Regulamentul (UE) 2024/1620 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 mai 2024 de instituire a Autorității pentru Combaterea Spălării Banilor și a Finanțării Terorismului și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010 (Text cu relevanță pentru SEE)

(1) Experiența cu actualul cadru de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului (CSB/CFT), care se bazează în mare măsură pe punerea în aplicare la nivel național a măsurilor în materie de CSB/CFT, a evidențiat deficiențe nu numai în ceea ce privește funcționarea eficientă a acestui cadru al Uniunii, ci și în ceea ce privește integrarea recomandărilor internaționale. Deficiențele respective au condus la apariția unor noi obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne, atât din cauza riscurilor din cadrul pieței interne, cât și din cauza amenințărilor externe cu care se confruntă aceasta.

(2) Caracterul transfrontalier al criminalității și al produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni periclitează eforturile sistemului financiar al Uniunii legate de prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului. Este necesar ca aceste eforturi să fie intensificate la nivelul Uniunii prin crearea unei autorități care să contribuie la punerea în aplicare a normelor armonizate în acest domeniu. În plus, o astfel de autoritate ar trebui să urmărească o abordare armonizată pentru a consolida cadrul de prevenire a CSB/CFT existent în Uniune și, în special, supravegherea și cooperarea în materie de CSB/CFT între unitățile de informații financiare (FIU). Această abordare urmărește să reducă divergențele dintre legislațiile și practicile de supraveghere naționale și să introducă structuri care să favorizeze în mod ferm buna funcționare a pieței interne și, prin urmare, ar trebui să se bazeze pe articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(3) Prin urmare, ar trebui să fie instituită o autoritate a Uniunii pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (denumită în continuare „Autoritatea”). Crearea autorității este esențială pentru a asigura supravegherea eficientă și adecvată a entităților obligate care prezintă un risc ridicat în ceea ce privește spălarea banilor/finanțarea terorismului (SB/FT), consolidând abordările comune în materie de supraveghere pentru toate celelalte entități obligate și facilitând analizele comune și cooperarea dintre FIU.

(4) Prezentul regulament face parte dintr-un pachet cuprinzător care urmărește să consolideze cadrul CSB/CFT al Uniunii. Împreună, prezentul regulament, Regulamentul (UE) 2023/1113 al Parlamentului European și al Consiliului (3), Regulamentul (UE) 2024/1624 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și Directiva (UE) 2024/1640 a Parlamentului European și a Consiliului (5) vor forma cadrul juridic care reglementează cerințele în materie de CSB/CFT care trebuie îndeplinite de entitățile obligate și care stă la baza cadrului instituțional al Uniunii în materie de CSB/CFT.

(5) Pentru ca supravegherea în materie de CSB/CFT să atingă un nivel eficient și uniform în întreaga Uniune, este necesar să se confere Autorității următoarele competențe: supravegherea directă a unui anumit număr de entități obligate selectate din sectorul financiar, inclusiv dintre prestatorii de servicii de criptoactive; monitorizarea, analiza și schimbul de informații privind riscurile de SB/FT care afectează piața internă; coordonarea și supervizarea supraveghetorilor CSB/CFT din sectorul financiar; coordonarea și supervizarea supraveghetorilor CSB/CFT din sectorul nefinanciar, inclusiv a organismelor de autoreglementare; și coordonarea și sprijinirea FIU.

(6) Combinarea competențelor de supraveghere directă și indirectă în ceea ce privește entitățile obligate și, de asemenea, punerea la dispoziție a unui mecanism de sprijin și de coordonare în domeniul CSB/CFT pentru FIU reprezintă cel mai adecvat mijloc de a realiza supravegherea și cooperarea între FIU la nivelul Uniunii. Prin urmare, este necesar ca autoritatea să combine independența și un nivel ridicat de expertiză tehnică și să fie instituită în conformitate cu Declarația comună și cu Abordarea comună a Parlamentului European, a Consiliului Uniunii Europene și a Comisiei Europene din 19 iulie 2012 privind agențiile descentralizate.

(7) Dispozițiile referitoare la sediul Autorității ar trebui să fie prevăzute într-un acord privind sediul încheiat între Autoritate și statul membru unde se află sediul acesteia. Acordul privind sediul ar trebui să precizeze condițiile de stabilire a sediului și avantajele oferite de statul membru respectiv Autorității și personalului acesteia. Acordul privind sediul ar trebui să fie încheiat în timp util, înainte ca Autoritatea să își înceapă activitatea.

(8) La alegerea sediului Autorității, Parlamentul European și Consiliul trebuie să se asigure că, dată fiind natura Autorității, amplasamentul îi permite să își îndeplinească pe deplin sarcinile și competențele; să recruteze personal înalt calificat și specializat; să ofere posibilități de formare adecvate pentru activitățile legate de CSB/CFT; și, dacă este cazul, să coopereze îndeaproape cu instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii; de asemenea, pentru a evita riscurile reputaționale, Parlamentul European și Consiliul trebuie să ia în considerare, pe baza unor informații publice, relevante și comparabile, cum ar fi rapoartele Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI), modul în care riscurile de SB/FT sunt combătute în mod adecvat în statul membru în care urmează să fie situat sediul. În plus, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să ia în considerare următoarele criterii pentru alegerea sediului Autorității: garanția că Autoritatea poate fi înființată la fața locului la data intrării în vigoare a prezentului regulament; accesibilitatea amplasamentului; existența unei infrastructuri educaționale adecvate pentru copiii membrilor personalului; accesul adecvat la piața forței de muncă, securitate socială și asistență medicală, atât pentru copii, cât și pentru soții/soțiile membrilor personalului; și echilibrul geografic. Ținând seama de aceste criterii, Autoritatea ar trebui să aibă sediul la Frankfurt pe Main, în Germania.

(9) Competențele Autorității urmăresc să îi permită acesteia să îmbunătățească supravegherea în materie de CSB/CFT în Uniune în diverse moduri. În ceea ce privește entitățile obligate selectate, Autoritatea ar trebui să asigure respectarea la nivel de grup a cerințelor prevăzute în cadrul CSB/CFT și în orice alte acte juridice cu caracter obligatoriu ale Uniunii care impun instituțiilor financiare obligații în materie de CSB/CFT. În ceea ce privește supraveghetorii financiari, Autoritatea ar trebui în special să efectueze evaluări periodice pentru a se asigura că toți supraveghetorii financiari își îndeplinesc atribuțiile în mod adecvat. Acesta ar trebui, de asemenea, să investigheze deficiențele sistematice ale supravegherii care rezultă din încălcări sau din neaplicarea sau aplicarea incorectă a dreptului Uniunii. În ceea ce privește supraveghetorii nefinanciari, inclusiv organismele de autoreglementare, după caz, Autoritatea ar trebui să coordoneze evaluările inter pares ale standardelor și practicilor de supraveghere și să solicite supraveghetorilor nefinanciari să garanteze respectarea cerințelor în materie de CSB/CFT în domeniul lor de competență. Autoritatea ar trebui să fie în măsură să acționeze în cazurile de posibilă încălcare sau de neaplicare a dreptului Uniunii de către supraveghetorii nefinanciari și, dacă aceste încălcări nu sunt remediate în conformitate cu recomandările Autorității, aceasta ar trebui să adreseze avertismente contrapărților afectate ale supraveghetorilor nefinanciari. Autoritatea ar trebui să faciliteze funcționarea colegiilor de supraveghere CSB/CFT atât în sectorul financiar, cât și în cel nefinanciar. În general, Autoritatea ar trebui să contribuie la convergența practicilor de supraveghere și la promovarea unor standarde înalte de supraveghere. În plus, Autoritatea ar trebui să coordoneze și să sprijine efectuarea de analize comune de către FIU sau să solicite lansarea unor analize comune și ar trebui să pună la dispoziția FIU servicii informatice și de inteligență artificială pentru a-și consolida capacitățile de analiză a datelor, precum și instrumente pentru schimbul securizat de informații, inclusiv prin găzduirea FIU.net, sistemul informatic specific care permite FIU să coopereze și să facă schimb de informații între ele și, după caz, cu omologii lor din țări terțe și cu părți terțe.

(10) Pentru a consolida normele privind CSB/CFT la nivelul Uniunii, pentru a spori claritatea normelor respective, asigurând în același timp coerența cu standardele internaționale și cu alte acte legislative, precum și pentru a spori eficiența punerii în aplicare a măsurilor în materie de CSB/CFT, inclusiv în sectorul nefinanciar, este necesar să se stabilească rolul de coordonare al Autorității la nivelul Uniunii în ceea ce privește entitățile obligate atât din sectorul financiar, cât și din cel nefinanciar, cu scopul de a sprijini autoritățile naționale de supraveghere și de a promova convergența în materie de supraveghere. În consecință, Autoritatea ar trebui să fie mandatată să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare și proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare și să adopte orientări, recomandări și avize pentru a se asigura că, în cazul în care supravegherea rămâne la nivel național, se aplică aceleași practici și standarde de supraveghere, în principiu, tuturor entităților comparabile. În plus, Autoritatea ar trebui să aibă sarcina de a monitoriza și de a măsura gradul de convergență și aplicarea consecventă a cerințelor legale și a standardelor înalte de supraveghere de către autoritățile de supraveghere și entitățile obligate. Autorității ar trebui să i se încredințeze, datorită expertizei sale de înaltă specializare, elaborarea unei metodologii de supraveghere, în conformitate cu o abordare bazată pe riscuri. Anumite aspecte ale metodologiei, care pot include criterii de referință cantitative armonizate, cum ar fi abordările privind clasificarea profilului de risc al entităților obligate, inclusiv profilurile lor de risc inerent și rezidual, ar trebui să fie detaliate în măsuri de reglementare obligatorii direct aplicabile – standarde tehnice de reglementare sau de punere în aplicare –ținând seama de riscurile de SB/FT din cadrul supravegherii prudențiale, pentru a asigura o interacțiune eficace între supravegherea în materie de CSB/CFT și supravegherea prudențială. Alte aspecte ale metodologiei, care necesită o marjă de apreciere mai largă în materie de supraveghere, cum ar fi abordările privind evaluarea controalelor interne ale entităților obligate, ar trebui să facă obiectul orientărilor, recomandărilor și avizelor fără caracter obligatoriu ale Autorității. Metodologia armonizată de supraveghere ar trebui să țină seama în mod corespunzător de metodologiile de supraveghere existente referitoare la alte aspecte ale supravegherii entităților obligate din sectorul financiar și, după caz, să valorifice aceste metodologii, în special în cazul în care există o interacțiune între supravegherea în materie de CSB/CFT și supravegherea prudențială. În mod specific, metodologia de supraveghere care urmează să fie elaborată de Autoritate ar trebui să completeze ghidurile și alte instrumente elaborate de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (6), detaliind abordările autorităților de supraveghere prudențială în ceea ce privește luarea în considerare a riscurilor de SB/FT în cadrul supravegherii prudențiale, pentru a asigura o interacțiune eficace între supravegherea în materie de CSB/CFT și supravegherea prudențială. O metodologie de supraveghere armonizată ar permite, de asemenea, dezvoltarea unor instrumente comune de supraveghere pentru interacțiunile cu entitățile obligate și cererile de date din partea acestora în întregul sistem de supraveghere. Autoritatea ar trebui să fie în măsură să coordoneze dezvoltarea acestor instrumente sub forma unor chestionare structurate, online sau offline, și integrate într-o platformă unică de interacțiune cu entitățile obligate și între autoritățile de supraveghere din cadrul sistemului. O astfel de platformă ar facilita nu numai procesele de supraveghere și abordările armonizate în materie de supraveghere, ci ar evita și duplicarea cerințelor de raportare și impunerea unei sarcini excesive entităților obligate aflate sub supraveghere, fie la nivelul Uniunii, fie la nivel național.

