Recitale
(1) Crizele din trecut, în special primele zile ale crizei provocate de pandemia de COVID-19, au arătat că libera circulație a bunurilor, a persoanelor și a serviciilor pe piața internă și în lanțurile sale de aprovizionare poate fi grav afectată. Acest lucru poate avea consecințe asupra comerțului transfrontalier dintre statele membre, creând astfel obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne. În plus, în timpul acestor crize, instrumentele corespunzătoare de gestionare a crizelor și mecanismele de coordonare fie lipseau, fie nu acopereau toate aspectele pieței interne, fie nu permiteau un răspuns prompt și eficace la astfel de crize.
(2) În faza incipientă a crizei provocate de pandemia de COVID-19, statele membre au introdus bariere în calea liberei circulații pe piața internă, precum și măsuri divergente în ceea ce privește furnizarea de bunuri și servicii care aveau o importanță critică sau erau indispensabile pentru a răspunde crizei, care nu au fost întotdeauna justificate. Măsurile ad-hoc luate de Comisie pentru a restabili funcționarea pieței interne, pe baza normelor existente, nu au fost suficiente. Uniunea nu a fost suficient de pregătită pentru a asigura fabricarea, achiziționarea și distribuirea eficientă a bunurilor nemedicale necesare în situații de criză, cum ar fi echipamentele individuale de protecție. Măsurile de asigurare a disponibilității bunurilor fără caracter medical necesare în situații de criză în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 au fost în mod necesar reactive. De asemenea, criza provocată de pandemia de COVID-19 a dezvăluit un schimb insuficient de informații și o imagine de ansamblu insuficientă a capacităților de producție pe teritoriul Uniunii, precum și vulnerabilități legate de lanțurile de aprovizionare globale și în interiorul Uniunii.
(3) În plus, măsurile necoordonate de restricționare a liberei circulații a persoanelor au avut un impact deosebit asupra sectoarelor care se bazează pe lucrători mobili, inclusiv pe lucrători din zone de frontieră, care au jucat un rol esențial pe piața internă în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19.
(4) Prin intermediul mecanismelor integrate referitoare la un răspuns politic la criză (denumite în continuare „IPCR”), Consiliul a avut posibilitatea să facă schimb de informații și să coordoneze anumite acțiuni legate de criza provocată de pandemia de COVID-19, în timp ce, în alte situații, statele membre au acționat în mod independent. Cu toate acestea, acțiunile Comisiei au fost întârziate cu câteva săptămâni din cauza lipsei planificării unor măsurilor de contingență la nivelul Uniunii și a lipsei de claritate cu privire la autoritatea națională care trebuia să fie contactată pentru a găsi soluții rapide la impactul crizei asupra pieței interne. În plus, a devenit clar că măsurile restrictive necoordonate luate de statele membre urmau să agraveze și mai mult impactul crizei asupra pieței interne. A reieșit că sunt necesare acorduri între statele membre și instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii în ceea ce privește planificarea măsurilor de contingență, coordonarea la nivel tehnic, cooperarea și schimbul de informații. În plus, a devenit clar că lipsa de coordonare efectivă între statele membre a exacerbat deficitul de bunuri, creând mai multe obstacole în calea liberei circulații a serviciilor și persoanelor.
(5) Organizațiile reprezentative ale operatorilor economici au susținut că operatorii economici nu dispuneau de suficiente informații cu privire la restricțiile în calea liberei circulații sau măsurile de răspuns în situații de criză luate de statele membre în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19. Acest lucru s-a datorat, printre altele, lipsei de transparență din partea autorităților statelor membre, a faptului că operatorii economici nu au știut de unde să obțină astfel de informații, constrângerilor lingvistice și a sarcinii administrative pe care o implică solicitarea repetată de informații în toate statele membre, în special într-un mediu de reglementare aflat în continuă schimbare. Această lipsă de informații a împiedicat operatorii economici să ia decizii comerciale în cunoștință de cauză cu privire la măsura în care și-ar putea exercita dreptul la liberă circulație sau și-ar putea continua operațiunile comerciale transfrontaliere pe perioada crizei. Este necesar să se îmbunătățească disponibilitatea informațiilor legate de restricțiile privind libera circulație și măsurile de răspuns în situații de criză luate la nivel național și la nivelul Uniunii.
(6) În pofida lipsei inițiale de coordonare, normele pieței interne au jucat un rol esențial în eforturile de a atenua impactul negativ al crizei provocate de pandemia de COVID-19 și de a asigura o redresare rapidă a economiei Uniunii, și anume prin faptul că au evitat restricțiile naționale nejustificate și disproporționate cuprinse în răspunsurile unilaterale propuse de statele membre și au oferit un stimulent puternic pentru găsirea unor soluții comune, promovând astfel solidaritatea.
(7) Evenimentele legate de criza provocată de pandemia de COVID-19 au evidențiat necesitatea ca Uniunea să adopte o abordare coordonată și să fie mai bine pregătită pentru posibilele crize viitoare, în special având în vedere efectele continue ale schimbărilor climatice care provoacă dezastre naturale, precum și instabilitatea economică și geopolitică mondială. Alte crize care s-ar putea să necesite un răspuns mai rapid pentru a preveni barierele din calea liberei circulații pe piața internă și pentru a evita perturbările grave ale lanțurilor de aprovizionare care sunt indispensabile pentru menținerea activităților pe piața internă pot fi, de exemplu, incendiile forestiere, cutremurele sau atacurile cibernetice la scară largă. Faptul că astfel de crize constituie evenimente excepționale și bruște de natură și amploare extraordinare implică faptul că astfel de evenimente sunt în mod rezonabil neașteptate. Având în vedere faptul că nu se știe ce tip de crize ar putea să apară, producând efecte grave asupra pieței interne și a lanțurilor sale de aprovizionare în viitor, este necesar să se prevadă un instrument cu aplicabilitate în cazul unor crize foarte variate care au impact asupra pieței interne.
(8) Impactul unei crize asupra pieței interne poate împiedica funcționarea pieței interne în două moduri. Acesta poate crea obstacole în calea liberei circulații sau poate cauza perturbări ale lanțurilor de aprovizionare. Perturbările lanțurilor de aprovizionare pot exacerba deficitul de bunuri și servicii pe piața internă și pot stăvili producția, ceea ce duce la obstacole suplimentare în calea comerțului și la denaturarea concurenței între statele membre și operatorii privați, perturbând astfel buna funcționare a pieței interne. Perturbările lanțurilor de aprovizionare pot conduce, de asemenea, la apariția sau la apariția probabilă a unor măsuri naționale divergente pentru a aborda aceste probleme legate de lanțul de aprovizionare, conducând la activarea unui regim de urgență pe piața internă. Prezentul regulament ar trebui să abordeze aceste tipuri de impact asupra pieței interne și să introducă măsuri pentru a evita obstacolele în calea liberei circulații sau perturbările lanțului de aprovizionare care creează deficite de bunuri relevante în situații de criză sau servicii relevante în situații de criză.
(9) Pentru a evita o sarcină administrativă inutilă pentru statele membre, incidentele raportate prin intermediul alertelor ad-hoc de avertizare timpurie menționate în prezentul regulament ar trebui să fie definite astfel încât să excludă evenimentele care au o consecință previzibilă neglijabilă asupra liberei circulații a bunurilor, a serviciilor și a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, sau asupra lanțurilor de aprovizionare cu bunuri și servicii care sunt indispensabile pentru menținerea funcțiilor societale vitale sau a activităților economice pe piața internă.
(10) Pentru a se asigura că cadrul de măsuri prevăzut de prezentul regulament își poate exercita pe deplin efectul în contextul regimurilor de vigilență și de urgență pe piața internă, Comisia ar trebui să fie împuternicită să stabilească modalitățile detaliate pentru pregătirea pentru situații de criză, cooperarea, schimbul de informații și comunicarea în situații de criză. Aceste modalități detaliate, sub forma unui cadru de contingență, ar trebui să stabilească aspectele tehnice și operaționale specifice ale mecanismelor de schimb de informații între Comisie și statele membre. În plus, acesta ar trebui să stabilească modalități de coordonare operațională între Comisie și statele membre în ceea ce privește comunicarea în situații de criză. În acest context, ar trebui întocmit un inventar specific al tuturor autorităților competente din statele membre respective implicate în punerea în aplicare a cadrului prevăzut de prezentul regulament, pe baza informațiilor comunicate de statele membre. Acest inventar ar trebui să indice, în special, rolurile și responsabilitățile atribuite autorităților competente din statele lor membre respective în timpul regimurilor de vigilență și de urgență pe piața internă, în conformitate cu dreptul intern. Acordurile dintre Comisie și statele membre ar trebui să acopere, de asemenea, schimbul securizat de informații privind consultarea operatorilor economici și a partenerilor sociali cu privire la inițiativele și acțiunile lor respective de atenuare a efectelor unei potențiale crize și de răspuns la acestea.
