Regulamentul (UE) 2024/1624 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 mai 2024 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului (Text cu relevanță pentru SEE)

(1) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (4) constituie principalul instrument juridic pentru prevenirea utilizării sistemului financiar al Uniunii în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului. Directiva respectivă stabilește un cadru juridic cuprinzător, pe care Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului (5) l-a consolidat și mai mult prin abordarea riscurilor emergente de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și sporirea transparenței în ceea ce privește beneficiarii reali. În pofida rezultatelor obținute în temeiul cadrului juridic respectiv, experiența a arătat că ar trebui introduse îmbunătățiri suplimentare pentru a atenua în mod adecvat riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și pentru a detecta în mod eficace tentativele infracționale de utilizare abuzivă a sistemului financiar al Uniunii în scopuri infracționale.

(2) Principala provocare identificată în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor Directivei (UE) 2015/849 care stabilesc obligațiile pentru entitățile obligate, este lipsa de aplicabilitate directă a normelor prevăzute în dispozițiile respective și o abordare fragmentată la nivel național. Deși respectivele norme au existat și au evoluat timp de trei decenii, ele sunt încă puse în aplicare într-un mod care nu este pe deplin în concordanță cu cerințele unei piețe interne integrate. Prin urmare, este necesar ca normele privind aspectele reglementate în prezent de Directiva (UE) 2015/849, care ar putea fi direct aplicabile de către entitățile obligate în cauză, să fie abordate într-un regulament pentru a se obține uniformitatea dorită în privința aplicării.

(3) Acest nou instrument face parte dintr-un pachet cuprinzător care vizează consolidarea cadrului Uniunii privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (CSB/CFT). Prezentul regulament împreună cu Directiva (UE) 2024/1640 a Parlamentului European și a Consiliului (6) și cu Regulamentele (UE) 2023/1113 (7) și (UE) 2024/1620 (8) ale Parlamentului European și ale Consiliului vor constitui cadrul juridic care va reglementa cerințele în materie de CSB/CFT pe care trebuie să le îndeplinească entitățile obligate și va sta la baza cadrului instituțional al Uniunii privind CSB/CFT, inclusiv în ceea ce privește instituirea Autorității pentru Combaterea Spălării Banilor și a Finanțării Terorismului (ACSB).

(4) Spălarea banilor și finanțarea terorismului se produc deseori în context internațional. Măsurile adoptate la nivelul Uniunii, fără a ține seama de coordonarea și cooperarea la nivel internațional, ar avea efecte foarte limitate. Prin urmare, măsurile adoptate de Uniune în acest domeniu ar trebui să fie compatibile cu acțiunile întreprinse la nivel internațional și cel puțin la fel de stricte ca acestea. Acțiunea Uniunii ar trebui să țină seama în continuare în mod special de recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) și de instrumentele altor organisme internaționale active în lupta împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului. Cu scopul de a consolida eficacitatea luptei împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului, actele juridice relevante ale Uniunii ar trebui, după caz, să fie aliniate la standardele internaționale privind combaterea spălării banilor, a finanțării terorismului și a proliferării adoptate de GAFI în februarie 2012 (denumite în continuare „recomandările GAFI revizuite”) și la modificările ulterioare aduse acestor standarde.

(5) De la adoptarea Directivei (UE) 2015/849, evoluțiile recente ale cadrului de drept penal al Uniunii au contribuit la consolidarea prevenirii și combaterii spălării banilor, infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor și finanțării terorismului. Directiva (UE) 2018/1673 a Parlamentului European și a Consiliului (9) a condus la o înțelegere comună a infracțiunii de spălare a banilor și a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor. Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (10) a definit infracțiunile financiare care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, care ar trebui, de asemenea, să fie considerate infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor. Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului (11) a permis o înțelegere comună a infracțiunii de finanțare a terorismului. Întrucât aceste concepte sunt clarificate în prezent în dreptul penal al Uniunii, nu mai este necesar ca normele Uniunii în materie de CSB/CFT să definească spălarea banilor, infracțiunile premisă în domeniul spălării banilor sau finanțarea terorismului. În schimb, cadrul Uniunii privind CSB/CFT ar trebui să fie pe deplin coerent cu cadrul de drept penal al Uniunii.

(6) Armonizarea în domeniul dreptului penal relevant permite o abordare solidă și coerentă la nivelul Uniunii în ceea ce privește prevenirea și combaterea spălării banilor și a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor, inclusiv a corupției. În același timp, o astfel de abordare asigură faptul că statele membre care au adoptat o abordare mai largă cu privire la definiția activităților infracționale care constituie infracțiuni premisă pentru spălarea banilor pot continua să aplice o astfel de abordare. Din acest motiv, în conformitate cu Directiva (UE) 2018/1673, orice tip de implicare pasibilă de pedeapsă în comiterea unei infracțiuni premisă pentru spălarea banilor, astfel cum este incriminată în conformitate cu dreptul intern, ar trebui, de asemenea, să fie considerată o activitate infracțională în sensul directivei respective și al prezentului regulament.

(7) Tehnologia continuă să evolueze, oferind sectorului privat oportunități de dezvoltare a unor noi produse și sisteme de schimb de fonduri sau de valori. Deși acesta este un fenomen pozitiv, el poate genera noi riscuri de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, întrucât infractorii reușesc în permanență să găsească modalități de exploatare a vulnerabilităților pentru a ascunde și a transfera fonduri ilicite în întreaga lume. Furnizorii de servicii de criptoactive și platformele de finanțare participativă sunt expuși la utilizarea abuzivă a unor noi canale pentru circulația banilor iliciți și sunt în măsură să detecteze astfel de mișcări și să atenueze riscurile. Prin urmare, domeniul de aplicare al legislației Uniunii ar trebui extins pentru a include astfel de entități, în conformitate cu standardele GAFI în ceea ce privește criptoactivele. În același timp, progresele în materie de inovare, cum ar fi dezvoltarea metaversului, oferă noi posibilități pentru comiterea de infracțiuni și spălarea produselor acestora. Prin urmare, este important să se dea dovadă de vigilență în ceea ce privește riscurile asociate furnizării de produse sau servicii inovatoare, atât la nivelul Uniunii sau la nivel național, cât și la nivelul entităților obligate.

(8) Instituțiile și persoanele care intră sub incidența prezentului regulament joacă un rol esențial în calitate de gardieni ai sistemului financiar al Uniunii și, prin urmare, ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare cerințele prezentului regulament cu scopul de a-i împiedica pe infractori să spele produsele activităților lor ilegale sau să finanțeze terorismul. De asemenea, ar trebui să fie instituite măsuri pentru a atenua orice risc de neaplicare sau eludare a sancțiunilor financiare specifice.

(9) Definiția intermediarului de asigurări prevăzută în Directiva (UE) 2016/97 a Parlamentului European și a Consiliului (12) acoperă o gamă largă de persoane fizice sau juridice care inițiază sau desfășoară activități de distribuție de asigurări. Unii intermediari de asigurări inițiază activități de distribuție de asigurări sub responsabilitatea deplină a întreprinderilor de asigurare sau a intermediarilor de asigurări și pot desfășura activități supuse politicilor și procedurilor acestora. În cazul în care respectivii intermediari nu colectează prime sau cuantumuri destinate clientului, deținătorului poliței sau beneficiarului poliței de asigurare, aceștia nu sunt în măsură să exercite în mod eficient diligența necesară sau să detecteze și să raporteze tranzacțiile suspecte. Având în vedere respectivul rol limitat și faptul că aplicarea integrală a cerințelor în materie de CSB/CFT este asigurată de întreprinderile de asigurare sau de intermediarii de asigurări sub responsabilitatea cărora prestează servicii, intermediarii care nu gestionează fonduri în sensul definiției de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului (13), nu ar trebui să fie considerați entități obligate în sensul prezentului regulament.

(10) Societățile holding care desfășoară activități mixte și au cel puțin o filială care este o entitate obligată ar trebui să fie ele însele incluse ca entități obligate în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Pentru a asigura coerența supravegherii de către supraveghetorii financiari, în cazul în care printre filialele unei societăți holding cu activitate mixtă se numără cel puțin o instituție de credit sau o instituție financiară, societatea holding însăși ar trebui să fie, de asemenea, considerată o instituție financiară.

(11) Tranzacțiile financiare pot avea loc, de asemenea, în cadrul aceluiași grup ca un mod de gestionare a finanțelor grupului. Cu toate acestea, astfel de tranzacții nu sunt efectuate în raport cu clienți și nu necesită aplicarea măsurilor de CSB/CFT. Pentru a asigura securitatea juridică, este necesar să se recunoască faptul că prezentul regulament nu se aplică activităților financiare sau altor servicii financiare care sunt prestate de membrii unui grup altor membri ai grupului respectiv.

(12) Persoanele care exercită profesii juridice liberale ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament atunci când participă la tranzacții financiare sau la tranzacții între societăți comerciale, inclusiv atunci când furnizează consiliere fiscală, deoarece există riscul ca serviciile furnizate de persoanele respective să fie folosite în mod abuziv, în scopul spălării produselor activității infracționale sau în scopul finanțării terorismului. Cu toate acestea, ar trebui să existe exceptări de la orice obligație de raportare a informațiilor obținute fie înaintea unei proceduri judiciare, în timpul acesteia sau după încheierea acesteia, fie în cursul evaluării situației juridice a unui client, deoarece astfel de informații fac obiectul secretului profesional al avocatului. Prin urmare, consultanța juridică ar trebui în continuare să facă obiectul obligației de a păstra secretul profesional, cu excepția cazurilor în care persoana care exercită o profesie juridică participă la spălarea banilor sau la finanțarea terorismului, consultanța juridică este furnizată în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului sau persoana care exercită o profesie juridică are cunoștință de faptul că intenția clientului este să obțină consultanță juridică în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului. Astfel de cunoștințe și un astfel de scop pot fi deduse din împrejurări de fapt obiective. Întrucât este posibil ca în etapa comiterii activităților infracționale generatoare de venituri consultanța juridică să fi fost deja solicitată, este important ca situațiile excluse de la secretul profesional al avocatului să includă și cazurile în care consultanța juridică este furnizată în contextul infracțiunilor premisă. Consultanța juridică solicitată în legătură cu proceduri judiciare în curs nu ar trebui considerată ca fiind consultanță juridică în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului.

(13) Pentru a asigura respectarea drepturilor garantate prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), în cazul auditorilor, al experților contabili externi și al consilierilor fiscali, care, în unele state membre, pot apăra sau reprezenta un client în contextul unei proceduri judiciare sau pot evalua situația juridică a unui client, informațiile pe care le obțin în exercitarea acestor atribuții nu ar trebui să intre sub incidența obligațiilor de raportare. Cu toate acestea, excepțiile care se aplică notarilor și avocaților ar trebui să se aplice și profesioniștilor respectivi atunci când aceștia acționează în exercitarea dreptului la apărare sau când evaluează situația juridică a unui client.

(14) Directiva (UE) 2018/843 a fost primul instrument juridic care a abordat riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului pe care le prezintă criptoactivele în Uniune. Directiva respectivă a extins domeniul de aplicare al cadrului privind CSB/CFT la două tipuri de furnizori de servicii de criptoactive: furnizorii implicați în servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare și furnizorii de portofele digitale. Ca urmare a evoluțiilor tehnologice rapide și a progreselor înregistrate în ceea ce privește standardele GAFI, este necesar să se revizuiască respectiva abordare. Un prim pas în completarea și actualizarea cadrului juridic al Uniunii a fost realizat prin Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European și al Consiliului (14), care a stabilit cerințe pentru furnizorii de servicii de criptoactive care doresc să solicite o autorizație pentru a-și putea furniza serviciile pe piața internă. Regulamentul respectiv a introdus, de asemenea, o definiție a criptoactivelor și a furnizorilor de servicii de criptoactive, înglobând o gamă mai largă de activități. În plus, Regulamentul (UE) 2023/1113 a extins cerințele privind trasabilitatea la transferurile de criptoactive efectuate de furnizorii de servicii de criptoactive care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2023/1114 și a modificat Directiva (UE) 2015/849 pentru a obliga statele membre să califice respectivii furnizori de servicii de criptoactive ca entități obligate. Respectivii furnizori de servicii de criptoactive ar trebui, de asemenea, să intre sub incidența prezentului regulament, pentru a se atenua orice risc de utilizare abuzivă a criptoactivelor în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului.

(15) Crearea de piețe ale criptoactivelor unice și nefungibile este încă recentă și nu a condus la adoptarea unei legislații care să reglementeze funcționarea acestora. Evoluția acestor piețe este monitorizată și este important ca aceasta să nu genereze noi riscuri de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care să nu fie atenuate în mod corespunzător. Până la 30 decembrie 2024, Comisia urmează să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport privind cele mai recente evoluții cu privire la criptoactive, inclusiv o evaluare a evoluției piețelor criptoactivelor unice și nefungibile, și la tratamentul reglementar adecvat al acestor criptoactive, inclusiv o evaluare a furnizorilor de servicii legate de criptoactivele unice și nefungibile, precum și o evaluare care să stabilească dacă reglementarea acestora este necesară și fezabilă. Dacă este cazul, Comisia urmează să prezinte împreună cu respectivul raport și o propunere legislativă.

(16) Vulnerabilitățile platformelor de finanțare participativă în raport cu riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului sunt orizontale și afectează piața internă în ansamblu. Până în prezent, au apărut abordări divergente la nivelul statelor membre în ceea ce privește gestionarea acestor riscuri. Deși Regulamentul (UE) 2020/1503 al Parlamentului European și al Consiliului (15) armonizează abordarea în materie de reglementare în ceea ce privește investițiile în activități economice și platformele de finanțare participativă bazată pe creditare în întreaga Uniune și introduce mai multe garanții pentru a aborda potențialele riscuri de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, cum ar fi obligația de diligență a platformelor de finanțare participativă în ceea ce privește dezvoltatorii de proiecte și în cadrul procedurilor de autorizare, lipsa unui cadru juridic armonizat care să prevadă obligații stricte în materie de CSB/CFT pentru platformele de finanțare participativă creează lacune și slăbește garanțiile Uniunii în materie de CSB/CFT. Prin urmare, este necesar să se asigure că toate platformele de finanțare participativă, inclusiv cele deja autorizate în temeiul Regulamentului (UE) 2020/1503, fac obiectul legislației Uniunii în materie de CSB/CFT.

(17) Intermediarii de finanțare participativă, care exploatează o platformă digitală pentru a corela sau a facilita corelarea finanțatorilor cu dezvoltatorii de proiecte, cum ar fi asociațiile sau persoanele fizice care caută finanțare, sunt expuși riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. Întreprinderile care nu sunt autorizate în temeiul Regulamentului (UE) 2020/1503 fie nu sunt reglementate în prezent, fie fac obiectul unor abordări divergente în materie de reglementare de la un stat membru la altul, inclusiv în ceea ce privește normele și procedurile de combatere a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. Prin urmare, astfel de intermediari ar trebui să fie supuși obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, în special pentru a se evita deturnarea de fonduri în sensul definiției de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366, sau de criptoactive mobilizate în scopuri ilicite de către infractori. Pentru a atenua astfel de riscuri, respectivele obligații se aplică unei game largi de proiecte, inclusiv, printre altele, proiectelor educaționale sau culturale și colectării acestor fonduri sau criptoactive pentru a sprijini cauze mai generale, de exemplu în domeniul umanitar, sau pentru a organiza ori a sărbători un eveniment familial sau social.

(18) Directiva (UE) 2015/849 urmărea să atenueze riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului pe care le reprezentau plățile mari în numerar, prin includerea în categoria entităților obligate a persoanelor care comercializează bunuri atunci când efectuează sau încasează plăți în numerar în valoare de peste 10 000 EUR, permițând în același timp statelor membre să introducă măsuri mai stricte. O astfel de abordare s-a dovedit a fi ineficientă, având în vedere înțelegerea și aplicarea necorespunzătoare a cerințelor în materie de CSB/CFT, lipsa supravegherii și numărul limitat de tranzacții suspecte raportate către unitatea de informații financiare (FIU). Pentru a atenua în mod adecvat riscurile care decurg din utilizarea abuzivă a unor sume mari în numerar, ar trebui stabilită o limită la nivelul Uniunii pentru plățile în numerar cu o valoare mai mare de 10 000 EUR. În consecință, nu mai este necesar ca persoanele care comercializează bunuri să fie supuse obligațiilor în materie de CSB/CFT, cu excepția persoanelor care comercializează metale prețioase, pietre prețioase, alte bunuri cu valoare ridicată și bunuri culturale.

(19) Unele categorii de persoane care comercializează bunuri sunt deosebit de expuse riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului din cauza valorii ridicate a bunurilor transportabile și adesea de mici dimensiuni pe care le comercializează. Din acest motiv, persoanele care comercializează metale prețioase și pietre prețioase și alte bunuri cu valoare ridicată ar trebui să fie supuse cerințelor în materie de CSB/CFT, în cazul în care o astfel de comercializare este fie o activitate profesională obișnuită, fie o activitate profesională principală.

(20) Autovehiculele, ambarcațiunile și aeronavele din segmentele superioare de piață sunt vulnerabile la riscurile de utilizare abuzivă în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului, având în vedere valoarea lor ridicată și faptul că sunt transportabile. Prin urmare, persoanele care comercializează astfel de bunuri ar trebui să fie supuși cerințelor în materie de CSB/CFT. Faptul că aceste bunuri sunt transportabile le face deosebit de atractive în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului, având în vedere ușurința cu care pot circula peste sau în afara frontierelor Uniunii, precum și faptul că este posibil ca autoritățile competente să nu aibă acces cu ușurință la informațiile privind astfel de bunuri în cazul în care acestea sunt înregistrate în țări terțe. Pentru a atenua riscurile ca bunurile cu valoare ridicată din Uniune să fie utilizate în mod abuziv în scopuri infracționale și pentru a asigura vizibilitate în ceea ce privește proprietatea asupra unor astfel de bunuri, este necesar să li se solicite persoanelor care comercializează bunuri cu valoare ridicată să raporteze tranzacțiile privind vânzarea de autovehicule, ambarcațiuni și aeronave. Instituțiile de credit și instituțiile financiare prestează servicii care sunt esențiale pentru încheierea vânzării sau a transferului dreptului de proprietate asupra unor astfel de bunuri și ar trebui, de asemenea, să aibă obligația de a raporta tranzacțiile respective către FIU. În timp ce bunurile destinate exclusiv desfășurării de activități comerciale nu ar trebui să facă obiectul unor astfel de divulgări, vânzările pentru uz privat necomercial nu ar trebui să se limiteze la cazurile în care clientul este o persoană fizică, ci ar trebui să se refere și la vânzări către entități și construcții juridice, în special atunci când acestea sunt înființate pentru a administra averea beneficiarului lor real.

(21) Operatorii din domeniul migrației prin investiție sunt societăți, organisme sau persoane private care acționează sau interacționează direct, în numele resortisanților țărilor terțe, cu autoritățile naționale competente în materie de acordare a dreptului de ședere sau care furnizează servicii de intermediere resortisanților țărilor terțe care doresc să obțină drepturi de ședere într-un stat membru în schimbul oricărui tip de investiție, inclusiv transferuri de capital, achiziționarea sau închirierea de bunuri, investiții în obligațiuni de stat, investiții în entități corporative, donații sau fonduri de dotare cu privire la o activitate care contribuie la binele public și contribuții la bugetul de stat. Sistemele de acordare a dreptului de ședere investitorilor prezintă riscuri și vulnerabilități legate de spălarea banilor, corupție și evaziune fiscală. Aceste riscuri sunt exacerbate de drepturile transfrontaliere asociate cu reședința într-un stat membru. Prin urmare, este necesar ca operatorii din domeniul migrației prin investiție să fie supuși obligațiilor în materie de CSB/CFT. Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice sistemelor de acordare a cetățeniei pentru investitori, care au ca rezultat dobândirea cetățeniei în schimbul unei astfel de investiții, întrucât aceste sisteme trebuie considerate ca subminând statutul fundamental al cetățeniei Uniunii și cooperarea loială între statele membre.

(22) În timp ce creditorii ipotecari și cei care acordă credite de consum sunt, de regulă, instituții de credit sau instituții financiare, există intermediari de credite de consum și ipotecare care nu se califică drept instituții de credit sau instituții financiare și nu au făcut obiectul cerințelor în materie de CSB/CFT la nivelul Uniunii, dar au fost supuși unor astfel de obligații în anumite state membre din cauza expunerii lor la riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. În funcție de modelul lor de afaceri, acești intermediari de credite de consum și ipotecare pot fi expuși unor riscuri semnificative de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. Este important să se asigure că entitățile care desfășoară activități similare expuse unor astfel de riscuri intră sub incidența cerințelor în materie de CSB/CFT, indiferent dacă se califică sau nu drept instituții de credit sau instituții financiare. Prin urmare, este oportun să se includă intermediarii de credite de consum și ipotecare care nu sunt instituții de credit sau instituții financiare, dar care, ca urmare a activităților lor, sunt expuși riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. Cu toate acestea, în multe cazuri, intermediarul de credite acționează în numele instituției de credit sau al instituției financiare care acordă și prelucrează împrumutul. În aceste cazuri, cerințele în materie de CSB/CFT nu ar trebui să se aplice intermediarilor de credite de consum și ipotecare, ci numai instituțiilor de credit sau instituțiilor financiare.