(11) Extinderea infracțiunilor premisă de spălare a banilor pentru a include nepunerea în aplicare și eludarea sancțiunilor financiare specifice necesită o mai bună înțelegere a amenințărilor și a vulnerabilităților din acest domeniu la nivelul entităților obligate, al autorităților de supraveghere și al Uniunii. În îndeplinirea sarcinilor sale de supraveghere legate de entitățile obligate selectate, Autoritatea ar trebui, prin urmare, să se asigure că entitățile respective dispun de sisteme adecvate pentru a pune în aplicare cerințele legate de sancțiunile financiare specifice. În mod similar, având în vedere rolul său central în asigurarea unui sistem eficace de supraveghere în întreaga piață internă, Autoritatea ar trebui să sprijine convergența în materie de supraveghere în acest domeniu pentru a asigura o supraveghere adecvată a respectări de către instituțiile de credit și instituțiile financiare a cerințelor legate de punerea în aplicare a sancțiunilor financiare specifice. Informațiile colectate în urma îndeplinirii sarcinilor de supraveghere și de convergență ale Autorității constituie o resursă pentru înțelegerea de către Uniune a riscurilor legate de nepunerea în aplicare și eludarea sancțiunilor financiare specifice și pot contribui la identificarea unor măsuri de atenuare eficace. În acest scop, Autoritatea ar trebui să contribuie cu experiența și cunoștințele sale la elaborarea unei evaluări a riscurilor la nivelul Uniunii în ceea ce privește nepunerea în aplicare și eludarea sancțiunilor financiare specifice.

(12) Autorității ar trebui să i se încredințeze elaborarea de proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a completa cadrul de reglementare armonizat stabilit în Regulamentul (UE) 2023/1113, în Regulamentul (UE) 2024/1624 și în Directiva (UE) 2024/1640. Comisia ar trebui să fie împuternicită să aprobe proiectele de standarde tehnice de reglementare prin intermediul actelor delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE, pentru ca acestea să producă efecte juridice obligatorii.

(13) Autorității ar trebui să i se încredințeze elaborarea de proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul actelor de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din TFUE.

(14) Proiecte de standarde tehnice de reglementare și proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare ar trebui să facă obiectul unor modificări doar în situații foarte limitate și extraordinare, deoarece Autoritatea este actorul care se află în cea mai strânsă legătură cu cadrul CSB/CFT și care cunoaște cel mai bine acest cadru. Pentru a asigura un proces rapid și fără dificultăți de adoptare a respectivelor standarde, decizia Comisiei de a aproba proiectele de standarde tehnice de reglementare și proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare ar trebui să fie luată într-un anumit termen.

(15) În procesul de elaborare a proiectelor de standarde tehnice de reglementare și a proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare și a orientărilor și recomandărilor adresate entităților obligate, autorităților de supraveghere sau FIU, Autoritatea ar trebui, de regulă, să organizeze consultări publice deschise, cu excepția cazului în care respectivele consultări și analize sunt puternic disproporționate față de domeniul de aplicare și de impactul măsurilor în cauză sau de caracterul deosebit de urgent al situației. Ar trebui organizate consultări publice pentru a analiza costurile și beneficiile potențiale ale noilor măsuri și cerințele pe care le introduc, precum și pentru a se asigura că toate părțile interesate, inclusiv alte organe ale Uniunii al căror domeniu de competență ar putea fi vizat, au avut posibilitatea de a-și aduce contribuția și de a consilia. Întrucât rolul societății civile, inclusiv al mediului academic, al jurnaliștilor de investigație și al organizațiilor neguvernamentale, s-a dovedit esențial de-a lungul anilor în identificarea modelelor infracționale și a modului în care cadrul Uniunii privind CSB/CFT poate fi consolidat pentru a preveni utilizarea abuzivă a pieței interne în scopuri infracționale, Autoritatea ar trebui să acorde o atenție deosebită contribuțiilor societății civile. Ea ar trebui să se asigure că societatea civilă este implicată în mod adecvat pe parcursul procesului de elaborare a politicilor și că acesteia i se solicită constant opinia.

(16) Întrucât nu există mecanisme suficient de eficace pentru a gestiona incidentele legate de CSB/CFT care implică aspecte transfrontaliere, este necesar să se instituie un sistem integrat de supraveghere CSB/CFT la nivelul Uniunii, care să asigure aplicarea consecventă și de înaltă calitate a metodologiei de supraveghere CSB/CFT și să promoveze cooperarea eficientă între toate autoritățile competente relevante. Din aceste motive, Autoritatea și autoritățile naționale de supraveghere CSB/CFT ar trebui să constituie împreună un sistem de supraveghere CSB/CFT. Sistemul de supraveghere CSB/CFT ar trebui să se bazeze pe încredere reciprocă și pe cooperarea cu bună credință, inclusiv pe schimburi de informații și date legate de supraveghere, pentru a permite Autorității și autorităților de supraveghere să își îndeplinească sarcinile în mod eficace. Sistemul de supraveghere CSB/CFT ar fi în beneficiul autorităților de supraveghere atunci când se confruntă cu provocări specifice, de exemplu în ceea ce privește un risc sporit de SB/FT sau din cauza lipsei de resurse, întrucât, în cadrul sistemului respectiv, asistența reciprocă ar trebui să fie disponibilă la cerere. Asistența reciprocă ar putea implica, de asemenea, schimburi și detașări de personal, activități de formare și schimburi de bune practici. În plus, Comisia ar putea oferi sprijin tehnic statelor membre în temeiul Regulamentului (UE) 2021/240 al Parlamentului European și al Consiliului (7) în vederea promovării reformelor care vizează consolidarea luptei împotriva spălării banilor.

(17) Având în vedere rolul important al analizelor tematice pentru supravegherea în materie de CSB/CFT în întreaga Uniune, întrucât acestea permit identificarea și compararea nivelului de expunere la riscuri în ceea ce privește entitățile obligate aflate sub supraveghere și având în vedere că, în prezent, supraveghetorii din diferite state membre nu beneficiază de aceste analize, este necesar ca Autoritatea să identifice analizele tematice naționale care au un domeniu de aplicare și un calendar similare și să asigure coordonarea acestora la nivelul Uniunii. Pentru a evita situațiile în care există riscul de apariție a unor conflicte în comunicarea cu entitățile supravegheate, rolul de coordonare al Autorității ar trebui să se limiteze la interacțiunea cu autoritățile de supraveghere relevante și nu ar trebui să includă nicio interacțiune directă cu entitățile obligate neselectate. Din același motiv, Autoritatea ar trebui să analizeze posibilitatea alinierii sau a sincronizării calendarului analizelor tematice naționale și a facilitării oricăror activități pe care autoritățile de supraveghere relevante ar putea dori să le desfășoare în comun sau în alt mod.

(18) Utilizarea eficientă a datelor permite să se îmbunătățească monitorizarea entităților obligate și nivelul de conformitate al acestora. Prin urmare, atât supravegherea directă, cât și cea indirectă de către Autoritate și autoritățile de supraveghere a tuturor entităților obligate din cadrul sistemului de supraveghere CSB/CFT ar trebui să se bazeze pe accesul rapid la datele și informațiile relevante referitoare la entitățile obligate și la acțiunile și măsurile de supraveghere luate cu privire la acestea, sub rezerva unor perioade de păstrare limitate, în conformitate cu cadrul aplicabil privind protecția datelor. În acest scop și ținând seama de caracterul confidențial și sensibil al informațiilor, Autoritatea ar trebui să creeze o bază de date centrală CSB/CFT cu informații colectate de la toate autoritățile de supraveghere și ar trebui să pună aceste informații la dispoziția oricărei autorități de supraveghere și autorități fără mandat CSB/CFT din cadrul sistemului, atunci când este necesar, în mod confidențial și pe baza necesității de a cunoaște. Datele colectate ar trebui să acopere și aspectele relevante ale procedurilor de retragere a autorizației și evaluările privind adecvarea acționarilor sau membrilor organului de conducere al entităților obligate individuale, deoarece acest lucru le-ar permite autorităților de supraveghere și autorităților fără mandat CSB/CFT să ia în considerare în mod corespunzător posibilele deficiențe ale anumitor entități și persoane care s-ar fi putut materializa în alte state membre. Baza de date ar trebui să includă, de asemenea, informații statistice privind autoritățile de supraveghere și FIU. Toate datele colectate și informațiile ar permite supervizarea eficace de către Autoritate a funcționării corespunzătoare și a eficacității sistemului de supraveghere CSB/CFT. Informațiile din baza de date ar permite Autorității să reacționeze în timp util la potențialele deficiențe și cazuri de neconformitate legate de entitățile obligate neselectate. Pentru a se asigura că baza de date conține toate informațiile relevante disponibile în cadrul sistemului de supraveghere CSB/CFT, autoritățile de supraveghere ar trebui să aibă posibilitatea de a transmite alte categorii de date în plus față de cele prevăzute în mod direct de prezentul regulament. În aceeași ordine de idei, Autoritatea, care gestionează baza de date și analizează datele transmise, ar fi totodată cea mai în măsură să identifice ce puncte sau categorii de date suplimentare ar putea fi solicitate autorităților de supraveghere pentru a spori eficacitatea bazei de date. Pentru a contribui la compilarea, stocarea și utilizarea unui set de date coerent și structurat, este necesar să se precizeze mai în detaliu formatul, procedurile, termenele și alte detalii privind domeniul de aplicare și natura datelor care urmează să fie transmise către baza de date. În acest scop, Autoritatea ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare și să le transmită Comisiei. Specificațiile prevăzute în standardele tehnice de reglementare ar stabili nivelul corespunzător de detaliu pentru anumite categorii de informații care se preconizează că vor fi transmise în ceea ce privește diferitele tipuri de activități de supraveghere sau categorii de entități obligate. Datele colectate cu privire la entitățile obligate din sectorul nefinanciar ar trebui să țină seama de principiul proporționalității și de mandatul Autorității în sectorul nefinanciar. În plus, având în vedere că Autoritatea ar introduce pentru prima dată o supraveghere la nivelul Uniunii în sectorul nefinanciar și că Directiva (UE) 2024/1640 necesită ajustări ale cadrului instituțional național de supraveghere care trebuie transpus, este necesar să se prevadă o perioadă suficientă pentru a pregăti integrarea în baza de date a informațiilor furnizate de autoritățile de supraveghere din sectorul nefinanciar. Concret, datele din sectorul nefinanciar ar trebui să fie transmise către baza de date în termen de patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, adică la un an după data-limită de transpunere a Directivei (UE) 2024/1640. Cu toate acestea, autoritățile de supraveghere din sectorul nefinanciar ar trebui să poată transmite datele respective în mod voluntar înainte de data respectivă. Datele cu caracter personal prelucrate în contextul bazei de date ar trebui să fie păstrate pentru o perioadă maximă de 10 ani de la data colectării lor de către Autoritate. Această durată de păstrare este strict necesară și proporțională în scopul activităților de supraveghere desfășurate de Autoritate și de autoritățile de supraveghere. Durata perioadei de păstrare a datelor garantează și faptul că Autoritatea și autoritățile de supraveghere păstrează accesul la informațiile necesare privind evaluarea riscurilor, activitățile comerciale, controalele entităților obligate individuale și încălcările comise de acestea pentru a-și îndeplini sarcinile, ceea ce presupune ca ele să aibă acces la informațiile legate de cazuri pe o perioadă mai lungă de timp. O astfel de durată de păstrare este în special necesară, deoarece autoritățile de supraveghere ar trebui să ia în considerare, printre alți factori, gravitatea, durata și caracterul repetitiv al încălcării pentru a stabili nivelul sancțiunilor sau al măsurilor care urmează să fie aplicate, ceea ce conduce la necesitatea de a analiza informațiile legate de cazuri pe o perioadă de referință mai lungă. În mod similar, o astfel de durată de păstrare a datelor este necesară și în ceea ce privește informațiile care rezultă din evaluările îndeplinirii criteriilor privind adecvarea acționarilor sau ale membrilor organului de conducere, pentru a se asigura că autoritățile de supraveghere dispun de suficiente informații pentru a evalua dacă au o bună reputație, dacă acționează cu onestitate și integritate și dacă dețin cunoștințele și expertiza necesare pentru a-și îndeplini funcțiile, precum și pentru a asigura monitorizarea continuă a condițiilor respective, astfel cum se prevede în Directiva (UE) 2024/1640. Datele cu caracter personal ar trebui să fie șterse dacă păstrarea lor nu mai este necesară. Având în vedere scopul bazei de date și utilizarea informațiilor conținute în aceasta de către diferiții participanți la sistemul de supraveghere CSB/CFT, aceasta nu ar trebui să conțină date care fac obiectul secretului profesional.

