolul 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/944, statele membre au posibilitatea de a impune obligații de serviciu public, inclusiv referitoare la eficiența energetică, întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul energiei electrice, respectiv în sectorul gazelor.

(113) Este necesar să se stabilească dispoziții privind facturarea, punctul unic de contact, soluționarea alternativă a litigiilor, sărăcia energetică și drepturile contractuale de bază, cu scopul de a le alinia, acolo unde este cazul, la dispozițiile relevante privind energia electrică în temeiul Directivei (UE) 2019/944, pentru a consolida protecția consumatorilor și a permite clienților finali să primească informații mai frecvente, clare și actualizate cu privire la consumul lor de încălzire, de răcire și de apă caldă menajeră, precum și să își regleze consumul de energie.

(114) Prezenta directivă consolidează protecția consumatorilor prin introducerea unor drepturi contractuale de bază pentru încălzirea, răcirea și apa caldă menajeră centralizată, care sunt coerente cu nivelul drepturilor, protecției și abilitării introdus de Directiva (UE) 2019/944 pentru clienții finali în sectorul energiei electrice. Consumatorilor ar trebui să li se pună la dispoziție informații clare și lipsite de ambiguitate cu privire la drepturile lor. Există o serie de factori care împiedică consumatorii să acceseze și să înțeleagă diferitele surse de informații despre piață pe care le au la dispoziție, precum și să acționeze pe baza acestora. Introducerea unor drepturi contractuale de bază poate contribui, printre altele, la înțelegerea corespunzătoare a nivelului de referință al calității serviciilor oferite în contract de către furnizor, inclusiv al calității și caracteristicilor energiei furnizate. În plus, aceasta poate contribui la reducerea la minimum a costurilor ascunse sau suplimentare care ar putea rezulta din introducerea fie a unor servicii actualizate, fie a unor noi servicii după semnarea contractului, fără înțelegerea clară și acordul din partea clientului. Aceste servicii ar putea viza, printre altele, energia furnizată, serviciile de contorizare și facturare, serviciile de achiziționare și instalare sau serviciile auxiliare și de întreținere, precum și costurile aferente rețelei, dispozitivelor de contorizare, echipamentelor locale de încălzire sau răcire. Cerințele vor contribui la îmbunătățirea comparabilității ofertelor și vor asigura același nivel al drepturilor contractuale de bază pentru toți cetățenii Uniunii în ceea ce privește încălzirea, răcirea și apa caldă menajeră, fără a restrânge competențele naționale.

(115) În cazul unei debranșări planificate de la rețeaua de încălzire, răcire sau apă caldă menajeră, furnizorii ar trebui să ofere clienților în cauză informații adecvate cu privire la măsurile alternative, cum ar fi surse de sprijin pentru evitarea debranșării, sisteme de plată anticipată, audituri energetice, servicii de consultanță în domeniul energiei, planuri de plată alternative, consiliere pentru gestionarea datoriilor sau moratorii privind debranșarea.

(116) O mai bună protecție a consumatorilor ar trebui garantată prin disponibilitatea unor mecanisme eficace și independente de soluționare alternativă a litigiilor pentru toți consumatorii, cum ar fi un mediator pentru energie, un organism al consumatorilor sau o autoritate de reglementare. Prin urmare, statele membre ar trebui să instituie proceduri rapide și eficace de tratare a plângerilor.

(117) Ar trebui recunoscută și sprijinită în mod activ contribuția comunităților de energie din surse regenerabile, în temeiul Directivei (UE) 2018/2001, precum și a comunităților de energie ale cetățenilor, în temeiul Directivei (UE) 2019/944, la îndeplinirea obiectivelor Pactului verde european și ale Planului privind obiectivul climatic. Prin urmare, statele membre ar trebui să ia în considerare și să promoveze rolul comunităților de energie din surse regenerabile și al comunităților de energie ale cetățenilor. Aceste comunități pot ajuta statele membre să atingă obiectivele prezentei directive prin promovarea eficienței energetice la nivel local sau la nivel de gospodărie, precum și în clădirile publice în cooperare cu autoritățile locale. Ele pot implica și responsabiliza consumatorii și pot permite anumitor grupuri de consumatori casnici, inclusiv din zonele rurale și îndepărtate, să participe la proiecte și la intervenții în domeniul eficienței energetice care pot combina acțiunile cu investițiile în energia din surse regenerabile. Comunitățile de energie pot juca un rol important în educarea cetățenilor și în creșterea gradului de conștientizare al acestora cu privire la măsurile concepute pentru a realiza economii de energie. Dacă sunt sprijinite corespunzător de statele membre, comunitățile de energie pot ajuta la combaterea sărăciei energetice prin facilitarea proiectelor de eficiență energetică, a unui consum de energie redus și a unor tarife de furnizare mai scăzute.