(23) Pentru a asigura o abordare coerentă, este necesar să se clarifice care sunt entitățile din sectorul investițiilor care fac obiectul cerințelor în materie de CSB/CFT. Deși organismele de plasament colectiv intră deja în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2015/849, este necesar să se alinieze terminologia relevantă la legislația actuală a Uniunii privind fondurile de investiții, și anume Directivele 2009/65/CE (16) și 2011/61/UE (17) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Deoarece fondurile ar putea fi constituite fără personalitate juridică, este necesară, de asemenea, includerea administratorilor acestora în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Cerințele în materie de CSB/CFT ar trebui să se aplice indiferent de forma în care unitățile sau acțiunile unui fond sunt puse la dispoziție pentru a fi achiziționate în Uniune, inclusiv în cazul în care unitățile sau acțiunile sunt oferite direct sau indirect investitorilor stabiliți în Uniune sau plasate la astfel de investitori la inițiativa administratorului sau în numele administratorului. Deoarece atât fondurile, cât și administratorii de fonduri intră în domeniul de aplicare al cerințelor în materie de CSB/CFT, este oportun să se clarifice faptul că ar trebui evitată duplicarea eforturilor. În acest scop, măsurile în materie de CSB/CFT luate la nivelul fondului și la nivelul administratorului acestuia nu ar trebui să fie aceleași, ci ar trebui să reflecte împărțirea sarcinilor între fond și administratorul acestuia.

(24) Activitățile cluburilor de fotbal profesionist și ale impresarilor de fotbal sunt expuse riscurilor de spălare a banilor și de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor din cauza mai multor factori inerenți sectorului fotbalului, cum ar fi popularitatea mondială a fotbalului, sumele considerabile, fluxurile de numerar și interesele financiare implicate, prevalența tranzacțiilor transfrontaliere și, uneori, structurile de proprietate opace. Toți respectivii factori expun fotbalul la posibile abuzuri comise de infractori pentru a legitima fonduri ilicite, ceea ce face ca acest sport să fie vulnerabil la spălarea banilor și la săvârșirea unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor. Printre principalele domenii de risc se numără, de exemplu, tranzacțiile cu investitori și sponsori, inclusiv agenți de publicitate, și transferul de jucători. Cluburile de fotbal profesionist și impresarii de fotbal ar trebui, prin urmare, să instituie măsuri solide de combatere a spălării banilor, inclusiv măsuri de precauție privind clientela în raport cu investitorii, sponsorii, inclusiv agenții de publicitate, și alți parteneri și contrapărți cu care realizează tranzacții. Pentru a evita orice sarcină disproporționată asupra cluburilor mai mici care sunt mai puțin expuse riscurilor de utilizare abuzivă în scopuri infracționale, statele membre ar trebui să poată, pe baza unui risc dovedit mai scăzut de spălare a banilor, de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor și de finanțare a terorismului, să scutească anumite cluburi de fotbal profesionist de la cerințele prezentului regulament, integral sau parțial.

(25) Activitățile cluburilor de fotbal profesionist care concurează în divizia de cel mai înalt nivel a ligilor lor naționale de fotbal fac ca acestea să fie mai expuse la riscuri mai ridicate de spălare a banilor și de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor în comparație cu cluburile de fotbal care concurează în divizii inferioare. De exemplu, cluburile de fotbal de prim rang se angajează în tranzacții financiare mai substanțiale, cum ar fi transferurile de valoare ridicată ale jucătorilor și acordurile de sponsorizare, ar putea avea structuri corporative mai complexe, cu niveluri multiple de proprietate și sunt mai susceptibile să se angajeze în tranzacții transfrontaliere. Datorită factorilor respectivi, astfel de cluburi de prim rang sunt mai atractive pentru infractori și oferă mai multe oportunități de disimulare a fondurilor ilicite. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată scuti de la cerințele prezentului regulament cluburile de fotbal profesionist care concurează în divizia de cel mai înalt nivel numai în cazurile de risc scăzut dovedit și cu condiția ca astfel de cluburi să fi avut o cifră de afaceri mai mică de 5 000 000 EUR sau echivalentul în monedă națională în fiecare din cei doi ani anteriori. Cu toate acestea, riscul de spălare a banilor nu este determinat exclusiv de divizia în care concurează un club de fotbal. Cluburile din diviziile inferioare pot fi, de asemenea, expuse unor riscuri semnificative de spălare a banilor și de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată scuti de la cerințele prezentului regulament doar cluburile de fotbal din diviziile inferioare care sunt asociate cu un risc scăzut dovedit de spălare a banilor, de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanțare a terorismului.

(26) Prezentul regulament armonizează măsurile care urmează să fie instituite pentru a preveni spălarea banilor, infracțiunile premisă în domeniul spălării banilor și finanțarea terorismului la nivelul Uniunii. În același timp, în conformitate cu abordarea bazată pe riscuri, statele membre ar trebui să poată impune cerințe suplimentare în cazuri limitate în care se confruntă cu riscuri specifice. Pentru a se asigura că astfel de riscuri sunt atenuate în mod adecvat, entitățile obligate al căror sediu social este situat într-un alt stat membru ar trebui să aplice astfel de cerințe suplimentare, indiferent dacă își desfășoară activitatea în celălalt stat membru în temeiul libertății de stabilire sau al libertății de a presta servicii, cu condiția de a avea o infrastructură în celălalt stat membru. În plus, pentru a clarifica relația dintre aceste libertăți ale pieței interne, este important să se precizeze care sunt activitățile care echivalează cu o stabilire.

(27) În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu excepția cazului în care acest lucru este prevăzut în mod expres în legislația sectorială, nu este necesar ca stabilirea să aibă forma unei filiale, sucursale sau agenții, ci poate consta într-un birou administrat de personalul propriu al entității obligate sau de către o persoană independentă, dar mandatată să acționeze în mod permanent pentru entitatea obligată. În conformitate cu respectiva definiție, care implică desfășurarea efectivă a unei activități economice la locul de stabilire al prestatorului, o simplă cutie poștală nu constituie un sediu. De asemenea, birourile sau alte infrastructuri utilizate pentru activități de sprijin, cum ar fi simple operațiuni administrative, centre informatice sau centre de date gestionate de entități obligate, nu constituie un sediu. În schimb, activitățile precum furnizarea de servicii de criptoactive prin intermediul ATM-urilor se încadrează în sfera conceptului de stabilire având în vedere echipamentele fizice limitate necesare operatorilor care își deservesc clienții în principal prin intermediul internetului, așa cum este cazul furnizorilor de servicii de criptoactive.

(28) Este important ca cerințele în materie de CSB/CFT să se aplice în mod proporțional și ca impunerea oricărei cerințe să fie proporțională cu rolul pe care entitățile obligate îl pot juca în prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului. În acest scop, ar trebui să fie posibil ca statele membre, în conformitate cu abordarea bazată pe riscuri din prezentul regulament, să scutească anumiți operatori de la cerințele în materie de CSB/CFT, în cazul în care activitățile pe care le desfășoară prezintă riscuri reduse de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și în cazul în care activitățile au un caracter limitat. Pentru a asigura aplicarea transparentă și consecventă a unor astfel de exceptări în întreaga Uniune, ar trebui instituit un mecanism care să permită Comisiei să verifice necesitatea exceptărilor care urmează să fie acordate. De asemenea, Comisia ar trebui să publice anual respectivele exceptări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(29) Un set coerent de norme privind sistemele și controalele interne care se aplică tuturor entităților obligate care își desfășoară activitatea pe piața internă va consolida conformitatea în materie de CSB/CFT și va spori eficacitatea supravegherii. Pentru a asigura atenuarea adecvată a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, precum și a riscurilor de neaplicare sau eludare a sancțiunilor financiare specifice, entitățile obligate ar trebui să dispună de un cadru de control intern constând în politici, proceduri și controale bazate pe riscuri și o repartizare clară a responsabilităților în cadrul organizației. În conformitate cu abordarea bazată pe riscuri din prezentul regulament, politicile, procedurile și controalele respective ar trebui să fie proporționale cu natura activității, inclusiv cu riscurile și complexitatea aferente acesteia, precum și cu dimensiunea entității obligate și să răspundă riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului cu care se confruntă entitatea, incluzând, în cazul furnizorilor de servicii de criptoactive, tranzacțiile cu portofele negăzduite.

(30) O abordare adecvată bazată pe riscuri impune entităților obligate să identifice riscurile inerente de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, precum și riscurile de neaplicare sau eludare a sancțiunilor financiare specifice cu care se confruntă în contextul activității lor, pentru a le atenua în mod eficace și pentru a se asigura că politicile, procedurile și controalele lor interne sunt adecvate pentru a aborda aceste riscuri inerente. În acest sens, entitățile obligate ar trebui să țină seama de caracteristicile clienților lor, de produsele, serviciile sau tranzacțiile oferite, inclusiv, în cazul furnizorilor de servicii de criptoactive, de tranzacțiile cu adrese negăzduite, de țările sau zonele geografice în cauză și de canalele de distribuție utilizate. Având în vedere caracterul evolutiv al riscurilor, o astfel de evaluare a riscurilor ar trebui să fie actualizată periodic.

(31) Pentru a sprijini o abordare coerentă și eficace în ceea ce privește identificarea de către entitățile obligate a riscurilor care le afectează activitățile, ACSB ar trebui să emită orientări privind cerințele minime pentru conținutul evaluării riscurilor la nivel de întreprindere și sursele suplimentare de informații care trebuie luate în considerare. Respectivele surse ar putea include informații furnizate de organisme internaționale de standardizare în domeniul CSB/CFT, cum ar fi rapoartele de evaluare reciprocă ale GAFI, la alte surse credibile și fiabile care oferă informații privind tipologiile, riscurile emergente și activitățile infracționale, inclusiv corupția, cum ar fi rapoarte elaborate de organizații ale societății civile, mass-media și mediul academic.

(32) Este necesar să se țină seama de caracteristicile și nevoile entităților obligate de dimensiuni mai mici și să se asigure un tratament adaptat la nevoile specifice ale acestora și la natura activității. Aceasta ar putea include scutirea anumitor entități obligate de la efectuarea unei evaluări a riscurilor în cazul în care riscurile implicate în sectorul în care entitatea își desfășoară activitatea sunt bine înțelese.

(33) GAFI a elaborat standarde pentru jurisdicții în scopul de a identifica și a evalua riscurile de posibilă neaplicare sau eludare a sancțiunilor financiare specifice legate de finanțarea proliferării, precum și în scopul de a lua măsuri de atenuare a acestor riscuri. Respectivele noi standarde introduse de GAFI nu înlocuiesc și nici nu subminează cerințele stricte existente privind obligația țărilor de a pune în aplicare sancțiuni financiare specifice pentru a se conforma rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU) privind prevenirea, eliminarea și întreruperea proliferării armelor de distrugere în masă și a finanțării acestei proliferări. Aceste obligații existente, astfel cum sunt puse în aplicare la nivelul Uniunii prin Deciziile 2010/413/PESC (18) și (PESC) 2016/849 (19) ale Consiliului, precum și prin Regulamentele (UE) nr. 267/2012 (20) și (UE) 2017/1509 (21) ale Consiliului, rămân obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice din Uniune. Având în vedere riscurile specifice de neaplicare și de eludare a sancțiunilor financiare specifice la care este expusă Uniunea, este oportun să se extindă evaluarea riscurilor pentru a include toate sancțiunile financiare specifice adoptate la nivelul Uniunii. Natura senzitivă la risc a măsurilor de CSB/CFT legate de sancțiunile financiare specifice nu elimină obligația bazată pe norme care revine tuturor persoanelor fizice sau juridice din Uniune de a îngheța și de a nu pune fonduri sau alte active, în mod direct sau indirect, la dispoziția persoanelor sau a entităților desemnate.

(34) Pentru a se asigura că riscurile de neaplicare sau eludare a sancțiunilor financiare specifice sunt atenuate în mod corespunzător, este important să se stabilească măsuri pe care entitățile obligate trebuie să le pună în aplicare, inclusiv măsuri de verificare a bazei lor de clienți în raport cu listele persoanelor sau entităților desemnate în temeiul sancțiunilor financiare specifice. Cerințele care le revin entităților obligate în temeiul prezentului regulament nu elimină obligația bazată pe norme care se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice din Uniune de a îngheța și de a nu pune fonduri și alte active, în mod direct sau indirect, la dispoziția persoanelor sau a entităților care fac obiectul unor sancțiuni financiare specifice. În plus, cerințele prezentului regulament nu sunt menite să înlocuiască obligațiile privind verificarea clienților în vederea punerii în aplicare a unor sancțiuni financiare specifice în temeiul altor acte juridice ale Uniunii sau al dreptului intern.

(35) Pentru a reflecta cele mai recente evoluții la nivel internațional, prezentul regulament urmează să introducă o cerință de identificare, înțelegere, gestionare și atenuare a riscurilor de posibilă neaplicare sau eludare a sancțiunilor financiare specifice la nivelul entităților obligate.

(36) Includerea pe listă sau desemnarea unor persoane sau entități de către CSONU sau de către Comitetul pentru sancțiuni al ONU sunt integrate în dreptul Uniunii prin decizii și regulamente adoptate în temeiul articolului 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și, respectiv, al articolului 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care impun sancțiuni financiare specifice unor astfel de persoane și entități. Procesul de adoptare a unor astfel de acte la nivelul Uniunii impune verificarea conformității oricărei desemnări sau includeri pe listă cu drepturile fundamentale acordate în temeiul cartei. Pentru a permite aplicarea eficace a sancțiunilor financiare specifice, entitățile obligate ar trebui ca, între momentul publicării de către ONU și momentul intrării în vigoare a actelor Uniunii care transpun includerile pe listă sau desemnările efectuate de ONU, să țină evidența fondurilor sau a altor active pe care le dețin pentru clienții incluși pe listă sau desemnați în temeiul sancțiunilor financiare ale ONU sau pentru clienții deținuți sau controlați de persoane sau entități incluse pe listă sau desemnate, precum și evidența oricărei încercări de efectuare a unei tranzacții și a tranzacțiilor efectuate pentru client, cum ar fi pentru satisfacerea nevoilor sale de bază.

(37) Atunci când evaluează dacă un client care este o entitate juridică este deținut sau controlat de persoane desemnate în temeiul unor sancțiuni financiare specifice, entitățile obligate ar trebui să țină seama de Orientările Consiliului privind punerea în aplicare și evaluarea măsurilor restrictive (sancțiunilor) în cadrul politicii externe și de securitate comună a Uniunii și de bunele practici pentru punerea în aplicare eficientă a măsurilor restrictive.

(38) Este important ca entitățile obligate să ia toate măsurile la nivelul conducerii lor pentru a pune în aplicare politici, proceduri și controale interne și pentru a pune în aplicare cerințele în materie de CSB/CFT. Chiar dacă ar fi oportun ca un membru al organului de conducere să fie desemnat ca fiind responsabil cu punerea în aplicare a politicilor, procedurilor și controalelor interne ale entității obligate, responsabilitatea pentru conformitatea cu cerințele în materie de CSB/CFT ar trebui să revină în ultimă instanță organului de conducere al entității. Respectiva atribuire a responsabilității nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor naționale privind răspunderea civilă sau penală comună a organelor de conducere. Sarcinile legate de punerea zilnică în aplicare a politicilor, procedurilor și controalelor interne ale entității obligate în materie de CSB/CFT ar trebui încredințate coordonatorului funcției de conformitate.

(39) Ar trebui să fie posibil ca fiecare stat membru să prevadă în dreptul său intern că o entitate obligată supusă unor norme prudențiale care impun numirea unui coordonator al funcției de conformitate sau a unui șef al funcției de audit intern poate încredința acestor persoane rolul și responsabilitățile coordonatorului funcției de conformitate în materie de CSB/CFT și ale funcției de audit intern în scopuri legate de CSB/CFT. În cazul unor riscuri mai mari sau în cazul în care acest lucru este justificat de dimensiunea entității obligate, ar trebui să fie posibil ca responsabilitățile aferente controalelor de conformitate și aplicării în activitatea de zi cu zi a politicilor și procedurilor entității obligate în materie de CSB/CFT să fie încredințate la două persoane diferite.

(40) Pentru punerea în aplicare efectivă a măsurilor de CSB/CFT, este de asemenea vital ca angajații entităților obligate, precum și agenții și distribuitorii acestora, care au un rol în punerea în aplicare a măsurilor respective, să înțeleagă cerințele și politicile, procedurile și controalele interne în vigoare la nivelul entității. În acest sens, entitățile obligate ar trebui să instituie măsuri, inclusiv programe de formare. Dacă este necesar, entitățile obligate ar trebui să ofere formare de bază privind măsurile de CSB/CFT tuturor celor care au un rol în punerea în aplicare a unor astfel de măsuri. Sunt incluși nu numai angajații entității obligate, ci și agenții și distribuitorii săi.

(41) Persoanele cărora li s-au încredințat sarcini legate de respectarea de către o entitate obligată a cerințelor în materie de CSB/CFT ar trebui să facă obiectul unei evaluări a aptitudinilor, cunoștințelor, expertizei, integrității și conduitei lor. Îndeplinirea de către angajați a sarcinilor legate de respectarea de către entitatea obligată a cadrului privind CSB/CFT în ceea ce privește clienții cu care au o relație privată sau profesională apropiată poate duce la conflicte de interese și poate submina integritatea sistemului. Astfel de relații ar putea exista la momentul stabilirii relației de afaceri, dar pot apărea și ulterior. Prin urmare, entitățile obligate ar trebui să instituie procese de gestionare și soluționare a conflictelor de interese. Respectivele procese ar trebui să asigure faptul că angajații sunt împiedicați să îndeplinească orice sarcini legate de respectarea de către entitatea obligată a cadrului privind CSB/CFT în legătură cu acești clienți.

(42) Ar putea apărea situații în care persoane fizice care s-ar califica drept entități obligate își prestează serviciile la nivel intern în cadrul unor întreprinderi ale căror activități nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Întrucât respectivele întreprinderi nu acționează în calitate de gardieni ai sistemului financiar al Uniunii, este important să se clarifice că astfel de angajați, de exemplu avocații interni, nu intră sub incidența cerințelor prezentului regulament. În mod similar, persoanele fizice care desfășoară activități care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament nu ar trebui să fie considerate entități obligate de sine stătătoare atunci când activitățile respective sunt desfășurate în contextul unei relații de încadrare în muncă cu o entitate obligată, de exemplu în cazul avocaților sau al contabililor angajați la un cabinet de avocatură sau la o firmă de contabilitate.

(43) Punerea în aplicare consecventă a politicilor și a procedurilor în materie de CSB/CFT la nivel de grup este esențială pentru gestionarea solidă și eficace a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului în cadrul unui grup. În acest scop, societatea-mamă ar trebui să adopte și să pună în aplicare politici, proceduri și controale la nivel de grup. Entitățile din cadrul unui grup ar trebui să aibă obligația de a face schimb de informații atunci când acest schimb este relevant pentru prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului. Schimbul de informații ar trebui să facă obiectul unor garanții suficiente în ceea ce privește confidențialitatea, protecția datelor și utilizarea informațiilor. ACSB ar trebui să aibă sarcina de a elabora proiecte de standarde de reglementare care să precizeze cerințele minime pentru procedurile și politicile la nivel de grup, inclusiv standardele minime pentru schimbul de informații în cadrul unui grup și criteriile de identificare a societăților-mamă pentru grupurile ale căror sedii sociale sunt situate în afara Uniunii.

(44) Pentru a asigura aplicarea eficace a cerințelor în materie de CSB/CFT în cazul în care mai multe entități obligate sunt legate direct sau indirect între ele și constituie sau fac parte dintr-un grup de entități, este necesar să se ia în considerare cea mai largă definiție posibilă a unui grup. În acest scop, entitățile obligate ar trebui să respecte normele contabile aplicabile, care permit structurilor cu diferite tipuri de legături economice să fie considerate drept grupuri. În timp ce un grup tradițional include o societate-mamă și filialele sale, alte tipuri de structuri de grup sunt la fel de relevante, de exemplu structurile de grup ale mai multor societăți-mamă care dețin o singură filială, care au fost denumite entități afiliate în mod permanent unei case centrale la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (22), sau instituțiile financiare care sunt membre ale aceluiași sistem instituțional de protecție, astfel cum se menționează la articolul 113 alineatul (7) din regulamentul respectiv. Respectivele structuri sunt toate grupuri în conformitate cu normele contabile și, prin urmare, ar trebui să fie considerate grupuri în sensul prezentului regulament.

(45) În afară de grupuri există și alte structuri, cum ar fi rețelele sau parteneriatele, în care entitățile obligate ar putea deține în comun proprietatea, gestionarea și controalele de conformitate. Pentru a asigura condiții de concurență echitabile în toate sectoarele, evitând în același timp sarcinile excesive asupra respectivelor sectoare, ACSB ar trebui să identifice situațiile în care acestor structuri urmează să li se aplice politici similare la nivel de grup, ținând seama de principiul proporționalității.

(46) Există circumstanțe în care sucursalele și filialele entităților obligate sunt situate în țări terțe în care cerințele minime în materie de CSB/CFT, inclusiv obligațiile în materie de protecție a datelor, sunt mai puțin stricte decât cadrul Uniunii privind CSB/CFT. În astfel de situații și pentru a preveni pe deplin utilizarea sistemului financiar al Uniunii în scopul spălării banilor și finanțării terorismului și pentru a asigura cel mai înalt standard de protecție a datelor cu caracter personal ale cetățenilor Uniunii, sucursalele și filialele respective ar trebui să respecte cerințele în materie de CSB/CFT stabilite la nivelul Uniunii. În cazul în care legislația unei țări terțe nu permite respectarea acestor cerințe, de exemplu din cauza limitărilor capacității grupului de a accesa, de a prelucra sau de a face schimb de informații din cauza unui nivel insuficient de protecție a datelor sau a legislației privind secretul bancar din țara terță respectivă, entitățile obligate ar trebui să ia măsuri suplimentare pentru a se asigura că sucursalele și filialele situate în țara respectivă gestionează în mod eficace riscurile. ACSB ar trebui să aibă sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze tipul unor astfel de măsuri suplimentare, ținând seama de principiul proporționalității.

(47) Entitățile obligate ar putea externaliza sarcini legate de îndeplinirea anumitor cerințe în materie de CSB/CFT către un prestator de servicii. În cazul unei relații de externalizare pe bază contractuală între entități obligate și prestatori de servicii care nu intră sub incidența cerințelor în materie de CSB/CFT, orice obligații în materie de CSB/CFT care le revin prestatorilor de servicii respectivi decurge numai din contractul între părți, și nu din prezentul regulament. Prin urmare, responsabilitatea pentru respectarea cerințelor în materie de CSB/CFT ar trebui să rămână în întregime în sarcina entității obligate. Entitatea obligată ar trebui să se asigure, în special, că în cazul în care este implicat un prestator de servicii în scopul identificării de la distanță a clienților, se respectă abordarea bazată pe riscuri. Procesele sau măsurile care contribuie la îndeplinirea unei cerințe în temeiul prezentului regulament, dar în cazul cărora îndeplinirea cerinței în sine nu este realizată de un prestator de servicii, cum ar fi utilizarea sau achiziționarea de software al terților sau accesul la baze de date sau la servicii de verificare de către entitatea obligată, nu sunt considerate externalizare.

(48) Posibilitatea de a externaliza sarcini către un prestator de servicii le permite entităților obligate să decidă cu privire la modul în care își alocă resursele pentru a se conforma prezentului regulament, dar nu le scutește de obligația de a înțelege dacă măsurile pe care le iau, inclusiv cele externalizate către prestatori de servicii, atenuează riscurile identificate de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și dacă astfel de măsuri sunt adecvate. Pentru a asigura faptul că există această înțelegere, deciziile finale privind măsurile care au un impact asupra punerii în aplicare a politicilor, procedurilor și controalelor ar trebui să revină întotdeauna entității obligate.

(49) Notificarea unui acord de externalizare către supraveghetor nu implică acceptarea acordului de externalizare. Totuși, în special în cazul în care sunt externalizate funcțiile critice sau în cazul în care entitatea obligată își externalizează în mod sistematic funcțiile, informațiile cuprinse în respectiva notificare ar putea fi luate în considerare de supraveghetori atunci când evaluează sistemele și controalele entității obligate, când stabilesc profilul de risc rezidual sau la pregătirea inspecțiilor.

(50) Pentru ca relațiile de externalizare să funcționeze în mod eficient, este nevoie de mai multă claritate în ceea ce privește condițiile în care are loc externalizarea. ACSB ar trebui să aibă sarcina de a elabora orientări privind condițiile în care poate avea loc externalizarea, precum și rolurile și responsabilitățile părților respective. Pentru a se asigura o supraveghere coerentă a practicilor de externalizare în întreaga Uniune, orientările ar trebui, de asemenea, să ofere claritate cu privire la modul în care supraveghetorii urmează să țină seama de astfel de practici și să verifice conformitatea cu cerințele în materie de CSB/CFT atunci când entitățile obligate recurg la astfel de practici.

(51) Cerințele de precauție privind clientela sunt esențiale pentru a se asigura că entitățile obligate identifică, verifică și monitorizează relațiile lor de afaceri cu clienții lor în ceea ce privește riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului pe care le prezintă. Identificarea exactă și verificarea datelor clienților potențiali și existenți sunt esențiale pentru înțelegerea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului asociate clienților, indiferent dacă aceștia sunt persoane fizice sau juridice. Entitățile obligate ar trebui, de asemenea, să înțeleagă în numele sau în beneficiul cărei persoane se efectuează o tranzacție, de exemplu în situațiile în care instituțiile de credit sau instituțiile financiare furnizează conturi persoanelor care exercită profesii juridice în scopul primirii sau deținerii fondurilor clienților lor, în sensul definiției de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366. În contextul precauției privind clientela, persoana în beneficiul căreia se efectuează o tranzacție sau se desfășoară o activitate nu se referă la destinatarul sau beneficiarul unei tranzacții efectuate de entitatea obligată pentru clientul său.

(52) Este necesar să se atingă un standard uniform și ridicat de precauție privind clientela în Uniune, care să se bazeze pe cerințe armonizate pentru identificarea clienților și verificarea identității acestora și să reducă divergențele naționale pentru a permite condiții de concurență echitabile pe piața internă și o aplicare consecventă a dispozițiilor în întreaga Uniune. În același timp, este esențial ca entitățile obligate să aplice măsurile de precauție privind clientela în funcție de riscuri. Abordarea bazată pe riscuri nu este o opțiune în mod nejustificat de permisivă pentru entitățile obligate. Această abordare implică recurgerea la un proces decizional bazat pe dovezi pentru a viza mai eficient riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului cu care se confruntă Uniunea și entitățile care funcționează în cadrul acesteia.

(53) Organizațiile societății civile care desfășoară activități caritabile sau umanitare în țări terțe contribuie la atingerea obiectivelor Uniunii de realizare a păcii, stabilității, democrației și prosperității. Instituțiile de credit și instituțiile financiare joacă un rol important în asigurarea faptului că astfel de organizații pot continua să își desfășoare activitatea, oferind acces la sistemul financiar și la servicii financiare importante care permit ca finanțarea pentru dezvoltare și ajutor umanitar să fie canalizată către zonele în curs de dezvoltare sau zonele de conflict. Deși entitățile obligate ar trebui să fie conștiente de faptul că activitățile desfășurate în anumite jurisdicții le expun unui risc mai mare de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, funcționarea organizațiilor societății civile din respectivele jurisdicții nu ar trebui să constituie, în sine, un motiv de refuz al furnizării de servicii financiare sau un motiv de încetare a unor astfel de servicii, deoarece abordarea bazată pe riscuri necesită o evaluare holistică a riscurilor prezentate de fiecare relație de afaceri și aplicarea unor măsuri adecvate pentru a atenua riscurile specifice. Chiar dacă instituțiile de credit și instituțiile financiare rămân libere să decidă cu cine stabilesc relații contractuale, acestea ar trebui totodată să țină seama de rolul lor central în funcționarea sistemului financiar internațional și în facilitarea circulației fondurilor în sensul definiției de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366, sau a criptoactivelor, în vederea obiectivelor de dezvoltare și umanitare importante urmărite de organizațiile societății civile. Prin urmare, astfel de instituții ar trebui să utilizeze flexibilitatea permisă de abordarea bazată pe riscuri pentru a atenua în mod proporțional riscurile asociate relațiilor de afaceri. În niciun caz nu ar trebui invocate motive legate de CSB/CFT pentru a justifica decizii comerciale referitoare la clienții potențiali sau existenți.

(54) Entitățile obligate ar trebui să identifice și să ia măsuri rezonabile pentru a verifica identitatea beneficiarului real utilizând documente și surse de informații fiabile. Consultarea registrelor centrale ale informațiilor privind beneficiarii reali (denumite în continuare „registre centrale”) permite entităților obligate să asigure coerența cu informațiile obținute prin procesul de verificare și nu ar trebui să constituie principala sursă de verificare utilizată de entitatea obligată. Atunci când identifică discrepanțe între informațiile deținute în registrele centrale și informațiile pe care le obțin de la client sau din alte surse fiabile în cursul aplicării măsurilor de precauție privind clientela, entitățile obligate ar trebui să raporteze aceste discrepanțe entității responsabile de registrul central relevant, astfel încât să poată fi luate măsuri pentru soluționarea neconcordanțelor. Respectivul proces contribuie la calitatea și fiabilitatea informațiilor care figurează în registrele respective, ca parte a unei abordări multidimensionale menite să asigure că informațiile din registrele centrale sunt exacte, adecvate și actualizate. În situațiile cu risc scăzut și atunci când beneficiarii reali sunt cunoscuți de entitatea obligată, ar trebui să fie posibil ca entitățile obligate să permită clientului să raporteze discrepanțe atunci când sunt identificate diferențe minore constând în greșeli de tipar sau de natură tehnică similară.

(55) Riscurile pe care le prezintă entitățile juridice străine și construcțiile juridice străine trebuie atenuate în mod adecvat. În cazul în care o entitate juridică creată în afara Uniunii sau un trust expres ori o construcție juridică similară administrată în afara Uniunii sau a cărei persoană care deține calitatea de trustee sau o poziție echivalentă își are reședința sau este stabilită în afara Uniunii este pe punctul de a stabili o relație de afaceri cu o entitate obligată, înregistrarea informațiilor privind beneficiarii reali în registrul central al unui stat membru ar trebui să fie o condiție prealabilă de stabilire a relației de afaceri. Cu toate acestea, pentru entitățile juridice create în afara Uniunii, cerința ar trebui să se aplice doar în cazul riscurilor medii-ridicate sau ridicate de spălare a banilor, de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanțare a terorismului asociate categoriei de entități juridice străine ori sectorului în care își desfășoară activitatea entitatea juridică străină sau în cazul riscurilor medii-ridicate sau ridicate de spălare a banilor, de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanțare a terorismului asociate sectorului în care își desfășoară activitatea entitatea obligată. Înregistrarea informațiilor privind beneficiarii reali ar trebui, de asemenea, să fie o condiție prealabilă pentru continuarea unei relații de afaceri cu o entitate juridică creată în afara Uniunii în situația în care relația respectivă devine asociată cu astfel de riscuri medii-ridicate sau ridicate după stabilirea sa.

(56) Procesul de stabilire a unei relații de afaceri sau de parcurgere a etapelor necesare pentru efectuarea unei tranzacții ocazionale este declanșat atunci când clientul își exprimă interesul de a achiziționa un produs sau de a primi un serviciu de la o entitate obligată. Printre serviciile oferite de agenții imobiliari se numără sprijinirea clienților în găsirea unui bun în vederea achiziționării, vânzării, închirierii sau leasingului. Astfel de servicii încep să fie relevante în scopul CSB/CFT atunci când există indicii clare că părțile doresc să efectueze achiziționarea, vânzarea, închirierea sau leasingul sau să parcurgă etapele necesare pregătitoare. Acesta ar putea fi, de exemplu, momentul în care părțile fac și acceptă o ofertă de cumpărare sau de închiriere a bunului. Înainte momentului respectiv, nu ar fi necesar să se ia măsuri de precauție cu privire la niciun client potențial. În mod similar, nu ar fi proporțional să se aplice măsuri de precauție privind clientela persoanelor care nu și-au exprimat încă interesul de a continua cu achiziționarea sau închirierea unui anumit bun.

(57) Tranzacțiile imobiliare sunt expuse riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. Pentru a atenua aceste riscuri, operatorii imobiliari care intermediază cumpărarea, vânzarea și închirierea de bunuri imobile ar trebui să facă obiectul cerințelor prezentului regulament, indiferent de denumirea lor sau de activitatea ori profesia lor principală, inclusiv dezvoltatorii imobiliari atunci când și în măsura în care intermediază cumpărarea, vânzarea și închirierea de bunuri imobile.

(58) Anonimatul asociat anumitor produse de monedă electronică le expune riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. Cu toate acestea, există diferențe semnificative între sectoare și nu toate produsele de monedă electronică prezintă același nivel de risc. De exemplu, anumite produse de monedă electronică cu valoare scăzută, cum ar fi cardurile cadou preplătite sau cupoanele valorice preplătite, ar putea prezenta riscuri scăzute de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Pentru a se asigura faptul că cerințele impuse sectorului sunt proporționale cu riscul aferent și nu împiedică efectiv funcționarea acestuia, ar trebui să fie posibil, în anumite circumstanțe cu risc scăzut dovedit și în condiții stricte de atenuare a riscurilor, ca produsele respective să fie exceptate de la anumite măsuri de precauție privind clientela, cum ar fi identificarea și verificarea clientului și a beneficiarului real, dar nu și de la monitorizarea tranzacțiilor sau a relațiilor de afaceri. Ar trebui să fie posibil ca supraveghetorii să acorde o astfel de exceptare numai după verificarea riscului scăzut dovedit, având în vedere factorii de risc relevanți care urmează să fie definiți de ACSB, și într-un mod care să asigure atenuarea eficace a oricărui risc de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului și care să împiedice eludarea normelor în materie de CSB/CFT. În orice caz, orice exceptare ar trebui să fie condiționată de limite stricte în ceea ce privește valoarea maximă a produsului, de utilizarea sa exclusivă pentru achiziționarea de bunuri sau servicii și cu condiția ca suma depozitată să nu poată fi schimbată cu o altă valoare.

(59) Entitățile obligate nu ar trebui să aibă obligația de a aplica măsuri de precauție în raport cu clienții care efectuează tranzacții ocazionale sau tranzacții legate între ele a căror valoare se situează sub un anumit prag, cu excepția cazului în care există suspiciuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Întrucât pragul de 10 000 EUR sau echivalentul în monedă națională se aplică majorității tranzacțiilor ocazionale, entitățile obligate care își desfășoară activitatea în sectoare sau efectuează tranzacții care prezintă un risc mai ridicat de spălare a banilor și de finanțare a terorismului ar trebui să aibă obligația de a aplica măsuri de precauție privind clientela în cazul tranzacțiilor pe baza unor praguri mai scăzute. Pentru a identifica sectoarele sau tranzacțiile, precum și pragurile adecvate pentru sectoarele sau tranzacțiile respective, ACSB ar trebui să elaboreze proiecte specifice de standarde tehnice de reglementare.

(60) Există situații specifice în care, în sensul precauției privind clientela, prin „client” nu se înțelege doar persoana care efectuează tranzacții cu entitatea obligată. Acest caz se întâlnește, de exemplu, atunci când un singur notar este implicat într-o tranzacție imobiliară. În astfel de cazuri, pentru a se asigura că se efectuează verificări adecvate ale tranzacției astfel încât să se detecteze posibile cazuri de spălare a banilor, de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanțare a terorismului, entitățile obligate ar trebui să considere atât cumpărătorul, cât și vânzătorul drept clienți și să aplice măsuri de precauție privind clientela ambelor părți. Prezentul regulament ar trebui să prevadă o listă a situațiilor în care prin „client” nu se înțelege clientul direct al entității obligate sau nu se înțelege doar acest lucru. Această listă ar trebui să ajute să se înțeleagă mai bine cine este clientul în situații tipice și nu ar trebui considerată ca incluzând o interpretare exhaustivă a termenului. În mod similar, o relație de afaceri nu ar trebui să necesite întotdeauna o relație contractuală sau un alt angajament formal, atât timp cât serviciile sunt furnizate în mod repetat sau pe parcursul unei perioade de timp, astfel încât să rezulte o relație de durată. Atunci când dreptul intern împiedică entitățile obligate care sunt funcționari publici să stabilească relații contractuale cu clienții, o astfel de dispoziție de drept intern nu ar trebui să fie interpretată ca interzicând entităților obligate să trateze o serie de tranzacții drept relație de afaceri în sensul CSB/CFT.

(61) Introducerea unei limite la nivelul Uniunii pentru plățile mari în numerar atenuează riscurile asociate utilizării unor astfel de plăți. Cu toate acestea, entitățile obligate care efectuează tranzacții în numerar sub limita respectivă rămân vulnerabile la riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, deoarece oferă un punct de intrare în sistemul financiar al Uniunii. Prin urmare, este necesar să se impună aplicarea unor măsuri de precauție privind clientela pentru atenuarea riscurilor de utilizare abuzivă a numerarului. Pentru a se asigura că măsurile sunt proporționale cu riscurile prezentate de tranzacțiile cu o valoare mai mică de 10 000 EUR, aceste măsuri ar trebui să se limiteze la identificarea și verificarea clientului și a beneficiarului real atunci când efectuează tranzacții ocazionale în numerar în valoare de cel puțin 3 000 EUR. Respectiva limitare nu scutește entitatea obligată de aplicarea tuturor măsurilor de precauție privind clientela ori de câte ori există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului și nici de raportarea tranzacțiilor suspecte către FIU.

(62) Unele modele de afaceri au la bază o relație de afaceri a entității obligate cu un comerciant în vederea oferirii de servicii de inițiere a plății prin care comerciantul este plătit pentru furnizarea de bunuri sau servicii, și nu o relație de afaceri cu clientul comerciantului, care autorizează serviciul de inițiere a plății pentru a iniția o tranzacție unică sau cu caracter excepțional către comerciant. În contextul unui astfel de model de afaceri, clientul entității obligate în sensul normelor în materie de CSB/CFT este comerciantul, și nu clientul comerciantului. Prin urmare, în ceea ce privește serviciile de inițiere a plății, măsurile de precauție privind clientela ar trebui să fie aplicate de entitatea obligată în raport cu comerciantul. În ceea ce privește alte servicii financiare care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, inclusiv în cazul în care sunt furnizate de același operator, determinarea clientului ar trebui să se facă ținându-se seama de serviciile furnizate.

(63) Activitățile de jocuri de noroc variază în ceea ce privește natura lor, zona geografică acoperită și riscurile asociate. Pentru a asigura o aplicare proporțională și bazată pe riscuri a prezentului regulament, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a identifica serviciile de jocuri de noroc asociate cu riscuri scăzute de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, cum ar fi loteriile de stat sau private ori activitățile de jocuri de noroc administrate de stat, și de a decide să nu le aplice toate sau unele dintre cerințele prezentului regulament. Având în vedere potențialele efecte transfrontaliere ale excepțiilor naționale, este necesar să se asigure aplicarea consecventă a unei abordări stricte bazate pe riscuri în întreaga Uniune. În acest scop, Comisia ar trebui să aibă competența de a aproba deciziile statelor membre sau de a le respinge atunci când excepția nu este justificată de un risc scăzut dovedit. În orice caz, nu ar trebui acordată nicio excepție în legătură cu activități asociate cu riscuri mai ridicate. Este vorba de activități precum cazinourile, jocurile de noroc online și pariurile sportive, însă nu și în cazul în care activitățile de jocuri de noroc online sunt administrate de stat, fie prin furnizarea directă a acestor servicii, fie prin reglementarea modului în care aceste servicii de jocuri de noroc sunt organizate, efectuate și administrate. Având în vedere riscurile pentru sănătatea publică sau riscurile de activități infracționale care pot fi asociate jocurilor de noroc, măsurile naționale care reglementează organizarea, funcționarea și administrarea jocurilor de noroc, atunci când urmăresc în mod real obiective de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică, pot să contribuie la reducerea riscurilor asociate respectivei activități.

(64) Pragul de 2 000 EUR sau echivalentul în monedă națională aplicabil furnizorilor de servicii de jocuri de noroc este atins indiferent dacă clientul efectuează o singură tranzacție cu o valoare cel puțin egală cu acest cuantum sau mai multe tranzacții mai mici a căror valoare totală se ridică la acest cuantum. În acest scop, pentru a fi în măsură să stabilească dacă și când a fost atins pragul respectiv, furnizorii de servicii de jocuri de noroc ar trebui să poată atribui tranzacțiile unui anumit client, chiar dacă nu au verificat încă identitatea clientului. Astfel, furnizorii de servicii de jocuri de noroc ar trebui să dispună de sisteme care să permită atribuirea și monitorizarea tranzacțiilor înainte de aplicarea cerinței referitoare la măsurile de precauție privind clientela. În cazul cazinourilor sau al altor spații fizice destinate jocurilor de noroc, verificarea identității clientului la fiecare tranzacție poate fi nepractică. În astfel de cazuri, ar trebui să fie posibilă identificarea clientului și verificarea identității sale la intrarea în spațiul destinat jocurilor de noroc, cu condiția să existe sisteme care să atribuie clientului respectiv tranzacțiile pe care acesta le efectuează în spațiul destinat jocurilor de noroc, inclusiv cumpărarea sau schimbul de jetoane.

(65) Deși Directiva (UE) 2015/849 a armonizat într-o anumită măsură normele statelor membre în domeniul obligațiilor de identificare a clienților, directiva respectivă nu a stabilit norme detaliate cu privire la procedurile care trebuie urmate de entitățile obligate. Având în vedere importanța crucială a acestui aspect în prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului, este oportun, în conformitate cu abordarea bazată pe riscuri, să se introducă dispoziții mai specifice și mai detaliate privind identificarea clientului și verificarea identității clientului, indiferent dacă este vorba de persoane fizice sau juridice, de construcții juridice precum trust-urile sau entitățile cu capacitate juridică în temeiul dreptului intern.

