Recitale
(1) Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei (3) stabilește specificațiile minime pentru benzina și motorina diesel utilizate pentru aplicațiile mobile rutiere și nerutiere, din rațiuni legate de protecția sănătății și a mediului.
(2) Unul dintre obiectivele stabilite în cel de Al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu instituit prin Decizia nr. 1600/2002/CE din 22 iulie 2002 (4) este acela de a atinge niveluri de calitate a aerului care nu au un impact negativ semnificativ asupra sănătății umane și a mediului și nu prezintă riscuri pentru acestea. În declarația care însoțește Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (5), Comisia a recunoscut nevoia de a reduce emisiile de poluanți atmosferici nocivi pentru a se înregistra progrese semnificative în sensul atingerii obiectivelor stabilite în Al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu și a prevăzut în special noi propuneri legislative care ar reduce și mai mult nivelurile naționale permise ale emisiilor de principali poluanți ale statelor membre, ar reduce emisiile asociate realimentării cu benzină a autovehiculelor la stațiile de benzină și ar trata problema conținutului de sulf al combustibililor, inclusiv al combustibililor marini.
(3) Comunitatea s-a angajat prin Protocolul de la Kyoto să atingă obiective în privința reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 2008-2012. Comunitatea s-a angajat, de asemenea, să reducă până în 2020 cu 30 % emisiile de gaze cu efect de seră, în contextul unui acord mondial, și cu 20 % în mod unilateral. Pentru îndeplinirea acestor obiective este necesară participarea tuturor sectoarelor.
(4) Un aspect al emisiilor de gaze cu efect de seră generate de mijloacele de transport a fost abordat în politica comunitară privind emisiile de CO2 generate de autovehicule. Carburanții folosiți în transport contribuie în mare măsură la emisiile totale de gaze cu efect de seră ale Comunității. Monitorizarea și reducerea gazelor cu efect de seră generate de carburanți pe durata ciclului de viață pot ajuta Comunitatea să își îndeplinească obiectivele de reducere a gazelor cu efect de seră prin decarbonizarea carburanților utilizați în transport.
(5) Comunitatea a adoptat reglementări care limitează emisiile poluante generate de vehiculele utilitare ușoare și grele pentru transportul rutier. Specificațiile referitoare la carburanți reprezintă unul dintre factorii care influențează ușurința cu care aceste limite de emisii pot fi realizate.
(6) Derogările de la presiunea maximă a vaporilor de benzină ar trebui să fie limitate la acele state membre cu temperaturi ambiante scăzute în timpul verii. Prin urmare, este oportun să se precizeze pentru ce state membre ar trebui să fie permisă o astfel de derogare. Acestea sunt, în principiu, statele membre în care temperatura medie în cea mai mare parte a teritoriului lor este mai mică de 12 °C pe durata a cel puțin două dintre lunile iunie, iulie și august.
(7) Directiva 97/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1997 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile împotriva emisiei de poluanți gazoși și de pulberi provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate pe echipamentele mobile fără destinație rutieră (6) stabilește limitele emisiilor pentru motoarele instalate pe utilajele mobile nerutiere. Pentru funcționarea acestor utilaje este necesară furnizarea de carburanți care să permită funcționarea corespunzătoare a acestor motoare.
(8) Arderea carburanților pentru transportul rutier generează aproximativ 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră din Comunitate. O modalitate de reducere a acestor emisii este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viață de acești carburanți. Aceasta se poate face în mai multe moduri. Având în vedere dorința Comunității de a reduce și mai mult emisiile de gaze cu efect de seră și contribuția semnificativă pe care o au emisiile provenind din transportul rutier, este oportună stabilirea unui mecanism ce ar obliga furnizorii de carburanți să raporteze emisiile de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viață de carburanții pe care îi furnizează și să reducă anual aceste emisii începând din 2011. Metodologia de calculare a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de biocarburanți pe durata ciclului de viață ar trebui să fie identică cu cea stabilită în scopul calculării impactului în ceea ce privește gazele cu efect de seră, în sensul Directivei 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (7).