(19) Pentru a asigura o protecție mai eficace și mai puțin fragmentată a cadrului financiar al Uniunii, un număr limitat de entități obligate cu cel mai ridicat grad de risc ar trebui să fie supravegheate direct de către Autoritate. Întrucât riscurile de SB/FT nu sunt proporționale cu dimensiunea entităților supravegheate, ar trebui aplicate alte criterii pentru a identifica entitățile cu cel mai ridicat grad de risc. În special, ar trebui luate în considerare două categorii: instituții de credit și financiare transfrontaliere cu grad ridicat de risc și instituții care desfășoară activități într-un număr semnificativ de state membre, selectate periodic; și, în cazuri excepționale, orice entitate ale cărei încălcări semnificative ale cerințelor aplicabile nu sunt abordate în mod suficient sau în timp util de supraveghetorul național. În astfel de cazuri excepționale, Autoritatea sau supraveghetorii financiari ar trebui să poată solicita un transfer de supraveghere de la nivel național la nivelul Uniunii, justificând în mod corespunzător această solicitare. Dacă astfel de cereri de transfer sunt prezentate de Autoritate, ele ar trebui să fie examinate de Comisie și fie aprobate, fie respinse printr-o decizie oficială, ținând seama de justificarea prezentată. Dacă astfel de cereri de transfer sunt transmise Autorității de către supraveghetorii financiari și implică delegarea voluntară de sarcini și competențe, Autoritatea ar trebui să decidă în ce măsură transferul este necesar și să își asume supravegherea directă a entității obligate sau a grupului obligat în cauză dacă constată că interesele Uniunii și integritatea sistemului CSB/CFT impun acest lucru. Toate entitățile în privința cărora Autoritatea ar exercita competențe de supraveghere directă se încadrează în categoria „entităților obligate selectate”.

(20) Prima categorie de instituții de credit și instituții financiare, sau grupuri de instituții de credit și instituții financiare, ar trebui evaluată o dată la trei ani, pe baza unei combinații de criterii obiective legate de prezența și activitatea lor transfrontalieră și de criterii legate de profilul lor de risc de SB/FT. Numai instituțiile de credit sau instituțiile financiare sau grupurile de instituții de credit sau instituții financiare care sunt prezente într-un număr semnificativ de state membre, indiferent dacă își desfășoară activitatea prin intermediul unor sedii sau al libertății de a presta servicii în statele membre, și pentru care supravegherea la nivelul Uniunii ar fi, prin urmare, mai adecvată, ar trebui să fie incluse în procesul de selecție.

(21) Evaluarea periodică a profilului de risc al instituțiilor de credit și al instituțiilor financiare în scopul selecției pentru supravegherea directă ar trebui să se bazeze pe datele care urmează să fie furnizate de supraveghetorii financiari sau, în cazul entităților obligate deja selectate, de către Autoritate. În plus, Autoritatea ar trebui să asigure aplicarea armonizată a metodologiei de către supraveghetorii financiari și să coordoneze evaluarea profilului de risc al entităților la nivelul întregului grup. Rolurile Autorității și supraveghetorilor financiari în procesul de evaluare ar trebui să fie precizate într-un standard tehnic de punere în aplicare. Autoritatea ar trebui să asigure alinierea, după caz, între metodologia de evaluare a profilului de risc în scopul selecției prevăzute în prezentul regulament și metodologia de armonizare a evaluării profilurilor de risc inerent și rezidual ale entităților obligate la nivel național, care urmează să fie elaborată în cadrul standardelor tehnice de reglementare adoptate în conformitate cu articolul 40 alineatul (2) din Directiva (UE) 2024/1640.

(22) Având în vedere marea diversitate a abordărilor adoptate de autoritățile naționale pentru a evalua profilul de risc rezidual al entităților obligate, procesul de elaborare a reglementărilor legate de o metodologie armonizată îmbunătățită și detaliată care să permită evaluarea riscului rezidual cu rezultate comparabile evoluează și ar trebui să înceapă cât mai curând posibil, pe baza activității desfășurate de ABE. Prin urmare, metodologia de clasificare a riscului rezidual care urmează să fie adoptată pentru prima identificare a entităților obligate selectate ar trebui să fie simplificată și ar trebui să armonizeze diferitele abordări aplicate la nivel național. Autoritatea ar trebui să își revizuiască metodologia o dată la trei ani, ținând seama de evoluția cunoștințelor în domeniu.

(23) Criteriul de selecție final ar trebui să garanteze condiții de concurență echitabile între entitățile obligate supravegheate direct și, în acest scop, Autoritatea sau autoritățile de supraveghere nu ar trebui să dispună de putere de apreciere în ceea ce privește decizia referitoare la lista entităților obligate care trebuie să facă obiectul supravegherii directe. Prin urmare, în cazul în care o anumită entitate obligată evaluată desfășoară activități transfrontaliere și se încadrează în categoria cu grad ridicat de risc în conformitate cu metodologia armonizată, entitatea respectivă ar trebui să fie considerată o entitate obligată selectată.

(24) Pentru a oferi transparență și claritate instituțiilor relevante, Autoritatea ar trebui să publice o listă a entităților obligate selectate în termen de șase luni de la începerea unei perioade de selecție, după ce a verificat că informațiile furnizate de supraveghetorii financiari corespund criteriilor privind activitățile transfrontaliere și metodologiei referitoare la profilul de risc. Prin urmare, este important ca, la începutul fiecărei perioade de selecție, supraveghetorii financiari relevanți și, dacă este necesar, entitățile obligate înseși să furnizeze Autorității informații statistice actualizate pentru a stabili lista instituțiilor financiare eligibile pentru evaluare în conformitate cu criteriile de includere în evaluare legate de operațiunile transfrontaliere ale acestora. În acest context, supraveghetorii financiari ar trebui să informeze Autoritatea cu privire la profilul de risc în care se încadrează o instituție financiară în jurisdicțiile lor, în conformitate cu metodologia prevăzută în standardele tehnice de reglementare. Autoritatea ar trebui să înceapă apoi supravegherea directă a entităților obligate selectate la șase luni de la publicarea listei. Acest interval de timp este necesar pentru a pregăti în mod corespunzător transferul atribuțiilor de supraveghere de la nivel național la nivelul Uniunii, inclusiv formarea unei echipe comune de supraveghere, precum și adoptarea oricăror acorduri de lucru relevante cu supraveghetorii financiari relevanți.

(25) Pentru a asigura securitatea juridică și condiții de concurență echitabile între entitățile obligate selectate, orice entitate obligată selectată ar trebui să rămână sub supravegherea directă a Autorității timp de cel puțin trei ani, chiar dacă, din momentul selectării și în cursul celor trei ani, entitatea obligată selectată nu mai îndeplinește niciunul dintre criteriile privind activitatea transfrontalieră sau riscul din cauza, de exemplu, a unei posibile încetări, consolidări, extinderi sau realocări a activităților efectuate prin intermediul unor sedii sau în temeiul libertății de a presta servicii. Autoritatea ar trebui, de asemenea, să se asigure că entităților obligate selectate și autorităților lor de supraveghere li se alocă suficient timp pentru pregătirea transferului supravegherii de la nivel național la nivelul Uniunii. Prin urmare, fiecare selecție ulterioară ar trebui să înceapă cu 12 luni înainte de expirarea perioadei de trei ani de supraveghere a entităților obligate selectate anterior.

(26) Autoritatea ar trebui să supravegheze entitățile obligate din sectorul financiar care au un profil de risc ridicat, dacă aceste entități își desfășoară activitatea în cel puțin șase state membre, fie prin intermediul unor sedii, fie în temeiul libertății de a presta servicii în cadrul Uniunii. În aceste cazuri, supravegherea la nivelul Uniunii de către Autoritate ar aduce o valoare adăugată semnificativă în comparație cu supravegherea fragmentată între statul membru de origine și statul membru gazdă, eliminând necesitatea ca autoritățile naționale de supraveghere din statul membru de origine și din statul membru gazdă să coordoneze și să alinieze măsurile luate în ceea ce privește diferitele părți ale aceluiași grup. Pentru a asigura supravegherea omogenă a grupurilor și o analiză mai detaliată a riscului entităților transfrontaliere evaluate, evaluarea riscului de spălare de bani sau de finanțare a terorismului al entităților obligate care fac parte dintr-un grup ar trebui efectuată întotdeauna la nivelul grupului, astfel încât să fie luat în considerare un punctaj de risc unic la nivel de grup în scopul selecției. În acest caz, întregul grup ar trebui să fie considerat ca fiind entitatea obligată selectată. Deși numărul exact al entităților care ar putea îndeplini criteriile pentru supravegherea directă, legate de risc și de activitățile transfrontaliere, variază și depinde de modelul lor de afaceri și de profilul lor de risc în privința spălării banilor de la momentul evaluării, este necesar să se asigure o repartizare optimă, progresivă și dinamică a competențelor între autoritățile din partea Uniunii și autoritățile naționale în prima etapă a existenței Autorității. Pentru a asigura supravegherea la nivelul Uniunii a unui număr suficient și a unei game adecvate de tipuri de grupuri și entități cu risc ridicat, Autoritatea ar trebui să dispună de resurse suficiente pentru a supraveghea simultan până la 40 de grupuri și entități, cel puțin în timpul primului proces de selecție. Dacă, pe baza profilului lor de risc ridicat, s-ar califica pentru supraveghere directă mai mult de 40 de entități, Autoritatea ar trebui să selecteze dintre ele pe acele 40 de entități care își desfășoară activitatea fie prin intermediul unor sedii, fie în temeiul libertății de a presta servicii, în cel mai mare număr de state membre. Dacă acest criteriu nu este suficient pentru a selecta 40 de entități, în special atunci când mai multe entități obligate își desfășoară activitatea în același număr de state membre – de exemplu, entitățile cu numărul 39, 40 și 41 își desfășoară, toate, activitatea în același număr de state membre –, Autoritatea ar trebui să fie în măsură să facă o diferențiere între acestea și să le selecteze pe cele cu cel mai mare volum al tranzacțiilor cu țări terțe în raport cu volumul total al tranzacțiilor lor. În procesele de selecție ulterioare și pe baza experienței în materie de supraveghere dobândite în timpul primului proces de selecție, ar fi benefic ca numărul de entități aflate sub supravegherea Autorității să crească, de asemenea, ca aceasta să asigure acoperirea completă a pieței interne pe care o supraveghează. În acest scop, dacă peste 40 de entități s-ar califica pentru supraveghere directă pe baza profilului lor de risc ridicat, Autoritatea ar trebui să fie în măsură, în consultare cu autoritățile de supraveghere, să convină să supravegheze un număr specific diferit de entități sau grupuri mai mare de 40. Atunci când decide cu privire la acest număr specific, Autoritatea ar trebui să țină seama de resursele proprii în ceea ce privește capacitatea sa de a aloca sau de a angaja suplimentar numărul necesar de membri ai personalului de supraveghere și de sprijin și ar trebui să se asigure că majorarea resurselor financiare și umane este fezabilă. În același timp, acoperirea completă a pieței interne ar putea fi asigurată prin supravegherea a cel puțin unei entități pentru fiecare stat membru. În statele membre în care nu sunt identificate entități în urma procesului de selecție obișnuit, ar trebui să se aplice metodologia de risc concepută pentru procesul de selecție, inclusiv criteriile de alegere între mai multe entități cu un profil de risc ridicat, pentru a selecta o entitate.