(118) Modificarea pe termen lung a comportamentului de consum energetic poate fi obținută prin responsabilizarea cetățenilor. Comunitățile de energie pot contribui la asigurarea unor economii de energie pe termen lung, în special în rândul gospodăriilor, și la o creștere a investițiilor durabile din partea cetățenilor și a întreprinderilor mici. Statele membre ar trebui să facă posibile astfel de acțiuni în rândul cetățenilor prin sprijinirea proiectelor și organizațiilor energetice comunitare. În plus, strategiile de implicare, cu participarea tuturor părților interesate relevante de la nivel național și local în procesul de elaborare a politicilor, pot face parte din planurile de decarbonizare locale sau regionale sau din planurile naționale de renovare a clădirilor, cu obiectivul de a crește gradul de conștientizare, de a obține feedback cu privire la politici și de a îmbunătăți acceptarea acestora de către public.

(119) Ar trebui recunoscută contribuția ghișeelor unice sau a structurilor similare ca mecanisme care pot permite mai multor grupuri-țintă, inclusiv cetățenilor, IMM-urilor și autorităților publice, să conceapă și să implementeze proiecte și măsuri legate de tranziția către o energie curată. Contribuția ghișeelor unice poate fi foarte importantă pentru consumatorii vulnerabili, deoarece le-ar putea oferi acestora informații fiabile și accesibile cu privire la îmbunătățirile în materie de eficiență energetică. Această contribuție poate include furnizarea de consiliere și asistență tehnică, administrativă și financiară, facilitarea procedurilor administrative necesare sau a accesului la piețele financiare, orientări privind cadrul juridic al Uniunii și cel național, inclusiv normele și criteriile privind achizițiile publice, precum și taxonomia UE.

(120) Comisia ar trebui să revizuiască impactul măsurilor sale de sprijinire a dezvoltării de platforme sau de forumuri, implicând, printre altele, organismele europene de dialog social, asupra promovării programelor de formare pentru eficiența energetică, și ar trebui să propună măsuri suplimentare, acolo unde este cazul. Comisia ar trebui, de asemenea, să încurajeze partenerii sociali europeni în discuțiile lor privind eficiența energetică, în special în ceea ce privește utilizatorii finali și clienții vulnerabili, inclusiv persoanele care sunt afectate de sărăcie energetică.

(121) O tranziție justă către o Uniune neutră din punct de vedere climatic până în 2050 este un element central al Pactului verde european. Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat în comun de Parlamentul European, de Consiliu și de Comisie la 17 noiembrie 2017, include energia printre serviciile esențiale pe care toată lumea are dreptul de a le accesa. Persoanele aflate într-o situație dificilă trebuie sprijinite pentru a avea acces la aceste servicii, mai ales în contextul presiunii inflaționiste și al creșterii semnificative a prețurilor la energie.

(122) Este necesar să se asigure faptul că persoanele afectate de sărăcie energetică, clienții vulnerabili, persoanele din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale sunt protejate și, în acest scop, responsabilizate să participe în mod activ la intervențiile și măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice, precum și la măsurile conexe de protecție a consumatorilor sau de informare pe care le implementează statele membre. Ar trebui elaborate campanii de sensibilizare țintite pentru a prezenta beneficiile eficienței energetice, precum și pentru a oferi informații despre sprijinul financiar disponibil.

