Recitale
(1) Uniunea este fondată pe valorile universale ale demnității umane, libertății, egalității și solidarității și ale respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Aceasta se bazează pe principiul democrației și pe principiul statului de drept, principii care sunt comune statelor membre.
(2) Actele de terorism constituie una dintre cele mai grave încălcări ale valorilor universale ale demnității umane, libertății, egalității și solidarității și ale respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului pe care se întemeiază Uniunea. Acestea reprezintă, de asemenea, una dintre cele mai grave atingeri aduse democrației și statului de drept, principii care sunt comune statelor membre și care stau la baza Uniunii.
(3) Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului (3) este piatra de temelie a răspunsului statelor membre în materie de justiție penală pentru combaterea terorismului. Un cadru juridic comun tuturor statelor membre și, în special, o definiție armonizată a infracțiunilor de terorism servesc drept criteriu pentru schimbul de informații și cooperarea dintre autoritățile naționale competente, în conformitate cu Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului (4), cu Deciziile 2008/615/JAI (5) și 2005/671/JAI (6) ale Consiliului, cu Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7) și cu Deciziile-cadru 2002/584/JAI (8) și 2002/465/JAI (9) ale Consiliului.
(4) Amenințarea teroristă s-a amplificat și a evoluat rapid în ultimii ani. Persoanele denumite „luptători teroriști străini” se deplasează în străinătate în scopuri teroriste. Luptătorii teroriști străini care se întorc reprezintă o amenințare sporită la adresa securității în toate statele membre. Luptătorii teroriști străini au fost asociați cu atacuri și comploturi recente în mai multe state membre. În plus, Uniunea și statele sale membre se confruntă cu amenințări tot mai mari din partea persoanelor care sunt inspirate sau instruite de grupuri teroriste din străinătate, dar care rămân în Europa.
(5) În Rezoluția 2178 (2014), Consiliul de Securitate al ONU și-a exprimat preocuparea față de amenințarea tot mai mare venită din partea luptătorilor teroriști străini și a solicitat tuturor statelor membre ale ONU să se asigure că infracțiunile legate de acest fenomen sunt pedepsite în temeiul dreptului intern. Consiliul Europei a adoptat, în această privință, în 2015, Protocolul adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului.
(6) Luând în considerare evoluția amenințărilor teroriste și obligațiile juridice ale Uniunii și ale statelor membre în temeiul dreptului internațional, definiția infracțiunilor de terorism, a infracțiunilor legate de un grup terorist și a infracțiunilor legate de activități de terorism ar trebui armonizate și mai mult în toate statele membre, astfel încât să acopere într-un mod mai cuprinzător, în mod special, comportamentul referitor la luptătorii teroriști străini și la finanțarea terorismului. Aceste forme de comportament ar trebui să fie pedepsite și în cazul în care sunt comise prin intermediul internetului, inclusiv al mijloacelor de comunicare sociale.
(7) În plus, caracterul transfrontalier al terorismului necesită un răspuns și o cooperare coordonată solidă în cadrul statelor membre și între acestea, precum și cooperarea cu agențiile și organismele competente ale Uniunii în combaterea terorismului, inclusiv Europol și Eurojust, și între acestea. În acest scop, ar trebui utilizate eficient instrumentele și resursele disponibile pentru cooperare, cum ar fi echipele comune de anchetă și reuniunile de coordonare facilitate de Eurojust. Caracterul global al terorismului necesită un răspuns internațional, care impune Uniunii și statelor sale membre să consolideze cooperarea cu țările terțe relevante. Un răspuns și o cooperare coordonate solide sunt, de asemenea, necesare în vederea securizării și obținerii de probe electronice.
(8) Prezenta directivă enumeră în mod exhaustiv o serie de infracțiuni grave, cum ar fi atacurile împotriva vieții unei persoane, ca acte săvârșite cu intenție care pot fi calificate drept infracțiuni de terorism atunci când și în măsura în care sunt comise cu un scop terorist specific, și anume de a intimida în mod grav o populație, de a constrânge în mod nelegitim un guvern sau o organizație internațională să îndeplinească sau să se abțină de la îndeplinirea oricărui act sau de a destabiliza grav sau de a distruge structurile politice, constituționale, economice sau sociale fundamentale ale unei țări sau ale unei organizații internaționale. Amenințarea de a săvârși astfel de acte cu intenție ar trebui, de asemenea, să fie considerată infracțiune de terorism atunci când se stabilește pe baza unor circumstanțe obiective că amenințarea a fost făcută cu un astfel de scop terorist. În schimb, actele care vizează, de exemplu, constrângerea unui guvern de a îndeplini un act sau de a se abține de la îndeplinirea oricărui act, fără a fi totuși incluse în lista exhaustivă de infracțiuni grave, nu ar trebui considerate infracțiuni de terorism în conformitate cu prezenta directivă.
