Recitale
(1) Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) a fost modificată în mod substanțial de mai multe ori (5). Deoarece urmează să se efectueze modificări suplimentare, este necesar să se procedeze la reformarea acesteia, din motive de claritate.
(2) Directiva 93/22/CEE a Consiliului (6) urmărea crearea unui mediu în care firmele de investiții și băncile autorizate să poată să furnizeze anumite servicii sau să înființeze sucursale în alte state membre pe baza autorizației eliberate de statul lor membru de origine și sub supravegherea exercitată de acesta. În acest sens, directiva menționată anterior încerca să armonizeze condițiile inițiale de autorizare și de funcționare aplicabile firmelor de investiții, inclusiv normele de conduită. De asemenea, aceasta prevedea armonizarea anumitor norme aferente funcționării piețelor reglementate.
(3) În ultimii ani, investitorii apelează din ce în ce mai mult la piețele financiare, în care găsesc o gamă largă de servicii și instrumente, a căror complexitate a crescut. Această evoluție justifică o extindere a cadrului juridic al Uniunii, care ar trebui să includă toate activitățile oferite investitorilor. În acest sens, trebuie prevăzut nivelul de armonizare necesar pentru a oferi investitorilor un nivel ridicat de protecție și pentru a permite firmelor de investiții să își furnizeze serviciile în întreaga Uniune, care reprezintă o piață internă, pe baza supravegherii exercitate în statul membru de origine. Prin urmare, Directiva 93/22/CEE a fost înlocuită cu Directiva 2004/39/CE.
(4) Criza financiară a evidențiat deficiențele în funcționarea și transparența piețelor financiare. Evoluția piețelor financiare a evidențiat necesitatea consolidării cadrului de reglementare în ceea ce privește piețele instrumentelor financiare, inclusiv în cazul tranzacțiilor extrabursiere (over-the-counter - OTC) de pe aceste piețe, pentru a spori gradul de transparență, protecția acordată investitorilor, gradul de încredere, pentru a aborda domeniile nereglementate, precum și pentru a conferi autorităților de supraveghere competențe adecvate pentru a-și îndeplini sarcinile.
(5) Organismele de reglementare la nivel internațional sunt unanim de acord că existența unor deficiențe ale guvernanței corporative în mai multe instituții financiare, inclusiv absența unor mecanisme de control eficace în cadrul acestora, a fost unul dintre factorii determinanți ai crizei financiare. Asumarea în mod excesiv și imprudent a unor riscuri poate duce la colapsul unor instituții financiare și la probleme sistemice în statele membre și la nivel global. Conduita incorectă a societăților care furnizează servicii clienților poate crea prejudicii investitorilor și poate conduce la pierderea încrederii acestora. Pentru a aborda problema potențialelor prejudicii cauzate de deficiențele mecanismelor de guvernanță corporativă, Directiva 2004/39/CE ar trebui completată cu principii mai detaliate și standarde minime. Respectivele principii și standarde ar trebui să se aplice având în vedere natura, dimensiunile și complexitatea firmelor de investiții.
(6) Grupul la nivel înalt pentru supravegherea financiară în UE a invitat Uniunea să elaboreze un set de reglementări financiare mai armonizate. În contextul viitoarei configurații a mecanismelor de supraveghere la nivel european, Consiliul European din 18 și 19 iunie 2009 a subliniat, de asemenea, necesitatea stabilirii unui cadru de reglementare unic la nivel european, aplicabil tuturor instituțiilor financiare de pe piața internă.
(7) Directiva 2004/39/CE ar trebui să fie parțial reformată prin prezenta directivă și parțial înlocuită prin Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (7). Cele două instrumente juridice luate împreună ar trebui să constituie cadrul juridic de reglementare a cerințelor aplicabile firmelor de investiții, piețelor reglementate, furnizorilor de servicii de raportare de date, precum și societăților din țări terțe care furnizează servicii de investiții sau desfășoară activități de investiții în Uniune. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să fie interpretată împreună cu regulamentul respectiv. Prezenta directivă ar trebui să conțină dispozițiile care reglementează autorizarea activității, achiziția de participații calificate, exercitarea libertății de stabilire și a libertății de a furniza servicii, condițiile de funcționare ale firmelor de investiții pentru asigurarea protecției investitorilor, competențele autorităților de supraveghere din statele membre de origine și gazdă și regimul de sancțiuni. Având în vedere că obiectivul principal și obiectul prezentei directive reprezintă armonizarea dispozițiilor de drept intern privind domeniile menționate, aceasta ar trebui să se bazeze pe articolul 53 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Adoptarea acestor dispoziții sub forma unei directive este adecvată pentru a permite, atunci când este necesar, adaptarea dispozițiilor de punere în aplicare din domeniile reglementate de prezenta directivă în funcție de particularitățile pieței și ale sistemului juridic din fiecare stat membru.
(8) Este oportună includerea în lista instrumentelor financiare a instrumentelor financiare derivate pe mărfuri și a celor care, prin modul de constituire și tranzacționare, implică aspecte de reglementare comparabile celor aplicabile instrumentelor financiare clasice.
(9) Domeniul instrumentelor financiare va include contractele de energie care pot fi decontate prin livrare fizică tranzacționate într-un sistem organizat de tranzacționare (organised trading facility – OTF), cu excepția celor deja reglementate prin Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (8). Au fost luate o serie de măsuri pentru a reduce impactul includerii acestor contracte asupra firmelor care tranzacționează aceste produse. Respectivele firme sunt în prezent exonerate de cerințele în materie de fonduri proprii în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (9), iar această exonerare va face obiectul revizuirii conform articolului 493 alineatul (1) din respectivul regulament, înainte de a expira, cel târziu la sfârșitul anului 2017. Respectivelor contracte având calitatea de instrumente financiare, urmează să li se aplice încă de la început legislația privind piețele financiare, ceea ce înseamnă că cerințele privind limitarea pozițiilor, raportarea tranzacțiilor și abuzul de piață s-ar aplica de la data intrării în vigoare a prezentei directive și a Regulamentului (UE) nr. 600/2014. Cu toate acestea, se prevede o perioadă de tranziție de 42 de luni pentru aplicarea obligației de compensare și a cerințelor de marjă prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (10).
(10) Limitarea domeniului de aplicare în ceea ce privește instrumentele financiare derivate pe mărfuri tranzacționate pe un OTF și decontate prin livrare fizică ar trebui restrânsă, pentru a evita o lacună care poate conduce la un arbitraj de reglementare. Prin urmare, este necesar să se prevadă un act delegat prin care să se specifice în detaliu semnificația expresiei „trebuie decontate prin livrare fizică”, ținând seama cel puțin de introducerea unei obligații legale opozabile de a livra fizic care să nu poată fi eludată și care să excludă posibilitatea de decontare în numerar sau de compensare a tranzacțiilor mai puțin în caz de forță majoră, de neîndeplinire a obligațiilor sau incapacitate de respectare a obligațiilor cu bună-credință.
(11) Pe piețele secundare spot de tranzacționare a certificatelor de emisii (EU Allowance – EUA) au existat practici frauduloase care pot să submineze încrederea în sistemele de comercializare a certificatelor de emisii instituit prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11), în prezent luându-se măsuri pentru a consolida sistemul registrelor de EUA și a institui condiții mai stricte pentru deschiderea conturilor de tranzacționare a acestor certificate. Pentru a consolida integritatea acestor piețe și pentru a garanta funcționarea lor eficientă, inclusiv supravegherea amplă a activităților de tranzacționare, este oportună completarea măsurilor adoptate prin Directiva 2003/87/CE prin includerea integrală a certificatelor de emisii în domeniul de aplicare al prezentei directive și al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (12), clasificându-le drept instrumente financiare.
(12) Prezenta directivă vizează să reglementeze întreprinderile a căror ocupație sau activitate obișnuită constă în furnizarea de servicii de investiții și/sau exercitarea de activități de investiții cu titlu profesional. Ar trebui, prin urmare, să nu intre sub incidența sa nicio persoană a cărei activitate profesională este de altă natură.
(13) Este necesară instituirea unui cadru de reglementare global care să reglementeze executarea tranzacțiilor cu instrumente financiare, oricare ar fi metodele de tranzacționare utilizate în acest scop, pentru a garanta o calitate sporită de executare a tranzacțiilor investitorilor și pentru a păstra integritatea și eficiența globală a sistemului financiar. Prin urmare, se impune adoptarea unui cadru de reglementare coerent și adaptat riscurilor aplicabil principalelor tipuri de sisteme de executare a ordinelor utilizate în prezent pe piața financiară europeană. Este necesar să se recunoască apariția, în paralel cu piețele reglementate, a unei noi generații de sisteme organizate de tranzacționare, cărora ar trebui să li se aplice anumite obligații care vizează menținerea funcționării eficiente și ordonate a piețelor financiare și asigurarea faptului că aceste sisteme organizate de tranzacționare nu beneficiază de pe urma unor lacune de reglementare.
(14) Toate locurile de tranzacționare, și anume piețele reglementate, sistemele multilaterale de tranzacționare (multilateral trading facilities – MTF-uri) și OTF-urile, ar trebui să instituie reguli transparente și nediscriminatorii care să reglementeze accesul la sistem. Cu toate acestea, în timp ce piețelor reglementate și MTF-urilor ar trebui să li se aplice cerințe similare privind acceptarea de membri sau participanți, OTF-urile ar trebui să poată să stabilească și să restricționeze accesul, printre altele, pe baza rolului și a obligațiilor pe care le au față de clienții lor. În acest sens, locurile de tranzacționare ar trebui să poată specifica parametrii care guvernează sistemul, cum ar fi timpul minim de latență, cu condiția ca acest lucru să se realizeze într-un mod deschis și transparent și să nu implice un tratament discriminatoriu aplicat din partea operatorului platformei.
(15) Contraparte centrală (CPC) înseamnă, conform definiției din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, o persoană juridică care se interpune între părțile la contractele tranzacționate pe una sau mai multe piețe financiare, devenind cumpărător pentru fiecare vânzător și vânzător pentru fiecare cumpărător. CPC-urile nu intră sub incidența definiției termenului OTF în conformitate cu prezenta directivă.
(16) Persoanele care au acces la piețele reglementate sau la MTF-uri sunt denumite membri sau participanți. Ambii termeni pot fi utilizați în mod alternativ. Acești termeni nu includ utilizatorii care accesează locurile de tranzacționare exclusiv prin intermediul accesului electronic direct.
(17) Operatorii independenți ar trebui definiți ca fiind acele firme de investiții care, în mod organizat, frecvent, sistematic și substanțial, tranzacționează pe cont propriu în executarea ordinelor clienților în afara unei piețe reglementate, a unui MTF sau a unui OTF. Pentru a asigura aplicarea obiectivă și eficace a acestei definiții în cazul firmelor de investiții, orice tranzacție bilaterală efectuată cu clienții ar trebui să fie relevantă și ar trebui adăugate criterii pentru identificarea firmelor de investiții care trebuie să se înregistreze ca operatori independenți. În timp ce locurile de tranzacționare sunt mecanisme în care interese multiple de vânzare și cumpărare ale unor terți interacționează în cadrul sistemului, unui operator independent nu ar trebui să i se permită să reunească interese de vânzare și cumpărare ale unor terți în mod similar, din punct de vedere funcțional, unui loc de tranzacționare.
(18) Persoanele care își administrează propriile active și întreprinderi și care nu furnizează niciun serviciu de investiții sau nu exercită nicio altă activitate de investiții decât tranzacționarea pe cont propriu a instrumentelor financiare care nu sunt instrumente financiare derivate pe mărfuri, certificate de emisii sau instrumente financiare derivate pe acestea nu ar trebui să intre sub incidența prezentei directive, cu excepția cazului în care sunt formatori de piață, participanți sau membri ai unei piețe reglementate sau ai unui MTF sau au acces electronic direct la un loc de tranzacționare, utilizează o tehnică de tranzacționare algoritmică de mare frecvență sau tranzacționează pe cont propriu în executarea ordinelor clienților lor.
(19) În comunicatul miniștrilor de finanțe ai G20 și al guvernatorilor băncilor centrale din 15 aprilie 2011 se precizează că participanții pe piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri ar trebui să se supună unei reglementări și unei supravegheri adecvate și, prin urmare, unele exonerări prevăzute de Directiva 2004/39/CE urmează să se modifice.
(20) Persoanele care tranzacționează instrumente financiare pe cont propriu, inclusiv formatorii de piață pentru instrumente financiare derivate pe mărfuri, certificate de emisii sau instrumente financiare derivate pe acestea, cu excepția persoanelor care tranzacționează pe cont propriu în executarea ordinelor clienților, sau care furnizează servicii de investiții privind instrumentele financiare derivate pe mărfuri sau certificatele de emisii sau instrumentele financiare derivate pe acestea clienților sau furnizorilor activității lor principale nu ar trebui să intre să intre sub incidența prezentei directive, cu condiția ca această activitate să fie o activitate auxiliară în raport cu activitatea lor principală, activitate principală care, la nivel de grup, nu constituie nici furnizare de servicii de investiții în sensul prezentei directive, și nici activități bancare în sensul Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (13) sau formarea pieței instrumentelor financiare derivate pe mărfuri, și ca persoanele respective să nu utilizeze o tehnică de tranzacționare algoritmică de mare frecvență. Criteriile tehnice pentru stabilirea caracterului auxiliar al unei activități față de activitatea principală ar trebui clarificate prin standarde tehnice de reglementare, ținând seama de criteriile specificate în prezenta directivă. Criteriile respective ar trebui să garanteze că societățile nefinanciare care tranzacționează instrumente financiare într-un mod care nu este proporțional cu nivelul investițiilor în activitatea principală intră sub incidența prezentei directive. În acest scop, respectivele criterii ar trebui să țină seama cel puțin de necesitatea ca activitățile auxiliare să reprezinte o proporție minoritară din activitățile desfășurate la nivelul grupului și de dimensiunea activității lor de tranzacționare în raport cu activitatea globală de tranzacționare de pe piață pentru clasa de active respectivă. Este oportun ca, în cazul în care obligația de furniza lichidități la un loc de tranzacționare este impusă de autoritățile de reglementare în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative de la nivelul Uniunii sau de la nivel național sau este impusă de locurile de tranzacționare, tranzacțiile încheiate pentru a respecta o astfel de obligație ar trebui să fie excluse din evaluarea calității auxiliare a activității.
(21) În sensul prezentei directive și al Regulamentului (UE) nr. 600/2014, ambele acte reglementând atât instrumentele financiare derivate extrabursiere, cât și pe cele tranzacționate la bursă, în sensul Regulamentului (UE) nr. 600/2014, activitățile considerate a fi măsurabile în mod obiectiv ca reducând riscurile direct legate de activitatea comercială sau de activitatea de finanțare a trezoreriei și de tranzacțiile intragrup ar trebui avute în vedere în concordanță cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
(22) Persoanele care tranzacționează instrumente financiare derivate pe mărfuri, certificate de emisii și instrumente financiare derivate pe acestea pot, de asemenea, să tranzacționeze alte instrumente financiare în cadrul activităților lor comerciale de gestionare a riscului de trezorerie pentru a se proteja de riscuri precum cele privind cursul de schimb valutar. Prin urmare, este important să se clarifice faptul că exonerările se aplică în mod cumulativ. De exemplu, exonerarea de la articolul 2 alineatul (1) litera (j) poate fi coroborată cu exonerarea de la articolul 2 alineatul (1) litera (d).
