Directiva 2010/30 · CELEX 32010L0030

Directiva 2010/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse al produselor cu impact energetic (reformare) (Text cu relevanță pentru SEE)

Data act: 19.05.2010
Intrare in vigoare: 19.06.2010
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2010_153_R_0001_01
Status: Inactiv

aparatură electrocasnică armonizarea standardelor consum energetic economisirea energiei etichetare informarea consumatorilor standard european

Recitale

(1) Directiva 92/75/CEE a Consiliului din 22 septembrie 1992 privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse la aparatele de uz casnic (3) a fost modificată în mod substanțial (4). Din motive de claritate și deoarece sunt necesare noi modificări, este necesar să se procedeze la reformarea acesteia.

(2) Domeniul de aplicare al Directivei 92/75/CEE se limitează la aparatele de uz casnic. Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008 privind Planul de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă a demonstrat că extinderea domeniului de aplicare al Directivei 92/75/CEE la produsele cu impact energetic care au un impact direct sau indirect semnificativ asupra consumului de energie în timpul utilizării ar putea consolida eventualele sinergii dintre măsurile legislative existente, și în special cu privire la Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (5). Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere aplicării Directivei 2009/125/CE. Împreună cu respectiva directivă și cu alte instrumente ale Uniunii, prezenta directivă constituie o parte dintr-un cadru juridic mai larg și, în contextul unei abordări globale, generează economii suplimentare de energie, precum și efecte benefice asupra mediului.

(3) Concluziile Președinției pentru Consiliul European din 8 și 9 martie 2007 au subliniat necesitatea creșterii eficienței energetice în Uniune pentru a atinge obiectivul de economisire cu 20 % a consumului de energie al Uniunii până în 2020, au stabilit obiective pentru dezvoltarea la nivelul UE a energiilor din surse regenerabile și pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și au invitat la punerea în aplicare rapidă a domeniilor-cheie identificate de Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2006 intitulată „Planul de acțiune pentru eficiență energetică: realizarea potențialului”. Planul de acțiune a subliniat posibilitățile uriașe de economisire a energiei în sectorul produselor.

(4) Îmbunătățirea eficienței produselor cu impact energetic prin intermediul unor alegeri informate ale consumatorului este în beneficiul economiei UE în ansamblu.

(5) Furnizarea de informații exacte, relevante și comparabile privind consumul specific de energie al produselor cu impact energetic ar trebui să influențeze opțiunea utilizatorilor finali în favoarea produselor care consumă, direct sau indirect, mai puțină energie și alte resurse esențiale în timpul utilizării, stimulând astfel producătorii să ia măsuri de reducere a consumului de energie și de alte resurse esențiale de către produsele pe care le fabrică. Aceasta ar trebui să încurajeze totodată, în mod indirect, utilizarea eficientă a produselor respective, în scopul contribuirii la obiectivul de 20 % al UE în materie de eficiență energetică. În lipsa acestor informații, numai acțiunea forțelor pieței nu va reuși să promoveze utilizarea rațională a energiei și a altor resurse esențiale pentru aceste produse.

(6) Ar trebui să se reamintească faptul că există legislație a Uniunii și națională care acordă anumite drepturi consumatorilor cu privire la produsele achiziționate, inclusiv dreptul la despăgubire sau la schimbarea produsului.

(7) Comisia ar trebui să furnizeze o listă prioritară de produse cu impact energetic care ar putea fi vizate de un act delegat în temeiul prezentei directive. O astfel de listă ar putea fi inclusă în planul de lucru menționat în Directiva 2009/125/CE.

(8) Informația joacă un rol cheie în acțiunea forțelor pieței și, de aceea, este necesar să se introducă o etichetă uniformă pentru toate produsele de același tip, pentru a pune la dispoziția cumpărătorilor potențiali informații standardizate suplimentare privind costurile acestor produse din punctul de vedere al energiei consumate și al consumului de alte resurse esențiale și pentru a lua măsuri care să asigure accesul la aceste informații și utilizatorilor finali potențiali care nu văd produsul expus, neavând astfel posibilitatea de a vedea eticheta. Pentru a fi eficientă și pentru a-și atinge scopul, eticheta ar trebui să fie ușor de recunoscut de către utilizatorii finali, simplă și concisă. În acest scop, formatul actual al etichetei ar trebui păstrat ca bază pentru a informa utilizatorii finali în legătură cu eficiența energetică a produselor. Consumul de energie și alte informații relevante cu privire la produse ar trebui să fie măsurate în conformitate cu standarde și metode armonizate.

