Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (text codificat) (Text cu relevanță pentru SEE)

Articolul 1

(1) În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții: (a) „produs” înseamnă orice produs fabricat industrial și orice produs agricol, inclusiv produsele de pescărie; (b) „serviciu” înseamnă orice serviciu al societății informaționale, adică orice serviciu prestat în mod normal în schimbul unei remunerații, la distanță, prin mijloace electronice și la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului. În sensul prezentei definiții: (i) „la distanță” înseamnă că serviciul este prestat fără ca părțile să fie prezente simultan; (ii) „prin mijloace electronice” înseamnă că serviciul este transmis inițial și primit la destinație prin intermediul echipamentului electronic pentru prelucrarea (inclusiv arhivarea digitală) și stocarea datelor și este transmis integral, transferat și recepționat prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice; (iii) „la solicitarea individuală a beneficiarului serviciilor” înseamnă că serviciul este prestat prin transmiterea datelor în urma solicitării individuale. În anexa I este prevăzută o listă orientativă a serviciilor care nu intră sub incidența prezentei definiții; (c) „specificație tehnică” înseamnă o specificație inclusă într-un document care stabilește caracteristicile unui produs, cum ar fi nivelurile de calitate, performanță, siguranță sau dimensiunile, inclusiv cerințele care se aplică produsului cu privire la numele sub care acesta este comercializat, terminologia, simbolurile, încercările și metodele de încercare, ambalarea, marcarea sau etichetarea și procedurile pentru evaluarea conformității. Termenul „specificație tehnică” include, de asemenea, metodele de producție și procesele utilizate cu privire la produsele agricole, astfel cum sunt menționate în articolul 38 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), produsele destinate consumului uman și animal, medicamentele, astfel cum sunt definite la articolul 1 din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), precum și metodele de producție și procesele referitoare la alte produse, în cazul în care au efect asupra caracteristicilor acestora; (d) „alte cerințe” înseamnă o cerință, alta decât specificația tehnică, impusă unui produs în scopul protecției în special a consumatorilor sau a mediului și care afectează ciclul de viață al produsului după introducerea sa pe piață, cum ar fi condițiile de utilizare, reciclare, reutilizare sau eliminare a acestuia, atunci când astfel de condiții pot influența semnificativ compoziția sau natura produsului ori comercializarea acestuia; (e) „normă cu privire la servicii” înseamnă o cerință de natură generală referitoare la inițierea și desfășurarea activităților de prestări de servicii în înțelesul literei (b), în special dispoziții referitoare la prestatorul de servicii, la servicii și la beneficiarul serviciilor, cu excepția normelor care nu se referă în mod specific la serviciile definite la litera respectivă. În sensul prezentei definiții: (i) o normă este considerată ca referindu-se în mod specific la serviciile societății informaționale dacă, având în vedere expunerea de motive și partea sa dispozitivă, aceasta are ca scop și obiect specific, în totalitate sau în unele din dispozițiile sale, reglementarea acestor servicii într-o manieră explicită și direcționată; (ii) o normă nu este considerată ca referindu-se în mod specific la serviciile societății informaționale în cazul în care afectează astfel de servicii numai într-o manieră implicită sau incidental; (f) „reglementare tehnică” înseamnă o specificație tehnică sau o altă cerință sau normă cu privire la servicii, inclusiv dispozițiile administrative relevante, a cărei respectare este obligatorie, de jure sau de facto, în cazul comercializării, prestării unui serviciu, stabilirii unui operator de servicii sau utilizării într-un stat membru sau într-o parte semnificativă a acestuia, precum și actele cu putere de lege sau actele administrative ale statelor membre, cu excepția celor prevăzute la articolul 7, care interzic fabricarea, importul, comercializarea sau utilizarea unui produs sau care interzic prestarea sau utilizarea unui serviciu sau stabilirea în calitate de prestator de servicii. Reglementările tehnice de facto includ: (i) actele cu putere de lege sau actele administrative ale unui stat membru care fac referire fie la specificații tehnice sau la alte cerințe sau la norme cu privire la servicii, fie la coduri profesionale sau coduri de bune practici, care la rândul lor fac referire la specificații tehnice sau la alte cerințe sau la norme cu privire la servicii, a căror respectare conferă prezumția de conformitate cu obligațiile impuse de actele cu putere de lege sau actele administrative respective; (ii) acordurile voluntare la care o autoritate publică este parte contractantă și care prevăd, în interesul general, respectarea specificațiilor tehnice sau a altor cerințe sau norme cu privire la servicii, cu excepția caietului de sarcini pentru achiziții publice; (iii) specificațiile tehnice sau alte cerințe sau norme cu privire la servicii în legătură cu măsuri fiscale sau financiare care afectează consumul de produse sau servicii prin încurajarea respectării acestor specificații tehnice sau a altor cerințe sau norme cu privire la servicii; specificațiile tehnice sau alte cerințe sau norme cu privire la servicii în legătură cu sistemele de asigurări sociale la nivel național nu sunt incluse. Acestea cuprind reglementări tehnice impuse de către autoritățile desemnate de statele membre și care figurează pe o listă elaborată și actualizată, după caz, de Comisie, în cadrul Comitetului menționat la articolul 2. Modificarea acestei listei se efectuează în conformitate cu aceeași procedură; (g) „proiect de reglementare tehnică” înseamnă textul unei specificații tehnice sau al unei alte cerințe sau norme cu privire la servicii, inclusiv dispozițiile administrative, formulat în scopul adoptării sale ca reglementare tehnică, textul fiind într-un stadiu de elaborare în care pot fi făcute încă modificări substanțiale. (2) Prezenta directivă nu se aplică: (a) serviciilor de radiodifuziune; (b) serviciilor de transmisie de televiziune prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6). (3) Prezenta directivă nu se aplică normelor referitoare la subiecte care sunt reglementate de legislația Uniunii în domeniul serviciilor de telecomunicații, astfel cum sunt prevăzute de Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7). (4) Prezenta directivă nu se aplică normelor referitoare la subiecte care sunt reglementate de legislația Uniunii în domeniul serviciilor financiare, astfel cum sunt enumerate neexhaustiv în anexa II la prezenta directivă. (5) Cu excepția articolului 5 alineatul (3), prezenta directivă nu se aplică normelor stabilite de către sau pentru piețele reglementate în înțelesul Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8) sau de către sau pentru alte piețe sau organisme care desfășoară activități de decontare sau compensare pentru piețele respective. (6) Prezenta directivă nu se aplică acelor măsuri pe care statele membre le consideră necesare în temeiul tratatelor pentru a asigura protecția persoanelor, în special a lucrătorilor, în cazul utilizării produselor, cu condiția ca aceste măsuri să nu afecteze produsele.

Articolul 2

Se instituie un Comitet permanent format din reprezentanți desemnați de către statele membre, care pot fi asistați de experți sau consultanți, și prezidat de un reprezentant al Comisiei. Comitetul își adoptă propriul regulament de procedură.

Articolul 3

(1) Comitetul se întrunește cel puțin de două ori pe an. Comitetul se întrunește într-o componență specifică pentru a examina problemele legate de serviciile societății informaționale. (2) Comisia transmite comitetului un raport cu privire la punerea în practică și la aplicarea procedurilor prevăzute de prezenta directivă și transmite propuneri destinate eliminării barierelor în calea comerțului, existente sau previzibile. (3) Comitetul își exprimă punctul de vedere cu privire la comunicările și propunerile menționate la alineatul (2) și în acest sens poate propune Comisiei în special: (a) să asigure, după caz, pentru evitarea riscului apariției barierelor în calea comerțului, ca într-o primă etapă statele membre în cauză să decidă între ele cu privire la măsurile adecvate; (b) să ia toate măsurile adecvate; (c) să identifice domeniile în care este necesară armonizarea și, după caz, să realizeze armonizarea corespunzătoare într-un anumit sector. (4) Comisia trebuie să consulte comitetul: (a) la luarea deciziilor referitoare la sistemul actual prin care schimbul de informații prevăzut în prezenta directivă este pus în aplicare și la orice modificare a acestuia; (b) la revizuirea modului de funcționare a sistemului prevăzut de prezenta directivă. (5) Comitetul poate fi consultat de Comisie cu privire la orice proiect preliminar de reglementare tehnică primit de către aceasta. (6) Orice întrebare referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive poate fi transmisă comitetului la cererea președintelui său sau a unui stat membru. (7) Procedurile comitetului și informațiile care îi sunt transmise acestuia sunt confidențiale. Cu toate acestea, comitetul și autoritățile naționale pot consulta persoane fizice sau juridice, inclusiv persoane din sectorul privat, în vederea obținerii unei opinii specializate, cu condiția luării tuturor măsurilor de precauție necesare. (8) Referitor la normele cu privire la servicii, Comisia și comitetul pot consulta persoane fizice sau juridice din industrie sau din mediul academic și, ori de câte ori este posibil, organisme reprezentative, capabile să formuleze opinii specializate cu privire la obiectivele sociale și societale și consecințele unei norme cu privire la servicii și iau notă de opinia acestora ori de câte ori sunt solicitate să o facă.

Articolul 4

Statele membre comunică Comisiei, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1), toate cererile adresate instituțiilor de standardizare de a elabora specificații tehnice sau un standard referitor la produse specifice, în scopul adoptării unei reglementări tehnice referitoare la acele produse sub forma proiectelor de reglementări tehnice, și precizează motivele pentru adoptarea acestora.

Articolul 5

(1) Sub rezerva articolului 7, statele membre comunică de îndată Comisiei orice proiect de reglementare tehnică, cu excepția situației în care doar se transpune integral textul unui standard internațional sau european, caz în care este suficientă informația referitoare la standardul în cauză; de asemenea, acestea înaintează Comisiei o expunere a motivelor care fac necesară adoptarea unei astfel de reglementări, în cazul în care aceste motive nu au fost clarificate suficient în proiectul de reglementare tehnică. După caz și dacă nu au fost deja transmise cu o comunicare anterioară, statele membre comunică totodată Comisiei textele principalelor acte cu putere de lege sau norme administrative aflate în legătură directă, în cazul în care pentru evaluarea implicațiilor proiectului de reglementare tehnică este necesară cunoașterea acestor texte. Statele membre comunică din nou Comisiei proiectul de reglementare tehnică, în condițiile menționate la primul și al doilea paragraf din prezentul alineat, în cazul în care îi aduc modificări semnificative care au ca efect schimbarea obiectului, scurtarea programului de punere în aplicare avut în vedere inițial, adăugarea de specificații sau cerințe ori transformarea acestora în unele mai restrictive. În special în cazul în care proiectul de reglementare tehnică urmărește limitarea comercializării sau utilizării unei substanțe chimice, a unui preparat sau produs chimic din motive legate de sănătatea publică sau de protecția consumatorilor sau a mediului, statele membre transmit, de asemenea, fie un rezumat, fie referințele cu privire la datele relevante referitoare la substanța, procesul sau produsul în cauză, precum și cu privire la substituenții cunoscuți și disponibili, atunci când asemenea informații există, și comunică efectele anticipate ale măsurilor referitoare la sănătatea publică și protecția consumatorilor și a mediului, împreună cu o analiză a riscului desfășurată în mod corespunzător, în conformitate cu principiile prevăzute în partea relevantă din secțiunea II.3 din anexa XV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (9). Comisia notifică de îndată celelalte state membre cu privire la proiectul de reglementare tehnică și la toate documentele care i-au fost înaintate; de asemenea, poate înainta proiectul în cauză comitetului menționat la articolul 2 din prezenta directivă și, după caz, comitetului responsabil pentru domeniul respectiv. Referitor la specificațiile tehnice sau la alte cerințe sau norme cu privire la servicii, menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (f) paragraful al doilea punctul (iii) din prezenta directivă, comentariile sau avizele detaliate ale Comisiei sau ale statelor membre pot avea în vedere numai aspectele care pot obstrucționa comerțul sau, referitor la normele cu privire la servicii, libera circulație a serviciilor sau libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și nu aspectele fiscale sau financiare ale măsurii. (2) Comisia și statele membre pot adresa observații statului membru care a înaintat proiectul reglementării tehnice; statul membru în cauză ține seama, pe cât posibil, de aceste observații în pregătirea ulterioară a reglementării tehnice. (3) Statele membre comunică de îndată Comisiei textul definitiv al reglementării tehnice. (4) Informațiile furnizate în temeiul prezentului articol nu sunt confidențiale, cu excepția cazului în care statul membru care face notificarea solicită acest lucru în mod expres. Orice astfel de solicitare trebuie să fie motivată. În astfel de situații, dacă sunt luate măsurile de precauție necesare, comitetul menționat la articolul 2 și autoritățile naționale pot solicita consultanță de la persoane fizice sau juridice din sectorul privat. (5) În cazul în care proiectele reglementărilor tehnice fac parte din măsurile care trebuie comunicate Comisiei în stadiul de proiect, în temeiul unui alt act al Uniunii, statele membre pot efectua comunicarea în înțelesul alineatului (1) în temeiul actului respectiv, cu condiția să se indice în mod oficial că această comunicare constituie, de asemenea, o comunicare în sensul prezentei directive. Absența unei reacții din partea Comisiei, în temeiul prezentei directive, la un proiect de reglementare tehnică nu aduce atingere niciunei decizii care poate fi luată în temeiul unui alt act al Uniunii.

Articolul 6

(1) Statele membre amână adoptarea proiectului unei reglementări tehnice pentru o perioadă de trei luni de la data primirii de către Comisie a comunicării menționate la articolul 5 alineatul (1). (2) Statele membre amână: — pentru o perioadă de patru luni, adoptarea proiectului de reglementare tehnică sub forma unui acord voluntar în înțelesul articolului 1 alineatul (1) litera (f) paragraful al doilea punctul (ii); — fără a aduce atingere alineatelor (3), (4) și (5) din prezentul articol, pentru o perioadă de șase luni, adoptarea oricăror altor proiecte de reglementări tehnice, cu excepția proiectelor de norme cu privire la servicii, de la data primirii de către Comisie a comunicării menționate la articolul 5 alineatul (1), în cazul în care Comisia sau un alt stat membru transmite, în termen de trei luni de la acea dată, un aviz detaliat în sensul că măsura avută în vedere poate crea obstacole în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul pieței interne, — fără a aduce atingere alineatelor (4) și (5), pentru o perioadă de patru luni de la data primirii de către Comisie a comunicării menționate la articolul 5 alineatul (1), adoptarea oricărui proiect de norme cu privire la servicii dacă Comisia sau alt stat membru transmite, în termen de trei luni de la acea dată, un aviz detaliat în sensul că măsura avută în vedere poate crea obstacole în calea liberei circulații a serviciilor sau a libertății de stabilire a prestatorilor de servicii în cadrul pieței interne. În ceea ce privește proiectele de norme cu privire la servicii, avizele detaliate ale Comisiei și statelor membre nu pot afecta în nici un fel măsurile în domeniul politicii culturale, în special în domeniul audiovizualului, pe care statele membre le pot adopta în conformitate cu dreptul Uniunii, având în vedere diversitatea lor lingvistică, specificul lor național și regional și patrimoniul lor cultural. Statul membru în cauză transmite un raport Comisiei cu privire la acțiunile pe care propune să le întreprindă ca urmare a acestor avize detaliate. Comisia comentează cu privire la această reacție. Referitor la normele cu privire la servicii, statul membru în cauză indică, după caz, motivele pentru care avizul detaliat nu poate fi luat în considerare. (3) Cu excepția proiectelor de norme cu privire la servicii, statele membre amână adoptarea unui proiect de reglementare tehnică pentru o perioadă de 12 luni de la data primirii de către Comisie a comunicării menționate la articolul 5 alineatul (1) din prezenta directivă în cazul în care, în termen de trei luni de la acea dată, Comisia își anunță intenția de a propune sau de a adopta o directivă, un regulament sau o decizie referitoare la subiectul respectiv, în conformitate cu articolul 288 din TFUE. (4) Statele membre amână adoptarea proiectului de reglementare tehnică pentru o perioadă de 12 luni de la data primirii de către Comisie a comunicării prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din prezenta directivă în cazul în care, în interval de trei luni de la acea dată, Comisia își anunță concluzia că respectivul proiect de reglementare tehnică face obiectul unei propuneri de directivă, regulament sau decizie prezentată Parlamentului European și Consiliului în conformitate cu articolul 288 din TFUE. (5) În cazul în care Consiliul adoptă o poziție în primă lectură în perioada de menționată la alineatele (3) și (4), această perioadă se prelungește până la 18 luni, sub rezerva alineatului (6). (6) Obligațiile menționate la alineatele (3), (4) și (5) încetează în cazul în care: (a) Comisia informează statele membre că nu mai intenționează să propună sau să adopte un act obligatoriu; (b) Comisia informează statele membre despre retragerea proiectului sau propunerii sale; (c) Comisia sau Parlamentul European și Consiliul adoptă un act obligatoriu. (7) Alineatele (1)-(5) nu se aplică în cazurile în care: (a) din motive de urgență determinate de circumstanțe grave și neprevăzute legate de protecția sănătății sau siguranței publice, protecția animalelor sau a plantelor și, în cazul normelor cu privire la servicii, legate de asemenea de ordinea publică, în special protecția minorilor, un stat membru este obligat să pregătească reglementările tehnice într-un interval de timp foarte scurt pentru a le adopta și a le aplica de îndată, fără a fi posibile consultări; sau (b) din motive de urgență determinate de circumstanțe grave referitoare la protecția securității și integrității sistemului financiar, în special la protecția depunătorilor, investitorilor și persoanelor asigurate, un stat membru este obligat să adopte și să pună de îndată în aplicare norme referitoare la serviciile financiare. În comunicarea menționată la articolul 5, statul membru prezintă motivele pentru urgența măsurilor în cauză. Comisia își prezintă punctul de vedere cu privire la această comunicare cât mai curând posibil. Comisia ia măsurile corespunzătoare în cazurile de utilizare inadecvată a acestei proceduri. Parlamentul European este informat de către Comisie.

Articolul 7

(1) Articolele 5 și 6 nu se aplică acelor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre sau acordurilor voluntare prin intermediul cărora statele membre: (a) respectă actele obligatorii ale Uniunii care au ca rezultat adoptarea specificațiilor tehnice sau normelor cu privire la servicii; (b) îndeplinesc obligațiile ce decurg din acordurile internaționale care au ca rezultat adoptarea specificațiilor tehnice comune sau normelor referitoare la servicii în Uniune; (c) utilizează clauzele de salvgardare prevăzute de actele obligatorii ale Uniunii; (d) aplică articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10); (e) se limitează la punerea în aplicare a unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene; (f) se limitează la modificarea unei reglementări tehnice în înțelesul articolului 1 alineatul (1) litera (f), în conformitate cu o solicitare a Comisiei, în scopul îndepărtării unei bariere în calea comerțului sau, în cazul unei norme cu privire la servicii, în calea liberei circulații a serviciilor sau a libertății de stabilire a prestatorilor de servicii. (2) Articolul 6 nu se aplică actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre care interzic fabricarea, în măsura în care acestea nu împiedică libera circulație a produselor. (3) Articolul 6 alineatele (3)-(6) nu se aplică acordurilor voluntare menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (f) paragraful al doilea punctul (ii). (4) Articolul 6 nu se aplică specificațiilor tehnice sau altor cerințe sau norme cu privire la servicii prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (f) paragraful al doilea punctul (iii).

Articolul 8

La fiecare doi ani, Comisia transmite un raport cu privire la rezultatele aplicării prezentei directive Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European. Comisia publică statisticile anuale privind notificările primite în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 9

În cazul în care statele membre adoptă o reglementare tehnică, aceasta cuprinde o trimitere la prezenta directivă sau este însoțită de o astfel de trimitere la data publicării sale oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 10

Directiva 98/34/CE, astfel cum a fost modificată prin actele menționate în partea A din anexa III la prezenta directivă, se abrogă fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în partea B din anexa III la directiva abrogată și în partea B din anexa III la prezenta directivă. Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV.

Articolul 11

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 12

Prezenta directivă se adresează statelor membre.