(27) Actorii relevanți implicați în aplicarea cadrului CSB/CFT ar trebui să coopereze între ei în conformitate cu obligația de cooperare loială consacrată în tratate. Pentru a se asigura că sistemul de supraveghere CSB/CFT compus din Autoritate și autoritățile de supraveghere funcționează ca un mecanism integrat și că riscurile specifice fiecărei jurisdicții și expertiza locală în materie de supraveghere sunt luate în considerare în mod corespunzător și că expertiza respectivă este bine utilizată, supravegherea directă a entităților obligate selectate ar trebui să se efectueze prin intermediul unor echipe comune de supraveghere și, după caz, al unor echipe specializate de verificare la fața locului. Aceste echipe ar trebui să fie conduse de un membru al personalului Autorității, care coordonează toate activitățile de supraveghere ale echipei (denumit în continuare „coordonatorul ECS”). Coordonatorul ECS și alți membri ai personalului Autorității repartizați în echipa comună de supraveghere ar trebui să își desfășoare activitatea la sediul Autorității, dar ar trebui să fie în măsură să își îndeplinească sarcinile de zi cu zi și activitățile de supraveghere în orice stat membru în care își desfășoară activitățile entitatea obligată selectată. În acest scop, supraveghetorii financiari ar trebui să contribuie la stabilirea unor modalități de lucru armonioase și flexibile pentru toți membrii echipei comune de supraveghere. Autoritatea ar trebui să fie responsabilă de constituirea și componența echipei comune de supraveghere, iar supraveghetorii locali implicați în supravegherea entității ar trebui să se asigure că un număr suficient de membri ai personalului lor sunt numiți în echipă, ținând seama de profilul de risc al entității obligate selectate din jurisdicția lor, precum și de volumul total de activitate al acesteia. Fiecare supraveghetor implicat în supravegherea unui grup ar trebui să numească un membru în echipa comună de supraveghere. Totuși, în cazurile în care riscul activităților entității obligate este scăzut într-un anumit stat membru, supraveghetorul financiar din statul membru respectiv ar trebui să poată alege, de comun acord cu coordonatorul ECS, să nu numească un membru în echipa comună de supraveghere. Dacă nu este numit niciun membru în echipa comună de supraveghere, supraveghetorul financiar relevant ar trebui să dispună totuși de un punct de contact pentru orice probleme și responsabilități ale echipei comune de supraveghere.

(28) Pentru a se asigura că Autoritatea își poate îndeplini obligațiile de supraveghere în mod eficient în ceea ce privește entitățile obligate selectate, Autoritatea ar trebui să poată obține orice documente și informații interne necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale și, în acest scop, ar trebui să aibă competențe generale de investigare conferite tuturor autorităților de supraveghere în temeiul dreptului administrativ intern. În acest scop, Autoritatea ar trebui să poată adresa cereri de informații entității obligate selectate, persoanelor fizice angajate de aceasta, persoanelor juridice deținute de entitatea respectivă, precum și părților contractate, cum ar fi: entitatea obligată însăși sau orice persoană juridică din cadrul entității obligate; angajații entității obligate și persoanele care ocupă posturi similare, inclusiv agenți și distribuitori; contractanții externi; și terții cărora o entitate obligată selectată le-a externalizat activitățile sale.

(29) Autoritatea ar trebui să aibă competența de a solicita luarea de măsuri, în cadrul unei entități, pentru a spori gradul de respectare de către entitățile obligate a cadrului CSB/CFT, inclusiv consolidarea procedurilor interne și modificarea structurii de guvernanță, mergând până la îndepărtarea membrilor din organul de conducere, fără a aduce atingere competențelor altor autorități de supraveghere relevante ale aceleiași entități obligate selectate. În urma constatărilor privind neconformitatea sau conformitatea parțială a entității obligate selectate în ceea ce privește cerințele aplicabile, Autoritatea ar trebui să poată impune măsuri sau proceduri specifice pentru anumiți clienți sau categorii de clienți care prezintă riscuri ridicate de SB/FT. Inspecțiile la fața locului ar trebui să fie o caracteristică obișnuită a acestei supravegheri și ar putea fi efectuate de echipe specializate. În cazul în care un anumit tip de inspecție la fața locului, de exemplu în ceea ce privește o persoană fizică al cărei sediu comercial este în același timp reședința sa privată, necesită o autorizație din partea autorității judiciare naționale, Autoritatea ar trebui să solicite o astfel de autorizație.

(30) Autoritatea ar trebui să aibă o gamă completă de competențe de supraveghere în ceea ce privește entitățile supravegheate direct pentru a asigura conformitatea cu cerințele aplicabile. Aceste competențe ar trebui să se aplice în cazurile în care entitatea obligată selectată nu îndeplinește cerințele, în cazurile în care este probabil ca anumite cerințe să nu fie îndeplinite, precum și în cazurile în care procedurile și controalele interne nu sunt adecvate pentru a asigura o bună gestionare a riscurilor de SB/FT ale entității obligate selectate. Exercitarea competențelor respective ar putea fi realizată prin intermediul unor decizii obligatorii adresate unor entități obligate individuale selectate.

(31) Pe lângă competențele de supraveghere care îi permit să aplice măsuri administrative și pentru a asigura conformitatea, în orice cazuri de încălcări ale cerințelor direct aplicabile, Autoritatea ar trebui să poată impune sancțiuni pecuniare entităților obligate selectate. În cazul încălcărilor grave, repetate sau sistematice, Autoritatea ar trebui să aplice întotdeauna sancțiuni pecuniare. Aceste sancțiuni ar trebui să fie proporționale și disuasive, ar trebui să aibă atât un efect punitiv, cât și unul de descurajare și ar trebui să respecte principiul ne bis in idem. Cuantumurile maxime ale sancțiunilor pecuniare ar trebui să fie în concordanță cu cele stabilite în Directiva (UE) 2024/1640 și să fie puse la dispoziția tuturor autorităților de supraveghere din întreaga Uniune. Cuantumurile de bază ale acestor sancțiuni ar trebui să fie stabilite în limitele stabilite de cadrul CSB/CFT, ținând seama de natura cerințelor care au fost încălcate. Pentru ca Autoritatea să ia în considerare în mod adecvat circumstanțele agravante sau atenuante, ar trebui să existe posibilitatea de ajustare a cuantumului de bază relevant. Pentru o încetare rapidă a practicilor comerciale dăunătoare, Comitetul executiv al Autorității ar trebui să fie împuternicit să impună penalități cu titlu cominatoriu pentru a obliga persoana fizică sau juridică relevantă să înceteze comportamentul respectiv. Pentru a spori gradul de conștientizare a tuturor entităților obligate, încurajându-le să adopte practici comerciale în conformitate cu cadrul CSB/CFT, sancțiunile pecuniare și penalitățile cu titlu cominatoriu ar trebui să fie publicate. Regimul de publicare a informațiilor aplicabil măsurilor administrative, precum și sancțiunile pecuniare și penalitățile cu titlu cominatoriu impuse de Autoritate și detaliate în prezentul regulament ar trebui să fie aliniate îndeaproape la cele de la nivel național, astfel cum se prevede în Directiva (UE) 2024/1640. Curtea de Justiție ar trebui să aibă competența de a controla legalitatea deciziilor adoptate de Autoritate, Consiliu și Comisie, în conformitate cu articolul 263 din TFUE, precum și de a determina răspunderea lor extracontractuală.

(32) Este important ca autoritățile responsabile cu supervizarea punerii în aplicare a sancțiunilor financiare specifice la nivel național să fie informate în timp util cu privire la orice încălcare a acestei obligații de către entitățile obligate selectate. În acest scop, Autoritatea ar trebui să poată comunica aceste informații supraveghetorului financiar din statul membru în cauză și să îl poată însărcina să transmită aceste informații autorității naționale responsabile cu supervizarea punerii în aplicare a sancțiunilor respective.

(33) În cazul entităților obligate neselectate, supravegherea în materie de CSB/CFT trebuie să rămână în primul rând la nivel național, autoritățile naționale competente păstrând pe deplin responsabilitatea și răspunderea pentru supravegherea directă. Autorității ar trebui să i se acorde competențe adecvate de supraveghere indirectă pentru a se asigura că acțiunile de supraveghere de la nivel național sunt coerente și de înaltă calitate în întreaga Uniune. Prin urmare, Autoritatea ar trebui să efectueze evaluări ale stadiului convergenței în materie de supraveghere și să publice rapoarte conținând constatările sale. Autoritatea ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri subsecvente sub formă de orientări și recomandări, inclusiv recomandări individuale adresate supraveghetorilor financiari în urma evaluării, în vederea asigurării unor practici de supraveghere armonizate și la nivel înalt în întreaga Uniune. Recomandările individuale ar putea conține sugestii de măsuri subsecvente specifice, iar supraveghetorul financiar ar trebui să depună toate eforturile pentru a se conforma măsurilor respective. Dacă un supraveghetor financiar nu pune în aplicare măsurile subsecvente, Autoritatea ar trebui să facă demersurile adecvate și necesare în conformitate cu prezentul regulament.

(34) Autoritatea ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să soluționeze dezacordurile dintre supraveghetorii financiari cu privire la măsurile care trebuie să fie luate în legătură cu o entitate obligată neselectată din sectorul financiar. Pentru a asigura o cooperare constructivă, Autoritatea ar trebui, mai întâi, să încerce să soluționeze dezacordul printr-o fază de conciliere care să se desfășoare într-un termen stabilit. Dacă faza de conciliere nu dă rezultatele dorite, Autoritatea ar trebui să poată adopta o decizie prin care să le impună respectivelor autorități de supraveghere să ia măsuri specifice sau să se abțină de la anumite măsuri pentru a soluționa chestiunea și a asigura conformitatea cu dreptul Uniunii.

(35) Pentru a garanta buna funcționare și eficacitatea sistemului de supraveghere CSB/CFT, Autoritatea ar trebui să fie în măsură să identifice și să acționeze în cazurile de deficiențe sistematice ale supravegherii cauzate de încălcări ale dreptului Uniunii care rezultă din neaplicarea sau aplicarea necorespunzătoare a dispozițiilor de drept intern care transpun directivele Uniunii. În acest scop și fără a aduce atingere competențelor Comisiei de a iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul TFUE, Autoritatea ar trebui să poată investiga astfel de eventuale încălcări. Dacă Autoritatea a constatat o încălcare, după ce a informat supraveghetorul în cauză și, după caz, a oferit altor supraveghetori financiari posibilitatea de a furniza informații cu privire la această chestiune, Autoritatea ar trebui să fie în măsură, dacă consideră necesar, să emită o recomandare adresată supraveghetorului în cauză, în care să prezinte măsurile care trebuie luate pentru a remedia încălcarea. Dacă deficiențele identificate nu au fost remediate, Comisia ar trebui, de asemenea, să poată emite un aviz prin care să solicite autorității de supraveghere să respecte recomandarea emisă de Autoritate.

(36) Anumite entități obligate din sectorul financiar care nu îndeplinesc cerințele procesului de selecție periodic ar putea avea totuși un profil de risc inerent sau rezidual ridicat în materie de SB/FT sau ar putea prelua, modifica sau extinde activități care implică un grad de risc ridicat, care nu este atenuat cu un nivel proporțional de controale interne, conducând astfel la încălcări grave, repetate sau sistematice ale cerințelor în materie de CSB/CFT. În cazul în care există indicii privind posibile încălcări grave, repetate sau sistematice ale cerințelor aplicabile în materie de CSB/CFT, acestea ar putea fi un semn de neglijență gravă din partea entității obligate. Autoritatea de supraveghere ar trebui să fie în măsură să reacționeze în mod adecvat la orice posibile încălcări și să împiedice ca riscurile să se materializeze și să conducă la o neglijență gravă în aplicarea cerințelor în materie de CSB/CFT. Cu toate acestea, în anumite cazuri, este posibil ca un răspuns la nivel național să nu fie suficient sau oportun, în special atunci când există indicii că au avut deja loc încălcări grave, repetate sau sistematice la nivelul entității. În aceste cazuri, Autoritatea ar trebui să solicite supraveghetorului local să ia măsuri specifice pentru a remedia situația, inclusiv să impună sancțiuni financiare sau alte măsuri coercitive. Pentru a preveni materializarea riscurilor de SB/FT, termenul pentru luarea de măsuri la nivel național ar trebui să fie suficient de scurt.