(66) Evoluțiile tehnologice și progresele înregistrate în domeniul digitalizării permit o identificare și o verificare sigură, la distanță sau electronică, a clienților potențiali și existenți și pot facilita aplicarea la distanță a măsurilor de precauție privind clientela. Soluțiile de identificare, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (23), asigură mijloace sigure și fiabile de identificare și verificare atât a clienților potențiali, cât și a clienților existenți, și pot facilita aplicarea la distanță a măsurilor de precauție privind clientela. Identificarea electronică, astfel cum este prevăzută în regulamentul respectiv, ar trebui să fie luată în considerare și acceptată de entitățile obligate pentru procesul de identificare a clienților. Utilizarea unor astfel de mijloace de identificare poate reduce, atunci când sunt instituite măsuri adecvate de reducere a riscurilor, nivelul de risc la un nivel standard sau chiar redus. În cazul în care o astfel de identificare electronică nu este disponibilă pentru un client, de exemplu din cauza naturii statutului său de rezident într-un anumit stat membru sau a reședinței sale într-o țară terță, verificarea ar trebui să aibă loc prin intermediul unor servicii de încredere calificate relevante.

(67) Pentru a se asigura prevenirea de către cadrul privind CSB/CFT a intrării de fonduri ilicite în sistemul financiar, entitățile obligate ar trebui să aplice măsuri de precauție privind clientela înainte de a stabili relații de afaceri cu clienții potențiali, în conformitate cu abordarea bazată pe riscuri. Cu toate acestea, pentru a nu întârzia în mod inutil desfășurarea normală a activității, entitățile obligate ar trebui să poată colecta informațiile de la potențialul client în timpul stabilirii unei relații de afaceri. Instituțiile de credit și instituțiile financiare ar trebui să poată obține informațiile necesare de la clienții potențiali odată ce relația este stabilită, cu condiția de a nu se iniția tranzacții până la finalizarea cu succes a procesului de precauție privind clientela.

(68) Procesul de precauție privind clientela nu se limitează la identificarea și verificarea identității clientului. Înainte de a stabili relații de afaceri sau de a efectua tranzacții ocazionale, entitățile obligate ar trebui să evalueze, de asemenea, scopul și natura unei relații de afaceri sau ale unei tranzacții ocazionale. Informațiile precontractuale sau alte informații cu privire la produsul sau serviciul propus care sunt comunicate clientului potențial pot contribui la înțelegerea scopului respectiv. Entitățile obligate ar trebui să fie întotdeauna în măsură să evalueze scopul și natura unei relații de afaceri potențiale sau ale unei tranzacții ocazionale într-un mod lipsit de ambiguitate. În cazul în care serviciul sau produsul oferit permite clienților să efectueze diferite tipuri de tranzacții sau activități, entitățile obligate ar trebui să obțină suficiente informații referitoare la intenția clientului în ceea ce privește utilizarea relației respective.

(69) Pentru a asigura eficacitatea cadrului privind CSB/CFT, entitățile obligate ar trebui să revizuiască periodic informațiile obținute de la clienții lor, în conformitate cu abordarea bazată pe riscuri. Este probabil ca relațiile de afaceri să evolueze pe măsură ce situația clientului și activitățile pe care le desfășoară prin relația de afaceri se schimbă în timp. Pentru a menține o înțelegere cuprinzătoare a profilului de risc al clientului și pentru a efectua un control semnificativ al tranzacțiilor, entitățile obligate ar trebui să revizuiască periodic informațiile obținute de la clienții lor, în conformitate cu abordarea bazată pe riscuri. Astfel de revizuiri ar trebui efectuate periodic, dar ar trebui să fie, de asemenea, declanșate de modificările care intervin în situația relevantă a clientului, și anume atunci când faptele și informațiile indică o posibilă modificare a profilului de risc sau a detaliilor de identificare ale clientului. În acest scop, entitatea obligată ar trebui să ia în considerare necesitatea de a revizui dosarul clientului ca răspuns la modificări semnificative, cum ar fi o modificare a jurisdicțiilor cu care s-au efectuat tranzacții, a valorii sau a volumului tranzacțiilor, în cazul unor cereri de produse sau servicii noi care diferă în mod semnificativ în ceea ce privește riscul sau în urma unor modificări privind beneficiarii reali.

(70) În contextul revenirii unor clienți pentru care au fost aplicate recent măsuri de precauție privind clientela, ar trebui să fie posibil ca măsurile în materie de precauție privind clientela să fie îndeplinite prin obținerea unei confirmări din partea clientului că informațiile și documentele păstrate în evidențe nu s-au schimbat. O astfel de metodă facilitează aplicarea obligațiilor în materie de CSB/CFT în situațiile în care entitatea obligată are convingerea că informațiile referitoare la client nu s-au schimbat, având în vedere că entităților obligate le revine sarcina de a se asigura că iau măsuri adecvate de precauție privind clientela. În toate cazurile, confirmarea primită de la client și orice modificare a informațiilor deținute cu privire la client ar trebui să fie înregistrate.

(71) Entitățile obligate ar putea furniza mai multe produse sau servicii în contextul unei relații de afaceri. În aceste condiții, cerința de a actualiza periodic informațiile, datele și documentele nu vizează produsul sau serviciul individual, ci relația de afaceri în ansamblu. Este de competența entităților obligate să evalueze, pentru întreaga gamă de produse sau servicii furnizate, când are loc o modificare a situației relevante a clientului sau când sunt îndeplinite alte condiții care impun actualizarea măsurilor de precauție privind clientela și să procedeze la revizuirea dosarului clientului în raport cu întreaga relație de afaceri.

(72) Entitățile obligate ar trebui, de asemenea, să instituie un sistem de monitorizare pentru a detecta tranzacțiile care ar putea genera suspiciuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Pentru a asigura eficacitatea monitorizării tranzacțiilor, activitatea de monitorizare a entităților obligate ar trebui să vizeze, în principiu, toate serviciile și produsele oferite clienților și toate tranzacțiile efectuate în numele clientului sau oferite clientului de către entitatea obligată. Cu toate acestea, nu toate tranzacțiile trebuie examinate individual. Intensitatea monitorizării ar trebui să respecte abordarea bazată pe riscuri și să fie concepută în jurul unor criterii precise și relevante, ținând seama, în special, de caracteristicile clientului și de nivelul de risc asociat acestora, de produsele și serviciile oferite și de țările sau zonele geografice în cauză. ACSB ar trebui să elaboreze orientări pentru a se asigura că intensitatea monitorizării relațiilor de afaceri și a tranzacțiilor este adecvată și proporțională cu nivelul de risc.

(73) Încetarea relației de afaceri în cazul în care nu pot fi respectate măsurile de precauție privind clientela reduce expunerea entității obligate la riscurile generate de posibilele modificări ale profilului clientului. Cu toate acestea, ar putea exista situații în care nu ar trebui să se ajungă la încetarea relației de afaceri din cauza unor obiective de interes public. Este, de exemplu, cazul contractelor de asigurare de viață, în care entitățile obligate ar trebui, dacă este necesar, să ia măsuri pentru a îngheța relația de afaceri, ca alternativă la încetarea acesteia, inclusiv prin interzicerea prestării de noi servicii către clientul respectiv și prin suspendarea plății către beneficiari, până când pot fi respectate măsurile de precauție privind clientela. În plus, anumite produse și servicii impun entității obligate să dețină sau să primească în continuare fondurile clientului în sensul definiției de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366, de exemplu în contextul împrumuturilor, al conturilor de plăți sau al atragerii de depozite. Toate acestea nu ar trebui însă considerate drept un impediment în calea cerinței de încetare a relației de afaceri, aceasta putând fi realizată prin asigurarea faptului că nu sunt efectuate tranzacții sau activități pentru client.

(74) Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului regulament, ACSB ar trebui să aibă sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare referitoare la precauția privind clientela. Respectivele standarde tehnice de reglementare ar trebui să stabilească setul minim de informații care trebuie obținute de entitățile obligate pentru a stabili noi relații de afaceri cu clienții sau pentru a le evalua pe cele în curs, în funcție de nivelul de risc asociat fiecărui client. În plus, proiectele de standarde tehnice de reglementare ar trebui să ofere suficientă claritate pentru a permite actorilor de pe piață să dezvolte mijloace sigure, accesibile și inovatoare de verificare a identității clienților și de aplicare a măsurilor de precauție privind clientela, inclusiv de la distanță, respectând în același timp principiul neutralității tehnologice. Aceste sarcini specifice sunt în conformitate cu rolul și responsabilitățile ACSB, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) 2024/1620.

(75) Armonizarea măsurilor de precauție privind clientela va contribui la dobândirea unei înțelegeri consecvente și constant eficace a riscurilor asociate unui client existent sau potențial, indiferent de locul în care stabilită relația de afaceri în Uniune. De asemenea, armonizarea respectivă ar trebui să asigure că informațiile obținute cu ocazia aplicării măsurilor de precauție privind clientela nu sunt utilizate de entitățile obligate pentru a aplica practici de eliminare a riscurilor care ar putea conduce la eludarea altor obligații legale, în special a celor prevăzute în Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului (24) sau în Directiva (UE) 2015/2366, fără a atinge obiectivele Uniunii în materie de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului. Pentru a permite supravegherea corespunzătoare a respectării obligațiilor de precauție privind clientela, este important ca entitățile obligate să țină evidența acțiunilor întreprinse și a informațiilor obținute în cursul procesului de precauție privind clientela, indiferent dacă se stabilește sau nu o nouă relație de afaceri și indiferent dacă au prezentat sau nu un raport de tranzacții suspecte atunci când își exprimă refuzul de a stabili o relație de afaceri. În cazul în care entitatea obligată ia decizia de a nu stabili o relație de afaceri cu un client potențial sau de a înceta o relație de afaceri, de a refuza să efectueze o tranzacție ocazională sau de a aplica măsuri alternative la încetarea unei relații de afaceri, evidențele referitoare la măsurile de precauție privind clientela ar trebui să includă motivele unei astfel de decizii. Acest lucru va permite autorităților de supraveghere să evalueze dacă entitățile obligate și-au calibrat în mod corespunzător practicile de precauție privind clientela și modul în care evoluează expunerea la risc a entității și va contribui la obținerea de date statistice referitoare la aplicarea normelor de precauție privind clientela de către entitățile obligate în întreaga Uniune.

(76) Abordarea pentru examinarea clienților existenți în temeiul actualului cadru privind CSB/CFT este deja una bazată pe riscuri. Cu toate acestea, având în vedere riscul mai ridicat de spălare a banilor, de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor și de finanțare a terorismului asociat anumitor structuri intermediare, este posibil ca abordarea respectivă să nu permită depistarea și evaluarea la timp a riscurilor. Prin urmare, este important să se asigure că anumite categorii bine definite de clienți existenți sunt, de asemenea, monitorizate periodic.

(77) Riscul în sine are un caracter variabil, iar variabilele, fie prin ele însele, fie în combinație cu altele, pot mări sau diminua riscul potențial prezentat, influențând astfel nivelul adecvat al măsurilor preventive, cum ar fi măsurile de precauție privind clientela.

(78) În situațiile care prezintă un risc redus, entitățile obligate ar trebui să poată aplica măsuri simplificate de precauție. Aceasta nu echivalează cu o exceptare sau cu absența măsurilor de precauție privind clientela, ci presupune mai curând un set simplificat sau redus de măsuri de control, care ar trebui totuși să abordeze toate componentele procedurii standard de precauție. În conformitate cu abordarea bazată pe riscuri, entitățile obligate ar trebui, cu toate acestea, să fie în măsură să reducă frecvența sau intensitatea controlului clientului sau al tranzacției sau să se bazeze pe ipoteze adecvate cu privire la scopul relației de afaceri sau la utilizarea unor produse simple. Standardele tehnice de reglementare referitoare la precauția privind clientela ar trebui să stabilească măsurile simplificate specifice pe care entitățile obligate sunt în măsură să le pună în aplicare în cazul unor situații cu risc mai redus identificate în evaluarea riscurilor la nivelul Uniunii efectuată de Comisie. La elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare, ACSB ar trebui să acorde atenția cuvenită menținerii incluziunii sociale și financiare.

(79) Ar trebui să se recunoască faptul că anumite situații prezintă un risc mai mare de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Deși ar trebui să se stabilească identitatea și profilul de activitate al tuturor clienților prin aplicarea periodică a măsurilor de precauție privind clientela, în anumite cazuri sunt necesare proceduri deosebit de riguroase de identificare și verificare a clienților. Prin urmare, este necesar să se stabilească norme detaliate privind astfel de măsuri sporite de precauție, inclusiv măsuri sporite specifice de precauție pentru relațiile transfrontaliere de corespondent.

(80) Relațiile transfrontaliere de corespondent cu instituțiile respondente dintr-o țară terță sunt repetitive și continue. În plus, nu toate serviciile bancare transfrontaliere de corespondență prezintă același nivel de riscuri de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. Prin urmare, intensitatea măsurilor sporite de precauție ar trebui să fie determinată prin aplicarea principiilor abordării bazate pe riscuri. Cu toate acestea, abordarea bazată pe riscuri nu ar trebui aplicată atunci când se interacționează cu instituții respondente dintr-o țară terță care nu au o prezență fizică în jurisdicția în care sunt create sau cu entități neînregistrate și neautorizate care furnizează servicii de criptoactive. Având în vedere riscul ridicat de spălare a banilor și de finanțare a terorismului inerent instituțiilor fictive, instituțiile de credit și instituțiile financiare ar trebui să se abțină de la orice relație de corespondent cu astfel de instituții fictive, precum și cu contrapărți din țări terțe care permit utilizarea conturilor lor de către instituții fictive. Pentru a se evita utilizarea abuzivă a sistemului financiar al Uniunii în vederea furnizării de servicii nereglementate, furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui, de asemenea, să se asigure că conturile lor nu sunt utilizate de platforme de intermediere a tranzacționării („nested exchanges”) și ar trebui să dispună de politici și proceduri pentru a detecta orice astfel de tentativă.

(81) În contextul exercitării funcției lor de supraveghere, supraveghetorii ar putea identifica situații în care încălcările cerințelor în materie de CSB/CFT de către instituțiile respondente din țări terțe sau deficiențele în punerea în aplicare a cerințelor în materie de CSB/CFT de către instituțiile respective generează riscuri pentru sistemul financiar al Uniunii. Pentru a atenua aceste riscuri, ACSB ar trebui să aibă posibilitatea de a adresa recomandări instituțiilor de credit și instituțiilor financiare din Uniune pentru a le informa cu privire la opiniile sale în legătură cu deficiențele respectivelor instituții respondente din țări terțe. Recomandările respective ar trebui emise în cazul în care ACSB și supraveghetorii financiari din Uniune sunt de acord că încălcările și deficiențele constatate la nivelul instituțiilor respondente din țara terță sunt susceptibile să afecteze expunerea la risc a relațiilor de corespondent ale instituțiilor de credit și instituțiilor financiare din Uniune și cu condiția ca instituția respondentă din țara terță și supraveghetorul acesteia să fi avut posibilitatea de a-și exprima opiniile. Pentru a menține buna funcționare a sistemului financiar al Uniunii, instituțiile de credit și instituțiile financiare ar trebui să ia măsuri adecvate ca răspuns la recomandările ACSB, inclusiv prin abținerea de la stabilirea sau continuarea unei relații de corespondent, cu excepția cazului în care pot institui suficiente măsuri de atenuare pentru a aborda riscurile prezentate de relația de corespondent.

(82) În contextul măsurilor sporite de precauție, obținerea aprobării personalului de conducere de nivel superior pentru stabilirea relațiilor de afaceri nu trebuie să presupună în toate cazurile obținerea aprobării din partea consiliului de administrație. O astfel de aprobare ar trebui să poată fi acordată de către o persoană care deține cunoștințe suficiente privind expunerea entității la riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și care ocupă o funcție suficient de înaltă pentru a lua decizii care afectează expunerea la risc a entității.

(83) Pentru a proteja funcționarea corespunzătoare a sistemului financiar al Uniunii împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru de a identifica țările terțe ale căror deficiențe în regimurile lor naționale privind CSB/CFT reprezintă o amenințare la adresa integrității pieței interne a Uniunii. Natura schimbătoare a amenințărilor reprezentate de spălarea banilor și finanțarea terorismului din afara Uniunii, favorizată de evoluția constantă a tehnologiei și a mijloacelor aflate la dispoziția infractorilor, necesită adaptări rapide și permanente ale cadrului juridic referitor la țările terțe, în scopul de a aborda în mod eficient riscurile existente și de a preveni apariția unora noi. Comisia ar trebui să țină seama, ca element de referință pentru evaluarea sa, de informațiile furnizate de organizații internaționale și de organisme internaționale de standardizare din domeniul CSB/CFT, cum ar fi declarații publice ale GAFI, rapoarte de evaluare reciprocă, rapoarte de evaluare detaliate sau rapoarte de monitorizare publicate, precum și să adapteze evaluările sale în funcție de schimbările prezentate în acestea, după caz. Comisia ar trebui să acționeze în termen de 20 de zile de la constatarea deficiențelor din cadrul regimului de CSB/CFT al unei țări terțe care reprezintă o amenințare la adresa integrității pieței interne a Uniunii.

(84) Țările terțe care „fac obiectul unei cereri de acțiune” din partea organismului internațional de standardizare relevant, și anume GAFI, prezintă deficiențe strategice semnificative de natură persistentă în cadrele lor juridice și instituționale privind CSB/CFT și în punerea în aplicare a acestor cadre, deficiențe care pot prezenta un risc ridicat la adresa sistemului financiar al Uniunii. Caracterul persistent al respectivelor deficiențe strategice semnificative, care reflectă lipsa angajamentului sau incapacitatea continuă a țării terțe de a le soluționa, semnalează un nivel crescut de amenințare din partea țărilor terțe respective, care necesită un răspuns de atenuare eficace, coerent și armonizat la nivelul Uniunii. Prin urmare, entitățile obligate ar trebui să aibă obligația de a aplica întregul set de măsuri sporite de precauție disponibile în raport cu tranzacțiile ocazionale și relațiile de afaceri care implică respectivele țări terțe cu risc ridicat pentru a gestiona și a atenua riscurile subiacente. În plus, nivelul ridicat de risc justifică aplicarea unor contramăsuri specifice suplimentare, fie la nivelul entităților obligate, fie la nivelul statelor membre. O astfel de abordare ar evita divergențele în ceea ce privește stabilirea contramăsurilor relevante, care ar expune întregul sistem financiar al Uniunii la riscuri. În cazul în care statele membre identifică riscuri specifice care nu sunt atenuate, acestea ar trebui să poată aplica contramăsuri suplimentare, caz în care ar trebui să notifice acest lucru Comisiei. În cazul în care consideră că riscurile respective sunt relevante pentru piața internă, Comisia ar trebui să poată actualiza actul delegat relevant pentru a include contramăsurile suplimentare necesare pentru atenuarea riscurilor respective. În cazul în care consideră că aceste contramăsuri nu sunt necesare și subminează buna funcționare a pieței interne a Uniunii, Comisia ar trebui să aibă competența de a decide ca statul membru să pună capăt contramăsurilor specifice. Înainte de declanșarea procedurii pentru decizia respectivă, Comisia ar trebui să ofere statului membru în cauză posibilitatea de a-și prezenta opiniile cu privire la examinarea Comisiei. Având în vedere expertiza sa tehnică, ACSB poate oferi Comisiei o contribuție utilă la identificarea contramăsurilor adecvate.

(85) Deficiențele în materie de conformitate atât în cadrul juridic, cât și în cadrul instituțional privind CSB/CFT, precum și în punerea lor în aplicare în țările terțe care fac obiectul unei „monitorizări sporite” de către GAFI sunt susceptibile de a fi exploatate de infractori. Este probabil ca aceasta să reprezinte un risc pentru sistemul financiar al Uniunii, și este nevoie ca riscul respectiv să fie gestionat și atenuat. Angajamentul respectivelor țări terțe de a remedia deficiențele identificate, fără a elimina însă riscul, justifică un răspuns de atenuare mai puțin sever decât cel aplicabil țărilor terțe cu risc ridicat. Atunci când astfel de țări terțe se angajează să remedieze deficiențele identificare, entitățile obligate ar trebui să aplice măsuri sporite de precauție în raport cu tranzacțiile ocazionale și relațiile de afaceri atunci când au de a face cu persoane fizice sau entități juridice stabilite în țările terțe respective, măsuri care să fie adaptate la deficiențele specifice identificate în fiecare țară terță. O astfel de identificare granulară a măsurilor sporite de precauție care urmează să fie aplicate ar asigura, de asemenea, în conformitate cu abordarea bazată pe riscuri, faptul că măsurile sunt proporționale cu nivelul de risc. Pentru a asigura o astfel de abordare coerentă și proporțională, Comisia ar trebui să fie în măsură să identifice măsurile sporite specifice de precauție care sunt necesare pentru a atenua riscurile specifice fiecărei țări. Având în vedere expertiza sa tehnică, ACSB poate oferi Comisiei o contribuție utilă la identificarea măsurilor sporite de precauție adecvate.

(86) Țările care nu sunt identificate în mod public ca făcând obiectul unor cereri de acțiune sau al unei monitorizări sporite din partea GAFI ar putea reprezenta totuși o amenințare specifică și gravă la adresa integrității sistemului financiar al Uniunii, care s-ar putea datora fie unor deficiențe în materie de conformitate, fie unor deficiențe strategice semnificative de natură persistentă în cadrul regimului lor de CSB/CFT. Pentru a atenua aceste riscuri specifice care nu pot fi atenuate prin măsuri aplicabile țărilor cu deficiențe strategice sau țărilor cu deficiențe în materie de conformitate, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a lua măsuri în circumstanțe excepționale prin identificarea unor astfel de țări terțe, pe baza unui set clar de criterii și cu sprijinul ACSB. În funcție de nivelul de risc pe care îl reprezintă pentru sistemul financiar al Uniunii, Comisia ar trebui să solicite fie aplicarea tuturor măsurilor sporite de precauție și a contramăsurilor specifice fiecărei țări, în legătură cu țările terțe cu risc ridicat, fie aplicarea măsurilor sporite de precauție specifice fiecărei țări, în legătură cu țările terțe cu deficiențe în materie de conformitate.

(87) Pentru a asigura identificarea consecventă a unor țări terțe care reprezintă o amenințare specifică și gravă la adresa sistemului financiar al Uniunii, fără a fi însă identificate în mod public ca făcând obiectul unor cereri de acțiune sau al unei monitorizări sporite din partea GAFI, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili, prin intermediul unui act de punere în aplicare, metodologia de identificare, în circumstanțe excepționale, a unor astfel de țări terțe. Respectiva metodologie ar trebui să includă, în special, modalitatea de evaluare a criteriilor și procesul de interacțiune cu astfel de țări terțe și de implicare a statelor membre și a ACSB în etapele pregătitoare ale unei astfel de identificări.

(88) Având în vedere că ar putea surveni modificări în cadrele privind CSB/CFT ale țărilor terțe identificare în temeiul prezentului regulament, sau în punerea lor în aplicare, de exemplu ca urmare a angajamentului țării de a aborda deficiențele identificate sau ca urmare a adoptării unor măsuri relevante în materie de CSB/CFT pentru a remedia deficiențele identificate, care ar putea modifica natura și nivelul riscurilor generate de aceste cadre, Comisia ar trebui să revizuiască periodic identificarea măsurilor sporite specifice de precauție pentru a se asigura că sunt în continuare proporționale și adecvate.

(89) Potențialele amenințări externe la adresa sistemului financiar al Uniunii nu provin numai de la țările terțe, ci pot apărea și în legătură cu anumiți factori de risc referitori la clienți sau anumite produse, servicii, tranzacții sau canale de distribuție care sunt observate în legătură cu o anumită zonă geografică din afara Uniunii. Prin urmare, este necesar să se identifice tendințele, riscurile și metodele de spălare a banilor și de finanțare a terorismului la care ar putea fi expuse entitățile obligate din Uniune. ACSB este cel mai bine plasată pentru a detecta orice tipologii emergente de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului din afara Uniunii, pentru a monitoriza evoluția acestora, cu scopul de a oferi orientări entităților obligate din Uniune cu privire la necesitatea de a aplica măsuri sporite de precauție menite să atenueze riscurile respective.

(90) Relațiile cu persoane fizice care dețin sau au deținut funcții publice importante în Uniune sau la nivel internațional, și în special cu persoane din țări în care corupția este larg răspândită, ar putea expune sectorul financiar la riscuri de reputație și riscuri juridice semnificative. Efortul internațional de combatere a corupției justifică, de asemenea, necesitatea de a acorda o atenție deosebită acestor persoane și de a aplica măsuri sporite de precauție adecvate în ceea ce privește persoanele care ocupă sau cărora li s-au încredințat funcții publice importante și în ceea ce privește persoanele de rang înalt din cadrul organizațiilor internaționale. Prin urmare, este necesar să se specifice măsurile pe care entitățile obligate ar trebui să le aplice în ceea ce privește tranzacțiile sau relațiile de afaceri cu persoane expuse politic. Pentru a facilita abordarea bazată pe riscuri, ACSB ar trebui să aibă sarcina de a emite orientări privind evaluarea nivelului de risc asociat unei anumite categorii de persoane expuse politic, membrilor familiilor acestora sau persoanelor cunoscute ca asociați apropiați.

(91) Riscurile asociate persoanelor care ocupă sau cărora li s-au încredințat funcții publice importante nu există doar la nivel național, ci pot exista și la nivel regional sau municipal. Acest lucru este valabil în special la nivel local pentru zonele dens populate, cum ar fi orașele, care, alături de nivelul regional, gestionează adesea fonduri publice semnificative și accesul la servicii sau permise critice, ceea ce generează un risc de corupție și de spălare a banilor asociată corupției. Prin urmare, este necesar să se includă în categoria persoanelor care ocupă sau cărora li s-au încredințat funcții publice importante șefii autorităților regionale și locale, inclusiv ai grupărilor de municipalități și regiuni metropolitane, cu cel puțin 50 000 de locuitori. În același timp, ar trebui să se recunoască faptul că organizarea geografică și administrativă a statelor membre variază semnificativ, iar statele membre ar trebui să poată stabili, după caz, un prag mai scăzut pentru a include autoritățile locale relevante în funcție de risc. Atunci când decid să stabilească praguri mai scăzute, statele membre ar trebui să comunice aceste praguri Comisiei.

(92) Membrii organelor administrative, de conducere sau de supraveghere ale întreprinderilor controlate de stat sau de autorități regionale sau locale pot fi, de asemenea, expuși riscurilor de corupție și de spălare a banilor asociată corupției. Având în vedere valoarea bugetului unor astfel de întreprinderi și a fondurilor gestionate, astfel de riscuri sunt deosebit de acute în ceea ce privește cadrele de conducere de nivel superior din întreprinderile controlate de stat. Pot apărea riscuri și în ceea ce privește întreprinderile de dimensiuni semnificative controlate de autoritățile regionale și locale. Prin urmare, cadrele de conducere de nivel superior din întreprinderile controlate de autoritățile regionale sau locale ar trebui să fie considerate persoane expuse politic în cazul în care întreprinderile respective se califică drept întreprinderi mijlocii sau mari sau grupuri în sensul definiției de la articolul 3 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (25). Cu toate acestea, având în vedere diferențele de organizare geografică și administrativă, precum și competențele și responsabilitățile asociate acestor întreprinderi și cadrelor lor de conducere de nivel superior, statele membre ar trebui să poată alege să stabilească un prag mai scăzut al cifrei de afaceri anuale în funcție de risc. În acest caz, statele membre ar trebui să notifice Comisiei decizia respectivă.

(93) În vederea identificării persoanelor expuse politic în Uniune, statele membre ar trebui să emită liste care să indice funcțiile specifice considerate funcții publice importante, în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative de drept intern. Statele membre ar trebui să solicite fiecărei organizații internaționale acreditate pe teritoriul lor să emită și să actualizeze o listă a funcțiilor publice importante în cadrul organizației internaționale respective. Comisia ar trebui să aibă sarcina de a elabora și de a publica o listă, care ar trebui să fie valabilă în întreaga Uniune, în ceea ce privește persoanele cărora li s-au încredințat funcții publice importante în cadrul instituțiilor sau organelor Uniunii. Pentru a asigura o abordare armonizată în ceea ce privește identificarea și notificarea funcțiilor publice importante, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili, prin intermediul unui act de punere în aplicare, formatul care să fie utilizat pentru notificările statelor membre și ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate de completare a categoriilor de funcții publice importante identificate de prezentul regulament, în cazul în care acestea sunt comune în toate statele membre.

(94) Atunci când clienților nu li se mai încredințează o funcție publică importantă, aceștia pot continua să prezinte un risc mai ridicat, de exemplu din cauza influenței informale pe care ar putea să o exercite în continuare sau din cauza faptului că funcțiile lor anterioare și actuale au legătură între ele. Este esențial ca entitățile obligate să ia în considerare respectivele riscuri care persistă și să aplice una sau mai multe măsuri sporite de precauție până în momentul în care se consideră că persoanele nu mai prezintă niciun risc și, în orice caz, nu înainte de 12 luni de la data la care nu li se mai încredințează o funcție publică importantă.

(95) Adesea, societățile de asigurare nu au relații de tipul relațiilor cu clienții cu beneficiarii polițelor de asigurare. Cu toate acestea, societățile de asigurare ar trebui să fie în măsură să identifice cazurile de risc mai ridicat, cum ar fi situațiile în care veniturile obținute din poliță aduc beneficii unei persoane expuse politic. Pentru a stabili dacă aceasta este situația, polița de asigurare ar trebui să includă măsuri rezonabile de identificare a beneficiarului, ca și cum persoana respectivă ar fi un client nou. Ar trebui să fie posibil ca astfel de măsuri să fie luate în momentul efectuării plății sau în momentul cesiunii poliței, dar nu mai târziu.

(96) Relațiile private și profesionale apropiate ar putea fi utilizate în mod abuziv în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului. Din acest motiv, măsurile privind persoanele expuse politic ar trebui să se aplice și membrilor familiilor acestora și persoanelor cunoscute ca asociați apropiați. Identificarea corectă a membrilor de familie și a persoanelor cunoscute ca asociați apropiați ar putea depinde de structura socioeconomică și culturală a țării persoanei expuse politic. În acest context, ACSB ar trebui să aibă sarcina de a emite orientări privind criteriile care trebuie utilizate pentru a identifica persoanele care ar trebui considerate asociați apropiați.

(97) Relațiile cu membrii de familie care ar putea fi abuzate de persoane expuse politic nu le includ doar pe cele cu părinții și descendenții, ci le pot include și pe cele cu frații și surorile. Acest lucru este valabil în special pentru categoriile de persoane expuse politic care dețin funcții de conducere în administrația centrală. Cu toate acestea, având în vedere structurile socioeconomice și culturale diferite existente la nivel național, care ar putea influența potențialul de abuz în relațiile cu frații și surorile, statele membre ar trebui să poată aplica o sferă de cuprindere mai largă pentru desemnarea fraților și surorilor drept membri ai familiei persoanelor expuse politic, pentru a atenua în mod adecvat riscurile de abuz în aceste relații. Atunci când decid să aplice o sferă de cuprindere mai largă, statele membre ar trebui să comunice Comisiei detaliile acesteia.

(98) Cerințele referitoare la persoanele expuse politic, la membrii familiilor acestora și la persoanele cunoscute ca asociați apropiați au un caracter preventiv și nu sunt de natură penală și nu ar trebui să fie interpretate ca implicând faptul că persoanele expuse politic, membrii familiilor acestora sau asociații apropiați sunt implicați în activități infracționale. Refuzarea unei relații de afaceri cu o persoană doar pe baza stabilirii faptului că persoana respectivă este o persoană expusă politic sau un membru al familiei ori o persoană cunoscută ca asociat apropiat al unei persoane expuse politic este contrară literei și spiritului prezentului regulament.

(99) Având în vedere faptul că sistemele de acordare a dreptului de ședere investitorilor sunt vulnerabile la spălarea banilor, infracțiuni fiscale, corupție și eludarea sancțiunilor financiare specifice, precum și potențialele amenințări semnificative conexe la adresa securității pentru Uniune în ansamblu, este oportun ca entitățile obligate să aplice cel puțin măsuri sporite specifice de precauție în raport cu clienții care sunt resortisanți ai țărilor terțe și care au demarat procesul de solicitare a dreptului de ședere într-un stat membru în cadrul sistemelor respective.

(100) Furnizarea de servicii personalizate de gestionare a activelor unor persoane cu o avere considerabilă ar putea expune instituțiile de credit, instituțiile financiare și furnizorii de servicii pentru trust-uri sau societăți la riscuri specifice, inclusiv la riscuri care decurg din natura complexă și adesea personalizată a unor astfel de servicii. Prin urmare, este necesar să se specifice un set de măsuri sporite de precauție care ar trebui aplicate cel puțin atunci când se consideră că astfel de relații de afaceri prezintă un risc ridicat de spălare a banilor, de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanțare a terorismului. Pentru a stabili dacă un client deține active cu o valoare de cel puțin 50 000 000 EUR sau echivalentul în monedă națională sau străină se iau în considerare activele financiare și cu potențial investițional, inclusiv numerarul și echivalentele de numerar, indiferent dacă sunt deținute ca depozite sau în produse de economisire, precum și investițiile, cum ar fi acțiuni, obligațiuni și fonduri mutuale, chiar și atunci când acestea sunt deținute în temeiul unor acorduri pe termen lung cu entitatea obligată respectivă. În plus, ar trebui luată în considerare valoarea activelor imobiliare ale clientului, excluzând reședința sa privată. În scopul realizării acestei evaluări, nu este nevoie ca instituțiile de credit, instituțiile financiare și furnizorii de servicii pentru trust-uri sau societăți să efectueze sau să solicite un calcul precis al averii totale a clientului. Mai degrabă, aceste entități ar trebui să ia măsuri pentru a stabili dacă un client deține active cu o valoare de cel puțin 50 000 000 EUR sau echivalentul în monedă națională sau străină sub formă de active financiare, cu potențial investițional sau imobiliare.

(101) Pentru a evita repetarea procedurilor de identificare a clienților, este oportun, sub rezerva unor garanții adecvate, să se permită entităților obligate să se bazeze pe informațiile referitoare la clienți colectate de alte entități obligate. În cazul în care o entitate obligată recurge la o altă entitate obligată, responsabilitatea finală în ceea ce privește aplicarea măsurilor de precauție privind clientela ar trebui să îi aparțină entității obligate care alege să se bazeze pe măsurile de precauție privind clientela aplicate de o altă entitate obligată. Entitatea obligată la care s-a recurs ar trebui, de asemenea, să își asume propria răspundere pentru respectarea cerințelor în materie de CSB/CFT, inclusiv a cerinței de raportare a tranzacțiilor suspecte și de păstrare de evidențe.

(102) Introducerea unor cerințe armonizate în materie de CSB/CFT în întreaga Uniune, inclusiv în ceea ce privește politicile și procedurile la nivel de grup, schimbul de informații și recurgerea la alte entități obligate le permite entităților obligate care își desfășoară activitatea în cadrul unui grup să valorifice la maximum sistemele existente în cadrul grupului respectiv în situații referitoare la aceiași clienți. Respectivele norme permit nu numai punerea în aplicare consecventă și eficientă a normelor în materie de CSB/CFT în cadrul grupului, ci și obținerea unor economii de scară la nivel de grup, de exemplu prin faptul că oferă entităților obligate din cadrul grupului posibilitatea de a se baza pe rezultatele proceselor adoptate de alte entități obligate din cadrul grupului pentru a respecta cerințele de identificare și verificare a clienților.

(103) Pentru ca recurgerea la măsuri luate de o țară terță să funcționeze în mod eficient, este nevoie de mai multă claritate în ceea ce privește condițiile în care are loc aceasta. ACSB ar trebui să aibă sarcina de a elabora orientări privind condițiile în care poate avea loc recurgerea la terți, precum și rolurile și responsabilitățile părților respective. Pentru a se asigura o supraveghere coerentă a recurgerii la terți în întreaga Uniune, orientările respective ar trebui, de asemenea, să ofere claritate cu privire la modul în care supraveghetorii ar trebui să țină seama de astfel de practici și să verifice conformitatea cu cerințele în materie de CSB/CFT atunci când entitățile obligate recurg la astfel de practici.

(104) Conceptul de beneficiar real a fost introdus pentru a spori transparența structurilor corporative complexe. Necesitatea de a accesa informații corecte, actualizate și adecvate cu privire la beneficiarul real este un factor-cheie în depistarea infractorilor care, altfel, și-ar putea disimula identitatea în spatele unor astfel de structuri opace. În prezent, statele membre au obligația de a asigura faptul că entitățile corporative și alte entități juridice, precum și trust-urile exprese și alte construcții juridice similare obțin și dețin informații adecvate, corecte și actualizate cu privire la beneficiarii lor reali. Cu toate acestea, gradul de transparență impus de statele membre variază. Normele fac obiectul unor interpretări divergente, ceea ce conduce la metode diferite de identificare a beneficiarilor reali ai unei anumite entități juridice sau construcții juridice. Acest lucru se datorează, printre altele, metodelor inconsecvente de calculare a drepturilor indirecte de proprietate asupra unei entități juridice sau construcții juridice, precum și diferențelor dintre sistemele juridice ale statelor membre. Aceasta afectează nivelul de transparență care se urmărea a fi atins. Prin urmare, este necesar să se clarifice normele pentru a se ajunge la o definiție coerentă a beneficiarului real, care să fie aplicată pe piața internă.

(105) Aplicarea normelor de identificare a beneficiarilor reali ai entităților juridice, precum și ai construcțiilor juridice, poate da naștere unor probleme de punere în aplicare atunci când părțile interesate relevante se confruntă cu cazuri concrete, în special în situația unor structuri corporative complexe, când criteriile privind participația în capitalurile proprii și controlul se aplică concomitent, sau în scopul stabilirii drepturilor indirecte de proprietate sau a controlului indirect. Pentru a sprijini aplicarea acestor norme de către entitățile juridice, persoanele care dețin calitatea de trustee ai unui trust expres sau persoanele care dețin o poziție echivalentă în construcții juridice similare și de către entitățile obligate, și în concordanță cu obiectivul de armonizare al prezentului regulament, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta orientări care să stabilească modul în care urmează să fie aplicate normele de identificare a beneficiarilor reali în diferite scenarii, inclusiv prin utilizarea unor exemple de cazuri.

(106) Pentru identificarea semnificativă a beneficiarilor reali este necesar să se stabilească dacă controlul se exercită sau nu prin alte mijloace. Stabilirea existenței unei participații în capitalurile proprii sau a unui control prin intermediul unei participații în capitalurile proprii este necesară, dar nu suficientă și nu exclude nevoia de verificări în vederea stabilirii beneficiarilor reali. Verificarea prin care se stabilește dacă o persoană fizică exercită sau nu controlul prin alte mijloace nu este o verificare subsecventă care se efectuează numai atunci când nu este posibilă stabilirea unei participații în capitalurile proprii. Cele două verificări, și anume cea privind existența unei participații în capitalurile proprii sau a unui control prin participații în capitalurile proprii și cea privind controlul prin alte mijloace, ar trebui efectuate în paralel.

(107) Deținerea a cel puțin 25 % din acțiuni sau din drepturile de vot ori din alte participații în capitalurile proprii, în general, determină beneficiarul real al unei entități corporative. Participația în capitalurile proprii ar trebui să cuprindă atât drepturile de control, cât și drepturile care sunt semnificative în ceea ce privește primirea unui beneficiu, cum ar fi dreptul la o cotă-parte din profit sau la alte resurse interne ori la soldul lichidării. Cu toate acestea, ar putea exista situații în care riscul ca anumite categorii de entități corporative să fie utilizate în mod abuziv în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului este mai mare, de exemplu din cauza sectoarelor specifice cu risc mai ridicat în care își desfășoară activitatea respectivele entități corporative. În astfel de situații, sunt necesare măsuri sporite de transparență pentru a-i descuraja pe infractori să constituie astfel de entități sau să se infiltreze în acestea, prin exercitarea directă sau indirectă a dreptului de proprietate sau a controlului. Pentru a se asigura că Uniunea este în măsură să atenueze în mod adecvat aceste niveluri diferite de risc, este necesar să se confere Comisiei competența de a identifica categoriile de entități corporative cărora ar trebui să li se aplice praguri mai scăzute în scopul asigurării transparenței cu privire la beneficiarii reali. În acest scop, statele membre ar trebui să informeze Comisia atunci când identifică categorii de entități corporative care sunt expuse unor riscuri mai mari de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. În notificările respective, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a indica un prag mai scăzut aferent dreptului de proprietate care, în opinia lor, ar atenua riscurile respective. Acest proces de identificare ar trebui să se desfășoare în mod continuu și să se bazeze pe rezultatele evaluărilor riscurilor la nivelul Uniunii și ale evaluărilor naționale ale riscurilor, precum și pe analizele și rapoartele relevante elaborate de ACSB, Europol sau alte organe ale Uniunii care au un rol în prevenirea, investigarea și urmărirea penală a spălării banilor și a finanțării terorismului. Respectivul prag mai scăzut ar trebui să aibă un nivel suficient de scăzut pentru a atenua riscurile mai mari ca entitățile corporative să fie utilizate în mod abuziv în scopuri infracționale. În acest scop, respectivul prag mai scăzut nu ar trebui, în general, să fie stabilit la mai mult de 15 % din acțiuni sau din drepturile de vot sau din alte participații în capitalurile proprii. Cu toate acestea, ar putea exista cazuri în care să se stabilească, pe baza unei evaluări a senzitivității la risc, că un prag mai ridicat ar fi mai adecvat pentru abordarea riscurilor identificate. În cazurile respective, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili pragul între 15 % și 25 % din participațiile în capitalurile proprii.

(108) Prin natura lor complexă, structurile de proprietate și control pe mai multe niveluri fac mai dificilă identificarea beneficiarilor reali. Conceptul de „structură de proprietate sau control” este menit să descrie modul în care o entitate juridică este deținută sau controlată indirect sau modul în care o construcție juridică este controlată indirect, ca urmare a relațiilor care există între entități sau construcții juridice pe mai multe niveluri. Pentru a asigura o abordare consecventă la nivelul pieței interne, este necesar să se clarifice normele care se aplică în aceste situații. În acest scop, este necesar să se evalueze simultan dacă o persoană fizică deține o participație directă sau indirectă care reprezintă cel puțin 25 % din acțiuni sau din drepturile de vot ori din alte participații în capitalurile proprii și dacă o persoană fizică controlează acționarul direct prin deținerea a cel puțin 25 % din acțiunile sau din drepturile de vot ori din alte participații în capitalurile proprii ale entității corporative. În cazul unei participații indirecte, beneficiarii reali ar trebui identificați prin înmulțirea acțiunilor din lanțul proprietății. În acest scop, ar trebui adunate toate acțiunile deținute direct sau indirect de aceeași persoană fizică. Acest lucru necesită luarea în considerare a participațiilor deținute la fiecare nivel de proprietate. În cazul în care 25 % din acțiunile sau din drepturile de vot ori din alte participații în capitalurile proprii ale entității corporative sunt deținute de un acționar care este o entitate juridică, alta decât o entitate corporativă, beneficiarul real ar trebui să fie stabilit luându-se în considerare structura specifică a acționarului, inclusiv dacă o persoană fizică exercită controlul prin alte mijloace asupra unui acționar.

(109) Stabilirea beneficiarului real al unei entități corporative în situațiile în care acțiunile entității corporative sunt deținute într-o construcție juridică sau în cazul în care acestea sunt deținute de o fundație sau de o entitate juridică similară ar putea fi mai dificilă, având în vedere faptul că natura beneficiarilor reali și criteriile de identificare a acestora diferă între entitățile juridice și construcțiile juridice. Prin urmare, este necesar să se stabilească norme clare pentru gestionarea respectivelor situații în care apar structuri pe mai multe niveluri. În astfel de cazuri, toți beneficiarii reali ai construcției juridice sau ai unei entități juridice similare, cum ar fi o fundație, ar trebui să fie beneficiarii reali ai entității corporative ale cărei acțiuni sunt deținute în construcția juridică sau de către fundație.

(110) Pentru a asigura aplicarea consecventă a normelor în cadrul pieței interne, sunt necesare o înțelegere comună a conceptului de control și o definiție mai precisă a mijloacelor de control. Controlul ar trebui înțeles ca fiind capacitatea efectivă de a impune voința unei persoane asupra procesului decizional al entității corporative cu privire la chestiuni importante. Controlul se exercită în mod obișnuit prin deținerea majorității drepturilor de vot. Poziția de beneficiar real poate fi stabilită și pe baza exercitării controlului prin alte mijloace, fără a deține participații sau fără a deține participații semnificative în capitalurile proprii. Din acest motiv, pentru a identifica toate persoanele fizice care sunt beneficiarii reali ai unei entități juridice, controlul ar trebui identificat în mod independent de participațiile în capitalurile proprii. În general, controlul poate fi exercitat prin orice mijloace, inclusiv prin mijloace juridice și fără caracter juridic. Respectivele mijloace ar putea fi luate în considerare pentru a se evalua dacă se exercită controlul prin alte mijloace, în funcție de situația specifică a fiecărei entități juridice.

(111) Drepturile indirecte de proprietate sau controlul indirect ar putea fi determinate prin intermediul mai multor verigi dintr-un lanț sau prin intermediul mai multor lanțuri individuale sau interconectate. Orice persoană fizică sau juridică sau construcție juridică ar putea constitui o verigă dintr-un lanț. Relațiile dintre verigi ar putea consta în participații în capitalurile proprii sau în drepturi de vot sau în alte mijloace de control. În astfel de cazuri, în care participațiile în capitalurile proprii și controlul coexistă în structura de proprietate, sunt necesare norme specifice și detaliate privind identificarea beneficiarilor reali pentru a sprijini o abordare armonizată în ceea ce privește identificarea beneficiarilor reali.

(112) Pentru a asigura transparența efectivă, normele privind beneficiarii reali ar trebui să acopere o gamă cât mai largă posibil de entități juridice și construcții juridice create sau constituite pe teritoriul statelor membre. Aceasta include entitățile corporative caracterizate prin posibilitatea de a deține în acestea participații în capitalurile proprii, precum și alte entități juridice și construcții juridice similare trust-urilor exprese. Din cauza diferențelor dintre sistemele juridice ale statelor membre, aceste categorii largi cuprind o varietate de structuri organizaționale diferite. Statele membre ar trebui să notifice Comisiei o listă a tipurilor de entități juridice ai căror beneficiari reali sunt identificați în conformitate cu normele de identificare a beneficiarilor reali atât ai entităților corporative, cât și ai altor entități juridice.

(113) Natura specifică a anumitor entități juridice, cum ar fi asociațiile, sindicatele, partidele politice sau bisericile, nu conduce la o identificare semnificativă a beneficiarilor reali pe baza participațiilor în capitalurile proprii sau a calității de membru. Totuși, în aceste cazuri se poate întâmpla ca membrii personalului de conducere de nivel superior să exercite controlul asupra entității juridice prin alte mijloace. În astfel de cazuri, astfel de membri ai personalului ar trebui declarați beneficiari reali.

(114) Pentru a asigura identificarea consecventă a beneficiarilor reali ai trust-urilor exprese și ai entităților juridice similare, cum ar fi fundațiile, sau ai construcțiilor juridice similare, este necesar să se stabilească norme armonizate privind beneficiarii reali. Statele membre ar trebui să aibă obligația de a notifica Comisiei o listă a tipurilor de entități juridice și de construcții juridice similare trust-urilor exprese ai căror beneficiari reali sunt identificați în conformitate cu identificarea beneficiarilor reali ai trust-urilor exprese și ai entităților sau construcțiilor juridice similare. Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta, prin intermediul unui act de punere în aplicare, o listă a construcțiilor juridice și a entităților juridice reglementate de dreptul statelor membre, care au o structură sau o funcție similară trust-urilor exprese.

(115) Trust-urile discreționare acordă persoanelor care dețin calitatea de trustee putere discreționară în ceea ce privește alocarea activelor trust-ului sau a beneficiilor derivate din acestea. Ca atare, nu se stabilește de la început un beneficiar sau o categorie de beneficiari, ci mai degrabă un grup de persoane dintre care persoanele care dețin calitatea de trustee pot alege beneficiarii sau persoanele care vor deveni beneficiari în cazul în care persoanele care dețin calitatea de trustee nu își exercită puterea discreționară. Astfel cum s-a recunoscut cu ocazia recentei revizuiri a standardelor GAFI privind construcțiile juridice, o astfel de putere discreționară poate fi utilizată în mod abuziv și permite ascunderea beneficiarilor reali dacă nu se impune un nivel minim de transparență pentru trust-urile discreționare, deoarece transparența cu privire la beneficiari ar fi obținută numai în momentul exercitării puterii discreționare a persoanelor care dețin calitatea de trustee. Prin urmare, pentru a asigura un nivel adecvat și consecvent de transparență pentru toate tipurile de construcții juridice, este important ca, în cazul trust-urilor discreționare, să se colecteze informații și cu privire la beneficiarii potențiali și la beneficiarii impliciți care ar primi activele sau beneficiile în cazul în care persoanele care dețin calitatea de trustee nu își exercită puterea discreționară. Există situații în care beneficiarii potențiali sau beneficiarii impliciți nu ar putea fi identificați individual, ci drept o categorie de persoane. În aceste cazuri, ar trebui colectate atât informații privind categoria de persoane, cât și informații privind fiecare persoană care este selectată din categoria respectivă.

(116) Caracteristicile trust-urilor exprese și ale construcțiilor juridice similare din statele membre variază. Pentru a asigura o abordare armonizată, este oportun să se stabilească principii comune pentru identificarea unor astfel de construcții juridice. Trust-urile exprese sunt trust-uri constituite la inițiativa constituitorului. Trust-urile înființate prin lege sau cele care nu rezultă din intenția explicită a constituitorului de a le constitui ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Trust-urile exprese sunt constituite de obicei sub forma unui document, cum ar fi un înscris sau un instrument scris de constituire a unui trust, și răspund de obicei unei nevoi comerciale sau personale. Construcțiile juridice similare trust-urilor exprese sunt construcții fără personalitate juridică care au o structură sau funcții similare. Factorul determinant nu este modul în care este desemnat tipul de construcție juridică, ci faptul că se regăsesc caracteristicile de bază ale definiției unui trust expres, și anume intenția constituitorului de a plasa activele sub administrarea și controlul unei anumite persoane într-un scop determinat, având de obicei un caracter comercial sau personal, precum acela de a fi în folosul beneficiarilor. Pentru a asigura identificarea consecventă a beneficiarilor reali ai construcțiilor juridice similare trust-urilor exprese, statele membre ar trebui să notifice Comisiei o listă a tipurilor de construcții juridice similare trust-urilor exprese. Această notificare ar trebui să fie însoțită de o evaluare care să justifice identificarea anumitor construcții juridice ca fiind similare trust-urilor exprese, precum și să indice motivul pentru care alte construcții juridice au fost considerate ca fiind diferite, ca structură sau funcție, de trust-urile exprese. Atunci când efectuează evaluarea respectivă, statele membre ar trebui să ia în considerare toate construcțiile juridice care sunt reglementate de dreptul lor.

(117) În cazul anumitor tipuri de entități juridice, cum ar fi fundațiile, trust-urile exprese și construcțiile juridice similare, nu este posibil să se identifice beneficiarii individuali deoarece aceștia nu au fost încă stabiliți. În astfel de cazuri, informațiile privind beneficiarii reali ar trebui să includă, în locul acestora, o descriere a categoriei de beneficiari și a caracteristicilor acesteia. De îndată ce beneficiarii din cadrul categoriei respective au fost desemnați, aceștia vor fi beneficiari reali. În plus, se întâlnesc tipuri specifice de persoane juridice și de construcții juridice în cazul cărora există beneficiari, dar identificarea acestora nu este proporțională în raport cu riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului asociate respectivelor persoane juridice sau construcții juridice. Acesta este cazul produselor reglementate precum schemele de pensii care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului (26), și ar putea fi cazul, de exemplu, al sistemelor de participare financiară sau de participare a angajaților sau în cazul entităților juridice ori al construcțiilor juridice care nu au scop lucrativ sau care au un scop caritabil, cu condiția ca riscurile asociate acestor persoane juridice și construcții juridice să fie scăzute. În respectivele cazuri, identificarea categoriei de beneficiari ar trebui să fie suficientă.

(118) Schemele de pensii reglementate de Directiva (UE) 2016/2341 sunt produse reglementate cărora li se aplică standarde de supraveghere stricte și prezintă riscuri scăzute de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. Atunci când astfel de scheme de pensii sunt constituite sub forma unei construcții juridice, beneficiarii săi sunt angajații și lucrătorii care se bazează pe respectivele produse, legate de contractele lor de muncă, pentru gestionarea prestațiilor lor de pensie. Având în vedere natura specifică a prestației de pensie, care prezintă un risc scăzut de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, nu ar fi proporțional să se impună identificarea fiecăruia dintre acești beneficiari, identificarea categoriei și a caracteristicilor sale ar trebui să fie suficientă pentru îndeplinirea obligațiilor de transparență.

(119) Pentru a asigura identificarea consecventă a beneficiarilor reali ai organismelor de plasament colectiv, este necesar să se stabilească norme armonizate privind beneficiarii reali. Indiferent dacă organismele de plasament colectiv există în statul membru sub forma unei entități juridice cu personalitate juridică, în calitate de construcție juridică fără personalitate juridică sau sub orice altă formă, abordarea în ceea ce privește identificarea beneficiarului real ar trebui să fie în concordanță cu scopul și funcția acestora.

(120) O abordare coerentă a regimului de transparență în ceea ce privește beneficiarii reali necesită, de asemenea, asigurarea faptului că sunt colectate aceleași informații cu privire la beneficiarii reali la nivelul întregii piețe interne. Este oportun să se introducă cerințe precise privind informațiile care ar trebui colectate în fiecare caz. Respectivele informații includ un set minim de date cu caracter personal cu privire la beneficiarul real, informații privind natura și amploarea interesului generator de beneficii deținut în entitatea juridică sau construcția juridică și informații privind entitatea juridică sau construcția juridică, necesare pentru a se asigura identificarea adecvată a persoanei fizice care este beneficiarul real și a motivelor pentru care respectiva persoană fizică a fost identificată ca fiind beneficiarul real.

(121) Un cadru eficace de transparență în ceea ce privește beneficiarii reali impune colectarea informațiilor prin diferite canale. O astfel de abordare multidimensională include informațiile deținute de entitatea juridică sau de persoana care deține calitatea de trustee al unui trust expres sau de persoane care dețin ele însele o poziție echivalentă într-o construcție juridică similară, informațiile obținute de entitățile obligate în contextul precauției privind clientela și informațiile deținute în registrele centrale. Verificarea încrucișată a informațiilor între acești piloni contribuie la asigurarea faptului că fiecare pilon deține informații adecvate, exacte și actualizate. În acest scop și pentru a se evita discrepanțe cauzate de abordări diferite, este important să se identifice categoriile de date care ar trebui să fie întotdeauna colectate pentru a se asigura că informațiile privind beneficiarii reali sunt adecvate. Acestea includ informațiile de bază privind entitatea juridică și construcția juridică, informații care sunt indispensabile pentru ca entitatea sau construcția însăși să înțeleagă care este structura sa de control, fie prin intermediul drepturilor de proprietate, fie prin control.

(122) Atunci când entitățile juridice și construcțiile juridice fac parte dintr-o structură complexă, este esențial să fie clarificată structura lor de proprietate sau de control pentru a se stabili cine sunt beneficiarii lor reali. În acest scop, este important ca entitățile juridice și construcțiile juridice să înțeleagă în mod clar raporturile prin intermediul cărora sunt deținute sau controlate indirect, inclusiv toate etapele intermediare dintre beneficiarii reali și entitatea juridică sau construcția juridică însăși, fie că raporturile respective se prezintă sub forma altor entități juridice și construcții juridice, fie sub forma unor raporturi de mandat. Identificarea structurii de proprietate și de control permite identificarea modalităților prin care sunt stabilite drepturile de proprietate sau prin care se poate exercita controlul asupra unei entități juridice și, prin urmare, este esențială pentru o înțelegere deplină a poziției beneficiarului real. Prin urmare, informațiile privind beneficiarul real ar trebui să includă întotdeauna o descriere a structurii raporturilor.

(123) La baza unui cadru eficace de transparență în ceea ce privește beneficiarii reali se află cunoașterea de către entitățile juridice a persoanelor fizice care sunt beneficiarii lor reali. Astfel, toate entitățile juridice din Uniune ar trebui să obțină și să dețină informații adecvate, exacte și actualizate cu privire la beneficiarii reali. Informațiile respective ar trebui păstrate timp de cinci ani, iar identitatea persoanei responsabile cu păstrarea informațiilor ar trebui menționată în registrele centrale. Această perioadă de păstrare este corespunzătoare perioadei de păstrare a informațiilor obținute prin aplicarea cerințelor în materie de CSB/CFT, cum ar fi măsurile de precauție privind clientela. Pentru a asigura posibilitatea verificării încrucișate și a verificării informațiilor, de exemplu prin intermediul mecanismului de raportare a discrepanțelor, este justificată asigurarea faptului că perioadele relevante de păstrare a datelor sunt aliniate.

(124) Pentru a se asigura faptul că informațiile privind beneficiarii reali sunt actualizate, entitatea juridică ar trebui să actualizeze imediat respectivele informații după orice schimbare intervenită și ar trebui să le verifice periodic, de exemplu la momentul depunerii situațiilor financiare sau cu ocazia altor interacțiuni repetitive cu autoritățile publice. Termenul pentru actualizarea informațiilor ar trebui să fie rezonabil, având în vedere posibilele situații complexe.

(125) Entitățile juridice ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru identificarea beneficiarilor reali ai acestora. Cu toate acestea, ar putea exista cazuri în care nu poate fi identificată nicio persoană fizică ce deține, în ultimă instanță, o entitate sau exercită controlul asupra acesteia. În astfel de cazuri excepționale, dacă toate mijloacele de identificare au fost epuizate, ar trebui să existe posibilitatea de a indica membrii personalului de conducere de nivel superior în locul beneficiarilor reali atunci când se furnizează informații privind beneficiarii reali entităților obligate în cursul procesului de precauție privind clientela sau atunci când se transmit informațiile către registrul central. Chiar dacă sunt identificați în aceste situații, membrii personalului de conducere de nivel superior nu sunt beneficiarii reali. Entitățile juridice ar trebui să țină evidența acțiunilor întreprinse pentru a identifica beneficiarii reali ai acestora, în special atunci când recurg la această măsură de ultimă instanță, care ar trebui să fie justificată și documentată în mod corespunzător.

(126) Dificultățile în ceea ce privește obținerea informațiilor nu ar trebui să fie un motiv valabil pentru a evita efortul de identificare și pentru a recurge în schimb la indicarea personalului de conducere de nivel superior. Prin urmare, entitățile juridice ar trebui să fie întotdeauna în măsură să își justifice îndoielile cu privire la veridicitatea informațiilor colectate. O astfel de justificare ar trebui să fie proporțională cu riscul prezentat de entitatea juridică și cu complexitatea structurii de proprietate a acesteia. În special, evidența acțiunilor întreprinse ar trebui să fie furnizată prompt autorităților competente atunci când este solicitată și, în funcție de senzitivitatea la risc, ar trebui să existe posibilitatea ca evidența respectivă să includă rezoluții ale consiliului de administrație și procese-verbale ale reuniunilor acestora, acorduri de parteneriat, contracte de trust, acorduri informale de stabilire a unor competențe echivalente împuternicirilor sau alte acorduri contractuale și documente. În cazurile în care absența beneficiarilor reali este evidentă în ceea ce privește forma și structura specifică a entității juridice, justificarea ar trebui înțeleasă ca referindu-se la acest fapt, și anume că entitatea juridică nu are un beneficiar real din cauza formei și structurii sale specifice. O astfel de absență a beneficiarilor reali ar putea apărea atunci când, de exemplu, nu există participații în capitalurile proprii în entitatea juridică sau atunci când entitatea juridică nu poate fi controlată în ultimă instanță prin alte mijloace.

(127) Având în vedere scopul stabilirii beneficiarilor reali, care este acela de a asigura transparența efectivă a entităților juridice, este proporțional ca anumite entități să fie scutite de obligația de a-și identifica beneficiarul real. Un astfel de regim poate fi aplicat numai entităților în privința cărora identificarea și înregistrarea beneficiarilor lor reali nu este utilă și în cazul cărora un nivel similar de transparență este atins prin alte mijloace decât stabilirea beneficiarilor reali. În acest sens, organismele de drept public din statele membre nu ar trebui să fie obligate să își stabilească beneficiarul real. Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului (27) a instituit obligații stricte de transparență pentru societățile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată. În anumite circumstanțe, aceste obligații de transparență pot asigura un regim de transparență echivalent cu normele privind transparența referitoare la beneficiarii reali stabilite prin prezentul regulament. Acest lucru este valabil atunci când controlul asupra societății este exercitat prin intermediul drepturilor de vot, iar structura de proprietate sau de control a societății include numai persoane fizice. În aceste condiții, nu este necesar să li se aplice respectivelor societăți cotate la bursă cerințe privind beneficiarii reali. Exceptarea entităților juridice de la obligația de a-și stabili propriul beneficiar real și de a-l înregistra nu ar trebui să afecteze obligația entităților obligate de a identifica beneficiarul real al unui client atunci când exercită precauția privind clientela.

(128) Este necesar să se asigure condiții de concurență echitabile între diferitele tipuri de forme juridice și să se evite utilizarea abuzivă a trust-urilor exprese și a construcțiilor juridice, care sunt adesea stratificate în structuri complexe pentru a disimula și mai mult beneficiarii reali. Persoanele care dețin calitatea de trustee ai oricărui trust expres administrat într-un stat membru sau stabilit ori care își are reședința într-un stat membru ar trebui, prin urmare, să fie responsabile de obținerea și deținerea de informații adecvate, exacte și actualizate privind beneficiarii reali ai trust-ului expres, precum și de divulgarea statutului lor și de furnizarea respectivelor informații entităților obligate care desfășoară măsuri de precauție privind clientela. Orice alt beneficiar real al trust-ului expres ar trebui să sprijine persoana care deține calitatea de trustee în demersul de obținere a acestor informații.

(129) Natura construcțiilor juridice și lipsa publicității cu privire la structurile și scopul acestora creează, pentru persoanele care dețin calitatea de trustee sau persoanele aflate în poziții echivalente în construcții juridice similare, o responsabilitate specială de a obține și deține toate informațiile relevante privind construcția juridică. Aceste informații ar trebui să permită identificarea construcției juridice, a activelor plasate în cadrul acesteia sau administrate prin intermediul acesteia, precum și a oricărui agent sau furnizor de servicii pentru trust. Pentru a facilita activitățile autorităților competente în ceea ce pricește prevenirea, depistarea și investigarea spălării banilor, a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor și a finanțării terorismului, este important ca persoanele care dețin calitatea de trustee să actualizeze respectivele informații și să le păstreze pentru o perioadă de timp suficientă după ce și-au încetat rolul de persoane care dețin calitatea de trustee sau un rol echivalent. Furnizarea unui minim de informații entităților obligate în legătură cu construcția juridică este, de asemenea, necesară pentru a le permite acestora să stabilească pe deplin scopul relației de afaceri sau al tranzacției ocazionale în care este implicată construcția juridică, să evalueze în mod adecvat riscurile asociate și să pună în aplicare măsuri proporționale pentru a atenua riscurile respective.

(130) Având în vedere structura specifică a anumitor construcții juridice și necesitatea de a asigura o transparență suficientă cu privire la beneficiarii reali ai acestora, construcțiile juridice similare trust-urilor exprese ar trebui să facă obiectul unor cerințe privind beneficiarii reali echivalente celor care se aplică în cazul trust-urilor exprese.