(123) Fondurile publice disponibile la nivelul Uniunii și la nivel național ar trebui investite strategic în măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, în special în beneficiul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. Statele membre ar trebui să profite de orice contribuție financiară pe care ar putea-o primi de la Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice instituit prin Regulamentul (UE) 2023/955 al Parlamentului European și al Consiliului (28), precum și de veniturile obținute din certificate din cadrul EU ETS. Aceste venituri vor sprijini statele membre să își îndeplinească obligația de a implementa măsuri de eficiență energetică și măsuri de politică în temeiul obligației privind economiile de energie, în mod prioritar în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale, inclusiv al celor care locuiesc în regiuni rurale și îndepărtate.

(124) Schemele naționale de finanțare ar trebui să fie completate de scheme adecvate de îmbunătățire a informării, furnizare de asistență tehnică și administrativă și facilitare a accesului la finanțare, care să permită utilizarea optimă a fondurilor disponibile, în special de către persoanele afectate de sărăcie energetică, de către clienții vulnerabili, de către persoanele din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, de către persoanele care trăiesc în locuințe sociale.

(125) Statele membre ar trebui să responsabilizeze și să protejeze toate persoanele în mod egal, indiferent de sex, gen, vârstă, handicap, rasă sau origine etnică, orientare sexuală, religie sau convingeri, precum și să asigure protecția adecvată a persoanelor celor mai afectate, a celor expuse unui risc mai mare de a fi afectate de sărăcie energetică sau a celor care sunt cele mai expuse efectelor adverse ale sărăciei energetice. În plus, statele membre ar trebui să se asigure că măsurile de eficiență energetică nu exacerbează inegalitățile existente, în special în ceea ce privește sărăcia energetică.

(126) În temeiul articolului 15 alineatul (2) din Directiva 2012/27/UE, toate statele membre au efectuat o evaluare a potențialului de eficiență energetică al infrastructurii lor de gaze și energie electrică și au identificat măsuri și investiții concrete pentru introducerea în cadrul infrastructurii rețelei a unor îmbunătățiri ale eficienței energetice care să fie eficiente din punct de vedere al costurilor, stabilind și un calendar al introducerii acestora. Rezultatele acestor acțiuni reprezintă o bază solidă pentru aplicarea principiului „eficiența energetică înainte de toate” în deciziile lor de planificare a rețelei, de dezvoltare a rețelei și de investiții.

(127) Autoritățile naționale de reglementare în domeniul energiei ar trebui să adopte o abordare integrată care să cuprindă economiile potențiale în sectoarele aprovizionării cu energie și utilizării finale. Fără a aduce atingere securității aprovizionării, integrării pieței și investițiilor anticipative în rețele offshore care sunt necesare pentru implementarea energiei din surse regenerabile offshore, autoritățile naționale de reglementare din domeniul energiei ar trebui să se asigure că principiul „eficiența energetică înainte de toate” este aplicat în cadrul proceselor de planificare și al proceselor decizionale și că tarifele de rețea și reglementările stimulează îmbunătățirea eficienței energetice. De asemenea, statele membre ar trebui să se asigure că operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție țin seama de principiul „eficiența energetică înainte de toate”. Acest lucru ar ajuta operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție să ia în considerare soluții mai bune în materie de eficiență energetică pentru achizițiile de resurse din perspectiva cererii și costurile suplimentare aferente, precum și impactul socioeconomic și de mediu al diferitelor investiții în rețea și planuri de exploatare. O asemenea abordare necesită o trecere de la perspectiva restrânsă a eficienței economice la cea a unei bunăstări sociale maxime. Principiul „eficiența energetică înainte de toate” ar trebui aplicat în special în contextul scenariului de construcție pentru extinderea infrastructurii energetice, în cazul căruia soluțiile bazate pe cerere ar putea fi considerate alternative viabile și trebuie evaluate în mod corespunzător, și ar trebui să devină o parte intrinsecă a evaluării proiectelor de planificare a rețelei. Aplicarea sa ar trebui să fie examinată de autoritățile naționale de reglementare.