(9) Infracțiunile legate de activități de terorism sunt foarte grave, deoarece acestea au potențialul de a conduce la săvârșirea de infracțiuni de terorism și de a permite teroriștilor și grupurilor teroriste să-și mențină și să-și dezvolte în continuare activitățile infracționale, ceea ce justifică incriminarea unui astfel de comportament.
(10) Infracțiunea de instigare publică la comiterea unei infracțiuni de terorism include, printre altele, glorificarea și justificarea terorismului sau difuzarea de mesaje sau imagini online și offline, inclusiv cele referitoare la victimele terorismului, ca modalitate de a dobândi sprijin pentru cauzele teroriștilor sau pentru a intimida în mod grav populația. Un astfel de comportament ar trebui să fie pedepsit atunci când generează pericolul săvârșirii de acte de terorism. În fiecare caz concret, atunci când se analizează dacă este generat un astfel de pericol, ar trebui să se ia în considerare circumstanțele specifice ale cazului, cum ar fi autorul și destinatarul mesajului, precum și contextul în care este săvârșit actul. Importanța și natura credibilă a pericolului ar trebui să fie, de asemenea, luate în considerare atunci când se aplică dispoziția privind instigarea publică în conformitate cu dreptul intern.
(11) Incriminarea primirii de instruire în scopuri teroriste completează infracțiunea existentă de oferire de instruire și abordează în mod specific amenințările pe care le reprezintă persoanele care se pregătesc în mod activ să săvârșească infracțiuni de terorism, inclusiv persoanele care în cele din urmă acționează pe cont propriu. Primirea de instruire în scopuri teroriste include obținerea de cunoștințe, documente sau competențe practice. Studiul individual, inclusiv prin intermediul internetului sau prin consultarea altor materiale de predare, ar trebui, de asemenea, să fie considerat primire de instruire în scopuri teroriste atunci când rezultă dintr-un comportament activ și este efectuat cu intenția de a comite sau de a contribui la comiterea unei infracțiuni de terorism. În contextul tuturor împrejurărilor specifice ale cazului, această intenție poate, de exemplu, să fie dedusă din tipul de materiale și frecvența de referință. Astfel, descărcarea unui manual pentru confecționarea de explozivi în scopul comiterii unei infracțiuni de terorism ar putea fi considerată drept primire de instruire în scopuri teroriste. În schimb, simplul fapt de a vizita site-uri sau de a colecta materiale în scopuri legitime, cum ar fi scopuri academice sau de cercetare, nu se consideră drept primire de instruire în scopuri teroriste în conformitate cu prezenta directivă.
(12) Având în vedere gravitatea amenințării și necesitatea, în special, de a opri fluxul luptătorilor teroriști străini, este necesar să se incrimineze deplasările în străinătate în scopuri teroriste, și anume nu numai comiterea de infracțiuni de terorism și oferirea sau primirea de instruire, ci și participarea la activitățile unui grup terorist. Nu este indispensabil să se incrimineze acțiunea de deplasare ca atare. În plus, deplasările pe teritoriul Uniunii în scopuri teroriste reprezintă o amenințare în creștere la adresa securității. Statele membre pot decide, de asemenea, să abordeze amenințările teroriste care rezultă din deplasările în scopuri teroriste pentru statul membru în cauză prin incriminarea actelor pregătitoare, care pot include planificarea sau uneltirea, cu scopul de a săvârși sau de a contribui la o infracțiune de terorism. De asemenea, ar trebui să fie incriminat orice act de facilitare a unei astfel de deplasări.
(13) Comerțul ilicit cu arme de foc, petrol, droguri, țigări, mărfuri contrafăcute și bunuri culturale, precum și traficul de ființe umane, activitățile de racket și extorcare de fonduri au devenit modalități profitabile de a obține finanțare pentru grupurile teroriste. În acest context, legăturile din ce în ce mai strânse dintre criminalitatea organizată și grupurile teroriste constituie o amenințare în creștere la adresa securității Uniunii și ar trebui, prin urmare, să fie luate în considerare de către autoritățile statelor membre implicate în proceduri penale.