(23) Cu toate acestea, pentru a evita o potențială utilizare abuzivă a exonerărilor, formatorii de piață pentru instrumente financiare alții decât formatorii de piață pentru instrumente financiare derivate pe mărfuri, certificate de emisii sau instrumente financiare derivate pe acestea, cu condiția ca activitatea acestora de formator de piață să fie auxiliară activității lor principale considerate la nivelul grupului și ca aceștia să nu utilizeze o tehnică de tranzacționare algoritmică de mare frecvență, ar trebui să intre sub incidența prezentei directive și nu ar trebui să poată beneficia de exonerare. Persoanele care tranzacționează pe cont propriu în executarea ordinelor clienților sau care utilizează o tehnică de tranzacționare algoritmică de mare frecvență, ar trebui să intre, de asemenea, sub incidența prezentei directive și nu ar trebui să poată beneficia de exonerare.
(24) Tranzacționarea pe cont propriu în executarea ordinelor clienților ar trebui să includă executarea de către societăți a ordinelor de la clienți diferiți prin corelarea acestora efectuând cumpărări și vânzări simultane pe cont propriu (tranzacționare de tipul back-to-back), iar aceste societăți ar trebui considerate ca acționând pe cont propriu și ar trebui să intre sub incidența dispozițiilor din prezenta directivă care reglementează atât executarea de ordine în numele clienților, cât și tranzacționarea pe cont propriu.
(25) Executarea de ordine pentru instrumente financiare ca activitate auxiliară între două persoane a căror activitate principală, la nivel de grup, nu reprezintă nici furnizarea de servicii de investiții în sensul prezentei directive, nici activități bancare în sensul Directivei 2013/36/UE nu ar trebui considerată ca fiind tranzacționare pe cont propriu în executarea ordinelor clienților.
(26) Trimiterile din text la termenul „persoane” ar trebui interpretate ca vizând atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice.
(27) Se impune excluderea din domeniul de aplicare al prezentei directive a întreprinderilor de asigurări ale căror activități fac obiectul unei supravegheri adecvate de către autoritățile competente în materie de control prudențial și care sunt reglementate de Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14) atunci când desfășoară activitățile menționate în directiva respectivă.
(28) Persoanele care nu furnizează servicii terților, dar a căror activitate constă în furnizarea de servicii de investiții exclusiv întreprinderilor lor mamă, filialelor lor sau unor alte filiale ale întreprinderilor lor mamă nu ar trebui să intre sub incidența prezentei directive.
(29) Unele întreprinderi locale de utilități din domeniul energiei și unii operatori de instalații industriale care intră sub incidența sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii își grupează și își externalizează activitățile de tranzacționare filialelor neconsolidate pentru a se proteja împotriva riscurilor comerciale. Aceste întreprinderi mixte nu furnizează niciun alt serviciu și îndeplinesc exact aceeași funcție ca persoanele menționate la considerentul 28. Pentru a asigura condiții de concurență echitabile, ar trebui să poată fi, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive întreprinderile mixte deținute în comun de companii locale de utilități sau de operatorii din domeniul energetic definiți la articolul 3 litera (f) din Directiva 2003/87/CE care nu furnizează decât servicii de investiții pentru respectivele întreprinderi locale de utilități sau operatori din domeniul energetic definiți la articolul 3 litera (f) din Directiva 2003/87/CE, cu condiția ca întreprinderile locale de utilități sau operatorii în cauză să fie exceptați în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (j) dacă realizează ei înșiși aceste servicii de investiții. Cu toate acestea, pentru a garanta existența unor măsuri de protecție adecvate și pentru a garanta că investitorii sunt protejați în mod corespunzător, statele membre care aleg să exonereze astfel de întreprinderi mixte ar trebui să le aplice acestora din urmă cerințe cel puțin echivalente celor prevăzute de prezenta directivă, în special în etapa de autorizare, la evaluarea reputației și a experienței lor și a caracterului adecvat al tuturor acționarilor, la revizuirea condițiilor de autorizare inițială și la supravegherea continuă, precum și cu privire la obligațiile de conduită profesională.
(30) Persoanele care furnizează servicii de investiții numai ocazional în cadrul activității lor profesionale nu ar trebui să intre, de asemenea, sub incidența prezentei directive, cu condiția ca respectiva activitate să fie reglementată și ca reglementările pertinente să nu interzică furnizarea ocazională de servicii de investiții.
(31) Persoanele care furnizează servicii de investiții constând exclusiv în gestionarea unui sistem de participare a angajaților și care, prin urmare, nu furnizează servicii de investiții terților nu ar trebui să intre sub incidența prezentei directive.
(32) Nu ar trebui să intre sub incidența prezentei directive băncile centrale și alte organisme cu funcții similare, precum și organismele publice însărcinate cu gestionarea datoriei publice sau care intervin în această gestionare – noțiune care include plasarea datoriei – cu excepția organismelor deținute parțial sau integral de stat a căror misiune este comercială sau legată de achizițiile de participații.
(33) Pentru a clarifica regimul exonerărilor acordate Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), altor organisme naționale care îndeplinesc funcții similare și organismelor care intervin în gestionarea datoriei publice, este oportun ca respectivele exonerări să se limiteze la organismele și instituțiile care își îndeplinesc funcțiile în conformitate cu legislația unui stat membru sau în conformitate cu dreptul Uniunii, precum și la organismele internaționale la care au aderat unul sau mai multe state membre, care au scopul de a mobiliza fonduri și de a oferi asistență financiară în beneficiul membrilor lor care sunt afectați sau amenințați de probleme grave de finanțare, cum ar fi Mecanismul european de stabilitate.
(34) Nu ar trebui să intre sub incidența prezentei directive organismele de plasament colectiv și fondurile de pensii, fie că sunt sau nu coordonate la nivelul Uniunii, și nici depozitarii și administratorii acestor organisme, acestora aplicându-li-se o reglementare specifică adaptată direct activităților lor.
(35) Este necesar să se excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive operatorii de transport și de sistem definiți la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15) sau la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului (16), atunci când aceștia își îndeplinesc sarcinile în temeiul directivelor menționate sau al Regulamentului (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (17) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (18) sau conform codurilor de rețea sau orientărilor adoptate în conformitate cu actele legislative respective. Potrivit actelor legislative respective, operatorii de transport și de sistem au obligații și responsabilități specifice, sunt supuși unei atestări specifice și sunt supravegheați de autoritățile sectoriale competente. Operatorii de transport și de sistem ar trebui, de asemenea, să beneficieze de o astfel de exonerare în cazurile în care utilizează alte persoane care acționează ca furnizori de servicii în numele lor pentru a îndeplini sarcina care le revine în temeiul actelor legislative respective ori conform codurilor de rețea sau orientărilor adoptate în conformitate cu regulamentele respective. Operatorii de transport și de sistem nu ar trebui să poată beneficia de o astfel de exonerare atunci când furnizează servicii de investiții sau exercită activități cu instrumente financiare, inclusiv atunci când exploatează o platformă de tranzacționare secundară cu drepturi financiare de transport.
(36) Pentru a beneficia de exonerările prevăzute de prezenta directivă, persoana în cauză trebuie să îndeplinească în permanență condițiile aferente. În special, în cazul în care o persoană furnizează servicii de investiții sau exercită activități de investiții și este exceptată de la măsurile prevăzute de prezenta directivă întrucât aceste servicii sau activități, considerate la nivelul grupului, sunt auxiliare activității sale principale, persoana respectivă nu ar trebui să mai fie exceptată în cazul în care furnizarea serviciilor respective sau exercitarea activităților respective încetează să fie auxiliară activității sale principale.
(37) Persoanele care furnizează servicii de investiții și/sau exercită activități de investiții reglementate de prezenta directivă ar trebui să fie supuse autorizării de către statul lor membru de origine în scopul asigurării protecției investitorilor și a stabilității sistemului financiar.
(38) Instituțiile de credit care sunt autorizate în temeiul Directivei 2013/36/UE nu ar trebui să aibă nevoie de o altă autorizație în temeiul prezentei directive pentru a furniza servicii de investiții sau a exercita activități de investiții. În cazul în care o instituție de credit decide să furnizeze servicii de investiții sau să exercite activități de investiții, autoritățile competente ar trebui să se asigure, înainte de a acorda autorizația în temeiul Directivei 2013/36/UE, că instituția de credit respectă dispozițiile pertinente ale prezentei directive.
(39) Depozitele structurate au apărut ca o formă de produs de investiții, însă nu intră sub incidența niciunui act legislativ de la nivelul Uniunii privind protecția investitorilor, în timp ce alte tipuri de investiții structurate sunt reglementate de astfel de acte legislative. Prin urmare, este oportună consolidarea încrederii investitorilor și uniformizarea abordării utilizate de reglementări în ceea ce privește distribuția diferitelor pachete de produse de investiții cu amănuntul în vederea asigurării unui nivel adecvat de protecție a investitorilor la nivelul Uniunii. Din acest motiv, este oportună includerea depozitelor structurate în domeniul de aplicare al prezentei directive. În acest sens, este necesar să se precizeze că, având în vedere că depozitele structurate sunt o formă de produs de investiții, acestea nu includ depozitele legate exclusiv de rate ale dobânzilor, precum Euribor sau Libor, indiferent dacă ratele dobânzilor respective sunt sau nu prestabilite ori dacă sunt fixe sau variabile. Aceste depozite ar trebui, așadar, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.
(40) Aplicarea prezentei directive în cazul firmelor de investiții și instituțiilor de credit atunci când acestea vând clienților depozite structurate sau le furnizează consultanță cu privire la acestea ar trebui înțeleasă ca în situațiile în care firmele de investiții și instituțiile de credit acționează ca intermediari pentru aceste produse emise de instituții de credit care pot accepta depozite în conformitate cu Directiva 2013/36/UE.
(41) Depozitarii centrali pentru valori mobiliare (Central Securities Depositaries – CSD) sunt instituții de importanță sistemică pentru piețele financiare care asigură înregistrarea inițială a valorilor mobiliare, administrarea conturilor care conțin valorile mobiliare emise și decontarea practic a tuturor tranzacțiilor cu valori mobiliare. CSD urmează să fie reglementați în mod specific de dreptul Uniunii și constituie, în special, subiectul autorizării și anumitor condiții de funcționare. Cu toate acestea, CSD pot presta, pe lângă serviciile principale menționate în alte acte de drept al Uniunii, servicii și activități de investiții care sunt reglementate de prezenta directivă. Pentru a garanta faptul că toate entitățile care prestează servicii și activități de investiții fac obiectul aceluiași cadru de reglementare, ar trebui să se garanteze faptul că respectivilor CSD nu li se aplică cerințele prezentei directive privind autorizarea și a anumitor condiții de funcționare, ci dreptul Uniunii care reglementează CSD care să garanteze că acestora li se aplică prezenta directivă atunci când prestează servicii de investiții sau exercită activități de investiții, în plus față de serviciile prevăzute de dreptul Uniunii.
(42) Pentru a spori gradul de protecție a investitorilor la nivelul Uniunii, este oportună limitarea condițiilor pe baza cărora statele membre pot să excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive persoanele care furnizează servicii de investiții unor clienți, aceștia din urmă rămânând, în consecință, fără protecție în temeiul prezentei directive. În special, este necesar să se solicite statelor membre să aplice persoanelor respective cerințe cel puțin echivalente celor prevăzute de prezenta directivă, în special în cursul etapei de autorizare a acestora, la evaluarea reputației și experienței lor și a caracterului adecvat al eventualilor acționari, la analizarea condițiilor pentru autorizarea inițială și la supravegherea continuă, precum și cu privire la normele de conduită profesională. În plus, persoanele exonerate de la aplicarea prezentei directive ar trebui să fie acoperite de un sistem de compensare a investitorilor recunoscut în temeiul Directivei 97/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului (19) sau de o asigurare de răspundere civilă profesională care să le asigure clienților lor o protecție echivalentă în situațiile reglementate de respectiva directivă.
(43) În cazul în care furnizează ocazional unul sau mai multe servicii de investiții sau exercită ocazional una sau mai multe activități de investiții nereglementate de autorizația pe care o deține, o firmă de investiții nu ar trebui să aibă nevoie de o autorizație suplimentară în temeiul prezentei directive.
(44) În sensul prezentei directive, activitatea de primire și transmitere a ordinelor ar trebui să includă, de asemenea, punerea în legătură a doi sau mai mulți investitori, permițându-se astfel realizarea unei tranzacții între acești investitori.
(45) Firmele de investiții și instituțiile de credit care distribuie instrumente financiare pe care le emit ele însele nu ar trebui să intre sub incidența prezentei directive atunci când furnizează clienților lor consultanță de investiții. Pentru a elimina incertitudinea și pentru a spori gradul de protecție a investitorilor, este oportun să se impună aplicarea prezentei directive în cazurile în care firmele de investiții și instituțiile de credit distribuie, pe piața primară, instrumente financiare emise de ele însele fără a furniza consultanță. În acest scop, ar trebui extinsă definiția serviciului de executare a ordinelor în numele clienților.
(46) Principiile recunoașterii reciproce și ale supravegherii exercitate de statul membru de origine reclamă ca autoritățile competente ale statelor membre să nu acorde autorizația sau să o retragă în cazul în care anumite elemente, precum conținutul programului de activitate, distribuirea geografică sau activitățile exercitate efectiv, indică faptul că, în mod evident, firma de investiții a optat pentru sistemul juridic al unui stat membru pentru a se sustrage de la normele mai stricte în vigoare într-un alt stat membru pe teritoriul căruia intenționează să își exercite sau își exercită majoritatea activităților. O firmă de investiții care este persoană juridică ar trebui să fie autorizată în statul membru în care se află sediul său social. O firmă de investiții care nu este persoană juridică ar trebui să fie autorizată în statul membru în care este situat sediul său principal. În plus, statele membre ar trebui să impună ca sediul central al unei firme de investiții să fie întotdeauna situat în statul său membru de origine și să funcționeze efectiv în acest stat.
(47) Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului (20) prevede criterii detaliate pentru evaluarea prudențială a proiectelor de achiziții într-o firmă de investiții și o procedură pentru aplicarea acestora. Pentru a asigura securitatea juridică, claritatea și predictibilitatea în ceea ce privește procesul de evaluare, precum și rezultatul acestuia, este oportună confirmarea criteriilor și a procesului de evaluare prudențială prevăzute de respectiva directivă. Mai precis, autoritățile competente ar trebui să facă o evaluare a caracterului adecvat al potențialului achizitor și a solidității din punct de vedere financiar a proiectului de achiziție, pe baza următoarelor criterii: reputația potențialului achizitor; reputația și experiența oricărei persoane care va conduce activitatea firmei de investiții în urma achiziției propuse; soliditatea financiară a potențialului achizitor; capacitatea firmei de investiții de a respecta cerințele prudențiale prevăzute de prezenta directivă și de alte directive, în special Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (21) și Directiva 2013/36/UE; existența unor motive rezonabile de a suspecta că a fost sau este săvârșită o operațiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanțare a unor acte de terorism în înțelesul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (22) sau că proiectul de achiziție ar putea spori un astfel de risc.