(9) Astfel cum se precizează în evaluarea de impact efectuată de Comisie, care însoțește propunerea acesteia privind prezenta directivă, sistemul de etichetare energetică a servit drept model în diferite țări din lume.

(10) Statele membre ar trebui să monitorizeze periodic respectarea dispozițiilor prezentei directive și să includă informațiile relevante în raportul pe care trebuie să-l prezinte o dată la patru ani Comisiei în temeiul prezentei directive, acordând o atenție deosebită responsabilităților furnizorilor și distribuitorilor.

(11) Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor (6) conține dispoziții generale privind supravegherea pieței referitoare la comercializarea produselor. În scopul îndeplinirii scopurilor sale, prezenta directivă prevede dispoziții mai detaliate în acest sens. Aceste dispoziții sunt în concordanță cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

(12) Un sistem în întregime voluntar ar însemna ca numai unele produse să fie etichetate sau furnizate împreună cu informații standard despre produs, cu riscul ca acest fapt să genereze confuzii sau chiar să furnizeze informații eronate în rândul unor utilizatori finali. Sistemul actual ar trebui, prin urmare, să asigure indicarea consumului de energie și de alte resurse esențiale prin etichetare și fișe standard ale produselor pentru toate produsele vizate.

(13) Produsele cu impact energetic au, în timpul utilizării, un efect direct sau indirect asupra consumului de energie într-o mare varietate de forme, dintre care energia electrică și gazul sunt cele mai importante. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să vizeze produsele cu impact energetic care au un impact direct sau indirect asupra consumului de orice formă de energie în timpul utilizării.

(14) Produsele cu impact energetic care au un impact direct sau indirect semnificativ asupra consumului de energie sau, după caz, de resurse esențiale în timpul utilizării și care oferă suficiente posibilități de creștere a eficienței ar trebui să facă obiectul unui act delegat, în cazul în care furnizarea de informații prin intermediul etichetării i-ar putea stimula pe utilizatorii finali să achiziționeze produse mai eficiente.

(15) În scopul atingerii obiectivelor Uniunii privind schimbările climatice și securitatea energetică și dat fiind faptul că se preconizează că energia totală consumată de produse va continua să crească pe termen lung, actele delegate în temeiul prezentei directive ar putea, acolo unde este relevant, să evidențieze de asemenea pe etichetă consumul total de energie ridicat al produsului.

(16) În anumite state membre se aplică politici de achiziții publice care impun autorităților contractante să achiziționeze produse eficiente din punct de vedere energetic. De asemenea, anumite state membre au pus în aplicare măsuri de stimulare pentru produsele eficiente din punct de vedere energetic. Criteriile care trebuie îndeplinite de produse pentru a fi eligibile în cadrul unei proceduri de achiziții publice sau pentru a beneficia de măsuri de stimulare pot să varieze considerabil de la un stat membru la altul. Referirea la clase sau niveluri de performanță pentru anumite produse, conform actelor delegate în temeiul prezentei directive, poate reduce fragmentarea achizițiilor publice și a măsurilor de stimulare și poate favoriza achiziționarea de produse eficiente din punct de vedere energetic.

(17) Măsurile de stimulare pe care statele membre ar putea să le prevadă pentru promovarea unor produse eficiente din punct de vedere energetic ar putea constitui ajutoare de stat. Prezenta directivă nu aduce atingere rezultatelor niciunei proceduri viitoare în materie de ajutoare de stat care ar putea fi întreprinsă în conformitate cu articolele 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în legătură cu asemenea măsuri de stimulare și nu ar trebui să vizeze chestiunile legate de taxe și impozite. Statele membre sunt libere să hotărască natura unor astfel de măsuri de stimulare.

(18) Promovarea produselor eficiente din punct de vedere energetic prin intermediul etichetării, al achizițiilor publice și al măsurilor de stimulare nu ar trebui să aibă loc în detrimentul performanței de mediu globale a acestor produse și al funcționării acestora.