(14) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (10) stabilește norme comune privind prevenirea utilizării sistemului financiar al Uniunii în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului. Pe lângă această abordare preventivă, finanțarea terorismului ar trebui să fie incriminată în statele membre. Incriminarea ar trebui să acopere nu numai finanțarea actelor de terorism, ci și finanțarea unui grup terorist, precum și alte infracțiuni legate de activități de terorism, cum ar fi recrutarea și instruirea sau deplasarea în scopuri teroriste, astfel încât să se neutralizeze structurile de sprijin care facilitează comiterea de infracțiuni de terorism.
(15) Acordarea de sprijin material în scopuri teroriste prin intermediul unor persoane care sunt implicate sau care acționează ca intermediari în furnizarea sau circulația serviciilor, activelor și bunurilor, inclusiv tranzacții comerciale care implică intrarea sau ieșirea din Uniune, cum ar fi vânzarea, cumpărarea sau schimbul unui bun cultural de interes arheologic, artistic, istoric sau științific îndepărtat în mod ilegal dintr-o zonă controlată de un grup terorist la momentul îndepărtării, ar trebui să fie incriminată în statele membre, ca formă de complicitate la terorism sau de finanțare a terorismului, dacă sprijinul în cauză este acordat cunoscându-se faptul că se intenționează utilizarea, integrală sau parțială, în scopuri teroriste a acestor operațiuni sau produse provenite din săvârșirea acestora sau că acestea vor aduce beneficii unor grupuri teroriste. Pot fi necesare măsuri suplimentare pentru a combate în mod eficient comerțul ilicit cu bunuri culturale ca sursă de venituri pentru grupurile teroriste.
(16) Tentativa de deplasare în străinătate în scopuri teroriste ar trebui să fie incriminată, precum și tentativa de oferire de instruire și de recrutare în scopuri teroriste.
(17) În ceea ce privește infracțiunile prevăzute în prezenta directivă, noțiunea de intenție trebuie să se aplice tuturor elementelor constitutive ale acestor infracțiuni. Caracterul intențional al unei acțiuni sau inacțiuni poate fi dedus din circumstanțe faptice și obiective.
(18) Ar trebui să se prevadă sancțiuni aplicabile persoanelor fizice și juridice care sunt răspunzătoare pentru astfel de infracțiuni, care să reflecte gravitatea respectivelor infracțiuni.
(19) În cazul în care recrutarea și instruirea în scopuri teroriste sunt îndreptate către un copil, statele membre ar trebui să se asigure că judecătorii pot ține seama de această circumstanță la condamnarea infractorilor, neexistând însă o obligație a judecătorilor de a spori pedeapsa. Rămâne la latitudinea judecătorului să evalueze circumstanța respectivă împreună cu celelalte elemente de fapt ale cazului analizat.
(20) Ar trebui stabilite norme jurisdicționale pentru a garanta că infracțiunile prevăzute în prezenta directivă pot face obiectul unei urmăriri penale eficiente. În special, pare să fie adecvat să se stabilească competența în ceea ce privește infracțiunile săvârșite de către persoanele care oferă instruire în scopuri teroriste, indiferent de cetățenia lor, ținând seama de efectele posibile ale unui astfel de comportament pe teritoriul Uniunii și de legătura materială strânsă dintre infracțiunile de oferire și de primire de instruire în scopuri teroriste.
(21) Pentru a asigura succesul investigării și al urmăririi penale în cazul infracțiunilor de terorism, al infracțiunilor referitoare la un grup terorist sau al infracțiunilor legate de activitățile de terorism, persoanele responsabile cu investigarea sau urmărirea penală a acestor infracțiuni ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza instrumente de investigare eficace, precum cele utilizate în combaterea criminalității organizate sau a altor infracțiuni grave. Utilizarea unor astfel de instrumente, în conformitate cu dreptul intern, ar trebui să fie specifică, să țină seama de principiul proporționalității, precum și de natura și gravitatea infracțiunilor investigate și să respecte dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Astfel de instrumente ar trebui, după caz, să includă, de exemplu, percheziții, interceptarea comunicațiilor, supravegherea sub acoperire, inclusiv supravegherea electronică, realizarea și păstrarea de înregistrări pe suport audio, în vehicule și locuri private sau publice, și de înregistrări ale imaginilor unor persoane în vehicule și locuri publice, precum și investigații financiare.