(9) Furnizorii ar trebui să reducă treptat emisiile de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viață cu până la 10 % pe unitate de energie, provenite de la carburanții și energia pe care le furnizează, până la 31 decembrie 2020. Această reducere ar trebui să fie de cel puțin 6 % până la 31 decembrie 2020, în raport cu nivelul mediu european al emisiilor de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viață pe unitate de energie, provenite din utilizarea combustibililor fosili în 2010, și ar trebui realizată prin utilizarea biocarburanților, a carburanților alternativi, precum și prin diminuarea arderilor și a ventilării în unitățile de producție. Sub rezerva unei reexaminări, ar trebui să cuprindă o reducere suplimentară de 2 % obținută prin utilizarea unor tehnologii ecologice de captare și stocare a carbonului și prin utilizarea autovehiculelor electrice, precum și încă o reducere suplimentară de 2 % obținută prin achiziția de credite în conformitate cu mecanismul de dezvoltare curată instituit prin Protocolul de la Kyoto. Aceste reduceri suplimentare nu ar trebui să fie obligatorii pentru statele membre sau pentru furnizorii de carburanți la intrarea în vigoare a prezentei directive. Reexaminarea ar trebui să vizeze lipsa caracterului obligatoriu al acestora.
(10) Producția de biocarburanți ar trebui să fie durabilă. Biocarburanții utilizați în vederea realizării obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzut în prezenta directivă ar trebui, prin urmare, să îndeplinească criterii de durabilitate. Pentru a asigura o abordare coerentă între politicile energetice și cele în materie de mediu și pentru a evita costurile suplimentare pentru economie și incoerența ecologică ce ar fi asociată cu o abordare inconsecventă, este esențial să se prevadă aceleași criterii de durabilitate pentru utilizarea biocarburanților în sensul prezentei directive, pe de o parte, și al Directivei 2009/28/CE, pe de altă parte. Din aceleași motive, ar trebui evitată suprapunerea raportărilor în această privință. Mai mult, Comisia și autoritățile naționale competente ar trebui să-și coordoneze activitățile în cadrul unui comitet specific responsabil cu aspectele legate de durabilitate.
(11) Cererea din ce în ce mai mare la nivel mondial de biocarburanți și stimulentele pentru utilizarea acestora prevăzute în prezenta directivă nu ar trebui să aibă ca efect încurajarea distrugerii terenurilor biodiverse. Aceste resurse epuizabile, a căror valoare pentru întreaga omenire este recunoscută prin diferite instrumente internaționale, ar trebui conservate. Mai mult, consumatorii din cadrul Comunității ar considera inacceptabil din punct de vedere moral că intensificarea utilizării biocarburanților ar putea să aibă drept efect distrugerea terenurilor biodiverse. Din aceste motive, este necesar să se stabilească criterii de durabilitate care să asigure că biocarburanții pot beneficia de stimulente numai atunci când se poate garanta că nu provin din zone biodiverse sau, în cazul zonelor desemnate în scopul protecției naturii sau pentru protejarea ecosistemelor sau a speciilor rare, amenințate sau pe cale de dispariție, atunci când autoritățile competente relevante demonstrează că producția de materie primă respectivă nu a adus atingere acestor scopuri. Conform criteriilor de durabilitate, o pădure este considerată biodiversă când este o pădure primară în conformitate cu definiția utilizată de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) în cadrul evaluării sale globale privind resursele forestiere de la nivel mondial, pe care țările o utilizează pentru a raporta cu privire la întinderea pădurii primare, sau atunci când este protejată prin legislația națională de protejare a naturii. Ar trebui incluse zonele în care are loc colectarea de produse forestiere nelemnoase, cu condiția ca impactul uman să fie redus. Alte tipuri de păduri astfel cum sunt definite de FAO, precum pădurile naturale transformate, pădurile și plantațiile seminaturale, nu ar trebui să fie considerate păduri primare. Mai mult, având în vedere gradul ridicat de biodiversitate a anumitor pășuni, atât temperate, cât și tropicale, inclusiv savane, lăstărișuri, stepe și preerii bogate în biodiversitate, biocarburanții proveniți din materii prime cultivate pe astfel de terenuri nu ar trebui să fie luați în considerare pentru stimulentele prevăzute în prezenta directivă. Comisia ar trebui să stabilească criterii și limite geografice adecvate în scopul definirii unor astfel de pășuni bogate în biodiversitate, în conformitate cu cele mai bune dovezi științifice disponibile și cu standardele internaționale relevante.