(128) Ar trebui să fie disponibil un număr suficient de profesioniști competenți în domeniul eficienței energetice care să asigure punerea în aplicare eficientă și în timp util a prezentei directive, de exemplu, în legătură cu respectarea cerințelor privind auditurile energetice și punerea în aplicare a schemelor de obligații în ceea ce privește eficiența energetică. Prin urmare, statele membre ar trebui să instituie scheme de certificare sau de calificare echivalentă sau ambele, precum și scheme de formare adecvate pentru furnizorii de servicii energetice, audituri energetice și alte măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, în strânsă cooperare cu partenerii sociali, cu furnizorii de programe de formare și cu alte părți interesate relevante. Aceste scheme ar trebui evaluate o dată la patru ani începând din decembrie 2024 și, dacă este necesar, actualizate pentru a asigura nivelul necesar de competențe al furnizorilor de servicii energetice, al auditorilor energetici, al managerilor energetici și al instalatorilor de elemente de clădiri.

(129) Este necesar să se continue dezvoltarea pieței de servicii energetice pentru a se asigura disponibilitatea cererii și ofertei de servicii energetice. Transparența, de exemplu prin intermediul listelor cu furnizorii de servicii energetice certificați și al contractelor-tip disponibile, schimbul de bune practici și orientările contribuie în mare măsură la adoptarea serviciilor energetice și la contractarea performanței energetice și, de asemenea, pot contribui la stimularea cererii și la creșterea încrederii în furnizorii de servicii energetice. În cazul unui contract de performanță energetică, beneficiarul serviciilor energetice evită costurile pentru investiții prin utilizarea unei părți din valoarea financiară a economiilor de energie pentru a rambursa integral sau parțial investițiile efectuate de către un terț. Acest lucru poate contribui la atragerea de capital privat, care este esențial pentru majorarea ratelor de renovare a clădirilor din Uniune, aducând expertiză pe piață și creând modele de afaceri inovatoare. Prin urmare, clădirile nerezidențiale cu o suprafață utilă de peste 750 m2 ar trebui să fie obligate să evalueze fezabilitatea utilizării contractelor de performanță energetică pentru renovare. Acesta este un pas înainte în direcția sporirii încrederii în societățile de servicii energetice și pentru a deschide calea în vederea creșterii numărului de astfel de proiecte în viitor.

(130) Având în vedere obiectivele ambițioase privind renovarea pentru următorul deceniu, în contextul valului de renovări ale clădirilor, este necesar să se sporească rolul intermediarilor independenți de pe piață, inclusiv al ghișeelor unice sau al mecanismelor de sprijin similare, pentru a se stimula dezvoltarea pieței în ceea ce privește cererea și oferta și pentru a se promova contractele de performanță energetică pentru renovarea atât a clădirilor private, cât și a celor publice. Agențiile locale pentru energie ar putea juca un rol esențial în această privință și ar putea identifica și sprijini crearea unor potențiali facilitatori sau a unor potențiale ghișee unice. Prezenta directivă ar trebui să contribuie la îmbunătățirea disponibilității produselor, a serviciilor și a consilierii, inclusiv prin promovarea potențialului antreprenorilor de a acoperi lacunele de pe piață și de a oferi modalități inovatoare de sporire a eficienței energetice, asigurând în același timp respectarea principiului nediscriminării.

(131) Contractele de performanță energetică se confruntă în continuare cu obstacole importante în mai multe state membre, din cauza barierelor de reglementare și de altă natură rămase. Prin urmare, este necesar să se abordeze ambiguitățile cadrelor legislative naționale, lipsa de expertiză, în special în ceea ce privește procedurile de licitație, precum și împrumuturile și granturile concurente.

(132) Statele membre ar trebui să sprijine în continuare sectorul public în ceea ce privește adoptarea contractelor de performanță energetică, furnizând modele de contracte care să țină seama de standardele europene sau internaționale disponibile, de orientările privind licitațiile și de Ghidul privind tratamentul statistic al contractelor de performanță energetică, publicat în mai 2018 de Eurostat și de Banca Europeană de Investiții (BEI), referitor la tratamentul contractelor de performanță energetică în conturile publice, care au oferit oportunități pentru abordarea barierelor de reglementare rămase în calea acestor contracte în statele membre.