(11) Măsurile stabilite în prezentul regulament ar trebui implementate în mod coerent, transparent, eficient, proporțional și în timp util, ținând seama în mod corespunzător de necesitatea de a menține funcțiile societale vitale, inclusiv securitatea publică, siguranța publică, ordinea publică sau sănătatea publică. Prezentul regulament nu ar trebui să afecteze competența statelor membre în ceea ce privește, de exemplu, politicile naționale de sănătate publică și nu ar trebui să aducă atingere responsabilității statelor membre de a proteja securitatea națională și competența acestora de a proteja alte funcții esențiale ale statului, printre care asigurarea integrității teritoriale a statului și menținerea legii și ordinii publice. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere aspectelor legate de securitatea și apărarea națională.
(12) Prezentul regulament prevede mijloacele necesare pentru a asigura, pe perioada unei crize, funcționarea continuă a pieței interne, a întreprinderilor care își desfășoară activitatea pe piața internă și a lanțurilor sale de aprovizionare strategice, inclusiv libera circulație a bunurilor, serviciilor și persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, și disponibilitatea bunurilor relevante în situații de criză sau a serviciilor relevante în situații de criză pentru cetățeni, întreprinderi și autoritățile publice. În plus, prezentul regulament stabilește un forum pentru acțiuni adecvate de coordonare, cooperare și schimb de informații. De asemenea, acesta prevede mijloacele pentru accesibilitatea și disponibilitatea în timp util a informațiilor necesare pentru un răspuns specific și un comportament adecvat pe piață din partea întreprinderilor și a cetățenilor pe perioada unei crize.
(13) Atunci când este posibil, prezentul regulament ar trebui să facă posibilă anticiparea evenimentelor și a crizelor, permițând Uniunii să continue să se bazeze pe analiza permanentă privind sectoarele de o importanță critică ale economiei pieței interne.
(14) Prin consolidarea rezilienței și a pregătirii industriei Uniunii în ceea ce privește materiile prime critice, Regulamentul (UE) 2024/1252 al Parlamentului European și al Consiliului (4) completează prezentul regulament, care permite Comisiei, în timpul unui regim de vigilență pe piața internă sau al unui regim de urgență pe piața internă, să activeze măsuri specifice atunci când apare o amenințare la adresa aprovizionării cu bunuri de importanță critică sau o perturbare a acesteia, inclusiv în ceea ce privește materiile prime critice.
(15) Prezentul regulament nu ar trebui să dubleze cadrul existent pentru medicamente, dispozitive medicale sau alte contramăsuri medicale în temeiul cadrului UE de securitate sanitară, care cuprinde Regulamentul (UE) 2022/123 (5), Regulamentul (UE) 2022/2370 (6) și Regulamentul (UE) 2022/2371 (7) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Regulamentul (UE) 2022/2372 al Consiliului (8) în ceea ce privește pregătirea pentru situații de criză și răspunsul la acestea în domeniul sănătății. Cadrul UE de securitate sanitară ar trebui să prevaleze asupra prezentului regulament în ceea ce privește perturbările lanțului de aprovizionare și deficitele de medicamente, dispozitive medicale sau alte contramăsuri medicale, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile cadrului respectiv. Prin urmare, medicamentele, dispozitivele medicale sau alte contramăsuri medicale în sensul Regulamentelor (UE) 2022/2371 și (UE) 2022/2372 ar trebui, atunci când au fost incluse pe lista adoptată în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2022/2372, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, cu excepția dispozițiilor referitoare la libera circulație a bunurilor, a serviciilor și a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, în timpul unei situații de urgență pe piața internă, în special a celor menite să restabilească și să faciliteze libera circulație.
(16) Prezentul regulament ar trebui să completeze mecanismele IPCR gestionate de Consiliu în temeiul Deciziei 2014/415/UE a Consiliului (9) în ceea ce privește rolul acestuia în impactul crizelor transsectoriale asupra pieței unice care necesită luarea de decizii legate de planificarea măsurilor de contingență și punerea în aplicare a măsurilor de vigilență și de urgență. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere mecanismelor IPCR gestionate de Consiliu în temeiul Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/1993 a Consiliului (10).
(17) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere mecanismului de protecție civilă al Uniunii (UCPM). Prezentul regulament ar trebui să completeze UCPM și ar trebui să vină în sprijinul acestuia, acolo unde este cazul, în ceea ce privește disponibilitatea bunurilor esențiale și libera circulație a lucrătorilor din domeniul protecției civile, inclusiv a echipamentelor acestora, pentru crizele care se înscriu în domeniul de aplicare al UCPM.
(18) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (11), inclusiv cadrului său general pentru introducerea temporară sau prelungirea controalelor la frontierele interne și sistemului de notificare pentru reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne.
(19) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (12) privind gestionarea crizelor, astfel cum se prevede la articolele 55-57 din regulamentul respectiv, pus în aplicare prin Decizia (UE) 2019/300 a Comisiei (13).
(20) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere mecanismului european de pregătire și răspuns în caz de criză în materie de securitate alimentară. Cu toate acestea, produsele alimentare ar trebui să fie reglementate de dispozițiile prezentului regulament privind libera circulație, inclusiv de cele referitoare la restricțiile privind dreptul la liberă circulație. Măsurile privind produsele alimentare pot fi, de asemenea, verificate prin prisma conformității acestora cu orice alte dispoziții relevante din dreptul Uniunii.
(21) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere capacității Comisiei de a iniția consultări sau de a coopera, în numele Uniunii, cu autoritățile competente ale țărilor din afara Uniunii, în conformitate cu dreptul Uniunii, acordând o atenție deosebită țărilor în curs de dezvoltare, în vederea găsirii de soluții de cooperare pentru a evita perturbările lanțurilor de aprovizionare, în conformitate cu obligațiile internaționale. Acest lucru poate presupune, după caz, coordonarea în cadrul forurilor internaționale relevante.
(22) Una dintre provocările identificate în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 a fost lipsa unei rețele pentru asigurarea pregătirii și a schimbului de informații între statele membre, pe de o parte, și între statele membre și Comisie, pe de altă parte. Prin urmare, realizarea obiectivelor urmărite de prezentul regulament ar trebui să fie sprijinită de un mecanism de guvernanță. La nivelul Uniunii, prezentul regulament ar trebui să instituie un Comitet pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă, alcătuit din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de Comisie, pentru a facilita cooperarea, schimbul de informații și punerea în aplicare fără probleme, eficace și armonizată a prezentului regulament. Comitetul pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă ar trebui să ofere consiliere și asistență Comisiei cu privire la chestiuni specifice, inclusiv punerea în aplicare consecventă a prezentului regulament, facilitarea cooperării între statele membre și ar trebui să analizeze și să discute subiecte relevante legate de crizele iminente sau în desfășurare.
(23) Comisia ar trebui să prezideze Comitetul pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă și să asigure secretariatul acestuia. Fiecare stat membru ar trebui să numească un reprezentant și un reprezentant supleant. Președintele ar trebui să invite un reprezentant al Parlamentului European în calitate de observator permanent. Pentru a primi consiliere pertinentă cu privire la activitățile Comitetului pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă și pentru a permite participarea corespunzătoare a experților, președintele ar trebui să poată invita experți să participe, în calitate de observatori, la lucrările Comitetului pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă și să participe ad-hoc la anumite reuniuni, în cazul în care participarea lor este oportună având în vedere ordinea de zi a reuniunii. În vederea asigurării unui răspuns coerent și coordonat al Uniunii la diverse crize care ar putea avea un impact asupra funcționării pieței interne, președintele ar trebui, de asemenea, să invite reprezentanți ai altor organisme relevante în situații de criză de la nivelul Uniunii în calitate de observatori la reuniunile relevante ale Comitetului pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă. Pentru a promova cooperarea internațională, președintele ar trebui să invite reprezentanți ai organizațiilor internaționale și ai țărilor din afara Uniunii să participe la reuniunile relevante ale Comitetului pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă, în conformitate cu acordurile bilaterale sau internaționale corespunzătoare. Președintele ar trebui să poată invita observatori să contribuie la discuții cu expertiza, informațiile și cunoștințele relevante, dar observatorii nu ar trebui să participe la formularea de avize, recomandări sau consiliere ale Comitetului pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă.