(12) La calcularea impactului conversiei terenurilor în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră, operatorii economici ar trebui să poată folosi valorile reale pentru stocurile de carbon asociate cu utilizarea terenului de referință și cu utilizarea terenului după conversie. Aceștia ar trebui să poată, de asemenea, să folosească valori-standard. Activitatea Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice reprezintă baza adecvată pentru astfel de valori-standard. Respectiva activitate nu este în prezent exprimată într-o formă care să poată fi aplicată direct de către operatorii economici. Prin urmare, Comisia ar trebui să elaboreze orientări privind această activitate pentru a servi drept bază pentru calcularea modificărilor stocurilor de carbon în sensul prezentei directive, inclusiv cu privire la zonele împădurite cu un coronament între 10 și 30 %, savane, lăstărișuri și preerii.
(13) Este necesară elaborarea de către Comisie a unor metodologii pentru evaluarea impactului drenării turbăriilor asupra emisiilor de gaze cu efect de seră.
(14) Terenurile nu ar trebui să fie transformate pentru producția de biocarburanți dacă pierderile din stocul de carbon datorate transformării nu ar putea fi compensate, într-o perioadă rezonabilă de timp, ținând seama de urgența cu care trebuie soluționată problema schimbărilor climatice, prin reducerea gazelor cu efect de seră determinată de biocarburanți. Aceasta ar preveni efectuarea unor cercetări inutil de împovărătoare de către operatorii economici și transformarea terenurilor cu stocuri mari de carbon care ulterior s-ar dovedi inadecvate pentru producția de materii prime pentru biocarburanți. Inventarele stocurilor mondiale de carbon indică faptul că zonele umede și zonele împădurite în permanență al căror coronament este mai mare de 30 % ar trebui incluse în respectiva categorie. Zonele împădurite cu un coronament între 10 și 30 % ar trebui de asemenea incluse, cu excepția situației în care se prezintă dovezi că stocul de carbon al acestora este suficient de scăzut pentru a justifica transformarea lor în conformitate cu normele stabilite în prezenta directivă. Trimiterea la zonele umede ar trebui să țină seama de definiția prevăzută în Convenția asupra zonelor umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, adoptată la 2 februarie 1971 la Ramsar.
(15) Stimulentele prevăzute în prezenta directivă vor încuraja creșterea producției de biocarburanți în întreaga lume. Atunci când biocarburanții se obțin din materii prime cultivate în interiorul Comunității, aceștia ar trebui să respecte, de asemenea, cerințele de mediu ale Comunității privind agricultura, inclusiv cerințele privind protecția apelor subterane și a apelor de suprafață, precum și cerințele sociale. Cu toate acestea, există o preocupare legată de faptul că producția de biocarburanți în anumite țări terțe ar putea să nu respecte cerințele de mediu sau sociale minime. Este prin urmare oportun să se încurajeze dezvoltarea unor acorduri multilaterale și bilaterale, precum și a unor sisteme internaționale și naționale voluntare care să integreze considerente de mediu și sociale fundamentale, pentru a promova producția de biocarburanți într-o manieră durabilă în întreaga lume. În lipsa unor astfel de acorduri sau sisteme, statele membre ar trebui să solicite operatorilor economici să raporteze cu privire la aspectele respective.