(37) Autoritatea ar trebui să fie informată atunci când situația unei entități obligate neselectate în ceea ce privește respectarea de către aceasta a cerințelor aplicabile și expunerea sa la riscurile de SB/FT se deteriorează rapid și semnificativ, în special în cazul în care o astfel de deteriorare ar putea aduce prejudicii semnificative reputației mai multor state membre sau a Uniunii, în ansamblul său.

(38) Autoritatea ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita din proprie inițiativă un transfer de atribuții și competențe de supraveghere referitoare la o anumită entitate obligată, în cazul lipsei de acțiune, al nerespectării sau al incapacității de a respecta instrucțiunile sale în termenul prevăzut. Întrucât transferul de atribuții și competențe legat de o entitate obligată fără o solicitare expresă a supraveghetorului financiar adresată Autorității ar necesita o decizie discreționară din partea Autorității, Autoritatea ar trebui să transmită Comisiei o cerere specifică în acest sens. Pentru ca Comisia să poată lua o decizie coerentă cu cadrul atribuțiilor alocate Autorității în cadrul CSB/CFT, cererea Autorității ar trebui să includă o justificare adecvată și să precizeze durata exactă a realocării atribuțiilor și competențelor către Autoritate. Intervalul de timp pentru realocarea competențelor ar trebui să corespundă perioadei necesare Autorității pentru a gestiona riscurile la nivel de entitate și nu ar trebui să depășească trei ani. Autoritatea ar trebui să poată solicita o prelungire a respectivului interval de timp în cazul în care încălcările identificate nu au fost remediate pe deplin. Prelungirea respectivă ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar pentru a remedia încălcările respective și nu ar trebui să depășească trei ani. Comisia ar trebui să adopte rapid și, în orice caz, fără întârzieri nejustificate, decizia privind transferarea către Autoritate a competențelor și atribuțiilor de supraveghere a entității. Decizia respectivă ar trebui să fie comunicată Parlamentului European și Consiliului.

(39) Pentru a îmbunătăți practicile de supraveghere din sectorul nefinanciar, Autoritatea ar trebui să efectueze evaluări inter pares ale supraveghetorilor nefinanciari, care ar trebui să includă și evaluări inter pares ale autorităților publice care supervizează organismele de autoreglementare. În acest scop, Autoritatea ar trebui să elaboreze cadrul metodologic pentru astfel de evaluări, inclusiv norme pentru a evita conflictele de interese în efectuarea evaluărilor inter pares și în elaborarea constatărilor și în ceea ce privește luarea în considerare a evaluărilor de către organizațiile internaționale și organismele interguvernamentale competente în domeniul prevenirii SB/FT, atunci când decide cu privire la planificarea evaluărilor inter pares și la conținutul acestora. Pentru a stimula convergența practicilor de supraveghere, Autoritatea ar trebui să publice rapoarte conținând constatările respectivelor evaluări inter pares, inclusiv deficiențele și bunele practici identificate. Rapoartele respective ar putea fi însoțite de orientări sau recomandări adresate autorităților publice relevante, inclusiv autorităților publice care supervizează organismele de autoreglementare. Organismele de autoreglementare ar trebui să poată participa la evaluări inter pares în situațiile în care și-au exprimat interesul în acest sens.

(40) Pentru a spori eficiența punerii în aplicare a măsurilor în materie de CSB/CFT și în sectorul nefinanciar, Autoritatea ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să investigheze posibilele încălcări ale dreptului Uniunii sau aplicarea incorectă a acestuia de către supraveghetorii din sectorul respectiv și de către autoritățile publice care supervizează organismele de autoreglementare. Dacă Autoritatea stabilește că există o încălcare, ea ar trebui să poată emite o recomandare adresată supraveghetorului nefinanciar sau autorității de supraveghere în cauză, specificând măsurile care trebuie luate pentru a o remedia. Dacă nu s-a luat nicio măsură adecvată ca răspuns la recomandarea respectivă, Autoritatea ar trebui, de asemenea, să poată adresa un avertisment contrapărților relevante ale autorității de supraveghere sau ale supraveghetorului nefinanciar. Competențele Autorității de a emite astfel de recomandări și avertismente nu aduc atingere competențelor Comisiei de a iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre dacă constată o situație de nepunere în aplicare sau de punere în aplicare defectuoasă a dreptului Uniunii, în conformitate cu competențele care îi sunt conferite în temeiul tratatelor.

(41) Autoritatea ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să soluționeze dezacordurile dintre supraveghetorii nefinanciari cu privire la măsurile care trebuie luate în legătură cu o entitate obligată din sectorul nefinanciar. Pentru a asigura o cooperare constructivă, Autoritatea ar trebui să încerce să soluționeze dezacordurile printr-o fază de conciliere care să se desfășoare într-un stabilit. La sfârșitul fazei de conciliere, Autoritatea ar trebui să emită un aviz cu privire la modul de soluționare a dezacordului.

(42) Având în vedere caracterul transfrontalier al SB/FT, cooperarea eficace și eficientă, schimbul de informații și acțiunile coordonate între FIU sunt de o importanță crucială. Pentru a îmbunătăți această coordonare și cooperare, Autorității ar trebui să i se încredințeze sarcini și competențe care să îi permită acesteia să constituie, împreună cu FIU, un mecanism de sprijin și coordonare pentru FIU. În acest scop, Autoritatea ar trebui să dispună de suficiente resurse umane, financiare și informatice, care ar trebui, dacă este necesar, să fie separate din punct de vedere organizațional de personalul care îndeplinește sarcinile legate de activitățile de supraveghere ale Autorității. Succesul mecanismului de sprijin și coordonare pentru FIU depinde de cooperarea cu bună credință a Autorității și a FIU și de schimbul tuturor informațiilor relevante necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin. În caz de dezacord între FIU în ceea ce privește cooperarea și schimbul de informații, Autoritatea ar trebui să fie informată în consecință și ar trebui să poată acționa ca mediator între FIU relevante.

(43) Pentru a analiza activitățile suspecte care afectează mai multe jurisdicții, FIU care au primit rapoarte conexe ar trebui să fie în măsură să efectueze în mod eficient analize comune ale cazurilor de interes comun. În acest scop, Autoritatea ar trebui să fie în măsură să propună, să inițieze, să coordoneze și să sprijine, prin toate mijloacele adecvate, analizele comune ale tranzacțiilor sau activităților suspecte transfrontaliere. Ar trebui declanșată o analiză comună în cazul în care este necesară o analiză în temeiul dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii și în conformitate cu metodele și criteriile de selecție și prioritizare a cazurilor relevante pentru efectuarea analizelor comune elaborate de Autoritate. FIU ar trebui să depună toate eforturile pentru a accepta invitația Autorității de a participa la o analiză comună. O FIU care refuză să participe la o analiză comună ar trebui să explice Autorității motivele refuzului său. După caz, aceste motive ar trebui furnizate FIU care a identificat necesitatea de a efectua analiza comună. Cu acordul expres al FIU care participă la analiza comună, personalul Autorității care sprijină efectuarea de analize comune ar trebui să poată avea acces la toate datele și informațiile necesare, inclusiv la cele care țin de obiectul cazului analizat.

(44) Autoritatea ar trebui să poată solicita FIU să inițieze o analiză comună în circumstanțe specifice, inclusiv în cazul în care informațiile au fost aduse în atenția Autorității de către avertizori sau jurnaliști de investigație sau în cazul în care analiza comună a cazurilor complexe și transfrontaliere ar aduce valoare adăugată. FIU cărora li s-a solicitat să participe la o analiză comună ar trebui să răspundă fără întârziere Autorității, indicând dacă doresc să participe la analiza comună și, dacă nu doresc acest lucru, motivându-și decizia.

(45) Identificarea, într-un stadiu incipient, a legăturilor cu informațiile deținute de alte organe, oficii și agenții ale Uniunii și de părți terțe relevante este esențială pentru a se asigura că sunt selectate cele mai relevante cazuri transfrontaliere, inclusiv cele care necesită o analiză operațională aprofundată. În acest sens și sub rezerva consimțământului tuturor FIU care și-au exprimat disponibilitatea de a participa la o analiză comună, personalul Autorității ar trebui să fie autorizat să coreleze, pe baza unui rezultat pozitiv/negativ, datele FIU respective cu informațiile puse la dispoziție de alte FIU și organe, oficii și agenții ale Uniunii, inclusiv Europol. Autoritatea ar trebui să se asigure că cele mai avansate tehnologii de ultimă generație disponibile, inclusiv tehnologiile de protecție a vieții private, sunt utilizate în scopul corelării încrucișate a informațiilor pe baza unui rezultat pozitiv/negativ. Funcționalitatea Match a sistemului FIU.net este un exemplu de soluție care permite unei FIU să stabilească în timp real dacă o persoană ale cărei date sunt pseudonimizate este deja cunoscută de FIU dintr-o altă țară sau de un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii, ceea ce evită prelucrarea inutilă a datelor cu caracter personal. În cazul unui rezultat pozitiv, Autoritatea ar trebui să comunice informațiile care au generat un rezultat pozitiv FIU implicate în analiza comună. În aceste circumstanțe, Autoritatea ar trebui, de asemenea, să partajeze informațiile care au generat rezultatul pozitiv cu organele, oficiile și agențiile Uniunii, sub rezerva acordului prealabil al FIU care furnizează informațiile.

(46) Pentru a se asigura că procesul de stabilire a unei analize comune este rapid și eficient, Autoritatea ar trebui să fie responsabilă pentru constituirea și componența echipei comune de analiză și pentru coordonarea acesteia.

(47) Cooperarea operațională eficace în cazurile transfrontaliere între Autoritate și alte organe, oficii și agenții relevante ale Uniunii este de o importanță crucială. Pentru a se asigura că, atunci când este relevant, rezultatele analizelor comune ale cazurilor transfrontaliere sunt urmate de acțiuni efective, Autoritatea ar trebui să raporteze rezultatele analizelor comune Parchetului European (EPPO) sau să le transmită Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) dacă rezultatele unei analize comune indică faptul că este posibil să fi fost comisă o infracțiune cu privire la care EPPO sau OLAF și-ar putea exercita competențele. În plus, sub rezerva acordului tuturor FIU care participă la o analiză comună, Autoritatea ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să transmită rezultatele respectivei analize comune către Europol și Eurojust dacă rezultatele analizei comune indică faptul că este posibil să fi fost comisă o infracțiune cu privire la care Europol și Eurojust și-ar putea exercita competențele. Autoritatea ar trebui să poată face schimb de informații strategice, cum ar fi tipologii și indicatori de risc, cu EPPO, OLAF, Europol și Eurojust.

(48) În temeiul articolului 24 din Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului (8), Autoritatea trebuie să raporteze EPPO, fără întârziere nejustificată, orice comportament infracțional în privința căruia acesta ar putea să își exercite competența în conformitate cu articolul 22 și cu articolul 25 alineatele (2) și (3) din regulamentul menționat. În temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (9), Autoritatea trebuie să transmită OLAF, fără întârziere, orice informații legate de posibile acte de fraudă, de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu dispozițiile aplicabile ale instrumentelor juridice care le reglementează, EPPO și OLAF ar trebui să informeze Autoritatea despre măsurile luate în legătură cu informațiile furnizate și orice rezultate relevante.