(133) Statele membre au luat măsuri în vederea identificării și a abordării barierelor de reglementare și de altă natură. Cu toate acestea, este necesar să se intensifice efortul de a elimina barierele de reglementare, precum și cele de altă natură, apărute în calea utilizării contractelor de performanță energetică și a acordurilor de finanțare din partea terților care contribuie la realizarea de economii de energie. Aceste bariere includ normele și practicile contabile care împiedică reflectarea corespunzătoare în conturi a investițiilor de capital și a economiilor financiare anuale rezultate în urma adoptării măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice pentru întreaga durată de viață a investițiilor.

(134) Statele membre au utilizat planurile naționale de acțiune pentru eficiență energetică din 2014 și 2017 pentru a raporta progresele înregistrate în ceea ce privește eliminarea barierelor de reglementare și de altă natură din calea eficienței energetice, în ceea ce privește motivațiile divergente dintre proprietari și chiriași sau dintre proprietarii unei clădiri sau ai unor unități de clădiri. Statele membre ar trebui să continue să acționeze în direcția respectivă și să valorifice potențialul de eficiență energetică în contextul statisticilor Eurostat din 2016, în special faptul că mai mult de patru din zece europeni locuiesc în apartamente și mai mult de trei din zece europeni sunt chiriași.

(135) Statele membre, inclusiv autoritățile regionale și locale, ar trebui încurajate să exploateze la maximum fondurile europene disponibile în temeiul cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 prevăzut în Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (29), Mecanismul de redresare și reziliență instituit prin Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (30), precum și instrumentele financiare și asistența tehnică disponibile în cadrul programului InvestEU instituit prin Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului (31), pentru a stimula investițiile private și publice în măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice. Investițiile în materie de eficiență energetică au potențialul de a contribui la creșterea economică, ocuparea forței de muncă, inovare și reducerea sărăciei energetice în gospodării, având, prin urmare, o contribuție pozitivă la coeziunea economică, socială și teritorială și la redresarea verde. Domeniile cu potențial de finanțare includ măsurile privind eficiența energetică în clădirile publice și în locuințe și asigurarea de noi competențe prin dezvoltarea formării, recalificării și perfecționării profesioniștilor, în special în locurile de muncă legate de renovarea clădirilor, în vederea promovării ocupării forței de muncă în sectorul eficienței energetice. Comisia va asigura sinergii între diferitele instrumente de finanțare, în special între fondurile din cadrul gestiunii partajate și din cadrul gestiunii directe, cum ar fi programele gestionate la nivel central Orizont Europa și LIFE, precum și între granturi, împrumuturi și asistența tehnică, pentru a spori la maximum efectul lor de mobilizare a finanțării private și impactul lor asupra realizării obiectivelor politicii în domeniul eficienței energetice.

(136) Statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea de mecanisme de finanțare pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor prezentei directive. Astfel de mecanisme de finanțare ar putea include contribuții financiare și amenzi pentru încălcarea anumitor dispoziții din prezenta directivă, resurse alocate eficienței energetice în temeiul articolului 10 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, precum și resurse alocate eficienței energetice în fondurile și programele europene și în instrumente financiare europene specifice, precum Fondul european pentru eficiență energetică.

(137) Mecanismele de finanțare s-ar putea baza, acolo unde este cazul, pe resurse alocate eficienței energetice din obligațiunile Uniunii pentru finanțarea proiectelor, pe resurse alocate eficienței energetice de la BEI și alte instituții financiare europene, în special Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, pe resurse provenind de la instituțiile financiare, pe resurse naționale, inclusiv prin crearea de cadre de reglementare și fiscale care să încurajeze punerea în aplicare a inițiativelor și programelor privind eficiența energetică, precum și pe venituri din nivelul anual de emisii alocate în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (32).