(19) Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește etichetarea și informațiile standard despre produs referitoare la consumul de energie și de alte resurse esențiale al produselor cu impact energetic în timpul utilizării. Este deosebit de important ca pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.

(20) Comisia ar trebui să transmită periodic Parlamentului European și Consiliului o sinteză, care să vizeze UE și fiecare stat membru separat, a rapoartelor transmise în temeiul prezentei directive de statele membre privind măsurile de asigurare a respectării legii și nivelul de conformitate.

(21) Comisia ar trebui să răspundă de adaptarea clasificării etichetelor în scopul asigurării previzibilității pentru industrie și a înțelegerii pentru consumatori.

(22) Într-o măsură diferită în funcție de produsul vizat, dezvoltarea tehnologică și potențialul de economisire semnificativă suplimentară de energie ar putea genera necesitatea unei diferențieri suplimentare a produselor și justifica o revizuire a clasificării. Această revizuire ar trebui să includă în special posibilitatea actualizării bazei de clasificare. Revizuirea ar trebui desfășurată cât mai rapid cu putință în cazul produselor care, datorită caracteristicilor extrem de inovatoare, pot avea o contribuție semnificativă la eficiența energetică.

(23) Atunci când Comisia va examina, în 2012, progresele și va raporta în legătură cu punerea în aplicare a Planului de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă, aceasta va examina în special necesitatea unor acțiuni suplimentare pentru îmbunătățirea performanței energetice și de mediu a produselor, inclusiv, între altele, posibilitatea de a oferi consumatorilor informații privind amprenta de carbon a produselor sau impactul asupra mediului al produselor pe durata ciclului lor de viață.

(24) Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu Directiva 92/75/CEE. Obligația de a transpune dispozițiile nemodificate rezultă din Directiva 92/75/CEE.

(25) Atunci când statele membre pun în aplicare dispozițiile prezentei directive, acestea ar trebui să depună eforturi de a nu adopta măsuri care ar putea impune obligații birocratice și complexe inutile participanților pe piață vizați, în special întreprinderilor mici și mijlocii.

(26) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a Directivei 92/75/CEE.

(27) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (7), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Uniunii, propriile tabele care să ilustreze, în măsura posibilului, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice,

Articolul 1

Domeniu de aplicare

(1) Prezenta directivă stabilește cadrul pentru armonizarea măsurilor naționale privind informațiile destinate utilizatorilor finali, în special prin etichetare și informații standard despre produs, privind consumul de energie și, atunci când e relevant, de alte resurse esențiale în timpul utilizării, precum și informații suplimentare privind produsele cu impact energetic, dând astfel posibilitatea utilizatorilor finali de a opta pentru produse mai eficiente. (2) Prezenta directivă se aplică produselor cu impact energetic care au un impact direct sau indirect semnificativ asupra consumului de energie și, atunci când e relevant, de alte resurse esențiale în timpul utilizării. (3) Prezenta directivă nu se aplică: (a) produselor second-hand; (b) mijloacelor de transport de persoane sau mărfuri; (c) plăcuței indicatoare a caracteristicilor tehnice sau echivalentului său atașat pe produse din rațiuni de siguranță.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive: (a) „produs cu impact energetic” sau „produs” înseamnă orice bun care are un impact asupra consumului de energie în timpul utilizării, care este introdus pe piață și/sau pus în funcțiune pe teritoriul Uniunii, inclusiv piese destinate spre a fi integrate în produsele cu impact energetic care fac obiectul prezentei directive, care sunt introduse pe piață și/sau puse în funcțiune ca piese individuale pentru consumatorii finali și a căror performanță de mediu poate fi evaluată în mod independent; (b) „fișă” înseamnă un tabel standard cu informații referitoare la un produs; (c) „alte resurse esențiale” înseamnă apă, substanțe chimice sau orice altă substanță pe care o consumă produsul în cursul utilizării sale normale; (d) „informații suplimentare” înseamnă alte informații referitoare la performanța și caracteristicile unui produs, care se referă la utilizarea energiei sau a altor resurse esențiale de către produsul respectiv sau care ajută la evaluarea acestei utilizări pe baza unor date măsurabile; (e) „impact direct” înseamnă impactul produselor care sunt efectiv consumatoare de energie în timpul utilizării; (f) „impact indirect” înseamnă impactul produselor care nu sunt consumatoare de energie, dar care contribuie la conservarea de energie în timpul utilizării; (g) „distribuitor” înseamnă un vânzător cu amănuntul sau o altă persoană care vinde, închiriază, oferă spre cumpărare în rate sau expune produse utilizatorilor finali; (h) „furnizor” înseamnă producătorul sau reprezentantul său autorizat în Uniune sau importatorul care introduce sau pune în funcțiune produsul pe piața Uniunii. În absența acestora, este considerată furnizor orice persoană fizică sau juridică care introduce pe piață sau pune în funcțiune produse vizate de prezenta directivă; (i) „introducere pe piață” înseamnă punerea la dispoziție a propusului pentru prima dată pe piața Uniunii în vederea distribuției sau utilizării sale în cadrul Uniunii, fie contra cost, fie gratuit, și indiferent de modul de vânzare; (j) „punere în funcțiune” înseamnă prima utilizare a produsului în scopul prevăzut în Uniune; (k) „utilizare neautorizată a etichetei” înseamnă utilizarea etichetei, alta decât de către autoritățile statului membru sau instituțiile UE, într-un mod care nu este prevăzut de prezenta directivă sau de un act delegat.