(22) Un mijloc eficace de combatere a terorismului pe internet este eliminarea la sursă a conținutului online care constituie o instigare publică la comiterea unei infracțiuni de terorism. Statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a coopera cu țările terțe în încercarea de a asigura eliminarea conținutului online care constituie o instigare publică la comiterea unei infracțiuni de terorism de pe serverele de pe teritoriul lor. Totuși, atunci când eliminarea unui astfel de conținut la sursă nu este fezabilă, pot fi instituite de asemenea mecanisme de blocare a accesului la un astfel de conținut de pe teritoriul Uniunii. Măsurile întreprinse de statele membre în conformitate cu prezenta directivă cu scopul de a elimina conținutul online care constituie o instigare publică la comiterea unei infracțiuni de terorism sau, dacă acest lucru nu este fezabil, blocarea accesului la un astfel de conținut ar putea să se bazeze pe măsuri publice, cum ar fi măsuri legislative, măsuri fără caracter legislativ sau măsuri judiciare. În contextul respectiv, prezenta directivă nu aduce atingere măsurilor luate din proprie inițiativă de industria internetului pentru a preveni utilizarea abuzivă a serviciilor sale, și nici sprijinului pentru astfel de acțiuni oferit de statele membre, cum ar fi detectarea și marcarea conținutului terorist. Indiferent de temeiul acțiunii sau metoda aleasă, statele membre ar trebui să se asigure că aceasta oferă un nivel corespunzător de securitate juridică și previzibilitate pentru utilizatori și furnizorii de servicii și posibilitatea unei căi de atac judiciare în conformitate cu dreptul intern. Orice astfel de măsuri trebuie să țină seama de drepturile utilizatorilor finali și să respecte procedurile juridice și judiciare existente și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”).
(23) Eliminarea sau, atunci când aceasta nu este fezabilă, blocarea conținutului online care constituie o instigare publică la comiterea unei infracțiuni de terorism, în conformitate cu prezenta directivă, nu ar trebui să aducă atingere normelor prevăzute în Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11). În special, nicio obligație generală nu ar trebui impusă furnizorilor de servicii pentru monitorizarea informațiilor pe care le transmit sau le stochează, și nici pentru a căuta în mod activ fapte sau circumstanțe care să indice o activitate ilegală. În plus, furnizorii de servicii de găzduire nu ar trebui să fie răspunzători atât timp cât nu au efectiv cunoștință de activități sau informații ilegale și nu cunosc faptele sau circumstanțele din care să rezulte că activitățile sau informațiile sunt vădit ilegale.
(24) Pentru combaterea eficace a terorismului, este esențial un schimb eficient de informații considerate relevante de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor de terorism între autoritățile competente și agențiile Uniunii. Statele membre ar trebui să se asigure că schimbul de informații se face în timp util și în mod eficace în conformitate cu dreptul național și cu cadrul juridic existent al Uniunii, cum ar fi Decizia 2005/671/JAI, Decizia 2007/533/JAI a Consiliului (12) și Directiva (UE) 2016/681 a Parlamentului European și a Consiliului (13). Atunci când analizează dacă este oportun să facă schimb de informații relevante, autoritățile naționale competente ar trebui să ia în considerare amenințarea gravă reprezentată de infracțiunile de terorism.
(25) Pentru a consolida cadrul existent privind schimbul de informații în domeniul combaterii terorismului, astfel cum este prevăzut în Decizia 2005/671/JAI, statele membre ar trebui să se asigure că informațiile relevante colectate de autoritățile lor competente în cadrul procedurilor penale, de exemplu autoritățile de aplicare a legii, procurori sau judecători de instrucție, sunt puse la dispoziția autorităților competente corespunzătoare dintr-un alt stat membru pentru care consideră că aceste informații ar putea fi relevante. Ca o condiție minimă, astfel de informații relevante ar trebui să includă, după caz, informațiile care sunt transmise către Europol sau Eurojust în conformitate cu Decizia 2005/671/JAI. Aceasta se face în conformitate cu normele Uniunii privind protecția datelor, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (14), și fără a aduce atingere normelor Uniunii privind cooperarea între autoritățile naționale competente în cadrul procedurilor penale, cum ar fi cele prevăzute în Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului (15) sau în Decizia-cadru 2006/960/JAI.
(26) Ar trebui să se facă schimb de informații relevante colectate de autoritățile competente ale statelor membre în cadrul procedurilor penale în legătură cu infracțiunile de terorism. Termenul „proceduri penale” se interpretează ca incluzând toate fazele procedurilor, din momentul în care o persoană este suspectată sau acuzată de comiterea unei infracțiuni până când hotărârea prin care se stabilește că persoana respectivă a comis infracțiunea în cauză rămâne definitivă.