(49) Pentru a îmbunătăți eficacitatea analizelor comune, Autoritatea ar trebui să poată elabora metode și proceduri pentru desfășurarea analizelor comune. Pe baza feedbackului furnizat de FIU implicate în analizele comune, Autoritatea ar trebui să fie în măsură să examineze desfășurarea lor, pentru a identifica lecțiile învățate. Astfel de examinări ar trebui să permită Autorității să emită rapoarte de monitorizare și concluzii care să fie comunicate tuturor FIU, fără a divulga informații confidențiale sau cu acces limitat, cu scopul de a perfecționa și a îmbunătăți în continuare metodele și procedurile de efectuare a analizelor comune și, în cele din urmă, de a îmbunătăți și a promova analizele în sine.

(50) Pentru a facilita și a îmbunătăți cooperarea între FIU și Autoritate, inclusiv în scopul efectuării de analize comune, FIU ar trebui să delege Autorității unul sau mai mulți membri ai personalului din cadrul fiecărei FIU (denumiți în continuare „delegați ai FIU naționale”). Delegații FIU naționale ar trebui să sprijine personalul Autorității în îndeplinirea tuturor sarcinilor legate de FIU, inclusiv efectuarea de analize comune și pregătirea evaluărilor amenințărilor și a analizelor strategice ale amenințărilor, riscurilor și metodelor în materie de SB/FT. Deși rămân sub autoritatea FIU delegatare, delegații FIU ar trebui să fie independenți și autonomi din punct de vedere operațional atunci când își îndeplinesc sarcinile și îndatoririle în temeiul prezentului regulament. Aceștia nu ar trebui să solicite și nici să primească instrucțiuni din partea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii sau din partea guvernelor ori a altor organisme publice sau private. Sarcinile și îndatoririle lor nu ar trebui să aducă atingere normelor de securitate și confidențialitate ale FIU.

(51) Pe lângă analizele comune, Autoritatea ar trebui să încurajeze și să faciliteze diferite forme de asistență reciprocă între FIU, inclusiv cursuri și schimburile de personal, pentru a îmbunătăți consolidarea capacităților și a permite schimbul de cunoștințe și de bune practici între FIU. Rolul Autorității în sprijinirea FIU în activitățile lor îi conferă acesteia o poziție unică pentru a facilita accesul FIU la baze de date și instrumente care sunt esențiale pentru îmbunătățirea calității informațiilor financiare. Autoritatea ar trebui să își utilizeze poziția pentru a negocia, în numele tuturor FIU, contracte cu furnizorii acestor instrumente și baze de date, precum și cursuri relevante pentru personalul său și pentru personalul FIU. Autoritatea ar trebui, de asemenea, să aibă un rol de mediere în cazul unor dezacorduri între FIU. În acest scop, FIU ar trebui să poată sesiza Autoritatea pentru a media cu privire la dezacordurile legate de cooperare, inclusiv schimbul de informații între FIU, dacă acestea nu reușesc să soluționeze dezacordurile respective prin contact direct și dialog.

(52) Autoritatea ar trebui să gestioneze, să găzduiască și să întrețină FIU.net. Autoritatea ar trebui să mențină sistemul actualizat, ținând seama de nevoile exprimate de FIU. În acest scop, Autoritatea ar trebui să se asigure că, pentru dezvoltarea FIU.net, se utilizează în orice moment cea mai avansată tehnologie de ultimă generație disponibilă, cu condiția să se efectueze o analiză cost-beneficiu. Întrucât Autoritatea ar trebui să se bazeze pe furnizori terți de servicii numai pentru sarcini neesențiale, aceasta nu ar trebui să externalizeze găzduirea și gestionarea FIU.net. Autoritatea nu ar trebui să aibă acces la conținutul informațiilor care fac obiectul schimburilor în cadrul platformei FIU.net, cu excepția cazului în care se numără printre destinatarii preconizați ai informațiilor respective. Pentru a putea trimite, primi și corela informații, Autoritatea ar trebui să dispună de un nod operațional în sistemul FIU.net.

(53) Pentru a stabili practici consecvente, eficiente și eficace în materie de supraveghere și legate de FIU și pentru a asigura aplicarea comună, uniformă și coerentă a dreptului Uniunii, Autoritatea ar trebui să poată emite orientări și recomandări adresate tuturor entităților obligate sau unei categorii de entități obligate, precum și tuturor autorităților de supraveghere și FIU sau unei categorii de autorități de supraveghere și FIU. Orientările și recomandările ar putea fi emise în temeiul unei împuterniciri specifice prevăzute în actele aplicabile ale Uniunii sau la propria inițiativă a Autorității, în cazul în care este necesară consolidarea cadrului CSB/CFT la nivelul Uniunii.

(54) Pentru a oferi asistență optimă FIU și pentru a spori astfel eficacitatea mecanismului de sprijin și coordonare pentru FIU, Autoritatea și FIU ar trebui să fie în măsură să consolideze eficacitatea activităților FIU, identificând și promovând cele mai bune practici. Evaluările inter pares ar fi cel mai bun instrument pentru a permite o evaluare obiectivă a unor astfel de activități și practici și, prin urmare, Autoritatea ar trebui să aibă sarcina de a organiza astfel de evaluări inter pares, pe baza unor metode și norme procedurale pentru efectuarea unor astfel de evaluări, care să fie elaborate la nivel central de către Autoritate. Pentru a fi utile, evaluările inter pares ar trebui să fie cuprinzătoare și să acopere toate aspectele relevante ale sarcinilor FIU prevăzute în capitolul III din Directiva (UE) 2024/1640. Prin urmare, ar trebui să acopere, printre altele, caracterul adecvat al resurselor FIU, măsurile puse în aplicare pentru a asigura independența și autonomia operațională a FIU, măsurile instituite pentru a proteja securitatea și confidențialitatea informațiilor prelucrate de FIU, funcțiile legate de primirea rapoartelor privind tranzacțiile suspecte, funcțiile legate de analizele operaționale și strategice ale FIU și diseminarea acestora, precum și acordurile și practicile de cooperare naționale și transfrontaliere ale FIU. Evaluările inter pares ar putea avea ca rezultat emiterea de către Autoritate a unor orientări și recomandări menite să promoveze cele mai bune practici identificate și să remedieze eventualele deficiențe.

(55) Instituirea unei structuri solide de guvernanță în cadrul Autorității este esențială pentru asigurarea exercitării efective a sarcinilor încredințate Autorității, precum și pentru un proces decizional eficient și obiectiv. Având în vedere complexitatea și varietatea sarcinilor conferite Autorității atât în domeniul supravegherii, cât și în cel al FIU, deciziile nu pot fi luate de un singur organism de conducere, așa cum se întâmplă adesea în cazul agențiilor descentralizate. Întrucât anumite tipuri de decizii, cum ar fi deciziile privind adoptarea de instrumente comune, trebuie să fie luate de reprezentanți ai autorităților competente sau ai FIU și să respecte regulile de vot prevăzute în TFUE, anumite alte decizii, cum ar fi deciziile privind entități obligate selectate individuale sau autorități individuale, necesită un organ decizional format dintr-un număr mai mic de membri, care ar trebui să facă obiectul unor mecanisme adecvate de asigurare a răspunderii. Așadar, Autoritatea ar trebui să dispună de un Consiliu general și de un Comitet executiv.

(56) Pentru a asigura expertiza relevantă, Consiliul general ar trebui să aibă două formațiuni. Pentru toate deciziile privind adoptarea actelor cu aplicabilitate generală, cum ar fi proiectele de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare, orientările, recomandările și avizele referitoare la FIU, Consiliul general ar trebui să fie compus din șefii FIU din statele membre (denumit în continuare „Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU”). Pentru aceleași tipuri de acte legate de supravegherea directă sau indirectă a entităților obligate financiare și nefinanciare, Consiliul general ar trebui să fie format din șefii supraveghetorilor CSB/CFT care sunt autorități publice (denumit în continuare „Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii”). Toate părțile reprezentate în Consiliul general ar trebui să depună eforturi pentru a limita rata de înlocuire a reprezentanților lor, în scopul de a asigura continuitatea activității consiliului. Toate părțile ar trebui să vizeze asigurarea unei reprezentări echilibrate de gen în cadrul Consiliului general.

(57) Pentru un proces decizional fără sincope, atribuțiile ar trebui să fie clar împărțite: Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU ar trebui să decidă cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare și proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare, orientările și măsurile similare pentru FIU, iar Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii ar trebui să decidă cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare și proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare, orientările și măsurile similare pentru entitățile obligate. Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să ofere Comitetului executiv, în conformitate cu procedurile care urmează să fie definite de comun acord cu Comitetul executiv, avizul său cu privire la toate proiectele de decizii referitoare la entitățile obligate selectate individuale, propuse de echipele comune de supraveghere. În absența unui astfel de aviz, deciziile ar trebui să fie luate de Comitetul executiv. Ori de câte ori Comitetul executiv se abate în cadrul deciziei finale de la avizul oferit de Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii, Comitetul executiv ar trebui să explice motivele în scris.

(58) În scopul votării și al luării deciziilor, fiecare stat membru ar trebui să aibă un reprezentant cu drept de vot. Prin urmare, șefii autorităților de supraveghere ale entităților obligate din fiecare stat membru ar trebui să numească un reprezentant permanent în calitate de membru cu drept de vot al Consiliului general reunit în formațiunea consacrată supravegherii. Alternativ, în funcție de obiectul deciziei sau de ordinea de zi a unei anumite reuniuni a Consiliului general, autoritățile de supraveghere ale unui stat membru ar trebui să poată să numească un reprezentant ad-hoc. Modalitățile practice legate de luarea deciziilor și de votul membrilor Consiliului general reunit în formațiunea consacrată supravegherii ar trebui stabilite în regulamentul de procedură al Consiliului general, care urmează să fie elaborat de Autoritate.

(59) Pentru ca Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU să obțină asistență la pregătirea tuturor deciziilor relevante din cadrul mandatului său, acesta ar trebui să fie sprijinit de un comitet permanent cu o componență mai limitată. Comitetul permanent ar trebui să sprijine activitatea Consiliului general reunit în formațiunea consacrată FIU și să își îndeplinească sarcinile exclusiv în interesul Uniunii în ansamblul său. Acesta ar trebui să lucreze în strânsă cooperare cu delegații FIU și cu personalul Autorității responsabil cu sarcinile legate de FIU și în deplină transparență față de Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU.

(60) În absența unei dispoziții contrare în prezentul regulament, președintele Autorității ar trebui să prezideze reuniunile Consiliului general și să aibă drept de vot atunci când deciziile sunt luate cu majoritate simplă. Comisia ar trebui să fie membru fără drept de vot în cadrul Consiliului general. Pentru a stabili o bună cooperare cu alte instituții relevante, Consiliul general ar trebui, de asemenea, să poată admite alți observatori fără drept de vot – în special reprezentanți numiți de Consiliul de supraveghere al Băncii Centrale Europene (BCE) și ai fiecăreia dintre cele trei autorități europene de supraveghere, și anume ABE, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale – EIOPA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe – ESMA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (11) (împreună denumite în continuare „AES”), pentru Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii și reprezentanți ai OLAF, Europol, Eurojust și EPPO pentru Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU – atunci când sunt dezbătute chestiuni care intră sub incidența mandatelor lor respective sau se iau decizii cu privire la astfel de chestiuni. Pentru a se asigura că instituțiile, organele, oficiile și agențiile relevante ale Uniunii sunt invitate la reuniunile unde prezența lor ar fi necesară sau benefică, regulamentul de procedură al Consiliului general ar trebui să definească în mod clar circumstanțele în care respectivele instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii, precum și alți observatori ar trebui să poată fi admiși la reuniuni. Atunci când elaborează părțile relevante ale regulamentului de procedură, Autoritatea ar trebui să convină cu respectivele instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii asupra condițiilor și modalităților de participare a acestora. Un astfel de acord este prezumat atunci când condițiile și modalitățile de participare sunt deja incluse în acordurile de lucru bilaterale sau în memorandumurile de înțelegere prevăzute de prezentul regulament. Pentru a asigura un proces decizional fără sincope, deciziile Consiliului general ar trebui să fie luate cu majoritate simplă, cu excepția deciziilor privind proiectele de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare, orientările și recomandările care ar trebui să fie adoptate cu majoritate calificată de reprezentanții statelor membre în conformitate cu regulile de vot din tratate.