Articolul 3

Responsabilitățile statelor membre

(1) Statele membre se asigură că: (a) toți furnizorii și distribuitorii stabiliți pe teritoriul lor își îndeplinesc obligațiile stabilite la articolele 5 și 6; (b) în ceea ce privește produsele vizate de prezenta directivă, se interzice afișarea altor etichete, marcaje, simboluri sau inscripții care nu respectă cerințele prezentei directive și ale actelor delegate relevante, dacă există probabilitatea inducerii în eroare a utilizatorilor finali sau a creării de confuzii în rândul acestora în ceea ce privește consumul de energie sau, atunci când este relevant, de alte resurse esențiale în timpul utilizării; (c) introducerea sistemului de etichete și fișe referitoare la consumul sau la conservarea de energie este însoțită de campanii de informare educaționale și promoționale menite să promoveze eficiența energetică și utilizarea mai responsabilă a energiei de către utilizatorii finali; (d) sunt luate măsuri corespunzătoare pentru a încuraja autoritățile naționale sau regionale competente responsabile de punerea în aplicare a prezentei directive să coopereze, să-și furnizeze reciproc și să furnizeze Comisiei informații în vederea sprijinirii aplicării prezentei directive. Cooperarea administrativă și schimbul de informații trebuie să beneficieze pe cât posibil de mijloacele electronice de comunicare, să fie eficiente din punctul de vedere al costurilor și pot fi sprijinite de programe relevante ale UE. O astfel de cooperare garantează securitatea și confidențialitatea prelucrării și protejării informațiilor sensibile furnizate în timpul procedurii respective, după caz. Comisia ia măsurile necesare pentru a încuraja și contribui la cooperarea dintre statele membre menționată la prezenta literă. (2) În cazul în care un stat membru constată că un produs nu respectă toate cerințele pertinente prevăzute de prezenta directivă și de actele delegate referitoare la etichetă și la fișă, furnizorul este obligat să asigure conformitatea produsului cu cerințele respective în condițiile de eficiență și proporționalitate stabilite de statul membru în cauză. În cazul în care există suficiente dovezi că produsul ar fi neconform, statul membru în cauză ia măsurile preventive care se impun și măsurile destinate asigurării conformității potrivit unui calendar precis, ținând seama de prejudiciul cauzat. În cazul în care neconformitatea persistă, statul membru în cauză ia o decizie de restricționare sau de interzicere a introducerii pe piață și/sau a punerii în funcțiune a produsului în cauză sau de garantare a retragerii de pe piață a acestuia. În cazul retragerii de pe piață a produsului sau al interzicerii introducerii pe piață a acestuia, Comisia și celelalte state membre sunt informate imediat. (3) La fiecare patru ani, statele membre prezintă Comisiei un raport în care includ informații referitoare la activitățile lor de asigurare a aplicării legii și la nivelul de conformare de pe teritoriul lor. Comisia poate preciza informațiile care să se regăsească în conținutul comun al acestor rapoarte, prin stabilirea unor orientări. (4) Comisia furnizează periodic o sinteză a acestor rapoarte Parlamentului European și Consiliului spre informare.