(24) Comitetul pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă ar trebui să aibă sarcini specifice în contextul cadrului de contingență al regimului de vigilență pe piața internă și al regimului de urgență pe piața internă. Printre aceste sarcini se numără schimbul de opinii și furnizarea de consiliere Comisiei în ceea ce privește evaluarea criteriilor care trebuie să fie luate în considerare la activarea diferitelor regimuri, precum și în ceea ce privește evaluarea îndeplinirii condițiilor prealabile specifice pentru punerea în aplicare a unor măsuri concrete de răspuns. Comisia ar trebui să țină cont în cea mai mare măsură de avizele, recomandările sau rapoartele adoptate de Comitetul pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă.
(25) În interesul garantării confidențialității informațiilor primite în temeiul prezentului regulament, Comitetul pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă este încurajat să prevadă în regulamentul său de procedură că membrii și observatorii săi nu pot să divulge secrete comerciale și de afaceri și alte informații sensibile și confidențiale obținute sau generate în aplicarea prezentului regulament și trebuie să respecte obligații privind secretul profesional echivalente cu cele aplicabile membrilor personalului Comisiei.
(26) Pentru a asigura o mai mare transparență, responsabilitate și coordonare, în special în perioade de criză, comisia competentă a Parlamentului European ar trebui să-l poată invita pe președintele Comitetului pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă să se prezinte în fața comisiei respective. Parlamentul European ar trebui să fie informat cât mai curând posibil cu privire la orice act de punere în aplicare al Consiliului propus sau adoptat. Comisia ar trebui să ia în considerare elementele care decurg din opiniile exprimate în cadrul dialogului privind situația de urgență și reziliența purtat în temeiul prezentului regulament, inclusiv rezoluțiile corespunzătoare ale Parlamentului European.
(27) În plus, pentru a îmbunătăți implicarea principalelor părți interesate, în special a reprezentanților operatorilor economici, a partenerilor sociali, a cercetătorilor și a societății civile, Comisia ar trebui să creeze o platformă a părților interesate pentru a facilita și a încuraja răspunsul voluntar la situațiile de urgență de pe piața internă.
(28) Pentru a asigura coordonarea eficace și schimbul de informații în contextul cadrului de contingență, precum și în contextul regimurilor de vigilență și de urgență pe piața internă, statele membre ar trebui să desemneze un birou central de legătură responsabil cu contactul cu biroul de legătură la nivelul Uniunii desemnat de Comisie și cu birourile centrale de legătură ale altor state membre. Birourile centrale de legătură ar trebui să funcționeze ca punct focal în ceea ce privește contactele cu autoritățile competente relevante din statele membre, compilând informații de la autoritățile respective, inclusiv, după caz, autorități de la nivel regional și local. Birourile centrale de legătură ar trebui, de asemenea, să fie responsabile de coordonare și schimbul de informații. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să desemneze o autoritate care există deja ca birou central de legătură. Aceste birouri de legătură ar trebui să transmită totodată punctelor unice de contact din statele membre toate informațiile relevante în situații de criză, în timp real, dacă este posibil.
(29) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere posibilității Comisiei de a evalua oportunitatea impunerii de restricții la exportul de mărfuri în conformitate cu drepturile și obligațiile internaționale ale Uniunii în temeiul Regulamentului (UE) 2015/479 al Parlamentului European și al Consiliului (14).
(30) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere măsurilor luate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (15).
(31) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere Directivei (UE) 2022/2557 a Parlamentului European și a Consiliului (16), care prevede norme minime armonizate pentru a se asigura că serviciile esențiale pentru menținerea funcțiilor societale sau a activităților economice vitale sunt furnizate în mod neobstrucționat pe piața internă, pentru a spori reziliența entităților critice care furnizează astfel de servicii și pentru a îmbunătăți cooperarea transfrontalieră dintre autoritățile competente.
(32) Pentru a fi mai bine pregătiți și mai rezilienți în timpul potențialelor crize viitoare care ar putea avea un impact negativ grav asupra liberei circulații a bunurilor, a serviciilor și a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, sau ar putea cauza perturbări ale lanțurilor de aprovizionare cu bunuri și servicii de pe piața internă, Comisia ar trebui să încurajeze și să faciliteze elaborarea de protocoale voluntare pentru situații de criză de către operatorii economici. Operatorii economici ar trebui să aibă în continuare libertatea de a decide dacă să participe la astfel de protocoale voluntare pentru situații de criză. Participarea la astfel de protocoale voluntare pentru situații de criză nu ar trebui să genereze o sarcină administrativă disproporționată. Protocoalele voluntare pentru situații de criză ar trebui să stabilească parametrii specifici ai perturbărilor preconizate, precum și o alocare a rolurilor specifice ale fiecărui participant, o descriere a mecanismelor de activare a unor astfel de protocoale și a acțiunilor asociate. Părțile interesate, inclusiv autoritățile statelor membre, organele, oficiile și agențiile Uniunii și organizațiile societății civile sau alte organizații relevante pot fi, de asemenea, implicate în elaborarea unor astfel de protocoale voluntare pentru situații de criză. Pentru a determina parametrii perturbărilor care trebuie luate în considerare, operatorii economici ar trebui să se poată baza pe experiențele lor anterioare în ceea ce privește restricțiile privind libera circulație și perturbările lanțului de aprovizionare cauzate de diferite crize.
(33) Pentru a valorifica experiența crizelor din trecut, Comisia ar trebui să elaboreze și să pună la dispoziție programe și materiale de formare pentru părțile interesate din sectorul public și privat, inclusiv pentru operatorii economici. Participarea la astfel de programe de formare și la simulări ar trebui să rămână voluntară.
(34) Ca parte a pregătirii pentru situații de criză, prezentul regulament ar trebui să permită anticiparea evenimentelor și a crizelor pentru care ar fi posibil să se efectueze teste de rezistență și simulări, pe baza analizei continue a sectoarelor de importanță critică ale economiei pieței interne și pe baza muncii continue de analiză prospectivă a Uniunii. În special, Comisia ar trebui să elaboreze scenarii și parametri în anumite sectoare care să surprindă riscurile specifice asociate unei crize. Pentru a asigura pregătirea pentru situații de criză a tuturor actorilor, este necesar să se stabilească norme privind testele de rezistență, care ar trebui efectuate cel puțin o dată la doi ani. În acest context, Comisia ar trebui să faciliteze și să încurajeze elaborarea de strategii de pregătire pentru situații de urgență, inclusiv strategii pentru comunicarea în situații de criză și schimbul de informații cu privire la restricțiile aplicabile în circumstanțe dificile. Identificarea sectoarelor țintă specifice ar trebui să se bazeze pe instrumentele existente bazate pe indicatori care monitorizează dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare în Uniune în vederea identificării potențialelor dificultăți, ținând seama de criterii specifice relevante, cum ar fi fluxurile comerciale, cererea și oferta, concentrarea ofertei, producția și capacitățile de producție la nivelul Uniunii și la nivel mondial în diferite etape ale lanțului valoric, precum și interdependențele dintre operatorii economici.
(35) Ar trebui să fie posibil să se facă schimb de informații referitoare la alertele ad-hoc de avertizare timpurie prin intermediul rețelei create între birourile centrale de legătură ale statelor membre și biroul de legătură la nivelul Uniunii. Astfel de alerte ad-hoc de avertizare timpurie ar trebui să fie notificate Comisiei în cazul unor incidente semnificative, pentru a permite Uniunii să urmărească mai bine evoluția unei crize potențiale, iminente sau în curs, asigurând astfel un nivel mai bun de pregătire în cazul apariției sau evoluției crizei.