(27) Statele membre ar trebui să adopte măsuri de protecție, sprijin și asistență care să răspundă nevoilor specifice ale victimelor terorismului, în conformitate cu Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului (16) și cu dispozițiile suplimentare din prezenta directivă. O victimă a terorismului este cea definită la articolul 2 din Directiva 2012/29/UE, și anume o persoană fizică care a suferit un prejudiciu, inclusiv o vătămare a integrității sale fizice, mentale sau emoționale, sau un prejudiciu economic, în măsura în care acesta a fost cauzat în mod direct de o infracțiune de terorism, sau un membru de familie al unei persoane al cărei deces a fost cauzat în mod direct de o infracțiune de terorism și care a suferit prejudicii în urma decesului persoanei respective. Membrii de familie ai victimelor terorismului care au supraviețuit, astfel cum sunt definiți la respectivul articol, au acces la serviciile de sprijinire a victimelor și la măsuri de protecție în conformitate cu respectiva directivă.
(28) Asistența privind cererile victimelor pentru acordarea de despăgubiri nu aduce atingere și intervine în plus față de asistența pe care victimele terorismului o primesc de la autoritățile responsabile în materie de asistență în conformitate cu Directiva 2004/80/CE a Consiliului (17). Aceasta nu aduce atingere normelor naționale privind reprezentarea legală în vederea solicitării de despăgubiri, inclusiv prin regimuri de asistență juridică, și nici altor norme naționale relevante privind despăgubirile.
(29) Statele membre ar trebui să se asigure că un răspuns cuprinzător la nevoile specifice ale victimelor terorismului imediat după un atac terorist și pentru cât timp este necesar este furnizat în cadrul infrastructurii naționale de răspuns în situații de urgență. În acest scop, statele membre pot crea un site de internet unic, actualizat cu toate informațiile relevante, și un centru de sprijin de urgență pentru victime și membrii familiilor acestora care să asigure un prim ajutor psihologic și sprijin emoțional. Inițiativele statelor membre în acest sens ar trebui sprijinite prin utilizarea deplină a mecanismelor și resurselor comune de asistență disponibile la nivelul Uniunii. Serviciile de sprijin ar trebui să țină seama de faptul că nevoile specifice ale victimelor terorismului pot evolua în timp. În această privință, statele membre ar trebui să se asigure că serviciile de sprijin abordează în primul rând cel puțin nevoile emoționale și psihologice ale celor mai vulnerabile victime ale terorismului și informează toate victimele terorismului cu privire la disponibilitatea unui sprijin emoțional și psihologic suplimentar, inclusiv sprijin și consiliere de specialitate în caz de traume.
(30) Statele membre ar trebui să se asigure că toate victimele terorismului au acces la informații referitoare la drepturile victimelor, la serviciile de sprijin și la schemele de despăgubire disponibile în statul membru în care a fost săvârșită infracțiunea de terorism. Statele membre în cauză ar trebui să ia măsurile corespunzătoare în vederea facilitării cooperării între ele, cu scopul de a se asigura că victimele terorismului care își au reședința în alt stat membru decât cel în care a fost săvârșită infracțiunea de terorism au acces efectiv la astfel de informații. În plus, statele membre ar trebui să se asigure că victimele terorismului au acces la servicii de sprijin pe termen lung în statul lor membru de reședință, chiar dacă infracțiunea de terorism a avut loc în alt stat membru.
(31) Astfel cum se reflectă în Strategia revizuită a UE pentru combaterea radicalizării și a recrutării în scopuri teroriste din 2014 și în Concluziile Consiliului Uniunii Europene și ale statelor membre reunite în cadrul Consiliului privind îmbunătățirea răspunsului justiției penale la radicalizarea care duce la terorism și la extremism violent, din 2015, prevenirea radicalizării și a recrutării în scopuri teroriste, inclusiv radicalizarea online, necesită o abordare pe termen lung, proactivă și cuprinzătoare. O astfel de abordare ar trebui să combine măsuri în domeniul justiției penale cu politici în domeniile educației, incluziunii sociale și integrării, precum și furnizarea de programe de deradicalizare sau de dezangajare și programe de ieșire sau de reabilitare, inclusiv în contextul detenției și al probațiunii. Statele membre ar trebui să facă schimb de bune practici privind măsuri eficace și proiecte în acest domeniu, în special în ceea ce privește luptătorii teroriști străini, precum și luptătorii străini care se întorc în țara lor, după caz, în cooperare cu Comisia și cu agențiile și organismele relevante ale Uniunii.