Articolul 4

Cerințe de informare

Statele membre se asigură că: (a) informațiile privind consumul de energie electrică, de alte forme de energie și, atunci când este relevant, de alte resurse esențiale în timpul utilizării, precum și informațiile suplimentare sunt aduse la cunoștința utilizatorilor finali, în conformitate cu actele delegate în temeiul prezentei directive, prin intermediul unei fișe și al unei etichete referitoare la produsele oferite utilizatorilor finali spre vânzare, închiriere, cumpărare în rate sau expuse direct sau indirect prin intermediul vânzării la distanță, inclusiv pe internet; (b) în ceea ce privește produsele integrate sau instalate, informațiile menționate la litera (a) se furnizează doar în cazul în care acest lucru este prevăzut de actul delegat aplicabil; (c) orice publicitate pentru un anumit model de produse cu impact energetic vizate de un act delegat în temeiul prezentei directive include o referire la clasa de eficiență energetică a produsului, atunci când sunt făcute publice informații legate de impactul energetic sau de preț; (d) orice material tehnic promoțional privind produse cu impact energetic care descrie parametrii tehnici specifici ai unui produs, și anume manualele tehnice și broșurile producătorului, fie imprimate, fie online, este oferit utilizatorilor finali împreună cu informațiile necesare privind consumul de energie sau include o referire la clasa de eficiență energetică a produsului.

Articolul 5

Responsabilitățile furnizorilor

Statele membre se asigură că: (a) furnizorii care introduc pe piață sau pun în funcțiune produsele care fac obiectul unui act delegat furnizează o etichetă și o fișă în conformitate cu prezenta directivă și cu actul delegat; (b) furnizorii prezintă o documentație tehnică care să fie suficientă pentru a permite evaluarea exactității informațiilor prevăzute pe etichetă și fișă. Documentația tehnică respectivă include: (i) descrierea generală a produsului; (ii) rezultatele calculelor de proiectare efectuate, dacă sunt relevante; (iii) rapoartele testărilor, dacă sunt disponibile, inclusiv cele efectuate de organismele notificate competente, definite în temeiul altor acte legislative ale Uniunii; (iv) dacă valorile sunt utilizate pentru modele similare, trimiterile care permit identificarea acestor modele. În acest scop, furnizorii pot folosi documentația deja stabilită în conformitate cu cerințele legislației în domeniu a Uniunii; (c) furnizorii pun la dispoziție documentația tehnică, în vederea inspecțiilor, timp de cinci ani de la fabricarea ultimului produs vizat. Furnizorii pun documentația tehnică în format electronic la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței din statele membre și Comisiei, la solicitarea acestora, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea unei solicitări din partea autorității competente a unui stat membru sau a Comisiei; (d) în ceea ce privește etichetarea și informațiile despre produs, furnizorii pun etichetele la dispoziția distribuitorilor în mod gratuit. Fără a aduce atingere opțiunii distribuitorilor privind sistemul de livrare a etichetelor, furnizorii livrează prompt etichetele, la solicitarea distribuitorilor; (e) pe lângă etichete, furnizorii oferă o fișă a produsului; (f) furnizorii includ o fișă a produsului în toate broșurile produselor. Dacă furnizorul nu oferă broșuri despre produs, acesta furnizează fișele împreună cu un alt document furnizat împreună cu produsul; (g) furnizorii sunt răspunzători pentru exactitatea etichetelor și a fișelor pe care le furnizează; (h) se consideră că furnizorii și-au dat consimțământul pentru publicarea informațiilor de pe etichetă sau din fișă.

Articolul 6

Responsabilitățile distribuitorilor

Statele membre se asigură că: (a) distribuitorii afișează etichetele într-un mod adecvat, într-un mod vizibil și lizibil, și includ fișa în broșura despre produs sau în alte documente care însoțesc produsul în momentul vânzării acestuia utilizatorilor finali; (b) de fiecare dată când se expune un produs la care se referă un act delegat, distribuitorii atașează o etichetă corespunzătoare, în poziția vizibilă specificată în actul delegat aplicabil și în versiunea lingvistică corespunzătoare.