(48) O firmă de investiții autorizată în statul său membru de origine ar trebui să aibă dreptul să furnizeze servicii de investiții sau să exercite activități de investiții în întreaga Uniune, fără să fie necesar să solicite o autorizație distinctă din partea autorității competente a statului membru în care dorește să furnizeze astfel de servicii sau să exercite astfel de activități.
(49) Firmele de investiții care sunt exonerate de la anumite obligații prevăzute de Directiva 2013/36/UE ar trebui obligate să dețină fie un capital minim sau o asigurare de răspundere civilă profesională, fie o combinație a acestora două. Orice adaptare a valorilor acestei asigurări ar trebui să țină seama de revizuirea efectuată în cadrul Directivei 2002/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului (23). Acest regim special în materie de adecvare a capitalului nu ar trebui să aducă atingere niciunei decizii legate de tratamentul aplicat firmelor respective în cadrul revizuirilor viitoare ale dreptului Uniunii privind adecvarea capitalului.
(50) Deoarece sfera de aplicare a reglementării prudențiale ar trebui să fie limitată la entitățile care reprezintă un risc de contraparte pentru alți participanți de pe piață datorită faptului că administrează un portofoliu de tranzacționare cu titlu profesional, nu ar trebui să intre sub incidența prezentei directive entitățile care tranzacționează instrumente financiare pe cont propriu, altele decât instrumente financiare derivate pe mărfuri, certificate de emisii sau instrumente financiare derivate pe acestea, cu condiția ca acestea să nu fie formatori de piață, să nu tranzacționeze pe cont propriu în executarea ordinelor clienților, să nu fie membri sau participanți ai unei piețe reglementate sau ai unui MTF, să nu aibă acces electronic direct la un loc de tranzacționare și să nu aplice o tehnică de tranzacționare algoritmică de mare frecvență.
(51) Pentru a proteja drepturile de proprietate și drepturile similare ale unui investitor asupra valorilor mobiliare, precum și drepturile investitorului asupra fondurilor încredințate unei societăți, ar trebui să se facă distincție între aceste drepturi și cele ale societății respective. Cu toate acestea, acest principiu nu ar trebui să împiedice o societate să acționeze pe cont propriu, dar în interesul unui investitor, în cazul în care însăși natura tranzacției o cere și investitorul își exprimă acordul în acest sens, de exemplu în cazul dării de titluri cu împrumut.
(52) Cerințele privind protejarea activelor clienților reprezintă un instrument esențial de protejare a clienților în cadrul furnizării de servicii și al exercitării de activități. Aceste cerințe pot fi excluse în cazul în care proprietatea deplină asupra fondurilor sau asupra instrumentelor financiare este transferată unei firme de investiții în scopul acoperirii unor obligații prezente sau viitoare, fie că sunt reale, contingente sau potențiale. Spectrul larg al acestei posibilități poate genera incertitudini și poate periclita eficacitatea cerințelor privind protejarea activelor clienților. Prin urmare, cel puțin în cazurile care implică activele clienților de retail, se impune limitarea posibilității firmelor de investiții de a încheia contracte de garanție financiară cu transfer de proprietate, astfel cum sunt definite în cadrul Directivei 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului (24), în scopul garantării obligațiilor lor.
(53) Se impune consolidarea rolului organelor de conducere ale firmelor de investiții, piețelor reglementate și furnizorilor de servicii de raportare de date în asigurarea administrării corecte și prudente a firmelor și în promovarea integrității pieței și a intereselor investitorilor. Organul de conducere al unei firme de investiții, al unei piețe reglementate și al unui furnizori de servicii de raportare de date ar trebui, în permanență, să dedice suficient timp și să dețină suficiente cunoștințe colective, competențe și experiență pentru a putea înțelege activitățile firmei, inclusiv principalele riscuri. Pentru a evita gândirea de grup și a promova opiniile independente și spiritul gândirii critice, organele de conducere ar trebui să aibă o componență suficient de eterogenă în ceea ce privește vârsta, sexul, proveniența geografică, educația și experiența profesională pentru a reuni opinii și experiențe variate. Reprezentarea angajaților în organele de conducere ar putea, de asemenea, să fie văzută drept un mod pozitiv de a spori diversitatea, prin faptul că adaugă o perspectivă esențială și o cunoaștere reală a funcționării interne a firmelor. Prin urmare, diversitatea ar trebui să constituie un criteriu pentru stabilirea componenței organelor de conducere. Diversitatea ar trebui să fie, de asemenea, tratată la nivel mai general în politica de recrutare a firmelor. De exemplu, această politică ar trebui să încurajeze firmele să selecteze candidați de pe liste scurte care să includă persoane de ambele sexe. În interesul unei abordări coerente a guvernanței corporative, este de dorit să se alinieze cât mai mult posibil cerințele privind firmele de investiții cu dispozițiile incluse în Directiva 2013/36/UE.
(54) Pentru a asigura supravegherea și controlul eficace al activităților firmelor de investiții, piețelor reglementate și furnizorilor de servicii de raportare de date, organul de conducere ar trebui să poarte responsabilitatea strategiei globale a firmei, ținând cont de profilul de activitate și de risc al acesteia. Organul de conducere ar trebui să își asume responsabilități clare pe întregul ciclu de activitate al firmei, în ceea ce privește identificarea și definirea obiectivelor strategice, strategia privind riscurile și guvernanța internă a firmei, aprobarea organizării interne, incluzând criteriile pentru selecția și formarea personalului, supravegherea eficace a conducerii superioare, definirea politicilor globale referitoare la furnizarea de servicii și desfășurarea de activități, dar și remunerarea personalului responsabil de vânzări și aprobarea noilor produse în vederea distribuirii către clienți. Monitorizarea și evaluarea periodică a obiectivelor strategice ale firmelor, a organizării interne și a strategiilor lor referitoare la furnizarea de servicii și desfășurarea de activități ar trebui să asigure în permanență capacitatea unei administrări corecte și prudente, în interesul integrității piețelor și al protejării investitorilor. Un membru al organului de conducere care cumulează prea multe funcții de conducere nu ar dispune de timpul necesar îndeplinirii rolului de supraveghere menționat. Prin urmare, este necesar să se limiteze numărul de funcții de conducere pe care un membru al organului de conducere al unei instituții le poate deține simultan la diverse entități. Cu toate acestea, funcțiile de conducere în cadrul unor organizații care nu urmăresc, în principal, obiective comerciale, cum ar fi organizațiile nonprofit sau de caritate, nu ar trebui avute în vedere în sensul aplicării unei astfel de limite.
(55) În statele membre sunt utilizate diferite structuri de guvernanță. În majoritatea cazurilor este folosită o structură unitară sau duală de conducere. Definițiile utilizate în prezenta directivă au obiectivul de a cuprinde toate structurile existente, fără a recomanda în mod special vreuna dintre ele. Definițiile au caracter pur funcțional și vizează stabilirea de norme care să asigure un anumit rezultat, indiferent de dispozițiile de drept intern în domeniul societăților comerciale care se aplică instituțiilor din fiecare stat membru. Prin urmare, definițiile nu ar trebui să aducă atingere alocării generale a competențelor în conformitate cu dispozițiile de drept intern în domeniul societăților comerciale.
(56) Extinderea gamei de activități exercitate simultan de multe dintre firmele de investiții a multiplicat sursele de potențiale conflicte de interese între aceste activități diferite și interesele clienților. În consecință, este necesar să se prevadă norme pentru a se evita situațiile în care aceste conflicte lezează interesele clienților. Firmele au datoria de a lua măsuri efective în vederea identificării și a prevenirii sau gestionării conflictelor de interese și a atenuării impactului potențial al acestor riscuri într-o măsură cât mai mare. Atunci când persistă totuși un risc rezidual de prejudiciu la adresa intereselor clientului, firmele ar trebui să își informeze în mod clar clienții, înainte de a acționa în numele lor, în legătură cu natura generală și/sau sursele de conflicte de interese, precum și cu măsurile luate în vederea atenuării respectivelor riscuri.
(57) Directiva 2006/73/CE a Comisiei (25) permite statelor membre să impună, în contextul cerințelor organizatorice pentru firmele de investiții, înregistrarea convorbirilor telefonice sau a corespondenței electronice care se referă la ordinele clienților. Înregistrarea convorbirilor telefonice sau a corespondenței electronice referitoare la ordinele clienților este compatibilă cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”) și este justificată având în vedere scopul sporirii gradului de protecție a investitorilor, al unei mai bune supravegheri a pieței și al creșterii securității juridice în interesul firmelor de investiții și al clienților lor. Importanța acestor înregistrări este, de asemenea, menționată în recomandările tehnice pentru Comisie emise de Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare la 29 iulie 2010. Aceste înregistrări ar trebui să garanteze că există dovezi care să ateste termenii oricăror ordine date de un client și corespondența lor cu tranzacțiile executate de firmele de investiții, precum și să permită depistarea oricăror comportamente care ar putea fi relevante în ceea ce privește abuzul de piață, inclusiv în situațiile în care firmele efectuează tranzacții pe cont propriu. În acest scop, sunt necesare înregistrări ale tuturor conversațiilor care implică un reprezentant al firmei, în situațiile în care acesta efectuează sau intenționează să efectueze tranzacții pe cont propriu. Atunci când clienții transmit ordinele pe alte canale decât prin telefon, comunicările respective ar trebui să fie efectuate pe un suport durabil, respectiv prin poștă, fax, e-mail sau prin intermediul documentației aferente ordinelor clienților întocmite la întâlniri. De exemplu, conținutul conversațiilor relevante care au loc față în față cu un client ar putea fi înregistrate prin utilizarea proceselor-verbale scrise sau a notelor. Aceste ordine ar trebui să fie considerate echivalente ordinelor primite prin telefon. În cazul în care se întocmesc procese-verbale ale conversațiilor față în față cu clienții, statele membre se asigură că sunt luate toate măsurile de siguranță necesare pentru a garanta că clientul nu are de pierdut din cauza redactării imprecise a comunicării dintre părți. Aceste măsuri de siguranță nu implică asumarea niciunei răspunderi de către client. Pentru a oferi securitate juridică în ceea ce privește sfera de aplicare a obligației, se cuvine ca aceasta să se aplice întregului echipament furnizat de firmă sau echipamentului a cărui utilizare este permisă de firma de investiții și să li se impună acestor firme să ia măsuri rezonabile pentru a garanta că nu se utilizează echipamente private în legătură cu tranzacțiile. Aceste înregistrări ar trebui să fie puse la dispoziția autorităților competente în vederea îndeplinirii sarcinilor lor de supraveghere și a realizării acțiunilor de asigurare a punerii în aplicare în temeiul prezentei directive și al Regulamentului (UE) nr. 600/2014, al Regulamentului (UE) nr. 596/2014 și al Directivei 2014/57/UE a Parlamentului European și a Consiliului (26), pentru a permite autorităților competente să identifice comportamentele care încalcă cadrul juridic de reglementare a activității firmelor de investiții. Înregistrările respective ar trebui să fie, de asemenea, puse la dispoziția firmelor de investiții și a clienților lor, pentru a atesta evoluția relației lor în ceea ce privește ordinele transmise de clienți și tranzacțiile efectuate de firme. De aceea, este oportun ca prezenta directivă să prevadă principiile unui regim general aplicabil înregistrării convorbirilor telefonice sau a corespondenței electronice care se referă la ordine ale clienților.
(58) Conform Concluziilor Consiliului cu privire la consolidarea supravegherii financiare europene din iunie 2009 și pentru a contribui la instituirea unei reglementări unice pentru piețele financiare din Uniune și la dezvoltarea în continuare a unor condiții echitabile de concurență pentru statele membre și participanții la piață, pentru a spori protecția investitorilor și pentru a asigura o mai bună supraveghere și un mai bun control al respectării normelor, Uniunea se angajează să reducă la minimum, acolo unde este cazul, marja de manevră a statelor membre în ceea ce privește dreptul Uniunii în domeniul serviciilor financiare. În plus față de introducerea în cadrul prezentei directive a unui regim comun aplicabil înregistrării convorbirilor telefonice sau a corespondenței electronice referitoare la ordinele clienților, este oportun să se reducă, în anumite cazuri, posibilitatea autorităților competente de a delega sarcini de supraveghere și să se limiteze marja de manevră în ceea ce privește cerințele aplicabile agenților delegați și raportării de către sucursale.
(59) Utilizarea tehnologiilor pentru tranzacționare a evoluat semnificativ în ultimul deceniu, acestea fiind în prezent utilizate pe scară largă de participanții la piață. Mulți dintre aceștia utilizează în prezent tranzacționarea algoritmică, aceasta presupunând un algoritm computerizat care stabilește în mod automat elemente ale unui ordin cu intervenție umană minimă sau fără intervenție umană. Riscurile ce decurg din tranzacționarea algoritmică ar trebui reglementate. Utilizarea de algoritmi în cadrul prelucrării post-tranzacționare a tranzacțiilor executate nu se consideră însă tranzacționare algoritmică. O firmă de investiții care efectuează tranzacții algoritmice, urmărind aplicarea unei strategii de formare a pieței, ar trebui să desfășoare aceste acțiuni de formare a pieței în mod continuu în cursul unui segment specificat al programului locului de tranzacționare. Standardele tehnice de reglementare ar trebui să clarifice semnificația segmentului specificat al programului locului de tranzacționare, garantând că respectivul segment specificat este semnificativ în raport cu programul total de tranzacționare, luând în considerare lichiditatea, dimensiunea și natura pieței respective și caracteristicile instrumentelor financiare tranzacționate.
(60) Firmele de investiții care practică tranzacționarea algoritmică urmărind o strategie de formare a pieței ar trebui să dispună de sisteme și de mecanisme de control adecvate pentru activitatea respectivă. O astfel de activitate ar trebui înțeleasă într-un mod specific contextului și scopului acesteia. Definiția unei astfel de activități este, prin urmare, independentă de definiții precum cea a „activităților de formare a pieței” din Regulamentul (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (27).
(61) O subcategorie specială a tranzacționării algoritmice este tranzacționarea algoritmică de mare frecvență, care implică un sistem de tranzacționare capabil să analizeze date și semnale ale pieței cu viteză mare și, în urma acestei analize, să transmită sau să actualizeze un număr mare de ordine într-un interval de timp foarte scurt. În special, tranzacționarea algoritmică de mare frecvență poate conține elemente precum inițierea, generarea, direcționarea și executarea ordinelor stabilite de sistem, fără intervenție umană pentru fiecare tranzacție sau ordin individual, un interval scurt de timp pentru stabilirea și lichidarea pozițiilor, o rotație zilnică rapidă a portofoliului, o proporție intrazilnică ridicată a ordinelor comparativ cu tranzacțiile și încheierea zilei de tranzacționare în poziție închisă sau aproape în poziție închisă. Tranzacționarea algoritmică de mare frecvență se caracterizează, printre altele, prin rate intrazilnice ridicate de mesaje care constituie ordine, cotații sau anulări. Pentru a stabili ce anume constituie rate intrazilnice ridicate de mesaje, ar trebui să se țină seama de identitatea clientului final din spatele activității, de durata perioadei de observație, de comparația cu activitatea totală a pieței în cursul perioadei respective, precum și de concentrarea sau fragmentarea relativă a activității. Tranzacționarea algoritmică de mare frecvență este efectuată de regulă de traderi care își utilizează capitalul propriu pentru a tranzacționa și nu este o strategie în sine, ci mai degrabă utilizarea unei tehnologii sofisticate pentru a implementa strategii de tranzacționare tradiționale, precum formarea pieței sau arbitrajul.