(131) Acordurile privind persoanele desemnate pot permite disimularea identității beneficiarilor reali, deoarece o persoană desemnată ar putea acționa în calitate de director sau acționar al unei entități juridice, în timp ce persoana care a desemnat-o nu este întotdeauna divulgată. Respectivele acorduri ar putea disimula beneficiarii reali și structura de control dacă beneficiarii reali nu doresc să își dezvăluie identitatea sau rolul în cadrul lor. Prin urmare, este necesar să se introducă cerințe de transparență pentru a evita utilizarea abuzivă a unor astfel de acorduri și pentru a împiedica infractorii să se ascundă în spatele persoanelor care acționează în numele lor. Raportul dintre persoana desemnată și persoana care a desemnat-o nu este determinat de aspectul dacă acest raport are efect asupra publicului sau asupra terților. Deși acționarii nominali ai căror nume figurează în documentele publice sau oficiale ar exercita formal un control independent asupra societății, ar trebui să fie obligatoriu să se indice dacă aceștia acționează pe baza instrucțiunilor primite din partea unei alte persoane, pe baza unui acord privat. Acționarii nominali și directorii nominali ai entităților juridice ar trebui să păstreze suficiente informații cu privire la identitatea persoanei care îi desemnează, precum și a oricărui beneficiar real al persoanei care îi desemnează și să le facă cunoscute, împreună cu statutul lor, entităților juridice. Aceleași informații ar trebui, de asemenea, raportate entităților obligate de către entități juridice, atunci când se aplică măsuri de precauție privind clientela, și registrelor centrale.

(132) Este necesar să fie atenuate riscurile pe care le prezintă entitățile juridice străine și construcțiile juridice străine, care sunt utilizate în mod abuziv pentru a direcționa produsele activității infracționale către sistemul financiar al Uniunii. Întrucât standardele privind beneficiarii reali în vigoare în țările terțe ar putea să nu fie suficiente pentru a permite același nivel de transparență și de disponibilitate în timp util a informațiilor privind beneficiarii reali ca în Uniune, este necesar să se asigure mijloace adecvate de identificare a beneficiarilor reali ai entităților juridice străine sau ai construcțiilor juridice străine în circumstanțe specifice. Prin urmare, entitățile juridice create în afara Uniunii și trust-urile exprese sau construcțiile juridice similare administrate în afara Uniunii sau ale căror persoane care dețin calitatea de trustee sau o poziție echivalentă își au reședința sau sunt stabilite în afara Uniunii ar trebui să aibă obligația de a-și face cunoscuți beneficiarii reali atunci când își desfășoară activitatea în Uniune prin stabilirea unei relații de afaceri cu o entitate obligată din Uniune, prin achiziționarea de bunuri imobile în Uniune, ori a anumitor bunuri cu valoare ridicată de la entități obligate situate în Uniune, sau atunci când li se atribuie un contract în urma unei proceduri de achiziții publice pentru bunuri sau servicii ori concesiuni. Expunerea la risc ar putea varia de la un stat membru la altul, inclusiv în funcție de categoria sau tipul de activități desfășurate de entitățile obligate și de atractivitatea pentru infractori a bunurilor imobile aflate pe teritoriul statelor membre. Prin urmare, în cazul în care identifică cazurile care prezintă un risc mai ridicat, statele membre ar trebui să fie în măsură să ia măsuri de atenuare suplimentare pentru a răspunde riscurilor respective.

(133) Cerințele de înregistrare pentru entitățile juridice străine și construcțiile juridice străine ar trebui să fie proporționale cu riscurile asociate operațiunilor pe care acestea le desfășoară în Uniune. Având în vedere caracterul deschis al pieței interne a Uniunii și utilizarea de către entitățile juridice străine a serviciilor oferite de entități obligate stabilite în Uniune, multe dintre acestea fiind asociate cu riscuri mai scăzute de spălare a banilor, de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanțare a terorismului, este oportun ca cerința de înregistrare să fie limitată la entitățile juridice care aparțin unor sectoare cu risc ridicat, care își desfășoară activitatea în categorii cu risc mai ridicat sau care beneficiază de servicii din partea unor entități obligate care își desfășoară activitatea în sectoare asociate cu riscuri mai ridicate. Caracterul privat al construcțiilor juridice și obstacolele legate de obținerea accesului la informațiile privind beneficiarii reali în cazul construcțiilor juridice străine justifică aplicarea unei cerințe de înregistrare indiferent de nivelul de risc asociat entității obligate care furnizează servicii construcției juridice sau, după caz, sectorului în care își desfășoară activitatea construcția juridică. Trimiterea la evaluarea riscurilor la nivelul Uniunii din cadrul articolului 7 din Directiva (UE) 2024/1640 ar trebui înțeleasă ca referindu-se la evaluarea a riscurilor prezentată de Comisie în temeiul articolului 6 din Directiva (UE) 2015/849 până la prima prezentare a raportului prevăzut la articolul 7 din Directiva (UE) 2024/1640.

(134) Pentru a încuraja conformitatea și pentru a garanta eficacitatea transparenței cu privire la beneficiarii reali, este necesar să se asigure aplicarea cerințelor privindu-i pe aceștia. În acest scop, statele membre ar trebui să aplice sancțiuni pentru încălcarea cerințelor respective. Sancțiunile respective ar trebui să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare și nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar pentru a încuraja conformitatea. Sancțiunile introduse de statele membre ar trebui să aibă un efect de descurajare echivalent la nivelul întregii Uniuni în ceea ce privește încălcarea cerințelor privind beneficiarii reali. Ar trebui să existe posibilitatea ca sancțiunile să includă, de exemplu, amenzi pentru entitățile juridice și persoanele care dețin calitatea de trustee sau persoanele care dețin o poziție echivalentă într-o construcție juridică similară, impuse atunci când nu dețin informații exacte, adecvate sau actualizate privind beneficiarii reali, radierea entităților juridice care nu respectă obligația de a deține informații privind beneficiarii reali sau de a transmite informații privind beneficiarii reali într-un anumit termen, amenzi pentru beneficiarii reali și alte persoane care nu cooperează cu o entitate juridică sau cu persoana care dețin calitatea de trustee al unui trust expres sau cu persoana care deține o poziție echivalentă într-o construcție juridică similară, amenzi pentru acționarii nominali și directorii nominali care nu respectă obligația de declarare sau consecințe care țin de dreptul privat pentru beneficiarii reali nedeclarați, cum ar fi interdicția obținerii profiturilor sau interzicerea exercitării dreptului de vot.

(135) În vederea asigurării unei abordări coerente în ceea ce privește asigurarea respectării cerințelor privind beneficiarii reali la nivelul întregii piețe interne, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru a defini categoriile de încălcări care fac obiectul sancțiunilor și persoanele răspunzătoare pentru astfel de încălcări, precum și indicatori privind nivelul de gravitate și criteriile de stabilire a nivelului sancțiunilor. În plus, în sprijinul stabilirii nivelului respectiv și în conformitate cu obiectivul de armonizare pe care îl urmărește prezentul regulament, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta orientări pentru a stabili cuantumurile de bază pentru a aplica fiecare categorie de încălcări.

(136) Tranzacțiile suspecte, inclusiv încercările de efectuare a unor tranzacții, și alte informații relevante pentru cazurile de spălare a banilor, infracțiunile premisă în domeniul spălării banilor și finanțarea terorismului ar trebui raportate FIU, care ar trebui să servească drept unitate centrală națională unică de primire și analiză a suspiciunilor raportate, precum și de comunicare către autoritățile competente a rezultatelor analizelor sale. Toate tranzacțiile suspecte, inclusiv încercările de efectuare a unor tranzacții, ar trebui raportate indiferent de valoarea tranzacției, iar referirea la suspiciuni ar trebui interpretată ca incluzând tranzacțiile suspecte, activitățile, comportamentul și tiparele de tranzacții suspecte. Informațiile raportate ar putea include, de asemenea, informații bazate pe pragurile stabilite. Pentru a sprijini detectarea de către entitățile obligate a activităților suspecte, ACSB ar trebui să emită orientări referitoare la indicatorii privind activitățile sau comportamentele suspecte. Având în vedere evoluția mediului de risc, orientările respective ar trebui revizuite periodic și nu ar trebui să anticipeze orientările sau indicatorii prezentați de FIU cu privire la riscurile și metodele de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului identificate la nivel național. Divulgarea de informații cu bună credință de către o entitate obligată ori de către un angajat sau director al unei astfel de entități obligate către o FIU nu ar trebui să constituie o încălcare a niciunei restricții de divulgare a informațiilor și nu ar trebui să implice în niciun fel răspunderea entității obligate ori a directorilor sau angajaților acesteia.

(137) Entitățile obligate ar trebui să instituie regimuri cuprinzătoare de raportare care să includă toate suspiciunile, indiferent de valoarea sau gravitatea percepută a activității infracționale asociate. Acestea ar trebui să fie conștiente de așteptările FIU și, în măsura posibilului, ar trebui să își adapteze sistemele de detectare și procesele analitice la riscurile esențiale care afectează statul membru în care sunt stabilite și, dacă este necesar, să stabilească prioritățile în cadrul analizei lor pentru a face față acestor riscuri esențiale.

(138) Tranzacțiile ar trebui să fie evaluate pe baza informațiilor cunoscute sau care ar trebui să fie cunoscute de entitatea obligată. Acestea includ informațiile relevante obținute de la agenți, distribuitori și furnizori de servicii. În cazul în care infracțiunea premisă în domeniul spălării banilor subiacentă nu este cunoscută de entitatea obligată sau nu este evidentă pentru aceasta, rolul de a identifica și de a raporta tranzacțiile suspecte este îndeplinit într-un mod mai eficient dacă se pune accentul pe detectarea activităților suspecte și pe transmiterea promptă a rapoartelor. În aceste cazuri, nu este necesar ca entitatea obligată să specifice infracțiunea premisă în domeniul spălării banilor atunci când raportează o tranzacție suspectă către FIU, dacă aceasta nu are cunoștință de respectiva infracțiune. În cazul în care respectivele informații sunt disponibile, ele ar trebui să fie incluse în raport. În calitate de gardieni ai sistemului financiar al Uniunii, entitățile obligate ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să transmită un raport în cazul în care au cunoștință sau bănuiesc că anumite fonduri au fost sau vor fi utilizate pentru a desfășura activități infracționale, cum ar fi achiziționarea de bunuri ilicite, chiar dacă informațiile de care dispun nu indică faptul că fondurile utilizate provin din surse ilicite.

(139) Diferențele dintre statele membre în materie de obligații de raportare a tranzacțiilor suspecte ar putea exacerba dificultățile în ceea ce privește conformitatea în materie de CSB/CFT cu care se confruntă entitățile obligate care sunt prezente sau desfășoară operațiuni la nivel transfrontalier. În plus, structura și conținutul rapoartelor privind tranzacțiile suspecte au un impact asupra capacității FIU de a efectua analize și asupra naturii acestei analize, afectând, de asemenea, capacitatea FIU de a coopera și de a face schimb de informații. Pentru a facilita conformitatea entităților obligate cu obligațiile lor de raportare și pentru a permite o funcționare mai eficace a activităților analitice și a cooperării FIU, ACSB ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în cadrul cărora să specifice un model comun pentru raportarea tranzacțiilor suspecte, care să fie utilizat ca bază unitară în întreaga Uniune.

(140) FIU-urile ar trebui să poată obține rapid de la orice entitate obligată toate informațiile necesare legate de exercitarea funcțiilor lor. Accesul nerestricționat și rapid al acestora la informații este esențial pentru a se asigura faptul că fluxurile de bani pot fi urmărite în mod corespunzător și că rețelele și fluxurile ilicite sunt detectate într-un stadiu incipient. Necesitatea ca FIU să obțină informații suplimentare de la entitățile obligate pe baza unei suspiciuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului ar putea fi declanșată de un raport prealabil privind tranzacții suspecte prezentat FIU, dar și prin alte mijloace, cum ar fi propria analiză a FIU, informații furnizate de autoritățile competente sau informații deținute de altă FIU. Prin urmare, FIU ar trebui să fie în măsură ca, în contextul funcțiilor lor, să obțină informații de la orice entitate obligată, chiar și fără prezentarea unui raport prealabil. În special, evidențele tranzacțiilor financiare și ale transferurilor efectuate prin intermediul unui cont bancar, al unui cont de plăți sau al unui cont de criptoactive sunt esențiale pentru activitatea analitică a FIU. Cu toate acestea, din cauza lipsei de armonizare, în prezent, instituțiile de credit și instituțiile financiare furnizează FIU evidențe ale tranzacțiilor în formate diferite, care nu sunt ușor de utilizat în vederea efectuării de analize. Având în vedere caracterul transfrontalier al activităților analitice ale FIU, disparitatea formatelor și dificultățile de prelucrare a evidențelor tranzacțiilor împiedică schimbul de informații între FIU, precum și efectuarea de analize financiare transfrontaliere. Prin urmare, ACSB ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în cadrul cărora să specifice un model comun pentru furnizarea către FIU a evidențelor tranzacțiilor de către instituțiile de credit și instituțiile financiare, care să fie utilizat ca bază unitară în întreaga Uniune.

(141) Entitățile obligate ar trebui să răspundă la o solicitare de informații din partea FIU cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea solicitării sau în orice alt termen, mai scurt sau mai lung, impus de FIU. În cazuri justificate și urgente, entitatea obligată ar trebui să poată răspunde solicitării FIU în termen de 24 de ore. Termenele respective ar trebui să se aplice solicitărilor de informații bazate pe condiții definite suficient. De asemenea, o FIU ar trebui să fie în măsură să obțină astfel de informații pe baza unei solicitări formulate de o altă FIU din Uniune și să facă schimb de informații cu FIU solicitantă. Solicitările adresate entităților obligate pot avea naturi diferite. De exemplu, solicitările complexe ar putea necesita mai mult timp și ar putea justifica un termen mai lung pentru transmiterea răspunsului. În acest scop, FIU ar trebui să poată acorda termene prelungite entităților obligate, cu condiția ca acest lucru să nu aibă un impact negativ asupra analizei efectuate de FIU.

(142) În cazul anumitor entități obligate, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a desemna un organism corespunzător de autoreglementare care să fie informat în primă instanță în locul FIU. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, un sistem în care raportarea se face în primul rând către un organism de autoreglementare constituie o garanție importantă pentru a menține protecția drepturilor fundamentale în ceea ce privește obligațiile de raportare aplicabile avocaților. Statele membre ar trebui să furnizeze mijloacele și modalitatea de păstrare a secretului profesional și a confidențialității și de respectare a vieții private.

(143) Notarii, avocații, alte persoane care exercită profesii juridice liberale, auditorii, experții contabili externi și consilierii fiscali nu ar trebui să aibă obligația de a transmite FIU sau unui organism de autoreglementare nicio informație primită de la unul dintre clienții lor sau obținută în legătură cu acesta în cursul evaluării situației juridice a clientului respectiv sau al îndeplinirii sarcinii de apărare sau de reprezentare a clientului respectiv în proceduri judiciare sau referitor la acestea, inclusiv în cadrul consilierii privind inițierea sau evitarea procedurilor, indiferent dacă aceste informații sunt primite sau obținute înaintea procedurilor, în timpul acestora sau ulterior acestora. Cu toate acestea, o astfel de excepție nu ar trebui să se aplice dacă persoana care exercită o profesie juridică, auditorul, expertul contabil extern sau consilierul fiscal participă la spălarea banilor sau la finanțarea terorismului, consultanța juridică este furnizată în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului sau persoana care exercită o profesie juridică, auditorul, expertul contabil extern sau consilierul fiscal are cunoștință de faptul că intenția clientului este să obțină consultanță juridică în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului. Astfel de cunoștințe și scop pot fi deduse din circumstanțe faptice obiective. Consultanța juridică solicitată în legătură cu proceduri judiciare în curs nu ar trebui considerată ca fiind consultanță juridică în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului. În conformitate cu abordarea bazată pe riscuri, statele membre ar trebui să fie în măsură să identifice situații suplimentare în care, având în vedere riscul ridicat de spălare a banilor, de săvârșire a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor sau de finanțare a terorismului, asociat cu anumite tipuri de tranzacții, exceptarea de la cerința privind raportarea nu se aplică. Atunci când identifică astfel de situații suplimentare, statele membre asigură respectarea, în special, a articolelor 7 și 47 din cartă.

(144) Entitățile obligate ar trebui, în mod excepțional, să poată efectua tranzacții suspecte înainte de a informa FIU, atunci când abținerea de la efectuarea tranzacțiilor respective este imposibilă sau poate zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor unei operațiuni suspecte de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Cu toate acestea, excepția respectivă nu ar trebui să fie invocată în legătură cu tranzacțiile vizate de orice obligației internațională acceptată de statul membru al FIU de a îngheța fără întârziere fondurile și alte active ale teroriștilor, ale organizațiilor teroriste sau ale persoanelor care finanțează terorismul, în conformitate cu rezoluțiile relevante ale CSONU.

(145) Confidențialitatea în ceea ce privește raportarea tranzacțiilor suspecte și furnizarea altor informații relevante către FIU-uri este esențială pentru a permite autorităților competente să indisponibilizeze și să pună sub sechestru activele potențial legate de spălarea banilor, de săvârșirea unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanțarea terorismului. O tranzacție suspectă nu este un indiciu al unei activități infracționale. Divulgarea faptului că a fost raportată o suspiciune ar putea dăuna reputației persoanelor implicate în tranzacție și pune în pericol efectuarea de analize și investigații. Prin urmare, entitățile obligate, precum și directorii și angajații acestora sau persoanele aflate în poziții comparabile, inclusiv agenții și distribuitorii, nu ar trebui să aducă la cunoștința clientului vizat sau unui terț faptul că informațiile sunt în curs de transmitere, au fost sau vor fi transmise către FIU, fie direct, fie prin intermediul organismului de autoreglementare, sau că este în curs sau ar putea fi efectuată o analiză privind spălarea banilor sau finanțarea terorismului. Interzicerea divulgării nu ar trebui să se aplice în circumstanțe specifice, de exemplu în ceea ce privește divulgarea către autoritățile competente și către organismele de autoreglementare atunci când îndeplinesc funcții de supraveghere sau divulgarea în scopul aplicării legii sau atunci când divulgarea are loc între entități obligate care aparțin aceluiași grup.

(146) Infractorii mută veniturile ilicite prin numeroși intermediari pentru a evita detectarea. În consecință, este important să se permită entităților obligate realizarea unui schimb de informații nu numai între membrii grupului, ci și în anumite cazuri între instituții de credit și instituțiile financiare și alte entități care își desfășoară activitatea în cadrul rețelelor, cu respectarea adecvată a normelor privind protecția datelor. În afara cadrului unui parteneriat pentru schimbul de informații, divulgarea între anumite categorii de entități obligate în cazurile care implică aceeași tranzacție ar trebui să fie permisă numai în ceea ce privește tranzacția specifică efectuată între entitățile obligate respective sau facilitată de acestea, iar nu în ceea ce privește tranzacții anterioare sau ulterioare care au legătură cu aceasta.

(147) Schimbul de informații între entitățile obligate și, după caz, autoritățile competente ar putea crește posibilitățile de detectare a fluxurilor financiare ilicite referitoare la spălarea banilor, finanțarea terorismului și produsele provenite din săvârșirea de infracțiuni. Din acest motiv, entitățile obligate și autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să facă schimb de informații în cadrul unui parteneriat pentru schimbul de informații atunci când consideră că un astfel de schimb de informații este necesar pentru îndeplinirea obligațiilor și a sarcinilor care le revin în materie de CSB/CFT. Schimbul de informații ar trebui să facă obiectul unor garanții solide în ceea ce privește confidențialitatea, protecția datelor, utilizarea informațiilor și procedura penală. Entitățile obligate nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe informațiile primite prin intermediul schimbului de informații pentru a trage concluzii cu privire la riscul în materie de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului pe care îl prezintă clientul sau tranzacția sau pentru a lua decizii cu privire la stabilirea sau încetarea unei relații de afaceri sau efectuarea unei tranzacții. Astfel cum se arată în Directiva 2014/92/UE, buna funcționare a pieței interne și dezvoltarea unei economii moderne, favorabile incluziunii sociale, depind tot mai mult de furnizarea universală a serviciilor de plată. Prin urmare, accesul la serviciile financiare de bază nu ar trebui refuzat ca urmare a informațiilor transmise între entitățile obligate sau între entitățile obligate și autoritățile competente sau ACSB.

(148) Respectarea cerințelor din prezentul regulament face obiectul unor verificări efectuate de supraveghetori. În cazul în care entitățile obligate fac schimb de informații în cadrul unui parteneriat pentru schimbul de informații, verificările respective ar trebui să includă și respectarea condițiilor prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește respectivele schimburi de informații. Deși verificările efectuate de supraveghetori ar trebui să fie bazate pe riscuri, acestea ar trebui în orice caz efectuate înainte de începerea activităților în cadrul parteneriatului pentru schimbul de informații. Parteneriatele pentru schimbul de informații care implică prelucrarea de date cu caracter personal ar putea da naștere unui risc ridicat în ceea ce privește drepturile și libertățile persoanelor fizice. Prin urmare, înainte de începerea activităților în cadrul parteneriatului ar trebui efectuată o evaluare a impactului asupra protecției datelor în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (28). În contextul verificărilor efectuate de supraveghetori, aceștia ar trebui să consulte, atunci când este cazul, autoritățile pentru protecția datelor, care sunt singurele competente să evalueze evaluarea impactului asupra protecției datelor. Dispozițiile privind protecția datelor și toate cerințele privind confidențialitatea informațiilor referitoare la tranzacțiile suspecte cuprinse în prezentul regulament se aplică informațiilor care fac obiectul schimbului de informații în cadrul unui parteneriat. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, statele membre ar trebui să poată menține sau introduce dispoziții mai specifice de adaptare a aplicării regulamentului respectiv pentru a prevedea cerințe mai specifice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal transmise în cadrul unui parteneriat pentru schimbul de informații.