Articolul 7

Vânzarea la distanță și alte forme de vânzare

Dacă produsele sunt oferite spre vânzare, închiriere sau cumpărare în rate prin comandă poștală, prin catalog, prin internet, prin telemarketing sau prin orice alt mijloc care presupune faptul că eventualul utilizator final nu are posibilitatea de a vedea produsul expus, actele delegate trebuie să prevadă faptul că acestor utilizatori finali potențiali li se comunică informațiile specificate pe eticheta produsului și în fișă înainte de cumpărarea produsului. După caz, actele delegate specifică modul în care eticheta sau fișa sau informațiile specificate pe etichetă sau pe fișă sunt expuse sau furnizate utilizatorului final potențial.

Articolul 8

Libera circulație

(1) Statele membre nu pot să interzică, să limiteze sau să împiedice introducerea pe piață sau punerea în funcțiune, pe teritoriile lor, a produselor care intră sub incidența și sunt conforme cu prezenta directivă și cu actul delegat aplicabil. (2) Până la proba contrarie, statele membre consideră că etichetele și fișele sunt conforme cu dispozițiile prezentei directive și cu cele ale actelor delegate. Statele membre solicită furnizorilor să ofere dovezi în înțelesul articolului 5 cu privire la exactitatea informațiilor furnizate pe etichete sau în fișe, dacă există suspiciuni că aceste informații ar fi incorecte.

Articolul 9

Achiziții publice și măsuri de stimulare

(1) În cazul în care un produs este vizat de un act delegat, autoritățile contractante care încheie contracte de achiziții publice de lucrări, de bunuri sau de servicii, în conformitate cu Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (8), care nu sunt excluse în temeiul articolelor 12-18 din directiva respectivă, depun eforturi să achiziționeze numai acele produse care îndeplinesc criteriile de a avea nivelurile de performanță cele mai ridicate și de a aparține clasei cele mai ridicate de eficiență energetică. Statele membre pot, de asemenea, cere autorităților contractante să achiziționeze numai acele produse care îndeplinesc aceste criterii. Statele membre pot condiționa aplicarea acestor criterii în funcție de eficiența în materie de costuri, de fezabilitatea economică și de adecvarea tehnică, precum și de existența unei concurențe suficiente. (2) Alineatul (1) se aplică contractelor a căror valoare este mai mare sau egală cu pragurile stabilite la articolul 7 din Directiva 2004/18/CE. (3) În cazul în care statele membre prevăd orice măsuri de stimulare pentru un produs vizat de un act delegat, acestea vizează nivelurile de performanță cele mai ridicate, inclusiv clasa cea mai ridicată de eficiență energetică stabilită în actul delegat aplicabil. Măsurile de impozitare și alte măsuri cu caracter fiscal nu constituie măsuri de stimulare în sensul prezentei directive. (4) În cazul în care statele membre prevăd măsuri de stimulare pentru produse, atât pentru utilizatorii finali care utilizează produse cu grad ridicat de eficiență, cât și pentru industriile care promovează și produc astfel de produse, acestea exprimă nivelurile de performanță sub formă de clase de performanță, astfel cum sunt definite în actul delegat aplicabil, cu excepția cazului în care acestea impun niveluri de performanță mai ridicate decât pragul corespunzător clasei de eficiență energetică celei mai ridicate din actul delegat. Statele membre pot să impună niveluri de performanță mai ridicate decât pragul corespunzător clasei de eficiență energetică celei mai ridicate din actul delegat.