(36) Pentru a ține seama de natura excepțională și de posibilele consecințe profunde asupra funcționării pieței interne în timpul regimului de vigilență pe piața internă sau al regimului de urgență pe piața internă, în mod excepțional, ar trebui să fie conferite competențe de executare Consiliului pentru activarea regimului de vigilență pe piața internă sau al regimului de urgență pe piața internă în temeiul articolului 291 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Actul de punere în aplicare al Consiliului pentru activarea regimului de vigilență pe piața internă ar trebui să conțină elemente care sunt intrinsec legate de evaluarea îndeplinirii condițiilor prealabile care justifică activarea, și anume o evaluare a impactului potențial al crizei relevante asupra liberei circulații a bunurilor, a serviciilor și a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, pe piața internă și asupra lanțurilor sale de aprovizionare, o listă a bunurilor și serviciilor de importanță critică care sunt indispensabile pentru menținerea funcțiilor societale sau a activităților economice vitale pe piața internă și măsurile de vigilență care trebuie să fie luate. În plus, în cazul în care activarea regimului de urgență pe piața internă necesită, de asemenea, adoptarea unei liste a bunurilor relevante în situații de criză sau a serviciilor relevante în situații de criză, sau a ambelor, lista respectivă ar trebui să fie adoptată în același timp cu activarea regimului de urgență pe piața internă și, prin urmare, ar trebui să fie legată în mod intrinsec de activarea respectivă. Din acest motiv, ar trebui să fie conferite competențe de executare Consiliului pentru adoptarea listei respective de bunuri relevante în situații de criză sau servicii relevante în situații de criză și a oricărei actualizări a acesteia. Ar trebui să fie posibilă extinderea regimului de vigilență pe piața internă sau a regimului de urgență pe piața internă printr-un act de punere în aplicare al Consiliului la propunerea Comisiei. Dacă se dovedește că nu este necesar ca niciunul dintre regimuri să fie activ, atunci regimul respectiv ar trebui să fie dezactivat.
(37) Pentru a se asigura că Comitetul pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă primește informații adecvate cu privire la o potențială situație de urgență pe piața internă, este necesar să se prevadă monitorizarea. O astfel de monitorizare ar trebui să vizeze lanțurile de aprovizionare cu bunuri și servicii de importanță critică pentru care a fost activat regimul de vigilență pe piața internă și libera circulație a persoanelor implicate în producția și furnizarea unor astfel de bunuri și servicii. Monitorizarea lanțurilor de aprovizionare cu bunuri și servicii de importanță critică ar trebui să fie efectuată de autoritățile competente ale statelor membre pe baza cererilor de furnizare voluntară de informații cu privire la factorii care afectează disponibilitatea bunurilor și a serviciilor selectate de importanță critică, cum ar fi capacitatea de producție, disponibilitatea forței de muncă necesare, stocurile, limitările furnizorilor, posibilitățile de diversificare și substituire, condițiile de cerere și blocajele. Cererea de furnizare voluntară de informații în contextul unei astfel de monitorizări ar trebui să fie adresată tuturor actorilor de-a lungul lanțului de aprovizionare relevant cu bunuri și servicii de importanță critică și altor părți interesate stabilite pe teritoriul statelor membre. Colectarea de informații cu privire la perturbările liberei circulații de la operatorii economici relevanți de-a lungul lanțurilor de aprovizionare cu bunuri și servicii de importanță critică este deosebit de importantă, deoarece lipsa unei forțe de muncă adecvate este una dintre cauzele predominante ale perturbărilor lanțurilor de aprovizionare. Monitorizarea de către autoritățile statelor membre a perturbărilor liberei circulații a persoanelor implicate în producția și furnizarea de bunuri și servicii ar trebui să fie înțeleasă în sens larg, incluzând lucrătorii, prestatorii de servicii, reprezentanții întreprinderilor și alte persoane implicate în cercetare, dezvoltare și introducerea bunurilor pe piață. Autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să furnizeze Comisiei și Comitetului pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă informațiile colectate prin intermediul birourilor centrale de legătură. Aceste informații ar trebui să-i permită Comitetului pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă să consilieze Comisia cu privire la necesitatea activării regimului de urgență pe piața internă.
(38) Pentru măsurile naționale care nu sunt armonizate în temeiul prezentului regulament și care afectează, atunci când sunt adoptate și aplicate ca răspuns la o situație de urgență pe piața internă, libera circulație a mărfurilor sau a persoanelor sau libertatea de a presta servicii în timpul situațiilor de urgență pe piața internă, statele membre ar trebui să se asigure că astfel de măsuri respectă pe deplin TFUE și alte dispoziții ale dreptului Uniunii, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (17) și Directivele 2004/38/CE (18), 2005/36/CE (19), 2006/123/CE (20) și (UE) 2015/1535 (21) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Dacă statele membre adoptă astfel de măsuri, acestea ar trebui să fie justificate și să respecte principiile proporționalității și nediscriminării în conformitate cu dreptul Uniunii. În plus, în conformitate cu aceste principii, astfel de măsuri nu ar trebui să creeze o sarcină administrativă inutilă, iar statele membre ar trebui să ia toate măsurile posibile pentru a limita orice sarcină administrativă cauzată de măsurile adoptate ca răspuns la o situație de urgență pe piața internă. În plus, orice astfel de măsuri ar trebui să țină seama în mod adecvat de situația regiunilor frontaliere și a regiunilor ultraperiferice, în special în ceea ce privește lucrătorii transfrontalieri. Statele membre ar trebui să elimine măsurile luate pentru a răspunde unei situații de urgență pe piața internă care restricționează libera circulație de îndată ce acestea nu mai sunt necesare. În general, măsurile naționale de restricționare a liberei circulații care nu sunt armonizate în temeiul prezentului regulament nu ar mai fi, în principiu, justificate sau proporționale atunci când regimul de urgență pe piața internă este dezactivat și, prin urmare, ar trebui să fie eliminate.
(39) Prezentul regulament nu ar trebui interpretat în sensul că autorizează sau justifică restricții privind libera circulație a mărfurilor, a serviciilor și a persoanelor care contravin TFUE sau altor dispoziții ale dreptului Uniunii. De exemplu, faptul că unele restricții sunt interzise în mod explicit în timpul unui regim de urgență pe piața internă nu ar trebui interpretat ca justificând astfel de restricții în afara regimului respectiv sau ca justificând alte posibile restricții incompatibile cu dreptul Uniunii care nu sunt interzise în mod explicit de prezentul regulament.
(40) Articolul 21 din TFUE prevede dreptul de liberă circulație și de ședere al cetățenilor Uniunii pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute de tratate, precum și a dispozițiilor adoptate în vederea aplicării acestora. Condițiile și limitările detaliate în ceea ce privește acest drept sunt prevăzute în Directiva 2004/38/CE. Directiva respectivă stabilește principiile generale aplicabile limitărilor respective și motivele care pot fi invocate pentru a justifica astfel de măsuri. Aceste motive țin de ordinea publică, de siguranța publică sau de sănătatea publică. În acest context, restricțiile privind libertatea de circulație pot fi justificate dacă sunt proporționale și nediscriminatorii. Prezentul regulament nu are scopul de a prevedea motive suplimentare pentru limitarea dreptului la liberă circulație a persoanelor în afara celor prevăzute în capitolul VI din Directiva 2004/38/CE.
(41) Măsurile care facilitează libera circulație a persoanelor și orice alte măsuri care afectează libera circulație a persoanelor prevăzute în prezentul regulament se bazează pe articolul 21 din TFUE și completează Directiva 2004/38/CE pe perioada situațiilor de urgență pe piața unică. Astfel de măsuri nu ar trebui să conducă la autorizarea sau justificarea unor restricții privind libera circulație care contravin tratatelor sau altor acte din dreptul Uniunii.
(42) Articolul 45 din TFUE prevede dreptul la libera circulație a lucrătorilor, sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute de tratate și a dispozițiilor adoptate în vederea aplicării acestora. Articolul 46 din TFUE constituie temeiul juridic pentru adoptarea măsurilor necesare în vederea realizării liberei circulații a lucrătorilor, astfel cum este definită la articolul 45 din TFUE. Prezentul regulament conține dispoziții care completează măsurile existente, pentru a întări și mai mult libera circulație a persoanelor, a mări transparența și a oferi asistență administrativă pe perioada situațiilor de urgență pe piața internă. Printre aceste măsuri se numără înființarea și punerea la dispoziție a unor puncte unice de contact pentru lucrători și reprezentanții acestora în statele membre și la nivelul Uniunii pe perioada regimurilor de vigilență și de urgență pe piața internă în conformitate cu prezentul regulament.