(138) În special, mecanismele de finanțare ar putea: să utilizeze contribuțiile, resursele și veniturile provenite din aceste resurse pentru a facilita și a încuraja investițiile de capital privat, bazându-se în special pe investitori instituționali și folosind criterii care să asigure atingerea atât a obiectivelor de mediu, cât și a obiectivelor sociale pentru acordarea fondurilor; să utilizeze mecanisme de finanțare inovatoare, inclusiv garanții de credit pentru capitalul privat, garanții de credit pentru încurajarea contractelor de performanță energetică, subvenții, credite subvenționate, linii de credit specifice și sisteme de finanțare de către terți, care să reducă riscurile proiectelor în materie de eficiență energetică și să permită renovări eficiente din punctul de vedere al costurilor, chiar și la nivelul gospodăriilor cu venituri mici și medii; să fie legate de programe sau de agenții care vor agrega și vor evalua calitatea proiectelor de economisire de energie, vor furniza asistență tehnică, vor promova piața serviciilor energetice și vor contribui la generarea de cereri din partea consumatorilor pentru servicii energetice.

(139) Mecanismele de finanțare ar putea, de asemenea: să furnizeze resurse corespunzătoare pentru sprijinirea programelor de formare și de certificare care îmbunătățesc și acreditează competențe în materie de eficiență energetică; să furnizeze resurse pentru cercetarea, demonstrarea și accelerarea absorbției de tehnologii la scară mică și de microtehnologii în domeniul producerii de energie și pentru optimizarea conectării acestor generatoare la rețea; să fie legate de programe care conțin măsuri de promovare a eficienței energetice în toate locuințele, vizând prevenirea sărăciei energetice și stimularea proprietarilor care își închiriază locuințele să asigure cel mai ridicat nivel de eficiență energetică a proprietăților lor; să furnizeze resurse corespunzătoare pentru sprijinirea dialogului social și a stabilirii de standarde, vizând îmbunătățirea eficienței energetice și asigurarea unor condiții de lucru bune, precum și a sănătății și a siguranței la locul de muncă.

(140) Ar trebui utilizate programele de finanțare, instrumentele financiare și mecanismele de finanțare inovatoare disponibile ale Uniunii pentru a realiza obiectivul de îmbunătățire a performanței energetice a clădirilor organismelor publice. În acest sens, statele membre pot utiliza veniturile proprii din nivelurile anuale de emisii alocate în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE pentru elaborarea unor astfel de mecanisme pe bază voluntară și ținând seama de normele bugetare naționale. Comisia și statele membre ar trebui să furnizeze administrațiilor regionale și locale informații adecvate cu privire la astfel de programe de finanțare, instrumente financiare și mecanisme de finanțare inovatoare ale Uniunii.

(141) La punerea în aplicare a obiectivului în materie de eficiență energetică, Comisia ar trebui să monitorizeze impactul măsurilor relevante asupra Directivei 2003/87/CE, pentru a menține stimulentele din cadrul EU ETS care recompensează investițiile în tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon și pregătesc sectoarele EU ETS în vederea inovațiilor necesare în viitor. Va fi necesară monitorizarea de către Comisie a impactului asupra acelor sectoare industriale care sunt expuse la un risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, astfel cum sunt enumerate în anexa la Decizia 2014/746/UE a Comisiei (33), pentru a asigura faptul că prezenta directivă promovează și nu împiedică dezvoltarea sectoarelor respective.

(142) Măsurile din partea statelor membre ar trebui să fie sprijinite de instrumente financiare ale Uniunii bine concepute și eficace în cadrul programului InvestEU, precum și prin finanțare de către BEI și BERD, care ar trebui să sprijine investițiile în eficiență energetică în toate etapele lanțului energetic și să utilizeze o analiză cost-beneficiu cuprinzătoare, cu un model de rate de actualizare diferențiate. Sprijinul financiar ar trebui să se concentreze pe metode eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru creșterea eficienței energetice, ceea ce ar duce la o reducere a consumului de energie. BEI și BERD, împreună cu băncile naționale de promovare, ar trebui să conceapă, să genereze și să finanțeze programe și proiecte adaptate sectorului eficienței, inclusiv pentru gospodăriile aflate în situație de sărăcie energetică.