Articolul 10

Acte delegate

(1) Comisia stabilește detaliile etichetei și fișei prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolele 11, 12 și 13, cu privire la fiecare tip de produs în conformitate cu prezentul articol. În cazul în care un produs îndeplinește criteriile enumerate la alineatul (2), acesta face obiectul unui act delegat în conformitate cu alineatul (4). Dispozițiile actelor delegate referitoare la informații care figurează pe etichetă și în fișă privind consumul de energie și de alte resurse esențiale în timpul utilizării le permit utilizatorilor finali să ia decizii informate de achiziționare mai bune, iar autorităților de supraveghere a pieței le permit să verifice dacă produsele sunt conforme cu informațiile furnizate. În cazul în care un act delegat prevede dispoziții atât cu privire la eficiența energetică, cât și la consumul de resurse esențiale al unui produs, formatul și conținutul etichetei trebuie să evidențieze eficiența energetică a produsului respectiv. (2) Criteriile menționate la alineatul (1) sunt următoarele: (a) în conformitate cu cele mai recente cifre disponibile și ținând seama de cantitățile introduse pe piața Uniunii, produsele trebuie să dețină un potențial semnificativ de economisire de energie și, după caz, de alte resurse esențiale; (b) în ceea ce privește produsele disponibile pe piață care prezintă funcționalități echivalente, acestea trebuie să aibă niveluri de performanță relevante foarte diferite; (c) Comisia ține seama de legislația Uniunii relevantă și de măsurile de autoreglementare pertinente, cum ar fi acordurile voluntare, care vizează să atingă obiectivele politice mai rapid sau cu costuri mai mici decât cerințele obligatorii. (3) La elaborarea unui proiect de act delegat, Comisia: (a) ține seama de parametrii de mediu stabiliți în anexa I partea 1 din Directiva 2009/125/CE care sunt considerați ca fiind semnificativi în cadrul măsurii relevante de punere în aplicare adoptată în temeiul Directivei 2009/125/CE și care sunt relevanți pentru utilizatorul final în timpul utilizării; (b) evaluează impactul actului asupra mediului, a utilizatorilor finali și a producătorilor, inclusiv asupra întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), în ceea ce privește concurența, inclusiv pe piețe din afara Uniunii, asupra inovării, a accesului la piață și a costurilor și beneficiilor; (c) desfășoară consultări relevante cu părțile interesate; (d) stabilește data (datele) de punere în aplicare, orice măsuri sau perioade eșalonate sau tranzitorii, ținând seama în special de posibilele efecte asupra IMM-urilor sau asupra unor grupuri de produse specifice fabricate în principal de către IMM-uri. (4) Actele delegate menționează în special următoarele: (a) definiția exactă a tipului de produse care urmează să fie incluse; (b) standardele și metodele de măsurare care urmează să fie utilizate pentru obținerea informațiilor menționate la articolul 1 alineatul (1); (c) informațiile din documentația tehnică necesară în temeiul articolului 5; (d) formatul și conținutul etichetei menționate la articolul 4, care, pe cât posibil, prezintă caracteristici uniforme din punctul de vedere al formatului pentru toate grupurile de produse și sunt în orice caz clar vizibile și lizibile. Formatul etichetei păstrează ca bază clasificarea care utilizează literele de la A la G; diviziunile clasificării corespund unor economii semnificative de energie și de costuri din punctul de vedere al utilizatorului final. Dacă acest lucru este necesar din perspectiva progresului tehnologic, se pot adăuga clasificării trei clase suplimentare. Aceste clase suplimentare vor fi A+, A++ și A+++ pentru clasa cea mai eficientă. În principiu, numărul total de clase va fi limitat la șapte, cu excepția cazului în care mai există produse care se încadrează în mai multe clase. Gama de culori se compune din cel mult șapte culori diferite, de la verde închis la roșu. Doar codul de culori pentru clasa cea mai ridicată este întotdeauna verde închis. Dacă sunt mai mult de șapte clase, doar culoarea roșie poate fi dublată. Clasificarea este revizuită în special atunci când o proporție însemnată de produse de pe piața internă ating cele mai ridicate două clase de eficiență energetică și atunci când pot fi obținute economii suplimentare prin diferențierea suplimentară a produselor. Criteriile detaliate ale unei posibile reclasificări a produselor sunt stabilite, atunci când este adecvat, de la caz la caz, în actul delegat relevant; (e) locul unde se aplică eticheta pe produsul expus, precum și modalitatea în care eticheta și/sau informațiile sunt furnizate în cazul ofertelor spre vânzare în conformitate cu articolul 7. Dacă este cazul, actele delegate pot prevedea ca eticheta să fie aplicată pe produs sau imprimată pe ambalaj sau pot stabili detaliile cerințelor de etichetare pentru imprimarea în cataloage, pentru vânzarea la distanță și pentru vânzările prin internet; (f) conținutul și, dacă este cazul, formatul, precum și alte informații privind fișa sau alte informații specificate la articolul 4 și articolul 5 litera (c). Informațiile de pe etichetă sunt incluse și în fișă; (g) conținutul specific al etichetei pentru publicitate indicând, după caz, clasa energetică și alt(e) nivel(uri) de performanță relevant(e) al(e) produsului în cauză, într-un mod lizibil și vizibil; (h) durata clasificării (clasificărilor) energetice de pe etichetă, după caz, în conformitate cu litera (d); (i) nivelul corectitudinii declarațiilor de pe etichetă și din fișe; (j) data evaluării și a eventualei revizuiri a actului delegat, ținând seama de ritmul progresului tehnologic.