(43) Este oportun să se interzică anumite măsuri naționale care restricționează libera circulație sau libertatea de a presta servicii și care nu ar trebui impuse în timpul unei situații de urgență pe piața internă sau ca răspuns la aceasta, deoarece sunt vădit disproporționate. Prin urmare, orice astfel de măsuri luate de statele membre ar trebui să fie evaluate în lumina acestor dispoziții de armonizare, și nu a TFUE sau a altor acte din dreptul Uniunii.
(44) În special, statele membre ar trebui să se abțină de la introducerea unor măsuri care constituie discriminare pe baza cetățeniei sau, în cazul societăților comerciale, pe baza locului unde se află sediul social, administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității.
(45) Statele membre ar trebui să se abțină de la introducerea unor măsuri care îi împiedică pe beneficiarii dreptului la liberă circulație să se întoarcă în statul lor membru de reședință în cazul în care se află într-un alt stat membru la izbucnirea unei crize.
(46) Statele membre ar trebui să se abțină de la adoptarea unor măsuri care să împiedice beneficiarii dreptului la liberă circulație să călătorească în alte state membre din motive imperative legate de familie, atunci când o astfel de călătorie rămâne permisă pe teritoriul statului membru care adoptă măsura în aceleași circumstanțe.
(47) Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să le permită resortisanților și rezidenților lor să se întoarcă pe teritoriul lor în timpul situațiilor de urgență de pe piața internă. Pentru a facilita astfel de călătorii, alte state membre ar trebui să le permită acestor resortisanți și rezidenți să iasă de pe teritoriul lor pentru a călători în statul membru de cetățenie sau de reședință sau să tranziteze teritoriul lor pentru a ajunge în statul membru de cetățenie sau de reședință.
(48) Restricțiile privind libera circulație, inclusiv sub formă de cerințe și proceduri administrative, cum ar fi procedurile de declarare, înregistrare sau autorizare, sunt interzise, cu excepția cazului în care acestea respectă dreptul Uniunii. Atunci când au fost adoptate cerințe și proceduri administrative justificate și proporționale în conformitate cu dreptul Uniunii, statele membre ar trebui, în timpul unei situații de urgență pe piața internă, să acorde prioritate facilitării respectării acestor cerințe și prelucrării unor astfel de proceduri pentru persoanele implicate în producția sau furnizarea de bunuri relevante în situații de criză sau de servicii relevante în situații de criză. În acest scop și atunci când acest lucru este necesar pentru a facilita libera circulație a unor astfel de furnizori sau a anumitor categorii de furnizori, Comisia ar trebui să instituie mecanisme, inclusiv instrumente și modele digitale.
(49) Prezentul regulament stabilește obligații în vederea asigurării transparenței în ceea ce privește măsurile naționale adoptate în timpul unui regim de urgență pe piața internă care restricționează dreptul la libera circulație a persoanelor. Orice astfel de restricții ar trebui să respecte dreptul Uniunii, în special Directiva 2004/38/CE. Aceste obligații nu ar trebui să aducă atingere niciunei obligații existente de informare sau de notificare care continuă să se aplice. Libera circulație a persoanelor este de o importanță capitală pentru buna funcționare a pieței interne. Experiența dobândită în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19 arată că restricționarea acestui drept la liberă circulație poate avea efecte de propagare asupra tuturor celorlalte libertăți fundamentale. Lipsa de informații cu privire la restricțiile legate de criză privind libera circulație a persoanelor poate cauza dificultăți suplimentare cetățenilor și operatorilor economici din Uniune în gestionarea activităților lor în timpul unei crize. În prezent, nu există un sistem de transparență aplicabil care să ofere cetățenilor și operatorilor economici din Uniune informații în legătură cu restricțiile privind libera circulație a persoanelor. Statele membre ar trebui să comunice Comisiei și celorlalte state membre textul dispozițiilor legislative sau de reglementare naționale care introduc restricții privind exercitarea dreptului la liberă circulație al persoanelor ca răspuns la o criză, precum și modificările acestora, fără întârziere după adoptarea lor. Textul respectiv ar trebui să fie însoțit de motivele care stau la baza acestor măsuri, inclusiv de motivele care demonstrează că măsurile sunt justificate și proporționale, precum și de orice date științifice sau de altă natură care stau la baza adoptării lor, de domeniul de aplicare al acestor măsuri, de datele adoptării și aplicării și durata măsurilor respective. Pentru a se asigura că cetățenii Uniunii și operatorii economici pot obține informații fiabile legate de restricțiile privind libera circulație, statele membre ar trebui să furnizeze publicului informații clare, cuprinzătoare și în timp util care să explice astfel de măsuri, în special domeniul de aplicare, data adoptării și aplicării și durata acestora, cât mai curând posibil. Informațiile respective ar trebui să fie furnizate și Comisiei. Pe această bază, Comisia ar trebui să publice informațiile relevante pe un site web dedicat, disponibil în toate limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii.
(50) Pentru a se asigura că măsurile specifice privind situațiile de urgență de pe piața internă prevăzute în prezentul regulament sunt utilizate numai în cazul în care acest lucru este indispensabil pentru a răspunde unei anumite situații de urgență pe piața internă, aceste măsuri ar trebui să necesite activarea prin intermediul unor acte de punere în aplicare ale Comisiei, care să indice motivele acestei activări și bunurile relevante în situații de criză sau serviciile relevante în situații de criză cărora li se aplică măsurile.
(51) În plus, pentru a asigura proporționalitatea actelor de punere în aplicare respective și respectarea corespunzătoare a rolului operatorilor economici în gestionarea crizelor, Comisia ar trebui să recurgă la activarea măsurilor de răspuns în situații de urgență numai după activarea unui regim de urgență pe piața internă de către Consiliu și în cazul în care operatorii economici nu sunt în măsură să ofere o soluție în mod voluntar și într-un termen rezonabil (denumită în continuare „activarea dublă”). Necesitatea activării măsurilor de răspuns în situații de urgență pe piața internă ar trebui să fie justificată în fiecare astfel de act de punere în aplicare și în legătură cu toate aspectele specifice ale unei crize.
(52) Pentru a permite evaluări precise ale gradului în care introducerea unor măsuri specifice de răspuns în situații de urgență pe piața internă ar permite reducerea deficitelor grave de bunuri relevante în situații de criză sau servicii relevante în situații de criză sau a amenințării iminente de producere a acestora într-o situație de urgență pe piața internă, Comisia ar trebui să poată solicita informații de la operatorii economici relevanți din lanțurile de aprovizionare cu bunuri și servicii relevante în situații de criză. Astfel de solicitări de informații ar trebui, după caz, să vizeze: capacitățile de producție și stocurile de bunuri relevante în situații de criză în instalațiile de producție situate atât în Uniune, cât și în țările din afara Uniunii în care operatorii economici respectivi își desfășoară activitatea, cu care au contracte sau de la care achiziționează produse; calendarul sau o estimare a producției preconizate pentru următoarele trei luni pentru fiecare instalație de producție situată în Uniune și în țările din afara Uniunii în care operatorii economici respectivi își desfășoară activitatea sau cu care au contracte; și detalii privind orice perturbări sau deficite relevante ale lanțurilor de aprovizionare. Pentru a asigura implicarea deplină a statului membru în care operatorul economic își are instalația de producție, Comisia ar trebui să transmită fără întârziere o copie a cererii de informații statului membru respectiv și, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru respectiv solicită acest lucru, Comisia ar trebui să comunice statului membru respectiv, prin mijloace securizate, informațiile pe care le-a obținut.