(32) Statele membre ar trebui să își continue eforturile pentru a preveni și a combate radicalizarea care duce la terorism prin coordonarea, schimbul de informații și de experiență privind politicile naționale de prevenire și prin punerea în aplicare sau, după caz, actualizarea politicilor naționale de prevenire, ținând seama de propriile nevoi, obiective și capacități, pe baza propriilor lor experiențe. Comisia ar trebui, după caz, să ofere sprijin autorităților naționale, regionale și locale pentru elaborarea politicilor de prevenire.
(33) Statele membre ar trebui, în funcție de nevoile și circumstanțele specifice relevante din fiecare stat membru, să ofere sprijin pentru profesioniști, inclusiv partenerii din societatea civilă care sunt susceptibili să intre în contact cu persoanele vulnerabile la radicalizare. Astfel de măsuri de sprijin pot include, în special, măsuri de formare și de sensibilizare care urmăresc să le permită să identifice și să abordeze semnele de radicalizare. Astfel de măsuri ar trebui, după caz, să fie luate în cooperare cu societăți private, organizațiile relevante ale societății civile, comunitățile locale și alte părți interesate.
(34) Deoarece obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere nevoia de norme armonizate la nivelul Uniunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.
(35) Prezenta directivă respectă principiile recunoscute la articolul 2 din Tratatul UE, respectă drepturile și libertățile fundamentale și respectă principiile recunoscute în special de cartă, inclusiv cele stabilite în titlurile II, III, V și VI din cartă care cuprind, printre altele, dreptul la libertate și la siguranță, libertatea de exprimare și de informare, libertatea de asociere și libertatea de gândire, de conștiință și de religie, interzicerea generală a discriminării, în special pe motive de rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal, principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor, care acoperă, de asemenea, cerința de precizie, claritate și previzibilitate în ceea ce privește dreptul penal, prezumția de nevinovăție, precum și libertatea de circulație, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (18). Prezenta directivă trebuie să fie pusă în aplicare în conformitate cu respectivele drepturi și principii, luând în considerare, în același timp, Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și alte obligații privind drepturile omului în temeiul dreptului internațional.
(36) Prezenta directivă nu aduce atingere obligațiilor statelor membre în temeiul dreptului Uniunii cu privire la drepturile procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale.
(37) Prezenta directivă nu ar trebui să aibă ca efect modificarea drepturilor, a obligațiilor și a responsabilităților statelor membre în temeiul dreptului internațional, inclusiv în temeiul dreptului internațional umanitar. Prezenta directivă nu reglementează activitățile forțelor armate pe parcursul unui conflict armat, acestea fiind reglementate de dreptul internațional umanitar în sensul dat acestor termeni în dreptul respectiv, și nici activitățile forțelor militare ale unui stat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale, în măsura în care sunt reglementate de alte norme de drept internațional.
(38) Furnizarea activităților umanitare de către organizații umanitare imparțiale, recunoscute de dreptul internațional, inclusiv dreptul internațional umanitar, nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, ținând totodată seama de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.
(39) Punerea în aplicare a măsurilor de drept penal adoptate în temeiul prezentei directive ar trebui să fie proporțională cu natura și circumstanțele infracțiunii, în ceea ce privește obiectivele legitime urmărite și necesitatea lor într-o societate democratică, și ar trebui să excludă orice formă de arbitrar, rasism sau discriminare.
(40) Niciun element din prezenta directivă nu ar trebui să fie interpretat în sensul reducerii sau restricționării difuzării informațiilor în scopuri științifice, academice sau de raportare. Exprimarea opiniilor radicale, polemice sau controversate în cadrul unei dezbateri publice privind chestiunile politice sensibile nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive și, în special, a definiției instigării publice la săvârșirea infracțiunilor de terorism.
(41) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul UE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din respectivul protocol, respectivele state membre nu participă la adoptarea prezentei directive, nu au obligații în temeiul acesteia și nu fac obiectul aplicării sale.
(42) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul UE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.
(43) Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să înlocuiască Decizia-cadru 2002/475/JAI în ceea ce privește statele membre care au obligații în temeiul prezentei directive și să modifice Decizia 2005/671/JAI,