(61) Organul de conducere al Autorității ar trebui să fie Comitetul executiv compus din președintele Autorității și din cinci membri cu normă întreagă, inclusiv vicepreședintele, numiți de Parlamentul European și de Consiliu la propunerea Consiliului general pe baza listei scurte de candidați calificați întocmite de Comisie. Pentru a asigura un proces decizional rapid și eficient, Comitetul executiv ar trebui să fie responsabil de planificarea și executarea tuturor atribuțiilor Autorității, cu excepția situațiilor în care decizii specifice sunt alocate în mod expres Consiliului general. Pentru a asigura obiectivitatea și rapiditatea adecvată a procesului decizional în domeniul supravegherii directe a entităților obligate selectate, Comitetul executiv ar trebui să ia toate deciziile cu caracter obligatoriu adresate entităților obligate selectate. Reprezentanții supraveghetorilor financiari din statele membre în care este stabilită entitatea ar trebui să poată participa la deliberările Comitetului executiv. În plus, împreună cu un reprezentant al Comisiei, Comitetul executiv ar trebui să fie responsabil în mod colectiv de deciziile administrative și bugetare ale Autorității.

(62) Pentru a permite luarea unor decizii rapide, toate deciziile Comitetului executiv, inclusiv deciziile prin care Comisia are drept de vot, ar trebui să fie luate cu majoritate simplă, președintele Autorității dispunând de un vot decisiv în caz de egalitate de voturi. Pentru a asigura buna gestiune financiară a Autorității, în ceea ce privește deciziile în cazul cărora Comisia are drept de vot, iar Comitetul executiv se abate de la avizul Comisiei, Comitetul executiv ar trebui să poată furniza o justificare detaliată pentru o astfel de abatere.

(63) Pentru a asigura funcționarea independentă a Autorității, cei cinci membri cu normă întreagă ai Comitetului executiv și președintele Autorității ar trebui să acționeze independent și în interesul Uniunii în ansamblul său. Aceștia ar trebui să se comporte, atât în timpul mandatului, cât și după încheierea acestuia, cu integritate și discreție în ceea ce privește acceptarea anumitor funcții sau beneficii. Pentru a nu lăsa impresia că membrii Comitetului executiv și-ar putea folosi funcția de membri ai Comitetului executiv pentru a obține o numire de nivel înalt în sectorul privat după încheierea mandatului lor și pentru a preveni orice conflicte de interese ulterior angajării în sectorul public, ar trebui introdusă o perioadă a existenței stării de incompatibilitate pentru cei cinci membri cu normă întreagă ai Comitetului executiv, precum și pentru președintele Autorității.

(64) Președintele Autorității ar trebui să fie numit de Consiliu pe baza unor criterii obiective, după aprobarea Parlamentului European. Atât Parlamentul European, cât și Consiliul general ar trebui să poată audia candidații pentru funcția de președinte al Autorității preselectați de Comisie. Pentru a asigura alegerea în cunoștință de cauză a celui mai bun candidat de către Parlamentul European și Consiliu și un grad ridicat de transparență în procesul de numire, Consiliul general ar trebui să fie în măsură să emită un aviz public cu privire la rezultatele audierilor sale sau să transmită avizul său Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Președintele ar trebui să reprezinte Autoritatea pe plan extern și ar trebui să prezinte rapoarte cu privire la executarea atribuțiilor Autorității.

(65) Directorul executiv al Autorității ar trebui să fie numit de Comitetul executiv pe baza unei liste scurte întocmite de Comisie. Pentru a permite o alegere optimă, lista scurtă ar trebui să cuprindă cel puțin doi candidați, selectați de Comisie pe baza meritelor și a competențelor administrative, bugetare și de gestionare de nivel înalt dovedite, care să fie demonstrate de candidații preselectați în cadrul unei proceduri de selecție deschise. Directorul executiv al Autorității ar trebui să fie un înalt funcționar administrativ al membrului personalului Autorității, responsabil cu gestionarea curentă a Autorității, precum și cu administrarea bugetului, achizițiile publice, recrutarea și personalul.

(66) Egalitatea între femei și bărbați și diversitatea sunt valori fundamentale ale Uniunii, pe care le promovează în întreaga gamă de acțiuni ale Uniunii. Deși s-au înregistrat progrese în aceste domenii de-a lungul timpului, sunt necesare mai multe eforturi pentru a obține o reprezentare echilibrată în procesul decizional, fie la nivelul Uniunii, fie la nivel național. Principalul organ de conducere al Autorității, Comitetul executiv, ar trebui să fie colegial și să fie compus din președintele Autorității și din alți cinci membri independenți, iar gestionarea curentă ar trebui să fie încredințată unui director executiv. Toate aceste persoane ar trebui să fie selectate pe baza unei proceduri de selecție deschise, ghidată în principal de criterii individuale bazate pe merit. În același timp, se intenționează ca numirile în ansamblul lor să aibă drept rezultat o conducere colegială a Autorității de către un grup cu o experiență și competențe suficient de diverse și o reprezentare echilibrată din punctul de vedere al genului. Având în vedere că Comisia este însărcinată cu pregătirea listelor scurte de candidați pentru posturile de președinte al Autorității, de membru al Comitetului executiv și de director executiv, aceasta ar trebui să fie ghidată de imperativul de a lua în considerare rezultatul colectiv al numirilor. În mod specific, candidații preselectați ar trebui să permită autorităților împuternicite să facă numiri corespunzătoare să facă numiri care, în cele din urmă, să permită o diversitate suficientă și un echilibru de gen în rândul personalului de conducere de nivel superior al Autorității.

(67) Pentru a proteja în mod eficace drepturile părților în cauză, din motive de economie procedurală și pentru a reduce sarcina asupra Curții de Justiție a Uniunii Europene, Autoritatea ar trebui să ofere persoanelor fizice și juridice posibilitatea de a solicita un control al deciziilor luate în temeiul competențelor de supraveghere directă conferite Autorității prin prezentul regulament și care le sunt adresate sau le privesc direct și individual. Independența și obiectivitatea avizelor formulate de Comitetul administrativ de control ar trebui să fie asigurate, printre altele, prin componența sa formată din cinci persoane independente și calificate în mod corespunzător.

(68) Este necesar să se pună la dispoziția Autorității resursele umane și financiare necesare, astfel încât aceasta să își poată îndeplini obiectivele, sarcinile și responsabilitățile care i-au fost încredințate în temeiul prezentului regulament. Pentru a garanta buna funcționare a Autorității, finanțarea ar trebui să fie asigurată, în funcție de atribuții și funcții, printr-o combinație de taxe percepute de la anumite entități obligate și o contribuție de la bugetul Uniunii. Pentru a se asigura că Autoritatea își poate îndeplini atribuțiile de supraveghetor direct sau indirect al entităților obligate, ar trebui introdus un mecanism adecvat pentru stabilirea și colectarea taxelor. În ceea ce privește taxele percepute de la entitățile obligate selectate și de la anumite entități obligate neselectate, metodologia pentru calcularea acestora și procesul de colectare a taxelor ar trebui să fie elaborate într-un act delegat al Comisiei. Taxele percepute de la anumite entități obligate ar trebui să fie calculate în conformitate cu principiul proporționalității și în special luând în considerare dacă entitățile obligate s-au calificat pentru supraveghere directă, profilul lor de risc și cifra lor de afaceri. Metodologia ar trebui calibrată astfel încât să se asigure că un profil de risc mai scăzut duce la o contribuție mai mică sub formă de taxe în raport cu dimensiunea entității. Contribuția de la bugetul Uniunii urmează să fie stabilită de autoritatea bugetară a Uniunii prin intermediul procedurii bugetare. În acest scop, Autoritatea ar trebui să prezinte Comisiei o situație a estimărilor de venituri și cheltuieli. Aceasta ar trebui, de asemenea, să adopte norme financiare după consultarea Comisiei.

(69) Normele privind întocmirea și execuția bugetului Autorității, precum și prezentarea conturilor anuale ale Autorității ar trebui să respecte dispozițiile Regulamentului delegat (UE) 2019/715 al Comisiei (12) în ceea ce privește cooperarea cu EPPO și eficacitatea investigațiilor OLAF.

(70) Pentru a preveni și a combate în mod eficace frauda internă, corupția sau orice altă activitate ilegală în cadrul Autorității, aceasta ar trebui să facă obiectul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 în ceea ce privește cooperarea cu EPPO și eficacitatea investigațiilor OLAF. Autoritatea ar trebui să adere la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (13), care ar trebui să poată efectua controale la fața locului în domeniul său de competență.

(71) După cum se menționează în comunicarea Comisiei din 7 februarie 2013 intitulată „Strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat”, este esențial să se asigure un nivel ridicat de reziliență cibernetică în toate instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, având în vedere mediul de amenințări tot mai ostil. Directorul executiv ar trebui, prin urmare, să asigure o gestionare adecvată a riscurilor informatice, o guvernanță internă solidă în domeniul informatic și o finanțare suficientă a securității informatice. Ca regulă generală, cel puțin 10 % din cheltuielile în domeniul informatic ale Autorității ar trebui să fie alocate în mod transparent securității informatice directe. Contribuția la Serviciul de securitate cibernetică pentru instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii (CERT-UE) poate fi inclusă în această cerință minimă de cheltuieli. Autoritatea ar trebui să colaboreze îndeaproape cu CERT-UE și să raporteze incidentele majore către CERT-UE și Comisie în termen de 24 de ore.

(72) Autoritatea ar trebui să răspundă atât în fața Parlamentului European, cât și a Consiliului pentru executarea atribuțiilor sale și punerea în aplicare a prezentului regulament. Autoritatea ar trebui să prezinte un raport în acest sens Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în fiecare an.

(73) Personalul Autorității ar trebui să fie compus din agenți temporari, agenți contractuali și experți naționali detașați, inclusiv din delegați naționali puși la dispoziția Autorității de către FIU, dar care rămân sub autoritatea FIU delegatare. Autoritatea, de comun acord cu Comisia, ar trebui să adopte măsurile de punere în aplicare relevante în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 110 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, stabilit prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECA) nr. 259/68 al Consiliului (14) (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”).

(74) Pentru a se asigura că informațiile confidențiale sunt tratate în mod corespunzător, toți membrii organelor de conducere ale Autorității, întregul personal al Autorității, inclusiv personalul detașat și personalul pus la dispoziția Autorității, precum și orice persoană care efectuează sarcini pentru Autoritate pe bază contractuală ar trebui să facă obiectul obligației de păstrare a secretului profesional, inclusiv al oricăror restricții de confidențialitate și obligații care decurg din dispozițiile relevante ale dreptului Uniunii și sunt legate de atribuțiile specifice ale Autorității. Totuși, obligațiile de confidențialitate și de păstrare a secretului profesional nu ar trebui să împiedice Autoritatea să coopereze cu alte autorități sau organe ale Uniunii sau naționale relevante, să facă schimb de informații cu acestea sau să le transmită informații, în cazul în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin și în cazul în care astfel de obligații în materie de cooperare și de schimb de informații sunt prevăzute în dreptul Uniunii.