(53) Cererile de informații adresate operatorilor economici ar trebui să fie utilizate de Comisie numai în cazul în care informațiile necesare pentru a răspunde în mod adecvat situației de urgență pe piața internă, cum ar fi informațiile necesare pentru achiziții publice de către Comisie în numele sau în contul statelor membre sau estimarea capacităților de producție ale producătorilor de bunuri relevante în situații de criză ale căror lanțuri de aprovizionare au fost perturbate, nu sunt încă la dispoziția Comisiei și nu pot fi obținute din surse aflate la dispoziția publicului sau din informațiile furnizate în mod voluntar. Atunci când formulează o cerere de informații prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia ar trebui să se asigure că beneficiul pentru interesul public prevalează asupra posibilelor inconveniente pe care operatorii economici în cauză le pot suporta. Comisia ar trebui să ia în considerare sarcina pe care o astfel de solicitare de informații ar putea să o reprezinte, în special pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), și ar trebui să stabilească termenul de răspuns în consecință. Atunci când prelucrarea unei cereri de informații de către un operator economic are potențialul de a-i perturba în mod semnificativ operațiunile, operatorului economic respectiv ar trebui să i se permită să refuze furnizarea informațiilor solicitate. Operatorul economic ar trebui să fie obligat să furnizeze Comisiei motivele refuzului de a oferi informațiile solicitate. Astfel de motive ar trebui să includă, în special, riscul răspunderii pentru încălcarea obligațiilor contractuale de nedivulgare bazate pe contracte reglementate de legislația unei țări din afara Uniunii sau riscul de a divulga informații referitoare la securitatea națională în cazul bunurilor cu posibile utilizări în contextul securității naționale, care ar putea include rezerve naționale.
(54) Termenul maxim pentru ca un operator economic să răspundă la o solicitare de informații ar trebui să fie de 20 de zile lucrătoare. Termenul individual specific ar trebui să fie stabilit de la caz la caz și ar putea, în anumite circumstanțe, să fie mai scurt. Operatorului economic ar trebui să i se permită să solicite o singură prelungire a termenului care, sub rezerva acordului explicit al Comisiei, ar putea duce la prelungirea termenul general la peste 20 de zile lucrătoare. Ar trebui să se prevadă ca orice cerere de prelungire a termenului de către operatorul economic să fie prezentată Comisiei în conformitate cu modalitățile de comunicare specificate în decizia individuală. De asemenea, ar trebui să se prevadă că, până la răspunsul Comisiei la cererea de prelungire, termenul inițial este considerat pe deplin aplicabil.
(55) Activarea regimului de urgență pe piața internă, atunci când este necesar, ar trebui, de asemenea, să permită să se declanșeze aplicarea anumitor proceduri de răspuns în situații de criză care să introducă ajustări ale normelor care reglementează proiectarea, fabricarea, evaluarea conformității și introducerea pe piață a mărfurilor care fac obiectul normelor armonizate ale Uniunii, precum și ale anumitor norme care reglementează mărfurile care fac obiectul cadrului general al Uniunii privind siguranța produselor. Procedurile de răspuns respective în situații de criză ar trebui să permită introducerea rapidă pe piață, în situații de urgență, a produselor desemnate drept bunuri relevante în situații de criză. În cazul produselor armonizate, organismele de evaluare a conformității ar trebui să evalueze cu prioritate conformitatea bunurilor relevante în situații de criză față de orice alte cereri în curs pentru alte produse. În cazurile în care există întârzieri nejustificate în procedurile de evaluare a conformității bunurilor relevante în situații de criză, autoritățile competente din statele membre ar trebui să poată emite autorizații de introducere pe piața respectivă a unor astfel de bunuri care nu au făcut obiectul procedurilor aplicabile de evaluare a conformității, cu condiția să se respecte cerințele aplicabile privind siguranța. Astfel de autorizații ar trebui să fie valabile numai pe teritoriul statului membru emitent până la extinderea valabilității lor la teritoriul Uniunii prin intermediul unui act de punere în aplicare al Comisiei. Valabilitatea unor astfel de autorizații care derogă de la procedurile de evaluare a conformității ar trebui să fie limitată la durata regimului de urgență pe piața internă. În plus, pentru a facilita creșterea ofertei de bunuri armonizate și nearmonizate relevante în situații de criză, ar trebui să fie introduse anumite flexibilități în ceea ce privește mecanismele prezumției de conformitate și, respectiv, ale prezumției de conformitate cu cerința generală privind siguranța. În contextul unei situații de urgență pe piața internă, producătorii de bunuri relevante în situații de criză ar trebui să se poată baza, de asemenea, pe standarde naționale și internaționale care oferă un nivel de protecție echivalent cu standardele europene ale căror trimiteri au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Numai în ceea ce privește bunurile armonizate relevante pentru situații de criză, în cazurile în care nu există standarde europene armonizate sau respectarea lor devine excesiv de dificilă din cauza perturbărilor de pe piața internă, Comisia ar trebui să poată emite specificații comune care oferă o prezumție de conformitate pentru a pune la dispoziția producătorilor soluții tehnice gata de utilizare.
(56) Introducerea acestor ajustări relevante în situații de criză ale normelor sectoriale relevante ale Uniunii presupune ajustări specifice ale următoarelor 16 acte: Directivele 2000/14/CE (22), 2006/42/CE (23), 2010/35/UE (24), 2014/29/UE (25), 2014/30/UE (26), 2014/33/UE (27), 2014/34/UE (28), 2014/35/UE (29), 2014/53/UE (30) și 2014/68/UE (31) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Regulamentele (UE) 2016/424 (32), (UE) 2016/425 (33), (UE) 2016/426 (34), (UE) nr. 305/2011 (35), (UE) 2023/988 (36) și (UE) 2023/1230 (37) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Modificările care stabilesc proceduri de urgență în fiecare dintre actele respective ar trebui să devină aplicabile numai atunci când sunt activate în mod specific. Activarea procedurilor de urgență în temeiul fiecărui act în parte ar trebui să fie condiționată de activarea regimului de urgență pe piața internă și ar trebui să se limiteze la produsele desemnate ca bunuri relevante în situații de criză și limitată în timp la durata regimului de urgență pe piața internă.
(57) În cazurile în care există riscuri substanțiale privind funcționarea pieței interne sau în cazul unor deficite grave și persistente sau al unei cereri excepțional de mari de bunuri relevante în situații de criză, măsurile adoptate la nivelul Uniunii cu scopul de a asigura disponibilitatea bunurilor relevante în situații de criză, cum ar fi cererile prioritare, se pot dovedi indispensabile pentru asigurarea bunei funcționări a pieței interne și a lanțurilor sale de aprovizionare.
(58) Ca instrument de ultimă instanță pentru a asigura menținerea funcțiilor societale sau a activităților economice vitale pe piața internă în cazul în care producția sau furnizarea anumitor bunuri relevante în situații de criză nu a putut fi realizată prin alte măsuri, Comisia ar trebui să poată adresa cereri operatorilor economici stabiliți în Uniune de a produce sau de a furniza anumite bunuri relevante în situații de criză. Atunci când emite o cerere, Comisia ar trebui să țină seama de posibilul impact negativ asupra concurenței pe piața internă și de riscul de exacerbare a denaturărilor pieței. În plus, alegerea destinatarilor și a beneficiarilor cererilor nu ar trebui să fie discriminatorie.
(59) Cererea prioritară ar trebui să se bazeze pe date obiective, factuale, măsurabile și justificate. Astfel de cereri ar trebui să țină seama de interesele legitime ale operatorilor economici și de costurile și eforturile necesare pentru orice modificare a secvenței de producție. Cererea prioritară ar trebui să specifice în mod clar că alegerea de a accepta sau de a refuza cererea rămâne în întregime la latitudinea operatorului economic. În cazul în care operatorul economic alege să refuze cererea prioritară, operatorul economic este, de asemenea, liber să decidă dacă să furnizeze un refuz explicit și dacă să ofere o justificare atunci când informează Comisia cu privire la refuzul său.
(60) Atunci când este acceptată, obligația de a da curs cererii prioritare ar trebui să prevaleze asupra oricărei obligații de executare în temeiul dreptului privat sau public. Fiecare cerere prioritară ar trebui efectuată la un preț echitabil și rezonabil. Calculul unui astfel de preț ar trebui să fie posibil pe baza prețurilor medii de piață din ultimii ani, sub rezerva motivelor pentru orice creștere sau scădere, de exemplu luând în considerare inflația sau costurile de producție. Având în vedere importanța de a asigura bunuri relevante în situații de criză, care sunt indispensabile pentru menținerea funcțiilor societale sau a activităților economice vitale pe piața internă, respectarea obligației de a da curs unei cereri prioritare nu ar trebui să implice răspunderea față de terți pentru daunele care pot rezulta din orice încălcare a obligațiilor contractuale reglementate de legislația unui stat membru, în măsura în care încălcarea obligațiilor contractuale a fost necesară pentru respectarea priorității mandatate. Operatorilor economici care ar putea intra în domeniul de aplicare al unei cereri prioritare ar trebui să li se permită să prevadă, în condițiile contractelor lor comerciale, posibilele consecințe ale unei cereri prioritare. Fără a aduce atingere aplicării altor dispoziții, răspunderea pentru produsele cu defect, prevăzută în Directiva 85/374/CEE a Consiliului (38), nu ar trebui să fie afectată de această exonerare de răspundere.