(16) Criteriile de durabilitate vor fi eficace numai în cazul în care determină modificări în comportamentul actorilor de pe piață. Schimbările respective vor interveni numai dacă biocarburanții care îndeplinesc criteriile respective antrenează o majorare de preț în comparație cu biocarburanții care nu le îndeplinesc. În conformitate cu metoda echilibrului masei de verificare a conformității, există o legătură de ordin fizic între respectarea de către producția de biocarburanți a criteriilor de durabilitate și consumul de biocarburanți în cadrul Comunității, care garantează un echilibru corespunzător între cerere și ofertă și asigură o majorare de preț mai mare decât cea din cadrul sistemelor în care nu există o astfel de legătură. Pentru a se garanta că biocarburanții care îndeplinesc criteriile de durabilitate pot fi vânduți la un preț mai mare, ar trebui, prin urmare, utilizată metoda echilibrului masei pentru a verifica respectarea acestor criterii. Acest lucru ar trebui să mențină integritatea sistemului și să evite în același timp impunerea unor sarcini nerezonabile asupra industriei. Totuși, ar trebui analizate și alte metode de verificare.
(17) Atunci când este cazul, Comisia ar trebui să țină seama în mod corespunzător de Evaluarea ecosistemelor pentru noul mileniu, care conține date utile pentru conservarea cel puțin a zonelor care prezintă servicii ecosistemice de bază în situații critice, cum ar fi protecția bazinelor hidrografice și controlul eroziunilor.
(18) Coprodusele provenite din producția și utilizarea carburanților ar trebui luate în calcul la calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră. Se recomandă aplicarea metodei de substituție în scopul analizei strategice, dar nu în scopul anumitor operatori economici și al anumitor loturi de carburanți pentru transport. În aceste cazuri, cea mai adecvată metodă folosită este cea a alocării energiei, deoarece aceasta este ușor de aplicat, este previzibilă de-a lungul timpului, minimizează stimulentele contraproductive și oferă rezultate care sunt în general comparabile cu cele oferite de metoda de substituție. În scopul analizei strategice, în rapoartele sale Comisia ar trebui, de asemenea, să prezinte rezultate prin utilizarea metodei de substituție.
(19) Pentru a evita sarcinile administrative disproporționate, ar trebui stabilită o listă a valorilor implicite pentru filierele comune de producție a biocarburanților, iar această listă ar trebui actualizată și extinsă atunci când vor fi disponibile date suplimentare fiabile. Operatorii economici ar trebui să aibă întotdeauna dreptul de a propune nivelul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocarburanți, stabilit prin respectiva listă. În cazul în care valoarea implicită pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră dintr-o filieră de producție se situează sub nivelul minim necesar al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, producătorii care doresc să demonstreze respectarea acestui nivel minim ar trebui să aibă obligația de a demonstra că emisiile efective din procesul lor de producție sunt mai mici decât cele presupuse la calcularea valorilor implicite.
(20) Este necesar ca datele utilizate pentru calcularea acestor valori implicite să fie obținute din surse științifice specializate, independente și să fie actualizate, după caz, pe măsură ce respectivele surse înregistrează progrese în activitatea lor. Comisia ar trebui să încurajeze respectivele surse ca, în activitatea lor de actualizare, să abordeze emisiile datorate cultivării, efectul condițiilor regionale și climatice, efectele cultivării cu utilizarea metodelor agricole durabile și de agricultură ecologică și contribuția științifică a producătorilor din cadrul Comunității, precum și din țările terțe și societatea civilă.
(21) Pentru a evita încurajarea cultivării materiilor prime pentru biocarburanți în locuri în care aceasta ar conduce la un nivel ridicat al emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizarea valorilor implicite pentru cultivare ar trebui limitată la regiuni unde un astfel de efect poate fi exclus în condiții de siguranță. Cu toate acestea, pentru a evita sarcinile administrative excesive, este oportun ca statele membre să stabilească valori medii naționale sau regionale pentru emisiile provenite din cultivare, inclusiv din utilizarea îngrășămintelor.