(75) Fără a aduce atingere obligațiilor de confidențialitate care se aplică personalului și reprezentanților Autorității în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul Uniunii, Autoritatea ar trebui să facă obiectul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (15). În conformitate cu restricțiile privind confidențialitatea și secretul profesional legate de sarcinile de supraveghere și de sarcinile de sprijin și coordonare a FIU ale Autorității, accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei prevăzut în regulamentul respectiv nu ar trebui să fie extins la informațiile confidențiale gestionate de personalul Autorității. În special, orice date operaționale sau informații legate de astfel de date operaționale ale Autorității și ale FIU care sunt gestionate de personalul Autorității ca urmare a îndeplinirii sarcinilor și activităților legate de sprijinirea și coordonarea FIU ar trebui să fie considerate confidențiale. În ceea ce privește sarcinile de supraveghere, accesul la informații sau date ale Autorității, ale supraveghetorilor financiari sau ale entităților obligate obținute ca urmare a îndeplinirii sarcinilor și a activităților legate de supravegherea directă ar trebui, în principiu, să fie, de asemenea, tratate drept confidențiale și să nu facă obiectul divulgării. Totuși, informațiile confidențiale care se referă la o procedură de supraveghere ar trebui să poată fi divulgate integral sau parțial entităților obligate care sunt părți la respectiva procedură de supraveghere, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele comerciale.

(76) Fără a aduce atingere regimului lingvistic specific care ar putea fi adoptat în cadrul sistemului de supraveghere CSB/CFT și cu entitățile obligate selectate, Regulamentul nr. 1 al Consiliului (16) ar trebui să se aplice Autorității, iar orice servicii de traducere care ar putea fi necesare pentru funcționarea Autorității, altele decât cele de interpretare, ar trebui să fie furnizate de Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene.

(77) Fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre și ale autorităților acestora, prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament în scopul prevenirii SB/FT ar trebui să fie considerată necesară pentru îndeplinirea unei sarcini efectuate în interes public sau în exercitarea autorității publice cu care este învestită Autoritatea în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (17) și al articolului 6 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (18). Regulamentul (UE) 2018/1725 prevede obligația Comisiei de a consulta Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor atunci când pregătește acte delegate sau de punere în aplicare care au un impact asupra protecției drepturilor și libertăților persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal. Acesta ar putea fi cazul standardelor tehnice de reglementare și de punere în aplicare care urmează să fie elaborate de Autoritate. Pentru a asigura buna desfășurare a procesului de pregătire și adoptare a actelor respective, dacă Autoritatea consideră că există o valoare adăugată în consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor încă din etapa elaborării actelor respective, ar trebui să informeze Comisia în acest sens și să obțină autorizația de a continua consultarea.

(78) Raportarea neregulilor de către angajații entităților sau grupurilor obligate poate furniza Autorității informații critice cu privire la nivelul general de respectare de către instituțiile de credit și instituțiile financiare din întreaga Uniune a cerințelor CSB/CFT. În mod similar, raportarea de către angajații autorităților de supraveghere, ai organismelor de autoreglementare care îndeplinesc funcții de supraveghere și ai FIU poate susține Autoritatea în rolul său de a asigura o supraveghere de înaltă calitate și de a sprijini dezvoltarea unor informații financiare eficace pe piața internă în ansamblul său. Cu toate acestea, angajații respectivi trebuie să aibă asigurări suficiente că raportările lor vor fi tratate cu un nivel ridicat de confidențialitate și că datele lor cu caracter personal nu vor fi divulgate în niciun caz. În acest scop, Autoritatea ar trebui să dispună de măsuri pentru a păstra confidențialitatea raportărilor privind neregulile. La stabilirea normelor sale interne pentru tratarea raportărilor referitoare la posibile încălcări ale normelor privind CSB/CFT, Autoritatea ar trebui să se asigure că se acordă prioritate raportărilor angajaților entităților obligate selectate și poate stabili proceduri pentru a aborda raportările repetitive, fluxurile ridicate de raportări și situațiile în care sunt prezentate rapoarte care se referă la încălcări ce nu intră în sfera de competență a Autorității. În plus, persoanele care raportează Autorității încălcări legate de CSB/CFT ar trebui să beneficieze de protecția prevăzută în Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului (19), sub rezerva îndeplinirii condițiilor stabilite în aceasta.

(79) Autoritatea ar trebui să stabilească relații de cooperare cu organele, oficiile și agențiile relevante ale Uniunii, inclusiv cu Europol, Eurojust, EPPO și AES. Pentru a îmbunătăți supravegherea transsectorială și pentru a promova o mai bună cooperare între supraveghetorii prudențiali și supraveghetorii CSB/CFT, Autoritatea ar trebui, de asemenea, să stabilească relații de cooperare cu autoritățile competente pentru supravegherea prudențială a entităților obligate din sectorul financiar, inclusiv cu BCE în ceea ce privește aspectele legate de atribuțiile care îi sunt conferite prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (20), precum și cu autoritățile de rezoluție, astfel cum sunt definite la articolul 3 din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (21), cu autoritățile desemnate, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului (22) și cu autoritățile competente, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 35 din Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European și al Consiliului (23). În acest scop, Autoritatea ar trebui să poată încheia acorduri sau memorandumuri de înțelegere cu astfel de organisme, inclusiv cu privire la orice schimb de informații care este necesar pentru îndeplinirea respectivelor atribuții ale Autorității și ale acestor organisme. Autoritatea ar trebui să depună toate eforturile pentru a face schimb de informații cu aceste organisme la cererea lor, în limitele impuse de constrângerile juridice, inclusiv de legislația privind protecția datelor. În plus, Autoritatea ar trebui să permită schimbul eficace de informații între toți supraveghetorii financiari din cadrul sistemului de supraveghere CSB/CFT și autoritățile menționate anterior, iar cooperarea și schimburile de informații ar trebui să aibă loc într-un mod structurat și eficient.

(80) Parteneriatele pentru schimbul de informații au devenit foruri tot mai importante de cooperare și schimb de informații între autoritățile competente și entitățile obligate din unele state membre. Având în vedere mandatul Autorității de prevenire și detectare a spălării banilor, a infracțiunilor premisă și a finanțării terorismului, Autoritatea ar trebui să aibă posibilitatea de a institui un parteneriat pentru schimbul de informații în vederea realizării acestui obiectiv. Informațiile schimbate în cadrul unui parteneriat pentru schimbul de informații ar trebui să fie în concordanță cu domeniul de aplicare al mandatului Autorității. În cazul în care Autoritatea ar acționa în calitate de supraveghetor direct al entităților obligate selectate sau în sprijinul FIU care fac parte dintr-un parteneriat pentru schimbul de informații în orice stat membru, ar putea fi benefic pentru Autoritate să participe și la acesta, în condițiile stabilite de autoritatea sau autoritățile publice naționale relevante care au înființat un astfel de parteneriat pentru schimbul de informații și cu acordul expres al acestora.

(81) Având în vedere că o cooperare între autoritățile de supraveghere, administrative și de aplicare a legii este esențială pentru combaterea cu succes a SB/FT, iar anumite autorități și organe ale Uniunii au atribuții sau mandate specifice în acest domeniu, Autoritatea ar trebui să se asigure că este în măsură să coopereze cu astfel de autorități și organe, în special OLAF, Europol, Eurojust și EPPO. În cazul în care este necesar să se stabilească acorduri de lucru specifice sau să se încheie memorandumuri de înțelegere între Autoritate și aceste autorități și organe, Autoritatea ar trebui să poată face acest lucru. Acordurile ar trebui să fie de natură strategică și tehnică, nu ar trebui să implice schimbul de informații confidențiale sau operaționale aflate în posesia Autorității și ar trebui să țină seama de sarcinile deja îndeplinite de celelalte instituții, organe, oficii sau agenții ale Uniunii în ceea ce privește prevenirea și combaterea SB/FT.

(82) Întrucât infracțiunile premisă și infracțiunea de spălare de bani în sine au adesea un caracter internațional și având în vedere că entitățile obligate din Uniune își desfășoară, de asemenea, activitatea cu țări terțe și în țări terțe, cooperarea eficace cu toate autoritățile relevante din țări terțe în ceea ce privește supravegherea și funcționarea FIU este esențială pentru consolidarea cadrului Uniunii în materie de CSB/CFT. Având în vedere combinația unică a Autorității de atribuții și competențe legate de supravegherea directă și indirectă și de cooperarea cu FIU, aceasta ar trebui să fie în măsură să își asume un rol activ în astfel de acorduri de cooperare externă. În mod specific, Autoritatea ar trebui să fie împuternicită să stabilească contacte și să încheie acorduri administrative cu autoritățile din țările terțe care au competențe de reglementare, de supraveghere și legate de FIU. Rolul Autorității ar putea fi deosebit de benefic în cazurile în care interacțiunea mai multor autorități publice și FIU din Uniune cu autoritățile din țări terțe vizează aspecte care intră în sfera atribuțiilor Autorității. În astfel de cazuri, Autoritatea ar trebui să aibă un rol principal în facilitarea acestei interacțiuni.

(83) Având în vedere atribuțiile și competențele sale în domeniul CSB/CFT, Autoritatea este bine plasată pentru a sprijini acțiunea Comisiei în cadrul forurilor internaționale, inclusiv al GAFI, în vederea promovării unei reprezentări unite, comune, consecvente și eficace a intereselor Uniunii în astfel de foruri. Prin urmare, Autoritatea ar trebui să asiste Comisia în activitățile sale în calitate de membru al GAFI și să contribuie la reprezentarea Uniunii și la apărarea intereselor sale în forurile internaționale. Având în vedere importanța evaluărilor reciproce efectuate de GAFI și Comitetul de Experți pentru Evaluarea Măsurilor de Combatere a Spălării Banilor și Finanțării Terorismului al Consiliului Europei – MONEYVAL, și în cazul în care aceste evaluări privesc statele membre, personalul Autorității ar trebui să se pună la dispoziție și să coopereze cu echipele responsabile cu efectuarea evaluărilor, dacă este necesar.

(84) Întrucât se preconizează ca Autoritatea să dispună pe deplin de competențele și atribuțiile legate de supravegherea directă și indirectă și supervizarea tuturor entităților obligate, este necesar ca aceste competențe să rămână consolidate în cadrul unui singur organ al Uniunii și să nu genereze conflicte de competențe cu alte organe ale Uniunii. Prin urmare, ABE nu ar trebui să își păstreze atribuțiile și competențele legate de CSB/CFT odată ce prezentul regulament va deveni pe deplin aplicabil, iar articolele corespunzătoare din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 ar trebui eliminate. Resursele alocate ABE pentru îndeplinirea acestor atribuții și competențe ar trebui să fie transferate Autorității. Având în vedere că toate cele trei AES ar trebui să coopereze cu Autoritatea și să poată participa la reuniunile Consiliului general reunit în formațiunea consacrată supravegherii în calitate de observatori, ar trebui să se acorde aceeași posibilitate Autorității în ceea ce privește reuniunile Consiliului supraveghetorilor al AES. În cazurile în care respectivele consilii ale supraveghetorilor discută sau decid cu privire la aspecte care sunt relevante pentru executarea atribuțiilor și competențelor Autorității, Autoritatea ar trebui să poată participa la reuniunile lor în calitate de observator. Prin urmare, articolele privind componența Consiliului supraveghetorilor din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010 ar trebui să fie modificate în consecință.

(85) În vederea asigurării eficienței prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește normele procedurale pentru exercitarea competenței de a impune sancțiuni pecuniare sau penalități cu titlu cominatoriu, în ceea ce privește norme detaliate privind termenele de prescripție pentru impunerea și executarea sancțiunilor, precum și în ceea ce privește specificarea metodologiei de calculare a cuantumului taxei percepute de la fiecare entitate obligată selectată și neselectată care face obiectul taxelor, precum și a procedurii de colectare a taxelor respective. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (24). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(86) Autoritatea ar trebui să își asume majoritatea atribuțiilor și competențelor sale în conformitate cu prezentul regulament până la 1 iulie 2025. Supravegherea directă a entităților obligate selectate ar trebui să înceapă din 2028. În modul acesta, Autoritatea ar dispune de timp suficient pentru a-și stabili sediul în statul membru prevăzut în prezentul regulament.

(87) Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(88) BCE a prezentat un aviz la 16 februarie 2022 (25).

(89) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la 22 septembrie 2021 (26),