(61) În cazul în care operatorul economic a acceptat în mod expres o cerere prioritară și Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în urma unei astfel de acceptări, operatorul economic ar trebui să respecte toate condițiile actului de punere în aplicare respectiv. Nerespectarea de către operatorul economic a condițiilor prevăzute în actul de punere în aplicare ar trebui să conducă la pierderea beneficiului unei exonerări de răspundere contractuală. În cazul în care neconformitatea este intenționată sau imputabilă unei neglijențe grave, operatorului economic i se poate impune, de asemenea, o amendă, sub rezerva principiului proporționalității. Nu ar trebui să fie posibil să li se impună amenzi operatorilor economici care nu au acceptat în mod expres o cerere prioritară.
(62) În cazul în care Comisia este informată de unul sau mai multe state membre cu privire la un deficit de bunuri și servicii relevante în situații de criză sau cu privire la un risc de deficit de bunuri și servicii relevante în situații de criză, Comisia ar trebui să poată recomanda statelor membre să ia măsuri menite să asigure creșterea rapidă a disponibilității bunurilor și serviciilor relevante în situații de criză. Comisia ar trebui să ia în considerare impactul măsurilor avute în vedere asupra operatorilor economici în cauză. Aceste recomandări pot include măsuri menite să faciliteze extinderea, reafectarea sau instituirea de noi capacități de producție pentru bunurile relevante în situații de criză sau de noi capacități legate de serviciile relevante în situații de criză, precum și măsuri menite să accelereze procedurile relevante și aplicabile în materie de aprobare, autorizare și înregistrare.
(63) În cazul în care Comisia este informată de unul sau mai multe state membre cu privire la deficitele de bunuri relevante în situații de criză sau servicii relevante în situații de criză, Comisia ar trebui să transmită informațiile respective tuturor autorităților competente ale statelor membre și să raționalizeze coordonarea răspunsului. În plus, pentru a asigura disponibilitatea anumitor bunuri în situații de criză sau servicii relevante în situații de criză pe durata unei situații de urgență pe piața internă și pentru a pune capăt situației de urgență pe piața internă, Comisia ar trebui să poată recomanda statelor membre să distribuie bunurile sau serviciile respective, ținând seama în mod corespunzător de principiile solidarității, necesității și proporționalității. Comisia ar trebui să contribuie la coordonarea distribuției respective.
(64) În plus față de posibilitatea de achiziții publice comune de către Comisie împreună cu unul sau mai multe state membre și astfel cum se prevede în Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 al Parlamentului European și al Consiliului (39) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”), unul sau mai multe state membre ar trebui, de asemenea, să poată solicita Comisiei să lanseze o achiziție publică în numele lor sau în contul lor pentru achiziționarea de bunuri și servicii de importanță critică sau de bunuri și servicii relevante în situații de criză, pentru a valorifica puterea de cumpărare și poziția de negociere a Comisiei pe perioada regimului de vigilență pe piața internă sau a regimului de urgență pe piața internă. O astfel de achiziție ar trebui să acopere achiziționarea de către autoritatea contractantă sau entitatea contractantă, prin intermediul unui contract, a unor lucrări, bunuri sau servicii relevante în situații de criză și achiziționarea sau închirierea de terenuri, clădiri sau alte bunuri imobile de la operatorii economici aleși de autoritatea contractantă sau entitatea contractantă respectivă pentru a răspunde la criză. Comisia ar trebui să fie în măsură să desfășoare procedura de achiziții relevante în numele statelor membre sau în contul acestora, pe baza unui acord între părți, sau să acționeze în calitate de comerciant angro, prin cumpărarea, stocarea și revânzarea de bunuri și servicii sau prin donarea de bunuri și servicii, inclusiv prin închirieri de terenuri, clădiri sau alte bunuri imobile, statelor membre participante sau organizațiilor partenere pe care le-a selectat.
(65) În timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 a devenit clar că Comisia ar trebui să fie în măsură să achiziționeze bunuri și servicii relevante în situații de criză împreună cu state membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) și cu țări din afara Uniunii, cum ar fi microstatele europene. Orice proceduri de achiziții publice comune lansate pentru achiziționarea de bunuri și servicii relevante în situații de criză sau de bunuri și servicii de importanță critică nu ar trebui să afecteze în mod negativ funcționarea pieței interne și nu ar trebui să constituie o discriminare sau o restricție a comerțului și nici nu ar trebui să provoace denaturarea concurenței sau să aibă vreun impact financiar direct asupra bugetului țărilor care nu participă la procedura comună de achiziții publice. De asemenea, este esențial să se asigure că statele membre își coordonează acțiunile cu sprijinul Comisiei și al Comitetului pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă înainte de a lansa proceduri de achiziții publice de bunuri și servicii relevante în situații de criză. În timpul fazei de contingență, statele membre ar trebui să instituie un sistem care să permită identificarea autorităților contractante și a entităților contractante care fac obiectul Directivelor 2014/24/UE (40) și 2014/25/UE (41) ale Parlamentului European și ale Consiliului care achiziționează bunuri și servicii relevante în situații de criză în timpul situațiilor de urgență. Statele membre ar trebui să se poată baza pe birourile centrale de legătură pentru colectarea și transmiterea de informații privind achizițiile publice în curs și preconizate de către autoritățile contractante și entitățile contractante de pe teritoriul lor în scopul respectării clauzei de coordonare în temeiul prezentului regulament.
(66) Acordul care reglementează achizițiile efectuate de Comisie în numele sau în contul unuia sau mai multor state membre sau achizițiile publice comune între Comisie și unul sau mai multe state membre ar trebui, după caz, să prevadă o clauză de exclusivitate, în temeiul căreia statele membre participante se angajează să nu achiziționeze bunurile relevante în situații de criză sau serviciile relevante în situații de criză în cauză prin alte canale și să nu desfășoare negocieri paralele. În cazul în care se prevede o astfel de clauză de exclusivitate, aceasta ar trebui să stipuleze că, în cazul în care statele membre au nevoi suplimentare în materie de achiziții publice și o astfel de achiziție nu subminează achizițiile publice comune în curs în numele sau în contul statelor membre, conform evaluării Comisiei, este posibil ca statele membre participante să își lanseze propria procedură de achiziții. În scopul achizițiilor publice comune, statele membre AELS și țările candidate pentru aderarea la Uniune, precum și Principatul Andorra, Principatul Monaco, Republica San Marino și Statul Cetății Vaticanului ar trebui considerate state membre participante în cazul în care decid să participe la achizițiile publice comune. Scopul clauzei de exclusivitate este de a se asigura că achizițiile publice comune în curs în numele sau în contul statelor membre nu sunt subminate. Achizițiile publice de minimis nu afectează astfel de achiziții și, prin urmare, autorităților contractante și entităților contractante ale statelor membre ar trebui să li se permită să lanseze o procedură de achiziții care se situează sub pragurile prevăzute de Directivele 2014/24/UE și 2014/25/UE. În plus, având în vedere că achizițiile de la un operator economic care nu participă la licitația în curs nu subminează achiziția în curs, clauza de exclusivitate prevăzută în prezentul regulament nu ar trebui să se aplice acelui tip de achiziție. În cazul în care un stat membru decide să participe la achiziții publice comune sau la achiziții publice în numele sau în contul statelor membre pentru achiziționarea de bunuri și servicii relevante în situații de criză, acesta ar trebui să poată utiliza birourile centrale de legătură prevăzute în prezentul regulament pentru a informa toate autoritățile contractante și entitățile contractante de pe teritoriul său cu privire la achiziția în curs care declanșează aplicarea clauzei de exclusivitate.
(67) Transparența este un principiu fundamental pentru succesul achizițiilor publice, care îmbunătățește concurența, mărește eficiența și creează condiții de concurență echitabile. Parlamentul European ar trebui să fie informat în legătură cu procedurile de achiziții publice comune în temeiul prezentului regulament și, la cerere, să i se acorde acces la contractele încheiate prin aceste proceduri, sub rezerva unei protecții adecvate a secretului și a protecției oricăror date cu caracter personal, a securității naționale a statelor membre și a informațiilor comerciale sensibile, inclusiv a secretelor comerciale.