(62) Progresele tehnice au permis tranzacționarea de mare frecvență și evoluția modelelor comerciale. Tranzacționarea de mare frecvență este facilitată de amplasarea echipamentelor participanților la piață în imediata vecinătate fizică a sistemului de corelare al unui loc de tranzacționare. Pentru a asigura condiții de tranzacționare ordonate și echitabile, este esențial să se impună locurilor de tranzacționare să furnizeze astfel de servicii de colocare într-un mod nediscriminatoriu, echitabil și transparent. Utilizarea tehnologiilor pentru tranzacționare a dus la creșterea vitezei, capacității și complexității modului în care investitorii efectuează tranzacții. Aceasta permite, de asemenea, participanților la piață să faciliteze accesul electronic direct la piață al clienților lor prin intermediul sistemelor lor de tranzacționare, prin acces direct la piață sau prin acces sponsorizat. Tehnologiile pentru tranzacționare aduc beneficii pieței și participanților la piață în general, printr-o participare mai largă la piață, creșterea lichidității, marje mai mici, un grad mai mic volatilitate pe termen scurt și existenta unor mijloace de a obține o mai bună executare a ordinelor pentru clienți. Pe de altă parte, tehnologiile pentru tranzacționare implică, de asemenea, o serie de potențiale riscuri, precum riscul crescut de supraîncărcare a sistemelor locurilor de tranzacționare din cauza unui volum mare de ordine, riscul ca tranzacționarea algoritmică să conducă la apariția ordinelor duplicate sau eronate sau să funcționeze defectuos, generând o piață dezorganizată. În plus, există riscul ca sistemele de tranzacționare algoritmică să reacționeze excesiv la alte evenimente de pe piață, ceea ce poate să agraveze volatilitatea în cazul în care există deja o problemă pe piață. În fine, dacă sunt utilizate în mod inadecvat, tranzacționarea algoritmică sau tehnicile de tranzacționare algoritmică de mare frecvență pot conduce, la fel ca orice altă formă de tranzacționare, la anumite forme de comportament, care sunt interzise în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014. Din cauza avantajului informațional oferit traderilor angajați în tranzacționarea de mare frecvență, aceasta poate determina investitorii să execute tranzacții în locuri în care pot evita interacțiunea cu traderii angajați în tranzacționarea de mare frecvență. Este oportun ca tehnicile de tranzacționare algoritmică de mare frecvență care se bazează pe anumite caracteristici specificate să fie supuse unui control normativ deosebit. Deși aceste tehnici se bazează predominant pe tranzacționarea pe cont propriu, controlul respectiv ar trebui să se aplice și în cazul în care execuția tehnicii este structurată astfel încât să se evite execuția pe cont propriu.
(63) Respectivele riscuri potențiale implicate de utilizarea pe scară tot mai largă a tehnologiilor pot fi cel mai bine contracarate printr-o combinație de măsuri și acțiuni specifice de control al riscului care să vizeze firme care practică tranzacționarea algoritmică sau tehnicile de tranzacționare algoritmică de mare frecvență, care asigură un acces electronic direct, și alte măsuri care să vizeze operatorii locurilor de tranzacționare accesate de firmele respective. În scopul de a consolida rezistența piețelor ca urmare a evoluțiilor tehnologice, măsurile respective ar trebui să reflecte și să se bazeze pe orientările tehnice emise de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) („ESMA”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (28) în februarie 2012 privind sistemele și controalele din mediile de tranzacționare automate pentru platformele de tranzacționare, firmele de investiții și autoritățile competente (ESMA/2012/122). Este de dorit să se impună ca orice firmă care practică tranzacționarea algoritmică de mare frecvență să fie autorizată. O astfel de autorizare ar garanta că respectivele firme intră sub incidența cerințelor organizatorice prevăzute de prezenta directivă și că acestea sunt supravegheate în mod corespunzător. Cu toate acestea, entităților care sunt autorizate și supravegheate în temeiul dreptului Uniunii de reglementare a sectorului financiar și care sunt exonerate de aplicarea dispozițiilor prezentei directive, dar care utilizează tranzacționarea algoritmică sau tehnici de tranzacționare algoritmică de mare frecvență, nu ar trebui să li se impună obținerea unei autorizații în temeiul prezentei directive și ar trebui să facă exclusiv obiectul măsurilor și acțiunilor de control vizând abordarea riscurilor specifice care decurg din aceste tipuri de tranzacționare. În acest sens, ESMA ar trebui să joace un rol de coordonare important prin definirea pasurilor de cotare corespunzătoare pentru a asigura funcționarea ordonată a piețelor la nivelul Uniunii.
(64) Atât firmele de investiții, cât și locurile de tranzacționare ar trebui să se asigure că sunt instituite măsuri solide pentru ca tranzacționarea algoritmică sau tehnicile de tranzacționare algoritmică de mare frecvență să nu genereze o piață dezorganizată și să nu poată fi utilizată în scopuri abuzive. Locurile de tranzacționare ar trebui, de asemenea, să asigure sisteme de tranzacționare rezistente și testate corespunzător, capabile să facă față unor fluxuri crescute de ordine sau unor crize ale pieței, precum și existența în locurile de tranzacționare a unor mecanisme de întrerupere temporară a tranzacționării (circuit breakers) sau de limitare a acesteia în cazul unor evoluții bruște și neașteptate ale prețurilor.
(65) Este necesar, de asemenea, să se asigure că structurile de taxe ale locurilor de tranzacționare sunt transparente, nediscriminatorii și echitabile și nu sunt organizate astfel încât să favorizeze condiții de tranzacționare de natură să perturbe stabilitatea pieței. Este, așadar, oportun să se permită locurilor de tranzacționare să își ajusteze taxele pentru ordinele anulate în funcție de durata de timp pentru care ordinul a fost menținut și să își calibreze taxele în funcție de fiecare instrument financiar cărora li se aplică. Statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea să permită locurilor de tranzacționare să aplice taxe mai mari pentru introducerea unor ordine care sunt ulterior anulate sau pentru participanții care introduc un procentaj ridicat de ordine anulate și pentru cei care utilizează o tehnică de tranzacționare algoritmică de mare frecvență, pentru a reflecta presiunea suplimentară asupra capacității sistemului fără ca alți participanți la piață să beneficieze neapărat de acest lucru.
(66) În plus față de măsurile legate de tehnicile de tranzacționare algoritmică și algoritmică de mare frecvență, este oportun să se interzică firmelor de investiții furnizarea unui acces electronic direct la piețe clienților lor, în cazul în care accesul respectiv nu face obiectul unor sisteme și mecanisme de control adecvate. Indiferent de forma accesului electronic direct furnizat, firmele care furnizează un astfel de acces ar trebui să analizeze și să evalueze caracterul adecvat al clienților care folosesc serviciul respectiv și să se asigure că utilizarea serviciului se supune unui control al riscurilor iar că acestor firme le revine responsabilitatea pentru tranzacțiile efectuate de clienții lor prin intermediul sistemelor lor sau prin utilizarea codurilor lor de tranzacționare. Este oportun ca cerințele organizaționale cu privire la aceste noi forme de tranzacționare să fie specificate mai detaliat în standardele tehnice de reglementare. Astfel se asigură posibilitatea modificării cerințelor respective, atunci când este necesar pentru a răspunde evoluțiilor și inovărilor în domeniul respectiv.
(67) Pentru a asigura o supraveghere eficace și pentru a le permite autorităților competente să ia în timp util măsuri adecvate împotriva strategiilor algoritmice incorecte sau neloiale este necesar să se marcheze toate ordinele generate prin tranzacționare algoritmică. Prin intermediul marcării, autoritățile competente ar trebui să poată să identifice și să distingă ordinele care provin din diferiți algoritmi, precum și să reconstruiască în mod eficient și să evalueze strategiile utilizate de traderii care efectuează tranzacții algoritmice. Aceasta ar trebui să reducă riscul ca ordinele să nu fie atribuite în mod clar unei strategii algoritmice și unui trader. Marcarea le permite autorităților competente să reacționeze în mod eficient și eficace împotriva strategiilor de tranzacționare algoritmică marcate de abuzuri sau care prezintă riscuri la adresa bunei funcționări a pieței.
(68) Pentru a asigura menținerea integrității pieței ca urmare a evoluțiilor tehnologice în domeniul piețelor financiare, ESMA ar trebui să solicite regulat contribuția experților naționali în ceea ce privește evoluțiile legate de tehnologia de tranzacționare inclusiv tranzacționarea de mare frecvență și noile practici care ar putea constitui un abuz de piață, cu scopul de a identifica și promova strategii eficiente de prevenire și soluționare a unor astfel de abuzuri.
(69) Există o multitudine de locuri de tranzacționare care funcționează în prezent în Uniune, iar câteva dintre acestea au ca obiect tranzacționarea unor instrumente financiare identice. Pentru a aborda riscurile potențiale la care sunt supuse interesele investitorilor, trebuie aduse într-un cadru formal și coordonate în mai mare măsură procesele legate de consecințele tranzacționării în alte locuri de tranzacționare în cazul în care o firmă de investiții sau un operator de piață care exploatează un loc de tranzacționare decide suspendarea sau retragerea unui instrument financiar de la tranzacționare. În scopul securității juridice și pentru a aborda în mod adecvat conflictele de interese atunci când se iau deciziile de suspendare sau de retragere a unor instrumente financiare de la tranzacționare, ar trebui să se stipuleze că, în cazul în care o firmă de investiții sau un operator de piață care exploatează un loc de tranzacționare sistează tranzacționarea din cauza nerespectării regulilor lor, celelalte locuri de tranzacționare se conformează respectivei decizii dacă autoritățile lor competente decid acest lucru, cu excepția cazului în care continuarea tranzacționării poate fi justificată de circumstanțe excepționale. În plus, este necesară îmbunătățirea și aducerea într-un cadru formal a schimbului de informații și a cooperării între autoritățile competente în ceea ce privește suspendarea și retragerea unor instrumente financiare de la tranzacționare într-un loc de tranzacționare. Aceste măsuri ar trebui să se aplice astfel încât să împiedice locurile de tranzacționare să utilizeze în scopuri comerciale informațiile transmise în contextul suspendării sau retragerii unui instrument financiar de la tranzacționare.
(70) Numărul investitorilor activi pe piețele financiare a crescut, acestora fiindu-le oferită o gamă mai largă și mai complexă de servicii și instrumente și, având în vedere aceste evoluții, ar trebui să se prevadă un grad de armonizare capabil să ofere investitorilor un nivel de protecție ridicat în întreaga Uniune. La momentul adoptării Directivei 2004/39/CE, faptul că investitorii depindeau tot mai mult de recomandări personale a condus la necesitatea includerii furnizării consultanței de investiții ca și serviciu de investiții supus autorizării și condiției respectării unor norme de conduită profesională specifice. Menținerea importanței recomandărilor personale pentru clienți și complexitatea tot mai mare a serviciilor și a instrumentelor impun consolidarea normelor de conduită profesională pentru a spori gradul de protecție a investitorilor.
(71) Statele membre ar trebui să se asigure că firmele de investiții acționează într-un mod care să corespundă cel mai bine intereselor clienților lor și sunt capabile să-și respecte obligațiile ce le revin în temeiul prezentei directive. Firmele de investiții ar trebui, prin urmare, să înțeleagă caracteristicile instrumentelor financiare pe care le oferă sau le recomandă și să instituie și să revizuiască mecanisme și politici eficiente cu scopul de a identifica categoria de clienți pentru care urmează să furnizeze produsele și serviciile respective. Statele membre ar trebui să se asigure că firmele de investiții care produc instrumente financiare garantează că respectivele produse sunt create pentru a răspunde nevoilor unei piețe-țintă de clienți finali identificate în cadrul categoriei pertinente de clienți, adoptă măsuri rezonabile pentru a garanta că instrumentele financiare sunt distribuite pieței-țintă identificate și revizuiesc periodic identificarea pieței-țintă a produselor pe care le oferă, precum și performanța acestora. Firmele de investiții care oferă sau recomandă clienților instrumente financiare care nu sunt produse de către acestea ar trebui, de asemenea, să instituie mecanisme adecvate pentru a obține și a înțelege informațiile pertinente privind procesul de aprobare al produsului, inclusiv piața-țintă identificată și caracteristicile produsului pe care acestea îl oferă sau îl recomandă. Această obligație ar trebui să se aplice fără a aduce atingere eventualei evaluări a caracterului adecvat și corespunzător care urmează a fi realizată ulterior de către firma de investiții la furnizarea serviciilor de investiții pentru fiecare client, pe baza nevoilor, caracteristicilor și obiectivelor lor personale. Pentru a se asigura că instrumentele financiare vor fi oferite sau recomandate doar în interesul clientului, firmele de investiții care oferă sau recomandă produsul creat de societăți care nu fac obiectul cerințelor privind guvernanța produsului stabilite în prezenta directivă sau creat de societăți din țări terțe ar trebui, de asemenea, să dispună de mecanisme adecvate pentru a obține informații suficiente cu privire la instrumentele financiare.
(72) Pentru a pune la dispoziția investitorilor toate informațiile relevante, este oportun să se impună firmelor de investiții care furnizează consultanță de investiții să comunice costul consultanței, să specifice în mod clar baza recomandărilor pe care le fac, în special gama de produse pe care le au în vedere pentru a oferi recomandări personale clienților, să specifice dacă furnizează consultanță de investiții în mod independent și dacă oferă clienților o analiză periodică a caracterului adecvat al instrumentelor financiare pe care le recomandă acestora. Este, de asemenea, oportun să se impună firmelor de investiții să explice clienților lor fundamentele recomandărilor oferite.
(73) Pentru determina cadrul de reglementare al furnizării de consultanță de investiții, păstrând totodată libertatea de alegere a firmelor de investiții și a clienților, este oportună stabilirea condițiilor care stau la baza furnizării acestui serviciu atunci când firmele de investiții își informează clienții că serviciul este oferit în mod independent. Atunci când consultanța este furnizată în mod independent, înainte de formularea unei recomandări personale ar trebui evaluată o gamă suficient de largă de produse ale unor furnizori diferiți. Nu este necesar ca consilierul să evalueze produsele de investiții puse la dispoziție pe piață de toți furnizorii sau emitenții, însă gama de instrumente financiare nu ar trebui să fie limitată la cele emise sau furnizate de entități care au legături strânse cu firma de investiții sau orice altă relație legală sau economică, cum ar fi o relație contractuală, atât de strânsă încât să reprezinte un risc pentru independența consultanței oferite.