Articolul 11

Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 10 este conferită Comisiei pentru o perioadă de 5 ani cu începere de la 19 iunie 2010. Comisia prezintă un raport privind competențele delegate nu mai târziu de 6 luni înainte de încheierea perioadei de 5 ani. Delegarea de competențe se reînnoiește automat pentru perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul o revocă, în conformitate cu articolul 12. (2) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. (3) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la articolele 12 și 13.

Articolul 12

Revocarea delegării de competențe

(1) Parlamentul European sau Consiliul pot revoca delegarea de competențe menționată la articolul 10. (2) Instituția care a inițiat o procedură internă pentru a decide dacă intenționează să revoce delegarea de competențe depune eforturi pentru informarea celeilalte instituții și a Comisiei într-un termen rezonabil înaintea adoptării unei decizii finale, indicând competențele delegate care ar putea face obiectul unei revocări, precum și posibilele motive de revocare. (3) Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte imediat sau de la o dată ulterioară, menționată în aceasta. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. Decizia se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 13

Obiecțiuni la actele delegate

(1) Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecțiuni la un act delegat în termen de două luni de la data notificării. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu două luni. (2) În cazul în care, la expirarea acestui termen, nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni la actul delegat, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul său. Actul delegat poate fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și poate intra în vigoare înainte de expirarea termenului respectiv, în cazul în care atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la intenția lor de a nu formula obiecțiuni. (3) În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul formulează obiecțiuni la un act delegat, acesta nu intră în vigoare. Instituția care formulează obiecțiuni prezintă motivele care au stat la baza acestora.

Articolul 14

Evaluare

Nu mai târziu de 31 decembrie 2014, Comisia revizuiește eficiența prezentei directive și a actelor sale delegate și transmite un raport Parlamentului European și Consiliului. Cu acest prilej, Comisia evaluează de asemenea: (a) contribuția articolului 4 litera (c) la scopul prezentei directive; (b) eficiența articolului 9 alineatul (1); (c) din perspectiva evoluției tehnice și a înțelegerii de către consumatori a formatului etichetei, necesitatea modificării articolului 10 alineatul (4) litera (d).

Articolul 15

Sancțiuni

Statele membre prevăd norme privind sancțiunile aplicabile încălcărilor dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și al actelor sale delegate, inclusiv pentru utilizarea neautorizată a etichetei, și iau măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei până la 20 iunie 2011 și comunică Comisiei fără întârziere orice modificare ulterioară adusă dispozițiilor în cauză.

Articolul 16

Transpunere

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare, până la 20 iunie 2011, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare conformării la prezenta directivă. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele respectivelor dispoziții. Statele membre aplică respectivele dispoziții de la 20 iulie 2011. Atunci când statele membre adoptă respectivele dispoziții, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. De asemenea, acestea conțin o mențiune conform căreia trimiterile din actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare la Directiva 92/75/CEE se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitățile de efectuare a respectivei trimiteri și de formulare a respectivei mențiuni. (2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 17

Abrogare

Directiva 92/75/CEE, astfel cum a fost modificată prin regulamentul menționat în anexa I partea A, se abrogă de la 21 iulie 2011, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivei respective, menționate în anexa I partea B. Trimiterile la Directiva 92/75/CEE se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 18

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Articolul 5 literele (d), (g) și (h) se aplică de la 31 iulie 2011.

Articolul 19

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.