(22) Cererea globală de materii prime agricole este în creștere. O parte din această cerere în creștere va fi satisfăcută printr-o creștere a suprafețelor de teren destinate agriculturii. Reabilitarea terenurilor care au fost sever degradate sau grav contaminate și care, în consecință, nu pot fi utilizate în starea prezentă în scopuri agricole reprezintă o modalitate de creștere a suprafețelor de teren disponibile pentru cultivare. Sistemul de durabilitate ar trebui să promoveze utilizarea terenului degradat reabilitat, deoarece promovarea biocarburanților va contribui la creșterea cererii de produse agricole. Chiar dacă biocarburanții în sine sunt produși din materii prime provenite de pe terenuri deja utilizate ca teren arabil, creșterea netă a cererii de recolte provocată de promovarea biocarburanților ar putea duce la o creștere netă a suprafeței cultivate. Aceasta ar putea afecta terenurile care stochează cantități ridicate de carbon, înregistrându-se astfel pierderi considerabile ale stocurilor de carbon. Pentru a reduce acest risc, este necesar să se introducă măsuri de însoțire pentru încurajarea unui nivel ridicat de creștere a productivității pe terenurile deja utilizate pentru culturi, utilizarea terenurilor degradate și adoptarea de cerințe privind durabilitatea, comparabile cu cele stabilite în prezenta directivă pentru consumul comunitar de biocarburanți, în alte țări consumatoare de biocarburanți. Comisia ar trebui să elaboreze o metodologie concretă pentru a reduce la maximum emisiile de gaze cu efect de seră provocate de schimbările indirecte ale utilizării terenurilor. În acest scop, Comisia ar trebui să analizeze, pe baza celor mai bune dovezi științifice disponibile, în special, includerea unui factor aferent schimbărilor indirecte ale utilizării terenurilor în calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră și necesitatea stimulării biocarburanților durabili care să reducă la minimum impactul schimbării indirecte a utilizării terenurilor și să sporească durabilitatea biocarburanților cu privire la schimbarea indirectă a utilizării terenurilor. La dezvoltarea acestei metodologii, Comisia ar trebui, printre altele, să țină seama și de schimbările indirecte ale utilizării terenurilor ca urmare a biocarburanților obținuți din material celulozic de origine nealimentară și material ligno-celulozic.
(23) Deoarece măsurile prevăzute la articolele 7b-7e din Directiva 98/70/CE promovează funcționarea pieței interne prin armonizarea criteriilor de durabilitate pe care biocarburanții trebuie să le îndeplinească pentru obiectivele de contabilizare prevăzute în respectiva directivă și, astfel, în conformitate cu articolul 7b alineatul (8) din respectiva directivă, facilitează comerțul între statele membre cu biocarburanți care respectă aceste criterii, aceste măsuri se întemeiază pe articolul 95 din tratat.
(24) Progresele permanente ale tehnologiei auto și ale tehnologiei carburanților, la care se adaugă dorința continuă de a garanta un nivel optim de protecție a mediului și a sănătății, fac ca specificațiile carburanților să necesite o revizuire periodică, pe baza studiilor și a analizelor suplimentare privind influența aditivilor și a conținutului de biocarburanți asupra emisiilor poluante. În consecință, este necesar ca posibilitatea de decarbonizare a carburanților utilizați în transport să facă obiectul unor rapoarte regulate.
(25) Folosirea detergenților poate contribui la păstrarea curățeniei motoarelor, reducând, astfel, emisiile poluante. În prezent, nu există o modalitate satisfăcătoare de testare a mostrelor de carburanți în ceea ce privește proprietățile detergente. Prin urmare, responsabilitatea informării clienților cu privire la avantajele utilizării detergenților revine furnizorilor de carburanți și de autovehicule. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să estimeze dacă progresele ulterioare ar permite o abordare mai bună în vederea optimizării utilizării și a avantajelor detergenților.
(26) Prevederile privind amestecul de etanol în benzină ar trebui reexaminate pe baza experienței dobândite prin aplicarea Directivei 98/70/CE. Reexaminarea ar trebui să vizeze în special prevederile privind limitele presiunii vaporilor și variantele posibile pentru ca amestecurile de etanol să nu depășească limitele permise ale presiunii vaporilor.
(27) Amestecul de etanol din benzină duce la creșterea presiunii vaporilor carburantului astfel obținut. Mai mult, presiunea vaporilor de benzină at trebui controlată pentru a limita emisiile de poluanți în aer.
(28) Amestecul de etanol în benzină modifică în mod neuniform presiunea vaporilor amestecului de carburant obținut. Este necesar să se prevadă posibilitatea unei derogări de la presiunea maximă a vaporilor permisă în perioada de vară pentru astfel de amestecuri, după o evaluare corespunzătoare de către Comisie. Derogarea ar trebui condiționată de respectarea legislației comunitare privind calitatea aerului și poluarea aerului. O astfel de derogare ar trebui să corespundă creșterii efective a presiunii vaporilor care rezultă în urma adăugării unui procent dat de etanol în benzină.
(29) Pentru a încuraja utilizarea carburanților cu conținut scăzut de carbon, respectând în același timp obiectivele referitoare la poluarea atmosferică, ar trebui ca rafinăriile să pună la dispoziție benzină cu o presiune scăzută a vaporilor, în cantități suficiente. Dat fiind că pentru moment lucrurile nu stau astfel, ar trebui mărită limita presiunii vaporilor pentru amestecurile cu etanol, sub rezerva anumitor condiții, pentru a permite dezvoltarea pieței biocarburanților.
(30) Unele vehicule mai vechi nu pot utiliza benzină cu conținut ridicat de biocarburant. Aceste vehicule pot călători dintr-un stat membru în altul. Este prin urmare necesar să se asigure, pentru o perioadă de tranziție, furnizarea în continuare a tipului de benzină adecvat pentru aceste vehicule mai vechi. Statele membre, în consultare cu părțile interesate, ar trebui să asigure o acoperire geografică corespunzătoare, care să reflecte cererea pentru acest tip de benzină. Marcarea benzinei, de exemplu ca E5 sau E10, ar trebui să respecte standardul relevant stabilit de Comitetul European de Standardizare (CEN).
(31) Este necesară adaptarea anexei IV la Directiva 98/70/CE pentru a permite introducerea pe piață a motorinelor diesel cu un conținut mai ridicat de biocarburant decât cel prevăzut în standardul EN 590:2004 („B7”). Acest standard ar trebui actualizat în mod corespunzător și ar trebui, de asemenea, stabilite limite pentru parametrii tehnici care nu sunt incluși în respectiva anexă, cum ar fi stabilitatea la oxidare, punctul de aprindere, reziduurile de carbon, conținutul de cenușă, conținutul de apă, impuritățile totale, coroziunea benzii de cupru, onctuozitatea, vâscozitatea cinematică, punctul de turbiditate, punctul de colmatare a filtrului la rece, conținutul de fosfor, indicele de aciditate, peroxizii, variația indicelui de aciditate, îmbâcsirea injectorului și adăugarea de aditivi pentru stabilitate.
(32) Pentru a facilita comercializarea eficientă a biocarburanților, CEN este încurajat să lucreze în continuare la elaborarea unui standard care să permită amestecul unor niveluri mai ridicate de componente ale biocarburanților în motorina diesel și, în special, să creeze un standard pentru „B10”.
(33) Din motive tehnice, este necesară stabilirea unei limite pentru conținutul de esteri metilici ai acizilor grași (FAME) din motorina diesel. Totuși, o astfel de limită nu este necesară pentru alte componente ale biocarburanților, cum ar fi hidrocarburile pure de tipul motorinei, obținute din biomasă prin procesul Fischer Tropsch, sau uleiul vegetal tratat cu hidrogen.
(34) Statele membre și Comisia ar trebui să ia măsurile necesare pentru a facilita introducerea pe piață a motorinei cu un conținut de sulf de 10 ppm înainte de 1 ianuarie 2011.