(74) Pentru a spori gradul de protecție a investitorilor și pentru a garanta clienților o imagine mai clară asupra serviciului pe care îl primesc, este, de asemenea, oportună restrângerea în mai mare măsură a posibilității firmelor care furnizează serviciul de consultanță de investiții în mod independent și serviciul de administrare a portofoliului de a accepta și de a reține onorarii, comisioane sau orice beneficiu pecuniar sau nepecuniar de la terți, în special de la emitenți sau furnizori de produse. Acest lucru presupune că toate onorariile, comisioanele și eventualele beneficii pecuniare plătite sau oferite de o parte terță trebuie să fie restituite integral clientului cât mai curând posibil după primirea plăților respective de către firmă, iar firmei nu ar trebui să i se permită să compenseze nicio plată din partea unor părți terțe din onorariile datorate de client firmei. Clientul ar trebui să fie informat în mod corect și, dacă este cazul, în mod regulat, cu privire la toate onorariile, comisioanele și beneficiile pe care firma le-a primit în legătură cu serviciul de investiții furnizat clientului și transferate acestuia. Firmele care furnizează servicii de consultanță sau de administrare a portofoliului în mod independent ar trebui, de asemenea, ca în cadrul cerințelor lor organizatorice să instituie o politică pentru a garanta că plățile primite din partea terților sunt alocate și transferate clienților. Ar trebui permise numai beneficiile nepecuniare minore cu condiția ca aceste beneficii să fie comunicate în mod clar clientului, să fie în măsură să îmbunătățească calitatea serviciului oferit și să nu poată fi considerat că afectează capacitatea firmelor de investiții de a acționa în interesul clienților lor.
(75) Atunci când furnizează serviciul de consultanță în mod independent sau serviciul de administrare a portofoliului, onorariile, comisioanele sau beneficiile nepecuniare plătite sau oferite de o persoană în numele clientului ar trebui să fie permise numai în măsura în care persoana este conștientă că astfel de plăți au fost făcute în numele său și că suma și frecvența oricărei plăți este convenită între client și firma de investiții și nu este determinată de o parte terță. Cazurile care ar îndeplini această cerință sunt cele în care un client plătește factura unei firme în mod direct sau aceasta este plătită de către o parte terță independentă care nu are nicio legătură cu firma de investiții în ceea ce privește serviciul de investiții furnizat clientului și acționează doar la primirea unor instrucțiuni din partea clientului și cazurile în care clientul negociază un onorariu pentru un serviciu furnizat de către o firmă de investiții și plătește acel onorariu. Acesta ar fi în general cazul contabililor sau al avocaților care acționează în temeiul unei instrucțiuni de plată clare primite din partea clientului sau cazul în care o persoana se ocupă doar de simpla transmitere a plății.
(76) Prezenta directivă prevede condițiile și procedurile pe care statele membre trebuie să le respecte atunci când intenționează să impună cerințe suplimentare. Astfel de cerințe pot include interzicerea sau sporirea restricționării privind oferirea sau acceptarea de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare plătite sau oferite de terți sau de persoane care acționează în numele unor terți în legătură cu furnizarea serviciului respectiv către client.
(77) Pentru a proteja și mai mult consumatorii, este necesar să se garanteze că firma de investiții nu remunerează sau evaluează performanța propriului său personal într-un mod care este incompatibil cu obligația firmei de a acționa în interesul clienților săi, de exemplu prin remunerare, obiective de vânzare sau în alt mod care stimulează personalul să recomande sau să vândă cu precădere un anumit instrument financiar, în condițiile în care un alt produs poate răspunde într-un mod mai adecvat nevoilor clientului.
(78) Atunci când, în conformitate cu alte acte legislative ale Uniunii, sunt furnizate informații suficiente cu privire la costurile și cheltuielile asociate sau la riscurile legate de instrumentul financiar în sine, informațiile respective ar trebui să fie considerate drept corespunzătoare obiectivului de a furniza informații clienților în temeiul prezentei directive. Cu toate acestea, firmele de investiții sau instituțiile de credit care distribuie instrumentul financiar respectiv ar trebui să furnizeze informații suplimentare clienților lor cu privire la toate celelalte costuri și cheltuieli asociate furnizării serviciilor de investiții în legătură cu instrumentul financiar respectiv.
(79) Având în vedere complexitatea produselor de investiții și inovarea permanentă a structurii lor, este important și să se asigure că personalul care oferă consultanță cu privire la produse de investiții sau le vinde clienților de retail posedă un nivel adecvat de cunoștințe și de competențe referitoare la produsele oferite. Firmele de investiții ar trebui să asigure membrilor personalului lor suficient timp și resurse pentru ca aceștia să poată dobândi cunoștințele și competențele necesare și să le aplice atunci când furnizează servicii clienților.
(80) Firmelor de investiții li se permite să furnizeze servicii de investiții care constau exclusiv în executarea și/sau primirea și transmiterea ordinelor clienților fără a fi obligați să obțină informații cu privire la cunoștințele și experiența clienților în scopul evaluării gradului de adecvare a serviciului sau a instrumentului financiar pentru aceștia. Având în vedere că astfel de servicii implică reducerea considerabilă a gradului de protecție a clienților, se impune ameliorarea condițiilor de furnizare a acestora. Este oportună, în special, eliminarea posibilității de a furniza un astfel de serviciu împreună cu serviciul auxiliar care constă în acordarea de credite sau împrumuturi unui investitor pentru a-i permite acestuia efectuarea unei tranzacții în care este implicată firma de investiții care acordă creditele sau împrumuturile, deoarece crește astfel complexitatea tranzacției, făcând dificilă înțelegerea riscului implicat. Este, de asemenea, oportună definirea mai clară a criteriilor de alegere a instrumentelor financiare pentru care se pot furniza astfel de servicii pentru a exclude anumite instrumente financiare, inclusiv cele care presupun un instrument derivat sau încorporează o structură care face dificilă înțelegerea de către client a riscurilor implicate, acțiunile la organisme de plasament colectiv de alt tip decât organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (organisme de plasament colectiv de alt tip decât OPCVM) și OPCVM-uri structurate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 583/2010 al Comisiei (29). Considerarea anumitor OPCVM-uri ca fiind produse complexe nu ar trebui să aducă atingere viitoarelor acte legislative ale Uniunii care definesc domeniul de aplicare și normele aplicabile acestor produse.
(81) Practicile de vânzare încrucișată (cross-selling) reprezintă o strategie obișnuită a furnizorilor de servicii financiare de retail din întreaga Uniune. Acestea pot aduce beneficii clienților de retail, însă pot deveni de asemenea practici prin care interesele clienților nu sunt luate în considerare în mod corespunzător. De exemplu, anumite forme de vânzare încrucișată, cum este practica vânzării legate prin care două sau mai multe servicii financiare sunt vândute împreună ca pachet, cel puțin unul dintre aceste servicii nefiind disponibil separat, pot denatura concurența și pot avea un impact negativ asupra mobilității clienților și asupra abilității acestora de a alege în cunoștință de cauză. Un exemplu de vânzare legată poate fi necesitatea de a deschide un cont curent atunci când unui client de retail i se furnizează un serviciu de investiții. Deși practicile de vânzare grupată, prin care două sau mai multe servicii financiare sunt vândute împreună ca pachet, fiecare dintre aceste servicii putând fi achiziționat și separat, pot de asemenea să denatureze concurența și pot avea un impact negativ asupra mobilității clienților și asupra abilității acestora de a alege în cunoștință de cauză, acestea lasă totuși clienților posibilitatea de a alege, astfel periclitând mai puțin capacitatea firmelor de investiții de a se conforma prezentei directive. Utilizarea acestor practici trebuie analizată cu atenție pentru a promova concurența și libertatea consumatorului de a alege.
(82) Atunci când oferă consultanță de investiții, firma de investiții ar trebui să specifice într-o declarație scrisă privind caracterul adecvat în ce mod consultanța oferită corespunde preferințelor, nevoilor și altor caracteristici ale clientului de retail. Declarația ar trebui să fie furnizată pe un suport durabil, inclusiv sub formă electronică. Responsabilitatea de a efectua evaluarea privind caracterul adecvat și de a furniza clientului un raport exact privind caracterul adecvat revine firmei de investiții și ar trebui instituite garanții corespunzătoare pentru a se asigura că clientul nu este prejudiciat în urma raportului care prezintă într-un mod inexact sau abuziv recomandarea personală, inclusiv modul în care recomandarea furnizată este adecvată pentru clientul în cauză și care sunt dezavantajele măsurii recomandate.
(83) Pentru a stabili ce înseamnă furnizarea informațiilor în timp util înainte de un termen stabilit în prezenta directivă, o firmă de investiții ar trebui să țină seama, având în vedere urgența situației, de nevoia clientului de a avea suficient timp pentru a le citi și a le înțelege înainte de a lua o decizie de investiție. Există o probabilitate mai mare ca un client să aibă nevoie de mai mult timp pentru a analiza informațiile furnizate cu privire la un produs sau un serviciu complex sau care nu îi este familiar ori un produs sau serviciu cu privire la care nu are experiență, decât pentru a analiza un produs sau un serviciu mai simplu sau mai familiar sau decât în cazurile în care clientul posedă o experiență anterioară relevantă.
(84) Nicio dispoziție din prezenta directivă nu ar trebui să impună firmelor de investiții să furnizeze imediat și simultan toate informațiile necesare privind firma de investiții, instrumentele financiare, costurile și taxele asociate sau privind garantarea instrumentelor financiare sau a fondurilor clienților, cu condiția ca firmele de investiții să respecte obligația generală de a furniza informațiile pertinente în timp util înainte de termenul stabilit de prezenta directivă. Cu condiția ca informațiile să fie comunicate clientului în timp util înainte de furnizarea serviciului, prezenta directivă nu obligă firmele să furnizeze informațiile nici separat, nici în cadrul unui contract încheiat cu clientul.
(85) Un serviciu ar trebui considerat ca fiind furnizat la inițiativa unui client, în afara cazurilor în care acesta solicită serviciul respectiv în urma unei comunicări personalizate care i-a fost transmisă de firmă sau în numele acesteia și prin care i se prezintă o invitație sau se intenționează influențarea lui în legătură cu un anumit instrument financiar sau cu o anumită tranzacție. Un serviciu poate fi considerat ca fiind furnizat la inițiativa clientului chiar dacă acesta solicită serviciul în urma unei comunicări conținând o promoție sau o ofertă privind instrumente financiare, efectuată în orice mod și care, prin însăși natura sa, are un caracter general și se adresează publicului sau unui grup sau unei categorii mai largi de clienți sau de clienți potențiali.
(86) Unul dintre obiectivele prezentei directive este acela de a proteja investitorii. Măsurile destinate să protejeze investitorii trebuie să fie adaptate particularităților fiecărei categorii de investitori (de retail, profesionali și contrapărți). Cu toate acestea, pentru a consolida cadrul de reglementare aplicabil furnizării de servicii indiferent de categoria de clienți cărora acestea li se adresează, este oportun să se specifice în mod clar că principiile onestității, corectitudinii și profesionalismului, precum și obligația de a fi echitabil, clar și fără echivoc se aplică relațiilor cu toate categoriile de clienți.
(87) Investițiile care implică contracte de asigurare sunt deseori puse la dispoziția clienților ca alternative posibile sau substituenți la instrumentele financiare care fac obiectul prezentei directive. Pentru a asigura o protecție solidă clienților de retail și a garanta condiții de concurență echitabile între produse similare, este important ca produsele de investiții bazate pe asigurări să facă obiectul unor cerințe corespunzătoare. Întrucât cerințele privind protecția investitorului din prezenta directivă ar trebui, prin urmare, să fie aplicate în egală măsură investițiilor sub formă de contracte de asigurare, diferitele lor structuri de piață și caracteristici ale produselor demonstrează că este mai potrivit ca cerințele detaliate să fie stabilite în cadrul revizuirii în curs a Directivei 2002/92/CE decât în prezenta directivă. Viitoarele acte legislative ale Uniunii de reglementare a activităților intermediarilor în asigurări și a societăților de asigurări ar trebui, așadar, să asigure în mod corespunzător instituirea unei abordări coerente de reglementare în ceea ce privește distribuirea diferitelor produse financiare care răspund unor nevoi similare ale investitorilor și, prin urmare, implică provocări comparabile legate de protecția acestora. Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) („EIOPA”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (30) și ESMA ar trebui să colaboreze pentru a realiza un nivel de coerență cât mai ridicat în ceea ce privește normele de conduită profesională pentru aceste produse de investiții. Aceste noi cerințe pentru produsele de investiții bazate pe asigurări ar trebui stabilite în Directiva 2002/92/CE.
(88) Pentru a alinia normele privind conflictele de interese, principiile generale și informațiile furnizate clienților și pentru a permite statelor membre să introducă restricții asupra remunerării intermediarilor în asigurări, Directiva 2002/92/CE ar trebui să fie modificată în consecință.
(89) Produsele de investiții bazate pe asigurări care nu oferă oportunități de investiții și depozitele expuse numai ratelor dobânzii ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive. Produsele de pensii individuale și ocupaționale, al căror scop principal este să ofere investitorului un venit în perioada pensionării, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive, având în vedere caracteristicile și obiectivele acestora.
(90) Prin derogare de la principiul conform căruia statul membru de origine eliberează autorizația, exercită supravegherea și își asumă controlul îndeplinirii obligațiilor privind funcționarea unei sucursale, se cuvine a încredința autorității competente a statului membru gazdă a sucursalei responsabilitatea de a controla îndeplinirea anumitor obligații prevăzute de prezenta directivă pentru orice operațiune efectuată de o sucursală pe teritoriul statului membru în care este stabilită, această din urmă autoritate fiind, de fapt, cea mai apropiată de sucursală și, prin urmare, cel mai bine plasată pentru a detecta și a stopa încălcări ale normelor aplicabile operațiunilor efectuate de aceasta.
(91) Este necesar să se impună firmelor de investiții o obligație efectivă de bună executare, pentru a asigura că acestea execută ordinele în condițiile care sunt cele mai favorabile pentru clienți. Această obligație ar trebui să se aplice firmelor de investiții care au obligații contractuale sau obligații de intermediar față de clienții lor.
(92) Având în vedere că în prezent, în Uniune, există o gamă mai largă de locuri de executare, ar trebui să se consolideze cadrul de bună executare pentru investitorii de retail. La punerea în aplicare a cadrului de bună executare ar trebui luate în considerare evoluțiile tehnologiei de monitorizare a bunei executări, în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf.
(93) În scopul stabilirii celei mai bune executări atunci când se execută ordine pentru clienții de retail, costurile executării respective ar trebui să includă comisioanele și taxele percepute clientului de către firma de investiții în scopuri limitate, în cazul în care mai multe locuri de executare indicate în politica de executare a firmei sunt în măsură să execute un ordin specific. În astfel de situații, ar trebui să se ia în considerare comisioanele și costurile firmei pentru executarea ordinului în cauză pe fiecare dintre locurile eligibile de executare pentru a putea evalua și compara rezultatele pentru client care ar putea fi obținute prin executarea ordinului pe fiecare dintre locurile de executare respective. Cu toate acestea, intenția nu este aceea de a solicita unei firme să compare rezultatele pe care le-ar putea obține pentru client pe baza propriei politici de executare și a propriilor comisioane și taxe cu rezultatele care ar putea fi obținute pentru același client de oricare altă firmă de investiții pe baza unei politici diferite de executare sau a unei structuri diferite a comisioanelor sau taxelor. Intenția nu este nici aceea de a solicita unei firme să compare diferențele dintre comisioanele sale care se datorează diferențelor aferente naturii serviciilor pe care firma le furnizează clienților.
(94) Dispozițiile prezentei directive care prevăd că cheltuielile de executare ar trebui să includă comisioanele sau taxele pe care firma de investiții le percepe clienților pentru furnizarea unui serviciu de investiții nu ar trebui să se aplice și stabilirii locurilor de executare care ar trebui să fie incluse în politica de executare a firmei în sensul articolului 27 alineatul (5) din prezenta directivă.