(143) Dreptul transsectorial oferă o bază solidă pentru protecția consumatorilor în cazul unei game largi de servicii energetice actuale și ar putea evolua în viitor. Cu toate acestea, anumite drepturi contractuale de bază ale clienților ar trebui să fie stabilite în mod clar. Consumatorilor ar trebui să li se pună la dispoziție, într-un limbaj simplu și lipsit de ambiguități, informații referitoare la drepturile lor legate de sectorul energiei.

(144) Pentru a putea evalua eficacitatea prezentei directive, ar trebui prevăzută o cerință privind efectuarea unei reexaminări generale a prezentei directive și transmiterea unui raport către Parlamentul European și către Consiliu până la data de 28 februarie 2027. Reexaminarea respectivă ar trebui să permită alinierile necesare, ținând seama, de asemenea, de evoluțiile economice și în materie de inovare.

(145) Autorităților locale și regionale ar trebui să li se ofere un rol principal în dezvoltarea și proiectarea, executarea și evaluarea măsurilor prevăzute în prezenta directivă, astfel încât acestea să poată aborda în mod adecvat caracteristicile specifice ale propriului climat și ale propriei culturi și societăți.

(146) Reflectând progresul tehnologic și sporirea ponderii surselor regenerabile de energie în sectorul producției de energie electrică, coeficientul implicit pentru economii în kWh de energie electrică ar trebui revizuit pentru a reflecta modificarea factorului de energie primară pentru energia electrică și alți purtători de energie. Metodologia de calcul este în conformitate cu bilanțurile energetice și definițiile Eurostat, cu excepția metodei de alocare a cantității de combustibil pentru energia termică și electrică în centralele de cogenerare, pentru care eficiența sistemului de referință, necesară pentru alocarea consumului de combustibil, a fost aliniată la datele Eurostat pentru 2015 și 2020. Calculele care reflectă mixul energetic al factorului de energie primară pentru energia electrică se bazează pe valorile medii anuale. Pentru producerea de căldură și de energie electrică nucleară se folosește metoda de contabilizare a „conținutului de energie fizică”, iar pentru producerea de căldură și de energie electrică din combustibili fosili și din biomasă se folosește metoda „de eficiență a conversiei tehnice”. Pentru energia din surse regenerabile necombustibilă, metoda reprezintă echivalentul direct bazat pe abordarea „energiei primare totale”. Pentru a calcula ponderea energiei primare pentru energia electrică în cadrul cogenerării, se aplică metoda stabilită în prezenta directivă. Se folosește mai degrabă o poziție medie pe piață, decât una marginală. Eficiența conversiilor se presupune a fi de 100 % pentru energia din surse regenerabile necombustibilă, de 10 % pentru centralele geotermice și de 33 % pentru centralele nucleare. Eficiența totală pentru cogenerare se calculează pe baza celor mai recente date de la Eurostat. Pierderile de conversie, transport și distribuție sunt luate în considerare. Pierderile de distribuție pentru purtătorii de energie, alta decât energia electrică, nu sunt luate în considerare la calcul din cauza lipsei de date fiabile și a complexității calculului. În ceea ce privește limitele sistemului, valoarea factorului de energie primară este 1 pentru toate sursele de energie. Coeficientul selectat pentru factorul de energie primară pentru energia electrică este media valorilor din 2024 și 2025, deoarece un factor de energie primară prospectiv va furniza un indicator mai adecvat decât cel istoric. Analiza cuprinde statele membre și Norvegia. Setul de date pentru Norvegia se bazează pe datele ENTSO-E.

(147) Economiile de energie care rezultă din punerea în aplicare a dreptului Uniunii nu ar trebui declarate decât în cazul în care acestea rezultă dintr-o măsură ce depășește minimul impus de actele juridice ale Uniunii în cauză, fie prin stabilirea unor cerințe mai ambițioase de eficiență energetică la nivelul statelor membre, fie prin sporirea gradului de utilizare a măsurii. Clădirile prezintă un potențial semnificativ pentru sporirea în continuare a eficienței energetice, iar renovarea clădirilor reprezintă un element esențial și pe termen lung cu economii de scară în ceea ce privește sporirea economiilor de energie. Prin urmare, este necesar să se clarifice faptul că toate economiile de energie care rezultă din măsurile ce promovează renovarea clădirilor existente pot fi declarate, cu condiția să depășească economiile care s-ar fi produs în absența măsurii de politică respective și cu condiția ca statul membru să demonstreze că părțile obligate, participante sau mandatate au contribuit efectiv la realizarea economiilor de energie declarate.