(35) Utilizarea unor aditivi metalici specifici și, în special, utilizarea metil-ciclopentadienil tricarbonil-manganului (MMT) ar putea prezenta un risc crescut pentru sănătatea umană și ar putea cauza daune motoarelor vehiculelor și echipamentului de control al emisiilor. Numeroși producători de vehicule recomandă să nu fie utilizat un carburant care conține aditivi metalici, utilizarea unui astfel de carburant putând invalida garanția asociată vehiculului. Este necesară, prin urmare, examinarea constantă a efectelor utilizării aditivului metalic MMT în carburanți, prin consultarea tuturor părților interesate relevante. Până la o reexaminare ulterioară, este necesară luarea de măsuri în vederea limitării gravității oricărei daune care se poate produce. Este necesar, prin urmare, să se stabilească o limită superioară pentru utilizarea MMT în carburant, pe baza cunoștințelor științifice disponibile în prezent. Această limită ar trebui să fie revizuită și mărită numai în cazul în care se poate demonstra că utilizarea unei doze mai ridicate nu produce efecte negative. Pentru a evita situațiile în care consumatorii invalidează, în necunoștință de cauză, garanția asociată vehiculului, este, de asemenea, necesar să se solicite etichetarea oricărui carburant care conține aditivi metalici.
(36) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (8), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele și în interesul Comunității, propriile tabele care să ilustreze, pe cât posibil, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.
(37) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Directivei 98/70/CE ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (9).
(38) Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte măsuri de executare referitoare la mecanismul de monitorizare și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, să adapteze principiile metodologice și valorile necesare pentru a evalua dacă au fost respectate criteriile referitoare la durabilitate în ceea ce privește biocarburanții, să stabilească criterii și limitele geografice pentru pășuni deosebit de biodiverse, să revizuiască limita privind conținutul de MMT în carburanți și să adapteze, în conformitate cu progresul tehnic și științific, metodologia pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viață, metodele analitice permise privind specificațiile carburanților și derogarea privind presiunea vaporilor autorizată pentru benzina care conține bioetanol. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin adaptarea principiilor și a valorilor metodologice, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(39) Directiva 98/70/CE prevede o serie de specificații referitoare la carburanți, dintre care unele au devenit superflue. În plus, respectiva directivă cuprinde o serie de derogări care au expirat. Din motive de claritate, este necesar ca aceste dispoziții să fie eliminate.
(40) Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conținutului de sulf din anumiți combustibili lichizi (10) stabilește anumite aspecte ale utilizării carburanților în transportul pe căile navigabile interioare. Este necesară clarificarea delimitării între directiva respectivă și Directiva 98/70/CE. Ambele directive stabilesc limite pentru conținutul maxim de sulf al motorinei folosite de navele de navigație interioară. Din motive de claritate și siguranță juridică, este necesar, prin urmare, să se adapteze ambele directive pentru ca doar una dintre ele să stabilească această limită.
(41) Au fost dezvoltate tehnologii noi și mai puțin poluante pentru motoarele navelor de navigație interioară. Aceste motoare pot fi alimentate doar cu carburanți cu un conținut foarte scăzut de sulf. Conținutul de sulf al carburanților pentru navele de navigație interioară ar trebui redus cât mai curând posibil.
(42) Prin urmare, Directiva 98/70/CE și Directiva 1999/32/CE ar trebui modificate în consecință.
(43) Directiva 93/12/CEE a Consiliului din 23 martie 1993 privind conținutul de sulf din anumiți combustibili lichizi (11) a suferit modificări substanțiale în timp și, în consecință, nu mai conține elemente esențiale. Prin urmare, aceasta ar trebui abrogată.
(44) Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume garantarea unei piețe unice pentru carburanții folosiți în transporturile rutiere și la utilajele mobile nerutiere și asigurarea respectării unor niveluri minime de protecție a mediului împotriva utilizării acestor carburanți, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,