(95) Ar trebui să se considere că o firmă de investiții stabilește și percepe comisioane într-un mod care discriminează inechitabil între locurile de executare în cazul în care percepe clienților comisioane sau marje diferite pentru executarea ordinului în diferite locuri de executare, iar diferența respectivă nu reflectă diferențele reale din costurile firmei pentru executarea în locurile respective.
(96) Pentru a ameliora condițiile în care firmele de investiții respectă obligația de a executa ordinele în condițiile cele mai favorabile pentru clienți în conformitate cu prezenta directivă, este oportun să se prevadă obligația pentru instrumentele financiare care fac obiectul obligației de tranzacționare din articolele 23 și 28 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, fiecare loc de tranzacționare și operator independent si pentru alte instrumente financiare, fiecare loc de executare să pună la dispoziția publicului date referitoare la calitatea executării tranzacțiilor în fiecare astfel de loc.
(97) Informațiile pe care firmele de investiții le furnizează clienților cu privire la politica lor de executare sunt adesea informații standard și cu caracter general și nu permit clienților să înțeleagă modul în care vor fi executate ordinele sau să verifice respectarea de către societățile respective a obligației de a executa ordinele în condițiile cele mai favorabile pentru clienți. Pentru a spori gradul de protecție a investitorilor, este oportun să se precizeze principiile care stau la baza furnizării de către firmele de investiții a informațiilor cu privire la politica de executare și să se impună firmelor să publice anual, pentru fiecare categorie de instrumente financiare, cele mai importante cinci locuri în care acestea au executat ordine ale clienților în cursul anului precedent și să țină seama, în cadrul politicilor lor privind executarea optimă, de aceste informații și de informațiile publicate de locurile de tranzacționare în legătură cu calitatea executării.
(98) Atunci când stabilește relația comercială cu clientul sau cu clientul potențial, firma de investiții poate să îi solicite acestuia acordul pentru politica de executare, precum și pentru posibilitatea ca respectivele ordine să fie executate în afara unui loc de tranzacționare.
(99) Persoanele care furnizează servicii de investiții în contul mai multor firme de investiții nu trebuie să fie considerate ca agenți delegați, ci ca firme de investiții în cazul în care se încadrează în definiția prevăzută de prezenta directivă, cu excepția anumitor persoane care pot fi exonerate.
(100) Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere dreptului agenților delegați de a întreprinde activități reglementate de alte directive sau activități auxiliare privind servicii sau produse financiare care nu sunt reglementate de prezenta directivă, inclusiv în contul unor entități ale grupului financiar de care aparțin.
(101) Condițiile de exercitare a activităților care au loc în afara sediilor firmelor de investiții (vânzare la domiciliu) nu trebuie să fie reglementate de prezenta directivă.
(102) Autoritățile competente ale statelor membre nu trebuie să elibereze certificatul de înregistrare sau trebuie să îl retragă în cazul în care activitățile exercitate efectiv indică în mod clar faptul că un agent delegat a optat pentru sistemul juridic al unui stat membru cu scopul de a se sustrage de la normele mai stricte în vigoare într-un alt stat membru pe teritoriul căruia acest agent delegat intenționează să își exercite sau își exercită efectiv majoritatea activităților.
(103) În sensul prezentei directive, contrapărțile eligibile trebuie să fie considerate ca acționând în calitate de clienți.
(104) Criza financiară a scos în evidență limite în ceea ce privește abilitatea clienților care nu sunt clienți de retail de a evalua riscul pe care îl implică investițiile lor. Trebuie confirmat faptul că este necesară asigurarea respectării normelor de conduită profesională în ceea ce privește acei investitori care au cea mai mare nevoie de protecție, fiind totodată oportună o mai bună calibrare a cerințelor aplicabile diferitelor categorii de clienți. În acest scop, este oportună extinderea aplicării unor cerințe privind furnizarea de informații și raportarea la relațiile cu contrapărțile eligibile. În special, cerințele respective ar trebui să vizeze protejarea instrumentelor financiare și a fondurilor care aparțin clienților, precum și furnizarea de informații și raportarea referitoare la instrumente financiare și tranzacții mai complexe. În vederea unei mai bune clasificări a municipalităților și a autorităților publice locale, este oportun să se prevadă cu claritate excluderea acestora din lista contrapărților eligibile și a clienților considerați a fi profesionali, permițându-le totodată să fie tratate, la cerere, ca și clienți profesionali.
(105) În ceea ce privește tranzacțiile executate între contrapărțile eligibile, obligația de a divulga ordinele limită nu trebuie să se aplice decât în cazul în care contrapartea trimite în mod explicit ordinul limită unei firme de investiții în vederea executării acestuia.
(106) Statele membre ar trebui să asigure respectarea dreptului de protecție a datelor cu caracter personal în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (31) și cu Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (32) care reglementează activitățile de prelucrare a datelor cu caracter personal desfășurate în scopul aplicării prezentei directive. Prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată de ESMA în scopul aplicării prezentei directive intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (33).
(107) Firmele de investiții ar trebui să dispună de aceleași posibilități de a deveni membre ale piețelor reglementate sau de a avea acces la aceste piețe în întreaga Uniune. Oricare ar fi modurile de organizare a tranzacțiilor în vigoare în statele membre, se impune suprimarea limitărilor tehnice și juridice cu privire la accesul pe piețele reglementate.
(108) Pentru a facilita finalizarea tranzacțiilor transfrontaliere, ar trebui prevăzut accesul firmelor de investiții la sistemele de compensare și de decontare din întreaga Uniune, indiferent dacă tranzacția respectivă a fost sau nu încheiată pe o piață reglementată din statul membru în cauză. Firmele de investiții care doresc să adere direct la sistemele de decontare ale altor state membre trebuie să se conformeze cerințelor operaționale și comerciale care condiționează calitatea de membru, precum și măsurilor prudențiale vizând menținerea funcționării armonioase și ordonate a piețelor financiare.
(109) Furnizarea de servicii de către societăți din țări terțe în Uniune face obiectul regimurilor și cerințelor de drept intern. Societățile autorizate în conformitate cu aceste regimuri și cerințe nu beneficiază de libertatea de a furniza servicii și de dreptul de a se stabili în alte state membre decât în cele în care acestea sunt stabilite. În cazul în care statele membre consideră că nivelul adecvat de protecție pentru clienții săi de retail sau clienții de retail care au solicitat să fie tratați ca clienți profesionali poate fi atins prin înființarea unei sucursale de către societatea dintr-o țară terță este oportună introducerea unui cadru comun minim de reglementare la nivelul Uniunii în ceea ce privește cerințele aplicabile respectivelor sucursale și în temeiul principiului potrivit căruia societățile din țările terțe nu ar trebui să primească un tratament mai favorabil decât societățile din Uniune.
(110) La punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive, statele membre țin seama de recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) privind jurisdicțiile care au deficiențe strategice în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului în cazul cărora se aplică măsuri de contracarare sau jurisdicțiile care au deficiențe strategice în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului care nu au realizat progrese suficiente în soluționarea deficiențelor sau nu s-au angajat la un plan de acțiune elaborat împreună cu GAFI pentru soluționarea deficiențelor;
(111) Dispozițiile prezentei directive referitoare la furnizarea de servicii de investiții sau la exercitarea de activități de investiții în Uniune de către societăți din țări terțe nu ar trebui să afecteze posibilitatea ca persoanele stabilite în Uniune să beneficieze, la inițiativa lor exclusivă, de servicii de investiții furnizate de societăți din țări terțe. În cazul în care o societate dintr-o țară terță furnizează servicii la inițiativa exclusivă a unei persoane stabilite în Uniune, aceste servicii nu ar trebui considerate a fi furnizate pe teritoriul Uniunii. În cazul în care o societate dintr-o țară terță contactează clienți sau clienți potențiali din Uniune sau își promovează sau face reclamă serviciilor sau activităților sale de investiții sau auxiliare în Uniune, acestea nu ar trebui considerate servicii furnizate la inițiativa exclusivă a clientului.
(112) Autorizația pentru exploatarea unei piețe reglementate ar trebui să includă orice activitate care are legătură directă cu afișarea, prelucrarea, executarea, confirmarea și notificarea ordinelor, din momentul în care acestea sunt primite de piața reglementată și până în momentul în care sunt transmise pentru finalizare ulterioară, precum și orice activitate aferentă admiterii de instrumente financiare la tranzacționare. Autorizația ar trebui să includă, de asemenea, tranzacțiile încheiate prin intermediul formatorilor de piață desemnați la care apelează piața reglementată, în cazul în care aceste tranzacții se efectuează în cadrul sistemelor sale și în conformitate cu normele care reglementează aceste sisteme. Nu toate tranzacțiile încheiate de membri sau de către participanți ai pieței reglementate, ai unui MTF sau ai unui OTF trebuie considerate ca efectuate în cadrul sistemelor unei piețe reglementate, ale unui MTF sau ale unui OTF. Tranzacțiile pe care membrii sau participanții le încheie în mod bilateral și care nu îndeplinesc toate obligațiile stabilite pentru o piață reglementată, un MTF sau un OTF în temeiul prezentei directive ar trebui să fie considerate drept tranzacții încheiate în afara unei piețe reglementate, a unui MTF sau a unui OTF în scopul definirii operatorilor independenți. În astfel de cazuri, obligația firmelor de investiții de a publica cotații ferme ar trebui să se aplice în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta directivă și de Regulamentul (UE) nr. 600/2014.
(113) Având în vedere importanța furnizării de lichidități pentru funcționarea ordonată și eficientă a piețelor, firmele de investiții care desfășoară activități de tranzacționare algoritmică urmărind o strategie de formare a pieței ar trebui să încheie acorduri scrise cu locurile de tranzacționare care să le clarifice obligațiile de a furniza lichidități pieței.
(114) Nicio dispoziție din prezenta directivă nu ar trebui să impună autorităților competente să aprobe sau să examineze conținutul acordului scris dintre piața reglementată și firma de investiții impus de participarea la un sistem de formare a pieței. Totodată însă directiva nu împiedică acest lucru, atâta timp cât această aprobare sau examinare se bazează exclusiv pe respectarea de către piețele reglementate a obligațiilor lor în temeiul articolului 48.
(115) Furnizarea principalelor servicii de date referitoare la piață, esențiale pentru ca utilizatorii să poată obține o imagine de ansamblu a activităților de tranzacționare pe piețele financiare din întreaga Uniune și pentru ca autoritățile competente să primească informații precise și complete cu privire la tranzacțiile relevante, ar trebui să facă obiectul autorizării și reglementării pentru a asigura nivelul necesar de calitate.
(116) Introducerea mecanismelor de publicare aprobate (approved publication arrangements – APA-uri) are menirea de a îmbunătăți nivelul de calitate al informațiilor care asigură transparența în tranzacționare publicate în spațiul extrabursier (over the counter – OTC) și de a contribui semnificativ la garantarea publicării acestor date într-un mod care să faciliteze consolidarea lor cu datele publicate de locurile de tranzacționare.
(117) Având în vedere faptul că în prezent există o structură a pieței care permite concurența între locuri de tranzacționare multiple, este esențial ca un sistem centralizat de raportare eficace și cuprinzător să intre în funcțiune cât mai curând posibil. Introducerea unei soluții comerciale pentru sistemul centralizat de raportare pentru instrumentele de capitaluri proprii și instrumentele financiare asimilabile instrumentelor de capitaluri proprii ar urma să contribuie la crearea unei piețe europene integrate în mai mare măsură și să înlesnească accesul participanților la piață la o imagine consolidată a informațiilor transparente disponibile referitoare la tranzacții. Soluția avută în vedere se bazează pe autorizarea furnizorilor care funcționează conform unor parametri predefiniți și supravegheați, care se află în concurență în scopul elaborării unor soluții inovatoare și foarte sofisticate din punct de vedere tehnic care să deservească piața în cea mai mare măsură posibilă și să asigure că sunt puse la dispoziție date coerente și corecte referitoare la piață. Solicitând tuturor furnizorilor de sisteme centralizate de raportare (consolidated tape providers - CTP-uri) să consolideze datele de la toate APA-urile și locurile de tranzacționare, se va asigura existența concurenței pe baza calității serviciilor furnizate clienților, și nu pe baza gamei de date acoperite. Cu toate acestea, este oportun să se prevadă acum un sistem centralizat de raportare care să fie pus în aplicare printr-un proces de atribuire a contractelor de achiziții publice, dacă mecanismul avut în vedere nu are drept rezultat producerea la timp a unui sistem centralizat de raportare eficace și cuprinzător pentru instrumentele financiare de capitaluri proprii sau asimilabile instrumentelor financiare de capitaluri proprii.
(118) Instituirea unui sistem centralizat de raportare pentru alte instrumente financiare decât cele de capitaluri proprii este considerată a fi mai dificil de pus în practică decât instituirea unui astfel de sistem pentru instrumentele de capitaluri proprii, de aceea potențialii furnizori de sisteme centralizate de raportare ar trebui să aibă întâi posibilitatea de a acumula experiență cu acesta din urmă înainte de a-l realiza. Prin urmare, pentru a facilita instituirea în condiții corespunzătoare a unui sistem centralizat de raportare pentru alte instrumente financiare decât cele de capitaluri proprii, este oportun să se prevadă un termen extins de aplicare a măsurilor interne de transpunere a dispozițiilor relevante. Cu toate acestea, este oportun să se prevadă acum un sistem centralizat de raportare care să fie pus în aplicare printr-un proces de atribuire a contractelor de achiziții publice, dacă mecanismul avut în vedere nu are drept rezultat producerea la timp a unui sistem centralizat de raportare eficace și cuprinzător pentru alte instrumente financiare decât cele de capitaluri proprii.
(119) La stabilirea, cu privire la alte instrumente financiare decât cele de capitaluri proprii, a locurilor de tranzacționare și a APA-urilor care trebuie să fie incluse în informațiile post-tranzacționare care urmează să fie diseminate de către CTP-uri, ESMA ar trebui să se asigure că obiectivul stabilirii unei piețe integrate a Uniunii pentru aceste instrumente financiare va fi atins, precum și că APA-urile și locurile de tranzacționare beneficiază de un tratament nediscriminatoriu.
(120) Dreptul Uniunii privind cerințele în materie de fonduri proprii ar trebui să stabilească cerințele minime de capital pe care ar trebui să le îndeplinească piețele reglementate pentru a putea fi autorizate, ținând seama de natura specifică a riscurilor asociate acestor piețe.
(121) Operatorii unei piețe reglementate ar trebui să poată exploata, de asemenea, un MTF sau un OTF în conformitate cu dispozițiile pertinente ale prezentei directive.
(122) Dispozițiile prezentei directive referitoare la admiterea de instrumente financiare la tranzacționare în conformitate cu normele aplicate de o piață reglementată nu ar trebui să aducă atingere aplicării Directivei 2001/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului (34) și a Directivei 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului (35). O piață reglementată nu ar trebui împiedicată să aplice cerințe mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă emitenților de instrumente financiare pe care intenționează să le admită la tranzacționare.
(123) Statele membre ar trebui să poată însărcina mai multe autorități competente cu aplicarea gamei variate de obligații prevăzute de prezenta directivă. Aceste autorități ar trebui să aibă un caracter public, care să le poată garanta independența în raport cu agenții economici și să asigure evitarea conflictelor de interese. Statele membre trebuie să garanteze o finanțare adecvată a autorității competente, în conformitate cu dreptul lor intern. Desemnarea autorităților publice nu trebuie să împiedice delegarea de funcții, sub responsabilitatea autorității competente.
(124) Pentru a garanta desfășurarea în mod eficient și la timp a comunicării dintre autoritățile competente cu privire la suspendări, retrageri, perturbări, condiții de tranzacționare de natură să perturbe piața și circumstanțe care ar putea indica un abuz de piață, este necesar un proces eficient de comunicare și coordonare între autoritățile naționale competente, care se va realiza prin intermediul mecanismelor dezvoltate de ESMA.
(125) Liderii G20, reuniți la Pittsburg la 25 septembrie 2009, au căzut de acord să îmbunătățească reglementarea, funcționarea și transparența piețelor financiare și de mărfuri pentru a rezolva problema volatilității excesive a prețului mărfurilor. Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2009 intitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” și comunicarea din 2 februarie 2011„Abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime” prezintă măsuri care trebuie luate în contextul revizuirii Directivei 2004/39/CE. În septembrie 2011, Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare a publicat Principiile de reglementare și de supraveghere a piețelor de instrumente derivate pe mărfuri. Aceste principii au fost aprobate de liderii G20 reuniți la Cannes la 4 noiembrie 2011, care au solicitat ca autoritățile de reglementare a piețelor să aibă competențe oficiale de administrare a pozițiilor, inclusiv competența de a stabili limite de poziție ex ante, dacă este necesar.
(126) Competențele autorităților competente ar trebui completate cu competențe explicite de a obține, de la orice persoană, informații cu privire la dimensiunea și scopul unei poziții pe contracte derivate pe mărfuri și de a cere persoanei respective să ia măsuri pentru a-și diminua poziția pe respectivele contracte derivate.
(127) Un regim armonizat privind limitele pozițiilor este necesar pentru a asigura o mai bună coordonare și coerență în aplicarea acordului G20, în special pentru contracte tranzacționate la nivelul Uniunii. Prin urmare, ar trebui să li se acorde autorităților competente competențe explicite de a stabili limite, pe baza metodologiei stabilite de ESMA, privind pozițiile pe care le poate deține orice persoană, la nivelul unui grup agregat, într-un contract pe un instrument derivat pe o anumită marfă în orice moment, pentru a preveni abuzurile de piață, inclusiv în ceea ce privește piața, și pentru a sprijini condițiile de decontare și de cotație ordonată, inclusiv prevenirea pozițiilor de distorsionare a pieței. Astfel de limite ar trebui să promoveze integritatea pieței instrumentelor derivate și a mărfurilor activ suport fără a aduce atingere descoperirii prețurilor pe piața de mărfuri activ suport și nu ar trebui aplicate pozițiilor care reduc în mod obiectiv riscurile care privesc direct de activitățile comerciale legate de mărfuri. De asemenea, ar trebui clarificată distincția dintre contractele spot pentru mărfuri și contractele derivate pe mărfuri. În vederea armonizării regimului este, de asemenea, oportun ca ESMA să monitorizeze punerea în aplicare a limitelor pozițiilor și autoritățile competente să creeze mecanisme de cooperare, inclusiv schimbul de date relevante între ele, și să facă posibilă monitorizarea și punerea în executare a limitelor.
(128) Toate locurile de tranzacționare în care se efectuează tranzacții cu instrumente derivate pe mărfuri ar trebui să instituie mecanisme adecvate de control al administrării pozițiilor, prevăzând competențele necesare cel puțin pentru a monitoriza și accesa informațiile privind pozițiile aferente instrumentelor derivate pe mărfuri, a solicita reducerea sau eliminarea acestor poziții și a solicita ca lichiditățile să fie reintroduse pe piață pentru a reduce efectele unei poziții majore sau dominante. ESMA ar trebui să actualizeze constant și să publice o listă care descrie succint limitele pozițiilor și mecanismele de control al administrării pozițiilor în vigoare. Aceste limite și mecanisme ar trebui aplicate în mod coerent și ar trebui să țină seama de caracteristicile pieței vizate. Ar trebui să se precizeze în mod clar modul cum se aplică acestea și pragurile cantitative relevante care constituie limite sau care pot da naștere altor obligații.
(129) Locurile de tranzacționare ar trebui să publice săptămânal situația agregată a pozițiilor deținute de diferitele categorii de persoane pentru diferitele contracte derivate pe mărfuri, certificatelor de emisii și instrumentelor derivate aferente acestora tranzacționate pe platformele lor. Ar trebui pusă la dispoziția autorității competente, cel puțin zilnic, o situație completă și detaliată, defalcată a pozițiilor deținute de toate persoanele. Mecanismele de raportare în temeiul prezentei directive ar trebui să țină seama, după caz, de cerințele de raportare deja impuse în baza articolului 8 din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011.
(130) Metodologia folosită pentru calcularea limitelor pozițiilor nu ar trebui să creeze bariere în calea dezvoltării de noi instrumente financiare derivate pe mărfuri, dar, în același timp, ESMA ar trebui să garanteze, atunci când stabilește metodologia de calculare, că dezvoltarea noilor instrumente derivate pe mărfuri nu poate fi folosită pentru a ocoli regimul limitării pozițiilor.
(131) Ar trebui stabilite limite ale pozițiilor pentru fiecare contract derivat pe mărfuri individual. Pentru a evita ocolirea regimului limitării pozițiilor prin dezvoltarea în curs a noilor contracte derivate pe mărfuri, ESMA ar trebui să garanteze că metodologia de calculare previne orice ocolire, ținând seama de interesul deschis global în alte instrumente derivate pe mărfuri cu aceleași mărfuri activ suport.
(132) Este de dorit facilitarea accesului la capital pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și facilitarea dezvoltării în continuare a piețelor specializate care au menirea de a răspunde nevoilor emitenților care sunt întreprinderi mici sau mijlocii. Aceste piețe, care sunt de regulă operate în temeiul prezentei directive ca MTF-uri, sunt cunoscute sub denumirea de piețe de creștere pentru IMM-uri, piețe de creștere sau piețe junior. Crearea, în cadrul categoriei MTF-urilor, a subcategoriei piețelor de creștere pentru IMM-uri și înregistrarea acestor piețe are menirea de a asigura creșterea vizibilității și a profilului acestora și de a sprijini elaborarea unor standarde de reglementare comune pentru astfel de piețe în întreaga Uniune. Accentul ar trebui pus pe modul în care viitoarea reglementare ar trebui să stimuleze și să promoveze în continuare folosirea acestei piețe pentru a deveni mai atractivă pentru investitori și să ofere o reducere a poverii administrative, precum și stimulente suplimentare pentru ca IMM-urile să aibă acces la piețele de capital prin piețe de creștere pentru IMM-uri.
(133) Cerințele aplicabile acestei noi categorii de piețe trebuie să ofere suficientă flexibilitate pentru a putea ține cont de modelele de piață actuale care funcționează cu succes în întreaga Europă. Prin aceste cerințe trebuie, de asemenea, să se realizeze un echilibru corect între menținerea unui nivel ridicat de protecție a investitorilor, vital pentru a stimula încrederea investitorilor în emitenții de pe piețele respective, reducând totodată sarcinile administrative inutile ale acestor emitenți. Se propune detalierea cerințelor privind piețele de creștere pentru IMM-uri, precum cele referitoare la criteriile de admitere la tranzacționare pe aceste piețe, în acte delegate sau standarde tehnice.
(134) Având în vedere că este important ca piețele care funcționează cu succes să nu fie afectate, ar trebui menținută posibilitatea ca operatorii piețelor care vizează emitenții mici și mijlocii să opteze pentru a continua operarea unei astfel de piețe în conformitate cu cerințele prevăzute de prezenta directivă fără a trebui să se înregistreze ca piețe de creștere pentru IMM-uri. Un emitent care are statutul de IMM nu ar trebui să fie obligat să obțină admiterea la tranzacționare a instrumentelor sale financiare pe o piață de creștere pentru IMM-uri.
(135) Pentru ca această nouă categorie de piețe să fie în beneficiul IMM-urilor, minimum 50 % dintre emitenții ale căror instrumente financiare sunt tranzacționate pe o piață de creștere pentru IMM-uri ar trebui să fie IMM-uri. Evaluarea acestei situații ar trebui realizată anual. Criteriul referitor la proporția de minimum 50 % dintre emitenți ar trebui să fie implementat în mod flexibil. Nerespectarea temporară a acestui criteriu nu ar trebui să însemne că locul de tranzacționare va trebui să fie radiat imediat sau că se va refuza înregistrarea acestuia ca piață de creștere pentru IMM-uri, dacă există perspectiva ca locul de tranzacționare respectiv să îndeplinească criteriul privind proporția de minimum 50 % începând cu anul următor. În ceea ce privește evaluarea menită să stabilească dacă un emitent este un IMM, aceasta se va realiza pe baza capitalizării bursiere din cei trei ani calendaristici anteriori. Aceasta ar trebui să asigure o tranziție mai lină a acestor emitenți de la aceste piețe specializate către piețele principale.
(136) Informațiile confidențiale primite de punctul de contact al unui stat membru prin intermediul punctului de contact al unui alt stat membru nu ar trebui considerate informații cu caracter pur național.
(137) Este necesar să fie sporită convergența prerogativelor de care dispun autoritățile competente, pentru a tinde spre o intensitate echivalentă a aplicării normelor în interiorul pieței financiare integrate. Un set minim comun de competențe, însoțit de resursele adecvate, ar trebui să garanteze eficiența supravegherii. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să prevadă un set minim de competențe de supraveghere și investigare cu care autoritățile competente ale statelor membre ar trebui învestite în conformitate cu legislația națională. Respectivele competențe ar trebui exercitate, în cazul în care legislația națională prevede astfel, în baza unei cereri depuse la autoritățile judiciare competente. Atunci când își exercită competențele în temeiul prezentei directive, autoritățile competente ar trebui să acționeze în mod obiectiv și imparțial și să rămână autonome în cadrul procesului decizional.
(138) Prezenta directivă specifică un set minim de atribuții pe care autoritățile competente ar trebui să le dețină, însă aceste atribuții trebuie exercitate în cadrul unui sistem legislativ național complet, care garantează respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv dreptul la viață privată. Pentru exercitarea competențelor care pot implica încălcarea gravă a dreptului la respectarea vieții private în ceea ce privește familia, domiciliul și comunicațiile, statele membre ar trebui să instituie mijloace adecvate și eficace de protecție împotriva oricărui abuz, de exemplu în cazul în care este necesară o autorizație prealabilă din partea autorităților judiciare ale statului membru respectiv. Statele membre ar trebui să permită autorităților competente să exercite astfel de atribuții care presupun intruziune în măsura în care acest lucru este necesar pentru investigarea corespunzătoare a cazurilor grave, când nu există mijloace echivalente pentru obținerea eficientă a aceluiași rezultat.
(139) Nicio acțiune întreprinsă de vreo autoritate competentă sau de ESMA în exercitarea atribuțiilor lor nu ar trebui să discrimineze, direct sau indirect, niciun stat membru sau grup de state membre ca loc de prestare a serviciilor de investiții sau de desfășurare a activităților de investiții, indiferent de monedă.
(140) Având în vedere impactul semnificativ și cotele de piață pe care le au multe dintre MTF-uri, este oportun să se asigure instituirea unor mecanisme adecvate de cooperare între autoritatea competentă a MTF-ului și cea din jurisdicția în care MTF-ul respectiv furnizează servicii. Pentru a acționa din timp în ceea ce privește alte evoluții similare, această abordare ar trebui extinsă și la OTF-uri.
(141) Pentru a se asigura respectarea obligațiilor care decurg din prezenta directivă și din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 de către firmele de investiții, operatorii autorizați să exploateze un MTF sau un OTF, piețe reglementate, APA-uri, CTP-uri sau mecanisme de raportare aprobate (ARM-uri), de către cei care controlează în mod efectiv activitatea acestora și de către membrii organelor de conducere ale firmelor de investiții și ale piețelor reglementate, precum și pentru a garanta un tratament similar în întreaga Uniune, statele membre ar trebui să fie obligate să instituie sancțiuni și măsuri eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Sancțiunile și măsurile administrative instituite de statele membre ar trebui să respecte anumite cerințe esențiale privind destinatarii, criteriile care trebuie luate în considerare la aplicarea unei sancțiuni sau măsuri, publicarea, principalele competențe de a impune sancțiuni și nivelurile amenzilor administrative.
(142) În special, autoritățile competente ar trebui împuternicite să aplice amenzi suficient de mari pentru a contrabalansa beneficiile preconizate și pentru a avea un efect de descurajare chiar și pentru instituțiile mai mari și managerii acestora.
(143) Este, de asemenea, necesar ca autoritățile competente să aibă, în conformitate cu dreptul intern și cu Carta, posibilitatea de acces în sediile persoanelor fizice și juridice. Accesul în aceste sedii este necesar atunci când există prezumții întemeiate cu privire la existența unor documente și a altor date legate de obiectul unei anchete, care ar putea fi concludente pentru a dovedi încălcarea prezentei directive sau a Regulamentului (UE) nr. 600/2014. În plus, accesul în aceste sedii este necesar atunci când persoana căreia i s-au solicitat deja informații nu se conformează, în totalitate sau parțial, acestei obligații sau atunci când există motive întemeiate pentru a considera că, dacă s-ar formula o astfel de solicitare, persoana în cauză nu i-ar da curs sau că documentele sau informațiile la care se referă solicitarea ar fi îndepărtate, falsificate sau distruse. În cazul în care este necesară o autorizare prealabilă din partea autorității judiciare a statului membru în cauză, în conformitate cu dreptul intern, acest drept de acces în sedii ar trebui să fie exercitat după ce s-a obținut autorizația judiciară prealabilă.
(144) Înregistrările convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date existente de care dispun firmele de investiții care execută și documentează execuția de tranzacții, precum și înregistrările convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date existente de la operatorii de telecomunicații reprezintă probe cruciale, uneori chiar singurele probe, care ajută la detectarea și dovedirea abuzurilor de piață, precum și la verificarea respectării de către firme a cerințelor în materie de protecției a investitorului și a altor cerințe prevăzute în prezenta directivă sau în Regulamentul (UE) nr. 600/2014. Autoritățile competente ar trebui să poată solicita, prin urmare, înregistrările convorbirilor telefonice, ale comunicațiilor electronice și ale schimburilor de date existente deținute de o firmă de investiții sau o instituție de credit. Accesul la înregistrările datelor și ale convorbirilor telefonice este necesar pentru detectarea și sancționarea abuzurilor de piață sau a încălcărilor cerințelor prevăzute în prezenta directivă sau în Regulamentul (UE) nr. 600/2014. Pentru a asigura condiții de concurență echitabile în Uniune în ceea ce privește accesul la înregistrările convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date existente deținute de un operator de telecomunicații sau la înregistrările convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date deținute de o firmă de investiții, autoritățile competente ar trebui să poată solicita, în conformitate cu dreptul intern, înregistrările convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date existente deținute de un operator de telecomunicații, în măsura în care dreptul intern permite acest lucru, precum și înregistrările convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date deținute de o firmă de investiții, în cazurile în care există motive întemeiate pentru a suspecta că aceste înregistrări sunt legate de obiectul inspecției sau al anchetei și pot fi relevante pentru a dovedi practici care sunt interzise în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 sau încălcări ale cerințelor prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014. Accesul la înregistrările convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date deținute de un operator de telecomunicații nu ar trebui să includ conținutul comunicărilor telefonice vocale.
(145) Pentru a garanta aplicarea coerentă a sancțiunilor în întreaga Uniune, statele membre ar trebui să aibă obligația de a se asigura că, atunci când stabilesc tipul sancțiunilor sau al măsurilor administrative și nivelul amenzilor administrative, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante.
(146) Pentru a garanta că deciziile luate de autoritățile competente au un efect de descurajare asupra publicului larg, acestea ar trebui, în mod normal, publicate. Publicarea deciziilor reprezintă, de asemenea, pentru autoritățile competente, un instrument important de informare a participanților pe piață cu privire la comportamentele care se consideră că încalcă prezenta directivă și pentru a promova un comportament adecvat în rândul participanților pe piață, în general. În cazul în care publicarea cauzează persoanelor implicate prejudicii disproporționate, periclitează stabilitatea piețelor financiare sau o anchetă în curs de desfășurare, autoritatea competentă ar trebui să publice anonim sancțiunile și celelalte măsuri, în conformitate cu dreptul intern, sau să amâne publicarea. Autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a nu publica sancțiunile în cazul în care publicarea anonimă sau amânarea publicării este considerată insuficientă pentru a garanta că stabilitatea piețelor financiare nu este pusă în pericol. De asemenea, autoritățile competente nu ar trebui să fie obligate să publice măsurile care sunt considerate a fi minore, în cazul în care publicarea lor ar fi disproporționată. Este oportun să se prevadă un mecanism cu ajutorul căruia să se comunice ESMA sancțiunile nepublicate pentru ca autoritățile competente să le poată lua în considerare în cadrul supravegherii lor continue. Prezenta directivă nu impune, însă nu ar trebui nici să împiedice, publicarea sancțiunilor penale aplicate ca urmare a încălcării prezentei directive sau a Regulamentului (UE) nr. 600/2014.
(147) Pentru a depista orice eventuală încălcare, autoritățile competente ar trebui să aibă competențele de investigare necesare și ar trebui să stabilească mecanisme eficace și fiabile de încurajare a raportării eventualei încălcări sau a încălcării efective, inclusiv garantând protecția angajaților care semnalează încălcarea în cadrul propriei instituții. Aceste mecanisme nu ar trebui să aducă atingere protecției adecvate a persoanelor acuzate. Ar trebui să se instituie proceduri corespunzătoare pentru a garanta protecția adecvată a persoanei acuzate, în special având în vedere dreptul la protecția datelor cu caracter personal ale persoanei în cauză și procedurile prin care se asigură dreptul persoanei acuzate la apărare și dreptul de a fi ascultat înainte de adoptarea unei decizii cu privire la aceasta, precum și dreptul la o cale de atac efectivă împotriva unei astfel de decizii în fața unei instanțe.
(148) Prezenta directivă ar trebui să prevadă sancțiunile și măsurile pentru a include toate acțiunile aplicate ulterior săvârșirii unei încălcări și care sunt destinate să împiedice altă încălcare, indiferent dacă acestea sunt considerate sancțiuni sau măsuri în temeiul dreptului intern.
(149) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere niciunei dispoziții în materie de sancțiuni penale din legislația statelor membre.
(150) Chiar dacă nici o dispoziție nu se opune stabilirii de către statele membre a unor norme privind sancțiunile administrative și penale pentru aceleași încălcări, statelor membre nu ar trebui să li se impună să stabilească regimul sancțiunilor administrative pentru încălcările prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 care fac obiectul dreptului penal intern. În conformitate cu dreptul intern, statelor membre nu le revine obligația de a impune atât sancțiuni administrative, cât și sancțiuni penale pentru aceeași infracțiune, dar ar trebui să poată acționa astfel dacă dreptul intern le-o permite. Cu toate acestea, menținerea sancțiunilor penale în locul celor administrative pentru încălcarea prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 nu ar trebui să reducă sau să afecteze în alt mod capacitatea autorităților competente de a coopera, de a accesa și de a face schimb de informații în timp util cu autoritățile competente din alte state membre în sensul prezentei directive și al Regulamentului (UE) nr. 600/2014, inclusiv după eventuala sesizare a autorităților judiciare competente cu privire la cazurile de încălcare relevante, în vederea urmăririi penale.
(151) Pentru a proteja clienții și fără a se aduce atingere dreptului acestora de a-și prezenta litigiile în fața instanțelor, este oportun ca statele membre să asigure înființarea unor organisme publice sau private însărcinate cu soluționarea acestor litigii pe cale extrajudiciară, care să coopereze în scopul soluționării litigiilor transfrontaliere, ținând seama de Recomandările 98/257/CE (36) și 2001/310/CE (37) ale Comisiei. Atunci când aplică dispozițiile privind procedurile extrajudiciare de depunere a reclamațiilor și de inițiere a căilor de atac, statele membre ar trebui încurajate să utilizeze mecanismele de cooperare transfrontaliere existente, în special rețeaua pentru reclamații privind serviciile financiare (Financial Services Complaints Network - FIN-Net)
(152) Orice schimb sau orice transmitere de informații între autoritățile competente sau alte autorități, organisme sau persoane ar trebui să respecte normele privind transferul de date cu caracter personal către țările terțe prevăzute de Directiva 95/46/CE. Orice schimb sau orice transmitere de date cu caracter personal între ESMA și țări terțe ar trebui să respecte normele privind transferul de date cu caracter personal prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
(153) Este necesar să se consolideze dispozițiile privind schimbul de informații între autoritățile competente naționale, precum și obligațiile reciproce ale acestor autorități în materie de asistență și cooperare. În contextul unei activități transfrontaliere tot mai intense, autoritățile competente ar trebui să își furnizeze reciproc informațiile necesare pentru exercitarea funcțiilor lor, astfel încât să garanteze aplicarea eficace a prezentei directive, inclusiv în cazul în care încălcarea, efectivă sau prezumată, poate fi de resortul autorităților competente ale mai multor state membre. În cadrul acestui schimb de informații, secretul profesional se impune întotdeauna, pentru a asigura transmiterea fără piedici a informațiilor respective, precum și protecția drepturilor persoanelor în cauză.
(154) Atunci când exploatarea unui loc de tranzacționare care a instituit dispozitive într-un stat membru gazdă a dobândit o importanță considerabilă pentru funcționarea piețelor valorilor mobiliare și protecția investitorilor din statul membru gazdă respectiv, dispozitivele de cooperare proporționale care trebuie instituite ar trebui să îmbrace forma adecvată printre diferitele modalități de cooperare dintre autoritățile competente din țările membre de origine și cele gazdă, în funcție de nevoile de cooperare frontalieră în materie de supraveghere, în special cele legate de natura și amploarea impactului asupra piețelor valorilor mobiliare și a protecției investitorilor în statul membru gazdă, cum ar fi schimbul de informații, consultările și asistența ad hoc sau periodică.
(155) În vederea realizării obiectivelor stabilite în prezenta directivă, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește precizările referitoare la exonerări, clarificarea definițiilor, criteriile de evaluare a proiectelor de achiziții ale firmelor de investiții, cerințele organizaționale pentru firmele de investiții, APA-uri și CTP-uri, gestionarea conflictelor de interese, normele de conduită profesională pentru furnizarea de servicii de investiții, executarea ordinelor in condițiile cele mai favorabile pentru clienți, prelucrarea ordinelor clienților, tranzacțiile cu contrapărți eligibile, circumstanțele care impun obligația de informare firmelor de investiții sau operatorilor de piață care exploatează un MTF sau un OTF, precum și operatorilor pe o piață reglementată, circumstanțele care afectează în mod semnificativ interesele investitorilor și compromit funcționarea ordonată a pieței în vederea suspendării și a retragerii instrumentelor financiare de la tranzacționarea pe un MTF, un OTF sau o piață reglementată, piețele de creștere pentru IMM-uri, pragurile dincolo de care se aplică obligațiile în materie de raportare a poziției și criteriile pe baza cărora funcționarea unui loc de tranzacționare într-un stat membru gazdă poate fi considerată ca având o importanță considerabilă pentru funcționarea piețelor valorilor mobiliare și pentru protecția investitorilor. Este extrem de importantă derularea de către Comisie a unor consultări corespunzătoare pe parcursul lucrărilor pregătitoare, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează actele delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(156) Standardele tehnice în materie de servicii financiare ar trebui să asigure o armonizare coerentă și o protecție adecvată a investitorilor, inclusiv a celor care investesc în depozite structurate, și a consumatorilor din întreaga Uniune. Ar fi eficient și oportun să se încredințeze ESMA, ca organism care deține un nivel înalt de specializare, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare care nu implică opțiuni strategice și de a le înainta Comisiei. Pentru a asigura o protecție sistematică a investitorilor și a consumatorilor în sectoarele serviciilor financiare, ESMA ar trebui să își îndeplinească sarcinile, pe cât posibil, în strânsă cooperare cu autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (EBA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (38) și cu EIOPA.
(157) Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA privind exonerările referitoare la activitățile considerate a fi auxiliare în raport cu activitatea principală, informațiile care trebuie furnizate și anumite cerințe în contextul procedurilor de aprobare și de respingere a cererilor de autorizare ale firmelor de investiții, achiziția de participații calificate, tranzacționarea algoritmică, obligația de a executa ordinele în condițiile cele mai favorabile pentru client, suspendarea și retragerea instrumentelor financiare de la tranzacționarea pe o piață reglementată, un MTF sau un OTF, libertatea de a presta servicii și de a desfășura activități de investiții, înființarea unei sucursale, reziliența sistemelor, mecanismele de întrerupere a tranzacționării și tranzacționarea electronică, pasurile de cotare, sincronizarea ceasurilor profesionale, admiterea instrumentelor financiare la tranzacționare, limitele pozițiilor și mecanismele de control al administrării pozițiilor în cazul instrumentelor financiare derivate pe mărfuri, procedurile de aprobare și de respingere a cererilor de autorizare ale furnizorilor de servicii de raportare a datelor, cerințele organizatorice pentru APA-uri, CTP-uri și ARM-uri și privind cooperarea între autoritățile competente. Comisia ar trebui să adopte aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare prin acte delegate, în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(158) Comisia ar trebui să fie împuternicită, de asemenea, să adopte standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul actelor de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din TFUE și cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Ar trebui să se încredințeze ESMA sarcina de a elabora și de a înainta Comisiei standarde tehnice de punere în aplicare privind procedurile de aprobare și de respingere a cererilor de autorizare ale firmelor de investiții, achiziția de participații calificate, procesul de tranzacționare și finalizarea tranzacțiilor în MTF-uri și OTF-uri, suspendarea și retragerea instrumentelor de la tranzacționare, libertatea de a furniza servicii și de a desfășura activități de investiții, înființarea unei sucursale, furnizarea de servicii de către societățile din țări terțe, raportarea pozițiilor pe categorii de deținători de poziții, procedurile de aprobare și de respingere a cererilor de autorizare, procedurile și formularele pentru transmiterea informațiilor referitoare la publicarea deciziilor, obligația de cooperare, cooperarea între autoritățile competente, schimbul de informații și privind consultarea înainte de autorizarea unei firme de investiții.
(159) Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport privind funcționarea OTF-urilor, funcționarea regimului pentru piețele de creștere pentru IMM-uri, impactul cerințelor privind tranzacționarea automatizată și tranzacționarea de mare frecvență, experiența cu mecanismele de interzicere a anumitor produse sau practici și impactul măsurilor legate de piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri.
(160) Comisia ar trebui să elaboreze, până la 1 ianuarie 2018, un raport de evaluare a impactului potențial asupra prețurilor la energie și a funcționării pieței energiei al expirării perioadei de tranziție prevăzute pentru aplicarea obligației de compensare și a cerințelor de marjă prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Dacă este cazul, Comisia ar trebui să prezinte o propunere legislativă pentru a stabili sau modifica legislația relevantă, inclusiv legislația sectorială specifică, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 1227/2011.
(161) Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului (39) permite statelor membre să autorizeze administratorii de fonduri de investiții alternative (AFIA) să ofere anumite servicii de investiții pe lângă gestionarea colectivă a fondurilor de investiții alternative (FIA), inclusiv servicii de gestionare a portofoliilor de investiție, consultanță în materie de investiții, activități de păstrare și administrare legate de acțiunile sau unitățile unor organisme de plasament colectiv, precum și primirea și transmiterea ordinelor investitorilor pentru instrumente financiare. Având în vedere că cerințele care se aplică în cazul furnizării acestor servicii sunt armonizate în cadrul Uniunii, AFIA autorizați de autoritățile competente din țara lor de origine să furnizeze aceste servicii nu ar trebui să se supună niciunei alte autorizări suplimentare în țările membre gazdă și niciunei alte măsuri cu un efect similar.
(162) În temeiul cadrului juridic în vigoare, AFIA autorizați să furnizeze aceste servicii de investiții care doresc să le furnizeze în alte state membre decât statul lor de origine trebuie să îndeplinească cerințe de drept intern suplimentare, inclusiv înființarea unei entități juridice distincte. Pentru a înlătura obstacolele din calea furnizării transfrontaliere de servicii de investiții armonizate și pentru a asigura un nivel de concurență echitabil între entitățile care furnizează aceleași servicii de investiții, în temeiul acelorași cerințe juridice, un AFIA autorizat să furnizeze aceste servicii ar trebui să poată să le furnizeze la nivel transfrontalier, sub rezerva respectării cerințelor de notificare corespunzătoare, pe baza autorizației acordate de autoritățile competente din statul său membru de origine.
(163) Directiva 2011/61/UE ar trebui, prin urmare, modificată în consecință.
(164) Având în vedere că obiectivul prezentei directive, și anume crearea unei piețe financiare integrate în care investitorii să se bucure de o protecție suficientă și în care să fie protejate eficiența și integritatea pieței în general, necesită stabilirea unor norme comune aplicabile firmelor de investiții, indiferent de locul în care sunt autorizate în Uniune, și care să reglementeze funcționarea piețelor reglementate și a altor sisteme de tranzacționare, cu scopul de a evita ca opacitatea unei singure piețe sau o blocare a acesteia să compromită funcționarea eficientă a sistemului financiar al Uniunii în ansamblul său, nu poate fi suficient realizat de către statele membre dar, având în vedere dimensiunile și efectele prezentei directive, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.
(165) Dată fiind creșterea numărului de sarcini conferite ESMA prin prezenta directivă și prin Regulamentul (UE) nr. 600/2014, Parlamentul European, Consiliul și Comisia ar trebui să se asigure că sunt puse la dispoziție resursele umane și financiare adecvate.
(166) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la protecția consumatorilor, dreptul la o cale de atac eficace și la un proces echitabil și dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune și ar trebui pusă în aplicare în conformitate cu aceste drepturi și principii.
(167) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și a emis un aviz în 10 februarie 2012 (40).
(168) În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative din 28 septembrie 2011 (41), statele membre s-au angajat să însoțească, în cazuri justificate, notificarea măsurilor lor de transpunere cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.
(169) Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la acele dispoziții care reprezintă o modificare substanțială în raport cu directivele precedente. Obligația de a transpune dispozițiile neschimbate rezultă din directivele precedente.
(170) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a Directivei, prevăzute în anexa III partea B,