(148) În conformitate cu Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 privind „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice” și cu principiile unei mai bune reglementări, ar trebui să se acorde o mai mare importanță normelor privind monitorizarea și verificarea punerii în aplicare a schemelor de obligații în materie de eficiență energetică și a măsurilor de politică alternative, inclusiv cerinței de a verifica un eșantion de măsuri reprezentativ din punct de vedere statistic.

(149) Energia generată pe sau în clădiri prin tehnologii de obținere a energiei din surse regenerabile reduce cantitatea de energie furnizată din combustibili fosili. Reducerea consumului de energie și utilizarea energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor reprezintă măsuri importante pentru a reduce dependența energetică a Uniunii și emisiile de GES, îndeosebi având în vedere obiectivele ambițioase privind clima și energia stabilite pentru 2030, precum și angajamentul global asumat în contextul Acordului de la Paris. În sensul obligației ce le revine privind economiile cumulate de energie, statele membre au posibilitatea de a lua în calcul economiile de energie rezultate din măsurile de politică ce promovează tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile în vederea îndeplinirii cerințelor lor privind economiile de energie în conformitate cu metodele de calcul prevăzute în prezenta directivă. Nu ar trebui luate în calcul economiile de energie rezultate din măsurile de politică referitoare la arderea directă a combustibililor fosili.

(150) Unele dintre modificările introduse prin prezenta directivă ar putea necesita modificarea ulterioară a Regulamentului (UE) 2018/1999 pentru a se asigura coerența între cele două acte juridice. Noile dispoziții, în special cele referitoare la stabilirea contribuțiilor naționale, la mecanismele de reducere a decalajelor și la obligațiile de raportare, ar trebui integrate și transferate în regulamentul respectiv, odată ce acesta va fi modificat. Este posibil să fie necesar, de asemenea, ca unele dispoziții din Regulamentul (UE) 2018/1999 să fie reevaluate în lumina modificărilor propuse în prezenta directivă. Cerințele suplimentare de raportare și de monitorizare nu ar trebui să creeze noi sisteme de raportare paralele, ci vor face obiectul cadrului de monitorizare și de raportare existent în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999.

(151) Pentru a stimula punerea în practică a prezentei directive la nivel național, regional și local, Comisia ar trebui să sprijine în continuare, prin intermediul unei platforme online, schimbul de experiențe cu privire la practici, analize comparative, activități de interrelaționare, precum și practicile inovatoare.

(152) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume îndeplinirea obiectivului Uniunii privind eficiența energetică și deschiderea căii către viitoare creșteri ale eficienței energetice și către atingerea neutralității climatice, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere dimensiunea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(153) Pentru a permite adaptarea la progresul tehnic și la modificările privind distribuția surselor de energie, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebuie delegată Comisiei în ceea ce privește reexaminarea valorilor de referință armonizate privind eficiența stabilite pe baza prezentei directive, în ceea ce privește valorile, metodele de calcul, coeficientul de energie primară implicit și cerințele din anexele la prezenta directivă, precum și în ceea ce privește completarea prezentei directive prin stabilirea unui sistem comun al Uniunii pentru evaluarea durabilității centrelor de date situate pe teritoriul său. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (34). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(154) Regulamentul (UE) 2023/955 ar trebui să fie modificat pentru a se ține seama de definiția sărăciei energetice stabilită în prezenta directivă. Acest lucru ar asigura consecvența, coerența, complementaritatea și sinergia între diferitele instrumente și finanțări, vizând în special gospodăriile afectate de sărăcie energetică.

(155) Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să fie limitată la dispozițiile care reprezintă o modificare de substanță față de directiva anterioară. Transpunerea dispozițiilor care nu au făcut obiectul unor modificări se efectuează în temeiul directivei anterioare.

(156) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa XVI partea B,