Articolul 1
(1) În sensul prezentei decizii, se înțelege prin:
„stat membru participant”, un stat membru care adoptă moneda unică în conformitate cu tratatul;
„proiect de reglementare”, proiectele privind dispoziții care, dacă au caracter obligatoriu și sunt aplicabile în general pe teritoriul unui stat membru, stabilesc norme care privesc un număr nedeterminat de cazuri și se adresează unui număr nedeterminat de persoane fizice sau juridice.
(2) Nu sunt considerate proiecte de reglementare proiectele privind dispozițiile al căror unic obiect este transpunerea directivelor comunitare în legislația statelor membre.
Articolul 2
(1) Autoritățile statelor membre consultă BCE în legătură cu orice proiect de reglementare care intră în sfera sa de competență în temeiul tratatului și, în special, în ceea ce privește:
— problemele monetare;
— mijloacele de plată;
— băncile centrale naționale;
— colectarea, elaborarea și difuzarea datelor statistice din domeniile monetar, financiar, bancar, a sistemelor de plăți și a balanțelor de plăți;
— sistemele de plăți și decontări;
— normele aplicabile instituțiilor financiare, în măsura în care acestea au o influență substanțială asupra stabilității instituțiilor și piețelor financiare.
(2) De asemenea, autoritățile statelor membre, altele decât statele membre participante, consultă BCE în legătură cu orice proiect de reglementare privind instrumentele politicii monetare.
(3) De îndată ce primește un proiect de reglementare, BCE comunică autorității naționale care o consultă dacă, în opinia sa, proiectul în cauză ține de sfera sa de competență.
Articolul 3
(1) În cazul în care consideră necesar, autoritățile naționale care elaborează un proiect de reglementare pot să stabilească Băncii Centrale Europene un termen limită pentru prezentarea avizului său, care nu poate fi mai mic de o lună de la data la care președintele BCE primește notificarea.
(2) Termenul prevăzut poate fi redus în caz de urgență deosebită. În această situație, autoritatea care cere consultanță menționează motivele acestei urgențe.
(3) BCE poate solicita, în timp util, prelungirea termenului cu încă patru săptămâni cel mult. Autoritatea care o consultă nu poate refuza să satisfacă această cerere fără un motiv rezonabil.
(4) La expirarea termenului limită, absența unui aviz nu trebuie să împiedice autoritatea națională care recurge la consultanță de a acționa în continuare. Dacă avizul BCE este primit după expirarea termenului, statele membre se asigură, totuși, că acesta este adus la cunoștința autorităților menționate la articolul 4.
Articolul 4
Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a asigura respectarea efectivă a prezentei decizii. În acest sens, el asigură că BCE este consultată în timp util, astfel încât autoritatea care face propunerea legislativă să ia în considerare avizul BCE înainte de a lua o decizie pe fond, și că avizul BCE este adus la cunoștința autorității care trebuie să adopte dispozițiile respective, atunci când este vorba de altă autoritate decât cea care a întocmit proiectul de reglementare.
Articolul 5
(1) Prezenta decizie se aplică de la 1 ianuarie 1999.
(2) Decizia 93/717/CE se abrogă de la 1 ianuarie 1999.
Articolul 6
Prezenta decizie se adresează statelor membre.