(68) Este necesar să se ofere deținătorilor de informații garanții cu privire la faptul că informațiile pe care le-au furnizat ca urmare a aplicării prezentului regulament sunt prelucrate și utilizate cu respectarea principiilor necesității și proporționalității. Informațiile primite prin intermediul monitorizării, al cererilor de informații și al cererilor prioritare ar trebui, prin urmare, să fie utilizate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii și de personalul acestora, de autoritățile statelor membre și de personalul acestora sau de orice persoană, inclusiv de membrii și observatorii Comitetului pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă, numai în scopul pentru care respectivele informații au fost solicitate.
(69) Având în vedere că Comitetul pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă acționează în calitate de organism consultativ al Comisiei, acesta ar trebui să respecte principiile, standardele și normele Comisiei privind protecția informațiilor clasificate și a informațiilor sensibile neclasificate, inclusiv, printre altele, dispozițiile privind prelucrarea și stocarea acestor informații, astfel cum se prevede în Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 (42) și (UE, Euratom) 2015/444 (43) ale Comisiei. Membrii personalului Comisiei și al altor instituții și organe ale Uniunii care au acces la informații clasificate și la informații sensibile neclasificate legate de activitatea Comitetului pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă ar trebui să respecte cerințele de confidențialitate prevăzute la articolul 339 din TFUE, chiar și după încetarea atribuțiilor lor.
(70) În cazul în care activitățile care urmează să fie desfășurate în temeiul prezentului regulament presupun prelucrarea de date cu caracter personal, prelucrarea respectivă ar trebui să respecte legislația relevantă a Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal, și anume Regulamentele (UE) 2016/679 (44) și (UE) 2018/1725 (45) ale Parlamentului European și ale Consiliului.
(71) Trebuie să fie stabilite norme pentru instrumentele digitale pentru a preîntâmpina posibile situații de urgență viitoare în mod prompt și eficient pentru a garanta funcționarea continuă a pieței interne, libera circulație a bunurilor, a serviciilor și a persoanelor în perioade de criză și disponibilitatea bunurilor și a serviciilor relevante în situații de criză pentru cetățeni, întreprinderi și autorități publice. Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să stabilească norme pentru instrumentele digitale care să asigure că se acordă prioritate procedurilor de autorizare, înregistrare sau declarare și sunt accelerate, pentru a facilita libera circulație a persoanelor și transmiterea și schimbul securizat de informații. Comisia și statele membre ar trebui să își reutilizeze sau să își extindă, în măsura posibilului, instrumentele digitale existente. În cazul în care acest lucru nu este posibil, Comisia și statele membre ar trebui să instituie, dacă este necesar și justificat, noi instrumente digitale. Comisia ar trebui să stabilească aspectele tehnice ale unor astfel de instrumente sau infrastructuri prin intermediul unor acte de punere în aplicare.
(72) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește specificațiile cadrului de contingență privind pregătirea, cooperarea, schimbul de informații și comunicarea în situații de criză pentru regimurile de vigilență și de urgență pe piața internă. În plus, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește posibilitatea de a adopta măsuri de atenuare, și anume acorduri administrative, instrumente și modele digitale, facilitând libera circulație a persoanelor. De asemenea, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește activarea unor măsuri specifice de răspuns în caz de urgență în momentul unui regim de urgență pe piața internă, pentru a permite un răspuns rapid și coordonat. În plus, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește stabilirea aspectelor tehnice ale instrumentelor digitale specifice care sprijină obiectivele prezentului regulament. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (46).
(73) Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător, legate de efectele crizei asupra pieței interne, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență.
(74) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute cu precădere în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”). În special, acesta respectă dreptul la viață privată al operatorilor economici, consacrat la articolul 7 din Cartă, dreptul la protecția datelor prevăzut la articolul 8 din Cartă, libertatea de a desfășura o activitate comercială și libertatea contractuală, care sunt protejate prin articolul 16 din Cartă, dreptul de proprietate, protejat prin articolul 17 din Cartă, dreptul de negociere și de acțiune colectivă protejat de articolul 28 din Cartă, precum și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut la articolul 47 din Cartă.
(75) Prezentul regulament nu ar trebui să afecteze autonomia partenerilor sociali, astfel cum este recunoscută în TFUE.
(76) Prezentul regulament nu ar trebui interpretat ca afectând dreptul la protecția mediului, dreptul la negociere colectivă și dreptul de a întreprinde acțiuni colective în conformitate cu Carta, inclusiv dreptul lucrătorilor și al angajatorilor de a întreprinde acțiuni colective pentru a-și apăra interesele, inclusiv la grevă, și dreptul sau libertatea de a intra în grevă sau de a întreprinde alte acțiuni care intră sub incidența sistemelor specifice de relații de muncă din statele membre, în conformitate cu dreptul intern sau practicile naționale.
(77) Alte acte juridice ale Uniunii, cum ar fi cele care prevăd obligația operatorilor economici de a pune date la dispoziția organismelor din sectorul public, nu aduc atingere prezentului regulament. Prin urmare, în cazul în care alte acte juridice ale Uniunii conțin, de asemenea, dispoziții privind cererile de informații din partea Comisiei care au același scop ca cele prevăzute în prezentul regulament, după activarea regimului de urgență pe piața internă de către Consiliu, ar trebui să se aplice numai dispozițiile relevante din prezentul regulament referitoare la cererile de informații.
(78) Uniunea își menține angajamentul deplin față de solidaritatea internațională și sprijină ferm principiul potrivit căruia orice măsuri considerate a fi necesare luate în temeiul prezentului regulament, inclusiv cele necesare pentru prevenirea sau remedierea deficitelor critice, sunt puse în aplicare într-un mod specific, transparent, proporțional, temporar și conform cu obligațiile Organizației Mondiale a Comerțului.
(79) Cadrul Uniunii ar trebui să includă elemente interregionale pentru a stabili măsuri coerente, multisectoriale și transfrontaliere pentru a reacționa la situațiile de contingență, de vigilență și de urgență pe piața internă, ținând seama în special de resursele, capacitățile și vulnerabilitățile din regiunile învecinate, mai cu seamă din regiunile de frontieră.
(80) Comisia ar trebui să evalueze periodic funcționarea și eficacitatea prezentului regulament și să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului, care să includă o evaluare privind activitatea Comitetului pentru situații de urgență și reziliență pe piața internă, teste de rezistență, protocoale pentru cursurile de formare și situațiile de criză, criterii pentru activarea regimurilor de vigilență pe piața internă și de urgență pe piața internă, precum și utilizarea instrumentelor digitale. În plus, rapoartele respective ar trebui să fie prezentate în termen de patru luni de la dezactivarea regimului de vigilență pe piața internă sau a regimului de urgență pe piața internă, după caz. Rapoartele respective at trebui să includă o evaluare a măsurilor puse în aplicare în temeiul prezentului regulament în legătură cu criza care a determinat activarea regimului respectiv, în special cu privire la eficacitatea măsurilor în cauză. În rapoartele respective s-ar putea sugera eventuale îmbunătățiri, dacă acestea sunt necesare, iar rapoartele pot fi însoțite, după caz, de propuneri legislative corespunzătoare.
(81) Regulamentul (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (47) prevede un mecanism pentru discuții bilaterale și notificări privind obstacolele în calea funcționării pieței interne. Pentru a se evita dublarea normelor în cazul în care este activat regimul de urgență pe piața internă, regulamentul respectiv ar trebui modificat în consecință. Regulamentul (CE) nr. 2679/98 nu ar trebui să afecteze în niciun fel exercitarea drepturilor fundamentale, astfel cum sunt recunoscute la nivelul Uniunii și în statele membre, inclusiv dreptul sau libertatea de a face grevă sau de a întreprinde alte acțiuni specifice sistemelor de raporturi de muncă din statele membre, în conformitate cu dreptul intern sau practicile naționale. De asemenea, nu trebuie să fie afectat nici dreptul de a negocia, de a încheia contracte colective sau de a desfășura acțiuni colective, în conformitate cu dreptul sau practicile interne.
(82) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume asigurarea funcționării fără probleme și neîntrerupte a pieței interne prin instituirea unor măsuri de contingență, de vigilență și de urgență în întreaga piață internă pentru a facilita coordonarea măsurilor de răspuns în caz de criză, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv,