Recitale
(1) Prezenta decizie se referă la adaptarea mecanismului integrat al UE pentru un răspuns politic la situații de criză („IPCR”), aprobat de Consiliu la 25 iunie 2013 și menționat la articolul 1 alineatul (2) din Decizia 2014/415/UE. IPCR ar trebui să permită coordonarea rapidă și răspunsul rapid la nivelul politic al Uniunii în cazul crizelor care au un impact amplu sau o semnificație politică amplă, indiferent dacă originea lor se situează sau nu în interiorul sau în afara Uniunii.
(2) IPCR ar trebui să susțină modalitățile de punere în aplicare a clauzei de solidaritate. După cum se admite în Decizia 2014/415/UE, IPCR poate fi folosit înainte de invocarea clauzei de solidaritate și după eliminarea treptată a răspunsului. Prin urmare, IPCR ar trebui conceput astfel încât să fie relevant atât în contextul invocării clauzei de solidaritate, cât și în mod independent de aceasta.
(3) Mecanismul de răspuns la nivelul Uniunii ar trebui să îmbunătățească eficacitatea printr-o coordonare consolidată, pe baza instrumentelor existente și respectând competențele instituțiilor, precum și competențele și responsabilitățile statelor membre.
(4) IPCR ar trebui să îi fie încredințat Consiliului, în calitatea sa de instituție a Uniunii cu funcții de definire a politicilor și de coordonare în temeiul articolului 16 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), întrucât acest mecanism vizează coordonarea și la răspunsul la nivelul politic al Uniunii. În conformitate cu articolul 222 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul este instituția în cadrul căreia are loc coordonarea pentru punerea în aplicare a clauzei de solidaritate de către Uniune și de către statele membre în temeiul articolului 1 alineatul (2) din Decizia 2014/415/UE.
(5) Comitetul Reprezentanților Permanenți ai guvernelor statelor membre pe lângă Uniunea Europeană (Coreper), instituit prin articolul 240 din TFUE, este responsabil, în temeiul TUE și TFUE, precum și al Regulamentului de procedură al Consiliului, de pregătirea lucrărilor tuturor reuniunilor Consiliului și de asigurarea coerenței politicilor și acțiunilor Uniunii. Responsabilitatea Coreperului pentru toate domeniile de politică ale Uniunii și combinația dintre rapiditatea acestuia și angajamentul politic la nivel înalt plasează Coreperul în centrul activității IPCR desfășurate în interiorul Consiliului. Dată fiind responsabilitatea politică generală a Președinției în timpul fiecărui mandat, procesul IPCR ar trebui condus de Președinție la nivelul Coreperului.
(6) Comitetul permanent pentru cooperarea operațională în materie de securitate internă, instituit în temeiul articolului 71 din TFUE, se asigură că la nivelul Uniunii este promovată și consolidată cooperarea operațională în materie de securitate internă. Fără a aduce atingere articolului 240, acesta promovează coordonarea acțiunii autorităților competente ale statelor membre.
(7) Comitetul politic și de securitate (COPS), instituit în temeiul articolului 38 din TUE, urmărește situația internațională în domeniile care țin de politica externă și de securitate comună (PESC) și contribuie la definirea politicilor, emițând avize adresate Consiliului, fără a aduce atingere rolului Coreperului. În cazul unei crize cu evoluții în domeniile care fac obiectul PESC, este necesară coordonarea strânsă între președintele Coreperului și președintele COPS.
(8) Comisia, în calitatea sa de instituție care promovează interesul general al Uniunii și ia inițiativele corespunzătoare în acest scop, asigurând aplicarea tratatelor precum și a măsurilor adoptate de instituții în temeiul articolului 17 din TUE, are un rol-cheie în participarea la IPCR.
(9) Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR) și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) dispun de structuri cu competență militară sau în domeniul culegerii de informații, precum și de rețeaua de delegații care pot să contribuie la răspunsul dat în cazul crizelor cu o dimensiune externă. În funcție de criză, alte structuri și agenții ale Uniunii din domeniul PESC sau al politicii de securitate și apărare comune ar trebui să ofere, după caz, contribuții în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul Uniunii.
(10) Fiecare criză poate avea caracteristici diferite, care impun o gestionare adecvată în cadrul Consiliului. IPCR este astfel conceput încât să aibă un caracter flexibil și gradual, permițând ca implicarea la nivel politic și sprijinul necesar să fie adaptate necesităților legate de criză. Flexibilitatea este obținută prin cele două moduri de activare, și anume schimbul de informații sau activarea integrală, precum și prin posibilități de implicare a actorilor relevanți. Caracterul gradual se referă la nivelul la care se ia decizia politică.
(11) Comisia și ÎR au contribuit în mod activ la conturarea și crearea IPCR în 2013. De la instituirea IPCR, Comisia și ÎR au decis în mod consecvent să sprijine IPCR și și-au menținut angajamentul de a contribui la punerea în aplicare a acestuia. Contribuția Comisiei și a ÎR la IPCR ar trebui, de asemenea, să fie inclusă în prezenta decizie, ținând seama pe deplin de competențele Comisiei și de cele ale ÎR.
(12) IPCR a fost utilizat pe scară largă pentru a sprijini schimbul de informații privind crize complexe (pagini de monitorizare privind Siria/Irakul, Yemenul, Ebola, Ucraina, Nepalul etc.), comunicarea în situații de criză (bune practici și strategii de comunicare), asistența umanitară și combaterea terorismului. A fost activat pentru prima oară în octombrie 2015, pentru criza refugiaților și a migrației. De la activarea sa, a fost esențial în monitorizarea și sprijinirea răspunsului la crize, informând Coreperul, Consiliul și Consiliul European. IPCR a fost utilizat și pentru a desfășura exerciții de reacție a Uniunii la crize majore cauzate de atacuri cibernetice, dezastre naturale sau amenințări hibride.
(13) Procedurile standard de operare ale IPCR (PSO IPCR), deja existente în cadrul IPCR actual și prezentate detaliat într-un document separat, ar trebui dezvoltate în continuare și actualizate după cum este necesar, pentru a identifica în mod clar procedurile, precum și acțiunile preconizate din partea fiecărui actor din procesul IPCR.
(14) Procedurile standard de operare pentru analiza și conștientizarea integrată a situației („ISAA”) elaborate, în concordanță cu PSO IPCR, de către Comisie și SEAE în cadrul rolurilor și responsabilităților lor respective, ar trebui în special să prezinte în detaliu modul de funcționare a elaborării de ISAA și modalitățile de a integra informațiile furnizate de statele membre. În elaborarea de ISAA va fi crucial să se exploateze pe deplin sinergiile potențiale dintre părțile interesate și mijloacele, structurile și capacitățile existente la nivelul Uniunii, să se evite duplicarea structurilor existente și crearea de noi structuri permanente.
(15) A fost instituită o rețea informală a persoanelor responsabile cu comunicarea în situații de criză a IPCR (RCC), formată din experți în materie de comunicare din statele membre și din organismele relevante ale Uniunii, pentru a contribui la pregătire, în special prin schimbul de bune practici și lecțiile identificate.
(16) În conformitate cu articolul 346 alineatul (1) litera (a) din TFUE, niciun stat membru nu are obligația de a furniza informații a căror divulgare o consideră contrară intereselor sale esențiale în materie de siguranță. Orice informație clasificată este tratată în conformitate cu Decizia 2013/488/UE a Consiliului (2),