(149) Chiar dacă parteneriatele pentru schimbul de informații permit schimbul de informații operaționale și de date cu caracter personal sub rezerva aplicării unor garanții stricte, aceste schimburi de informații nu ar trebui să înlocuiască cerințele prevăzute de prezentul regulament în ceea ce privește raportarea oricărei suspiciuni FIU competente. Prin urmare, atunci când identifică activități suspecte pe baza informațiilor obținute în contextul unui parteneriat pentru schimbul de informații, entitățile obligate ar trebui să raporteze respectiva suspiciune FIU din statul membru în care sunt stabilite. Informațiile care indică existența unor activități suspecte fac obiectul unor norme mai stricte care interzic divulgarea lor și ar trebui partajate numai în cazul în care acest lucru este necesar în scopul prevenirii și combaterii spălării banilor, a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor și a finanțării terorismului și cu condiția asigurării unor garanții care să protejeze drepturile fundamentale, confidențialitatea activității FIU și integritatea investigațiilor care urmăresc aplicarea legii.

(150) Regulamentul (UE) 2016/679 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament. Combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului este recunoscută ca o rațiune importantă de interes public de către toate statele membre. Entitățile obligate ar trebui să acorde o atenție deosebită principiilor care impun ca datele cu caracter personal prelucrate în cursul îndeplinirii obligațiilor lor în materie de CSB/CFT să fie exacte, fiabile și actualizate. În vederea respectării prezentului regulament, entitățile obligate ar trebui să poată adopta proceduri care să facă posibil un proces decizional individual automatizat, inclusiv crearea de profiluri, astfel cum se prevede la articolul 22 din Regulamentul (UE) 2016/679. În acest context, cerințele prevăzute în prezentul regulament care urmăresc protejarea drepturilor persoanelor care fac obiectul unor astfel de proceduri ar trebui să se aplice în plus față de orice alte cerințe relevante prevăzute de dreptul Uniunii referitor la protecția datelor cu caracter personal.

(151) Este esențial ca alinierea cadrului privind CSB/CFT la recomandările GAFI revizuite să se desfășoare cu respectarea deplină a dreptului Uniunii, în special în ceea ce privește dreptul Uniunii în materie de protecție a datelor și protecția drepturilor fundamentale consacrate în cartă. Anumite aspecte ale punerii în aplicare a cadrului privind CSB/CFT presupun colectarea, analizarea, stocarea și schimbul de date. O astfel de prelucrare a datelor cu caracter personal ar trebui permisă, cu deplina respectare a drepturilor fundamentale și numai în scopurile prevăzute în prezentul regulament, pentru aplicarea măsurilor de precauție privind clientela, monitorizarea permanentă, analizarea și raportarea tranzacțiilor suspecte, identificarea beneficiarului real al unei persoane juridice sau al unei construcții juridice, identificarea unei persoane expuse politic, precum și schimbul de informații de către instituțiile de credit și financiare și alte entități obligate. Colectarea și prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal de către entitățile obligate ar trebui limitate la ceea ce este necesar pentru respectarea cerințelor în materie de CSB/CFT, iar datele cu caracter personal nu ar trebui să facă obiectul unor prelucrări ulterioare într-un mod incompatibil cu scopul respectiv. În mod special, ar trebui ca prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal în scopuri comerciale să fie strict interzisă.

(152) Prelucrarea anumitor categorii de date sensibile, astfel cum sunt definite la articolul 9 din Regulamentul (UE) 2016/679, ar putea da naștere unor riscuri în ceea ce privește drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate de datele respective. Pentru a reduce la minimum riscul ca prelucrarea unor astfel de date de către entitățile obligate să ducă la rezultate discriminatorii sau părtinitoare care afectează în mod negativ clientul, cum ar fi încetarea unei relații de afaceri sau refuzul de a stabili o astfel de relație, entitățile obligate nu ar trebui să ia decizii exclusiv pe baza informațiilor pe care le dețin cu privire la categoriile speciale de date cu caracter personal în înțelesul Regulamentului (UE) 2016/679 în cazul în care informațiile respective nu au nicio relevanță pentru riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului pe care îl prezintă o anumită tranzacție sau relație. Tot astfel, pentru a se asigura că intensitatea măsurilor de precauție privind clientela se bazează pe o înțelegere globală a riscurilor asociate clientului, entitățile obligate nu ar trebui să își bazeze aplicarea unui nivel mai ridicat sau mai scăzut al măsurilor de precauție privind clientela exclusiv pe datele sensibile pe care le dețin cu privire la client.

(153) Recomandările GAFI revizuite demonstrează că, pentru a fi în măsură să coopereze pe deplin și să dea un răspuns rapid solicitărilor de informații din partea autorităților competente în scopul prevenirii, al depistării sau al investigării activităților de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, entitățile obligate ar trebui să păstreze, timp de cel puțin cinci ani, informațiile necesare obținute prin măsuri de precauție privind clientela, precum și evidențele privind tranzacțiile. Pentru a evita abordări diferite și pentru a îndeplini cerințele în materie de protecție a datelor cu caracter personal și de securitate juridică, perioada de păstrare ar trebui să fie fixată la cinci ani de la încetarea unei relații de afaceri sau de la data efectuării unei tranzacții ocazionale. Ar putea exista situații în care funcțiile autorităților competente nu pot fi îndeplinite în mod eficace dacă informațiile relevante deținute de entitățile obligate sunt șterse în urma încheierii perioadei de păstrare. În astfel de cazuri, autoritățile competente ar trebui să poată solicita entităților obligate să păstreze informațiile, de la caz la caz, pentru o perioadă mai lungă, care nu ar trebui să depășească cinci ani.

(154) Atunci când noțiunea de autorități competente se referă la autoritățile de cercetare și urmărire penală, aceasta ar trebui să se interpreteze ca incluzând Parchetul European (EPPO) în ceea ce privește statele membre care participă la cooperarea consolidată privind instituirea EPPO.

(155) Difuzarea de informații de către FIU are un rol esențial în ceea ce privește detectarea posibilelor activități infracționale care intră în sfera de competență a EPPO sau a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) sau în legătură cu care Europol și Eurojust sunt în măsură să ofere sprijin operațional într-o etapă inițială în conformitate cu mandatul fiecăreia dintre acestea și să sprijine realizarea de anchete și urmăriri penale prompte și eficace. Informațiile comunicate EPPO și OLAF de către FIU ar trebui să includă motivele care justifică suspiciunea că o infracțiune care intră în sfera de competență a EPPO și, respectiv, a OLAF ar putea fi sau a fost săvârșită și ar trebui să fie însoțite de toate informațiile relevante pe care le deține FIU și care pot justifica adoptarea unor măsuri, inclusiv informații financiare și administrative relevante. În cazul în care EPPO și OLAF solicită informații de la FIU, este tot atât de important ca FIU să fie în măsură să transmită toate informațiile pe care le dețin în legătură cu cazul respectiv. În conformitate cu dispozițiile aplicabile din instrumentele juridice în temeiul cărora au fost instituite, EPPO și OLAF ar trebui să informeze FIU cu privire la acțiunile întreprinse în legătură cu informațiile care au fost difuzate și cu orice rezultate relevante.

(156) În scopul de a asigura administrarea eficientă și corespunzătoare a justiției în perioada cuprinsă între intrarea în vigoare și aplicarea prezentului regulament, precum și pentru a permite buna sa interacțiune cu dreptul procedural intern, informațiile și documentele relevante pentru procedurile judiciare în curs în scopul prevenirii, al depistării și al investigării cazurilor presupuse de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, atunci când respectivele proceduri sunt pendinte în statele membre la data intrării în vigoare a prezentului regulament, ar trebui să fie păstrate pentru o perioadă de cinci ani de la acea dată, iar această perioadă ar trebui să poată fi prelungită cu încă cinci ani.

(157) Dreptul de acces la date al persoanelor vizate este aplicabil în cazul datelor cu caracter personal prelucrate în sensul prezentului regulament. Cu toate acestea, accesarea de către persoanele vizate a oricăror informații legate de un raport privind tranzacții suspecte ar afecta considerabil eficacitatea luptei împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului. Prin urmare, ar putea fi justificate exceptări și restricții ale acestui drept în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE) 2016/679. Persoana vizată are dreptul de a solicita ca o autoritate menționată la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2016/679 să verifice legalitatea prelucrării datelor, precum și dreptul la o cale de atac judiciară menționat la articolul 79 din regulamentul respectiv. Autoritatea respectivă este, de asemenea, în măsură să acționeze din oficiu în cazul în care Regulamentul (UE) 2016/679 prevede acest lucru. Fără a aduce atingere restricțiilor dreptului de acces, autoritatea de supraveghere ar trebui să poată informa persoana vizată că a efectuat toate verificările necesare, precum și cu privire la rezultat în ceea ce privește legalitatea prelucrării respective.

(158) Entitățile obligate ar putea recurge la serviciile altor operatori privați. Cu toate acestea, cadrul privind CSB/CFT ar trebui să se aplice numai entităților obligate, iar entitățile obligate ar trebui să rămână pe deplin răspunzătoare pentru respectarea cerințelor în materie de CSB/CFT. Pentru a asigura securitatea juridică și pentru a evita ca unele servicii să fie incluse accidental în domeniul de aplicare al prezentului regulament, este necesar să se clarifice faptul că persoanele a căror activitate se limitează la transformarea documentelor pe suport de hârtie în date în format electronic și care acționează în temeiul unui contract încheiat cu o entitate obligată, precum și persoanele care furnizează instituțiilor de credit sau instituțiilor financiare doar sisteme de mesagerie sau alte sisteme de suport pentru transmiterea de fonduri în sensul definiției de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366 sau sisteme de compensare și decontare nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(159) Entitățile obligate ar trebui să obțină și să dețină informații adecvate și exacte cu privire la beneficiarii reali și la controlul persoanelor juridice. Întrucât acțiunile la purtător conferă dreptul de proprietate persoanei care deține certificatul de acțiune la purtător, acestea permit beneficiarului real să rămână anonim. Pentru a se asigura că astfel de acțiuni nu sunt utilizate în mod abuziv în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului, societățile, altele decât cele ale căror titluri de valoare sunt cotate pe o piață reglementată sau ale căror acțiuni sunt emise ca titluri intermediate – ar trebui să convertească toate acțiunile la purtător existente în acțiuni nominative sau să le imobilizeze sau să le depună la o instituție financiară. În plus, warantele pe acțiuni la purtător ar trebui să fie permise numai în formă intermediată.

(160) Anonimatul criptoactivelor le expune la riscuri de utilizare abuzivă în scopuri infracționale. Conturile anonime de criptoactive, precum și alte instrumente de anonimizare nu permit trasabilitatea transferurilor de criptoactive și îngreunează identificarea tranzacțiilor legate între ele care ar putea genera suspiciuni sau aplicarea unui nivel adecvat de precauție privind clientela. Pentru a asigura aplicarea eficace a cerințelor în materie de CSB/CFT în cazul criptoactivelor, este necesar să se interzică furnizarea și custodia conturilor anonime de criptoactive sau a conturilor care fac posibilă anonimizarea ori ascunderea sporită a tranzacțiilor de către furnizorii de servicii de criptoactive, inclusiv prin intermediul monedelor care favorizează anonimatul. Respectiva interdicție nu se aplică furnizorilor de hardware și software sau furnizorilor de portofele negăzduite în măsura în care aceștia nu au acces la respectivele portofele pentru criptoactive și nici control asupra acestora.

(161) Utilizarea plăților mari în numerar este extrem de vulnerabilă la fenomenul spălării banilor și al finanțării terorismului și respectiva vulnerabilitate nu a fost suficient atenuată de cerința ca persoanele care comercializează bunuri să fie supuși normelor de combatere a spălării banilor atunci când efectuează sau primesc plăți în numerar în valoare de 10 000 EUR sau mai mult. În același timp, diferențele de abordare dintre statele membre au subminat condițiile de concurență echitabile de pe piața internă în detrimentul întreprinderilor situate în statele membre cu controale mai stricte. Prin urmare, este necesar să se introducă o limită la nivelul Uniunii pentru plățile mari în numerar în valoare de 10 000 EUR. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta praguri mai mici și dispoziții suplimentare mai stricte, în măsura în care urmăresc obiective legitime de interes public. Având în vedere că cadrul privind CSB/CFT se bazează pe reglementarea economiei întreprinderilor, limita nu ar trebui să se aplice plăților efectuate între persoane fizice care nu acționează în exercițiul profesiei. În plus, pentru a asigura faptul că limita stabilită la nivelul Uniunii nu creează în mod neintenționat obstacole în calea efectuării de plăți de către persoanele care nu folosesc sau care nu au acces la servicii bancare sau obstacole în calea depunerii de către întreprinderi a veniturilor rezultate din activitățile lor în conturile lor, plățile sau depozitele efectuate la sediile instituțiilor de credit, ale instituțiilor de plată sau ale instituțiilor emitente de monedă electronică ar trebui, de asemenea, să fie exceptate de la aplicarea limitei.

(162) Plățile în numerar sau depozitele efectuate la sediile instituțiilor de credit, ale prestatorilor de servicii de plată și ale furnizorilor de monedă electronică ce depășesc pragul pentru plățile mari în numerar nu ar trebui, în mod implicit, să fie considerate un indicator sau o suspiciune de spălare a banilor, de săvârșire a unei infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanțare a terorismului. Raportarea acestor tranzacții permite FIU să evalueze și să identifice tipare în ceea ce privește circulația numerarului și, în condițiile în care aceste informații contribuie la analizele operaționale sau strategice ale FIU, natura semnalărilor bazate pe praguri face ca acestea să fie diferite de rapoartele privind tranzacțiile suspecte. În acest sens, semnalările bazate pe praguri nu înlocuiesc cerința de a raporta tranzacțiile suspecte sau de a aplica măsuri sporite de precauție în cazurile de risc mai ridicat. FIU ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita ca rapoartele să fie întocmite într-un anumit termen, ceea ce ar putea include transmiterea periodică pe bază agregată.

(163) Ar putea exista cazuri în care motive de forță majoră, cum ar fi cele cauzate de catastrofe naturale, să ducă la pierderea pe scară largă a accesului la alte mecanisme de plată decât numerarul. În astfel de cazuri, statele membre ar trebui să poată suspenda aplicarea limitei privind plățile mari în numerar. O astfel de suspendare este o măsură extraordinară și ar trebui aplicată numai atunci când este necesar ca răspuns la situații excepționale, justificate în mod corespunzător. Imposibilitatea de a avea acces la servicii financiare nu constituie un motiv valabil pentru suspendarea limitei în cazul în care acest lucru se datorează faptului că un stat membru nu le-a garantat consumatorilor accesul la infrastructura financiară pe întreg teritoriul său.

(164) Comisia ar trebui să evalueze costurile, beneficiile și impactul ajustării limitei plăților mari în numerar la nivelul Uniunii, cu scopul de a crea condiții de concurență mai echitabile pentru întreprinderi și de a reduce posibilitățile infractorilor de a utiliza numerar pentru spălarea banilor. Respectiva evaluare ar trebui să ia în considerare, în special, nivelul cel mai adecvat pentru o limită armonizată a plăților în numerar la nivelul Uniunii, având în vedere actualele limite existente pentru plățile în numerar în vigoare într-un număr mare de state membre, posibilitatea asigurării aplicării unei astfel de limite la nivelul Uniunii și efectele unei astfel de limite asupra statutului de mijloc legal de plată al monedei euro.

(165) Comisia ar trebui, de asemenea, să evalueze costurile, beneficiile și impactul reducerii pragului de 25 % privind identificarea beneficiarilor reali atunci când controlul este exercitat prin participații în capitalurile proprii. Respectiva evaluare ar trebui să ia în considerare în special învățămintele desprinse de la statele membre sau țările terțe care au introdus praguri mai mici.

(166) Riscurile asociate bunurilor cu valoare ridicată s-ar putea extinde și la alte bunuri care sunt într-o mare măsură portabile, cum ar fi îmbrăcămintea și accesoriile de îmbrăcăminte. Prin urmare, Comisia ar trebui să evalueze necesitatea de a extinde sfera entităților obligate pentru a include persoanele care comercializează astfel de bunuri cu valoare ridicată. În plus, având în vedere că prezentul regulament introduce pentru prima dată la nivelul Uniunii semnalări obligatorii bazate pe praguri în legătură cu anumite bunuri cu valoare ridicată, Comisia ar trebui să evalueze, pe baza experienței dobândite în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului regulament, necesitatea de a extinde sfera bunurilor care fac obiectul semnalărilor bazate pe praguri și de a armoniza formatul pentru astfel de semnalări, ținând seama de modul în care sunt utilizate semnalările bazate pe praguri efectuate de FIU-uri. În final, având în vedere riscurile asociate cu bunurile cu valoare ridicată în zonele de comerț liber, Comisia ar trebui să evalueze necesitatea de a extinde sfera informațiilor care sunt raportate de operatorii care comercializează și stochează bunuri cu valoare ridicată în astfel de zone de comerț liber.

(167) Pentru a asigura aplicarea coerentă a cerințelor în materie de CSB/CFT, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește identificarea țărilor terțe cu risc ridicat, țărilor terțe cu deficiențe în materie de conformitate și țărilor terțe care reprezintă o amenințare specifică și gravă la adresa sistemului financiar al Uniunii, precum și a contramăsurilor sau a măsurilor sporite specifice de precauție; atenuarea riscurilor care provin din astfel de țări terțe; identificarea cazurilor suplimentare de risc mai ridicat care afectează Uniunea și a măsurilor sporite de precauție asociate; identificarea categoriilor suplimentare comune de funcții publice importante; identificarea categoriilor de entități corporative asociate cu riscuri mai ridicate și a pragurilor mai scăzute asociate în scopul identificării beneficiarilor reali prin participații în capitalurile proprii; definirea categoriilor de încălcări ale cerințelor de transparență privind beneficiarii reali care fac obiectul sancțiunilor și a persoanelor răspunzătoare pentru aceste încălcări, indicatorii de clasificare a nivelului de gravitate a acestor încălcări și criteriile care trebuie luate în considerare la stabilirea nivelului sancțiunilor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (29). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(168) Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare elaborate de ACSB care stabilesc cerințele minime ale politicilor, procedurilor și controalelor la nivel de grup, inclusiv standardele minime pentru schimbul de informații, criteriile pentru identificarea societății-mamă și condițiile în care structurile care dețin în comun proprietatea, gestionarea sau controalele de conformitate sunt obligate să aplice politici, proceduri și controale la nivel de grup; precizarea tipului de măsuri suplimentare, inclusiv a măsurilor minime care să fie luate de grupuri atunci când dreptul țărilor terțe nu permite punerea în aplicare a politicilor, procedurilor și controalelor la nivel de grup și a acțiunilor suplimentare de supraveghere; precizarea entităților obligate, a sectoarelor și tranzacțiilor care sunt asociate unui risc mai ridicat și care efectuează tranzacții ocazionale de valoare scăzută, valorile aferente, criteriile de identificare a tranzacțiilor ocazionale și a relațiilor de afaceri și criteriile de identificare a tranzacțiilor legate în scopul aplicării precauției privind clientela; și precizarea informațiilor necesare pentru aplicarea precauției privind clientela. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolul 49 din Regulamentul (UE) 2024/1620.

(169) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili metodologia privind identificarea țărilor terțe care prezintă o amenințare specifică și gravă la adresa sistemului financiar al Uniunii; a stabili formatul pentru întocmirea și comunicarea listelor statelor membre de funcții publice importante; și pentru a identifica tipurile de entități juridice și tipurile de construcții juridice similare trust-urilor exprese reglementate de dreptul statelor membre. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (30). De asemenea, competențele de executare ar trebui conferite Comisiei pentru a decide încetarea contramăsurilor naționale specifice suplimentare.

(170) Comisia ar trebui împuternicită să adopte standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ACSB care să specifice formatul care urmează să fie utilizat pentru raportarea suspiciunilor și pentru furnizarea de evidențe ale tranzacțiilor și formatul care urmează să fie utilizat de FIU pentru raportarea informațiilor către EPPO. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul (UE) 2024/1620.

(171) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de cartă, în special dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de a desfășura o activitate comercială.

(172) În conformitate cu articolul 21 din cartă, care interzice orice discriminare pe baza oricărui motiv, entitățile obligate ar trebui să efectueze evaluări ale riscurilor în mod nediscriminatoriu în contextul măsurilor de precauție privind clientela.

(173) Atunci când elaborează un raport de evaluare a punerii în aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să țină seama în mod corespunzător de respectarea drepturilor fundamentale și a principiilor recunoscute de cartă.

(174) Întrucât obiectivul prezentului regulament, respectiv prevenirea utilizării sistemului financiar al Uniunii în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(175) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la 22 septembrie 2021 (31),