Recitale
(1) Directiva 2000/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor de bani electronici (4) a fost adoptată ca răspuns la apariția unor noi produse de tip plăți electronice preplătite și a fost menită să creeze un cadru juridic clar care să întărească piața internă, asigurând în același timp un nivel adecvat al supravegherii prudențiale.
(2) Comisia a prezentat un raport care sublinia necesitatea revizuirii Directivei 2000/46/CE, întrucât se consideră că unele dintre dispozițiile acesteia au constituit un obstacol în calea apariției unei veritabile piețe unice pentru serviciile de plată cu monedă electronică și a dezvoltării unor astfel de servicii ușor de utilizat.
(3) Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne (5) a instituit un cadru juridic modern și coerent pentru serviciile de plată, inclusiv coordonarea dispozițiilor naționale privind cerințele prudențiale pentru o nouă categorie de furnizori de servicii de plată, și anume instituțiile de plată.
(4) În vederea eliminării obstacolelor din calea intrării pe piață și a facilitării accesului la activitate și a desfășurării activității de emitere de monedă electronică, cerințele aplicabile instituțiilor emitente de monedă electronică trebuie revizuite pentru a se asigura condiții nediscriminatorii pentru toți furnizorii de servicii de plată.
(5) Aplicarea prezentei directive ar trebui să se limiteze la furnizorii de servicii de plată care emit monedă electronică. Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice valorii monetare stocate în anumite instrumente preplătite, concepute să răspundă unor nevoi predeterminate și putând fi utilizate numai într-un mod limitat, fie deoarece acestea permit deținătorului de monedă electronică să achiziționeze bunuri sau servicii numai în locațiile emitentului de monedă electronică sau în cadrul unei rețele limitate de furnizori de servicii care au un acord comercial direct cu un emitent profesionist, fie deoarece acestea pot fi utilizate numai pentru achiziționarea unei game limitate de bunuri sau servicii. Un instrument ar trebui să fie considerat ca fiind utilizat într-o „rețea limitată” dacă acesta poate fi utilizat pentru achiziționarea de bunuri și servicii într-un anumit magazin sau lanț de magazine ori pentru achiziționarea unei game limitate de bunuri sau servicii, indiferent de localizarea geografică a punctului de vânzare. Astfel de instrumente ar putea include cardurile de magazin, cardurile de combustibil, cardurile de membru, cardurile pentru transportul public, bonurile de masă sau bonurile pentru servicii (precum bonurile pentru îngrijirea copiilor sau bonurile sociale sau sisteme de bonuri pentru servicii care subvenționează angajarea de personal pentru sarcini domestice, cum ar fi curățenie, călcat sau îngrijirea grădinii), care sunt uneori impozitate și reglementate printr-un cadru legislativ special din dreptul muncii sau dreptul fiscal, conceput să promoveze utilizarea unor astfel de instrumente pentru a realiza obiectivele din legislația socială. Atunci când astfel de instrumente cu scop predeterminat se transformă în instrumente cu scop general, nu ar trebui să se mai aplice exceptarea de la domeniul de aplicare a prezentei directive. Instrumentele care pot fi utilizate pentru achiziții în magazinele comercianților listați nu ar trebui să fie exceptate de la domeniul de aplicare al prezentei directive, deoarece aceste instrumente sunt concepute în principiu pentru o rețea de furnizori de servicii în continuă creștere.
(6) Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice valorii monetare care este folosită pentru achiziționarea de produse sau servicii digitale, atunci când, prin natura produsului sau a serviciului, operatorul îi adaugă o valoare intrinsecă, de exemplu sub formă de facilități de acces, de căutare sau distribuție, cu condiția ca produsul sau serviciul în cauză să poată fi utilizat numai prin intermediul unui dispozitiv digital, cum ar fi un telefon mobil sau un calculator și cu condiția ca operatorul sistemului de telecomunicații, digital sau informatic, să nu acționeze numai ca un intermediar între utilizatorul serviciilor de plată și furnizorul bunurilor și serviciilor. O astfel de situație apare atunci când un abonat la telefonia mobilă sau la altă rețea digitală plătește direct operatorului de rețea și nu există nici un raport de plată directă, nici un raport direct de tip debitor-creditor între persoana abonată la rețea și orice altă terță parte care furnizează bunuri sau servicii ca parte a tranzacției.
(7) Este necesară introducerea unei definiții clare a noțiunii de monedă electronică, astfel încât aceasta să fie neutră din punct de vedere tehnic. Respectiva definiție ar trebui să acopere toate situațiile în care furnizorul de servicii de plată emite o valoare monetară stocată preplătită în schimbul primirii de fonduri, care poate fi folosită pentru plăți deoarece este acceptată ca plată de către terți.
(8) Definiția monedei electronice ar trebui să acopere moneda electronică, fie că este stocată pe un dispozitiv de plată aflat în posesia deținătorului de monedă electronică, fie că este stocată la distanță, pe un server și gestionată de deținătorul de monedă electronică printr-un cont special pentru monedă electronică. Respectiva definiție ar trebui să fie suficient de cuprinzătoare încât să evite împiedicarea inovării tehnologice și să acopere nu numai toate produsele de monedă electronică disponibile în prezent pe piață, ci și produsele care ar putea fi create în viitor.
(9) Regimul de supraveghere prudențială pentru instituțiile emitente de monedă electronică ar trebui revizuit și adaptat la riscurile cu care se confruntă respectivele instituții. De asemenea, respectivul regim ar trebui să fie coerent cu regimul de supraveghere prudențială care se aplică instituțiilor de plată în temeiul Directivei 2007/64/CE. În acest sens, instituțiilor emitente de monedă electronică ar trebui să li se aplice mutatis mutandis dispozițiile relevante ale Directivei 2007/64/CE, fără a aduce atingere prevederilor prezentei directive. Prin urmare, trimiterea la „instituție de plată” în cuprinsul Directivei 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la „instituție emitentă de monedă electronică”; trimiterea la „servicii de plată” se interpretează ca trimitere la activitatea de servicii de plată și de emitere de monedă electronică; trimiterea la „utilizatori de servicii de plată” se interpretează ca trimitere la „utilizator al serviciilor de plată și deținător de monedă electronică”; trimiterea la „prezenta directivă” se interpretează ca trimitere atât la Directiva 2007/64/CE, cât și la prezenta directivă; trimiterea la titlul II din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la titlul II din Directiva 2007/64/CE și la titlul II din prezenta directivă; trimiterea la articolul 6 din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la articolul 4 din prezenta directivă; trimiterea la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la articolul 5 alineatul (1) din prezenta directivă; trimiterea la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la articolul 5 alineatul (6) din prezenta directivă; trimiterea la articolul 8 din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la articolul 5 alineatele (2)-(5) din prezenta directivă; trimiterea la articolul 9 din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la articolul 7 din prezenta directivă; trimiterea la articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la articolul 6 alineatul (1) literele (c)-(e) din prezenta directivă; iar trimiterea la articolul 26 din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la articolul 9 din prezenta directivă.
(10) Este recunoscut faptul că instituțiile emitente de monedă electronică distribuie monedă electronică (inclusiv prin vânzarea sau revânzarea către public a produselor care au la bază monedă electronică, prin oferirea unui mijloc de distribuire a monedei electronice către clienți, sau prin răscumpărarea monedei electronice la cererea clienților sau prin încărcarea produselor clienților care au la bază monedă electronică) prin intermediul persoanelor fizice sau juridice, care acționează pe seama lor, în conformitate cu cerințele modelelor lor de afaceri. Deși instituțiilor emitente de monedă electronică nu ar trebui să li se permită să emită monedă electronică prin intermediul agenților, ar trebui totuși să li se permită să furnizeze prin agenți serviciile de plată specificate în anexa la Directiva 2007/64/CE, dacă se respectă condițiile prevăzute la articolul 17 din directiva respectivă.
(11) Este necesar să se instituie un regim combinat de capital inițial și capital curent pentru a se asigura un nivel corespunzător de protecție a consumatorilor și funcționarea sănătoasă și prudentă a instituțiilor emitente de monedă electronică. Dat fiind specificul monedei electronice, ar trebui să fie oferită o metodă suplimentară pentru calcularea capitalului curent. Ar trebui păstrată puterea discreționară totală în materie de supraveghere pentru a se asigura un tratament identic pentru riscuri identice pentru toți furnizorii de servicii de plată, precum și pentru a se asigura faptul că metoda de calcul are în vedere situația comercială specifică a fiecărei instituții emitente de monedă electronică. În plus, ar trebui să se impună instituțiilor emitente de monedă electronică să păstreze fondurile deținătorilor de monedă electronică separat de fondurile instituției emitente de monedă electronică destinate altor activități comerciale. Instituțiile emitente de monedă electronică ar trebui de asemenea să fie supuse unor reguli eficiente de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului.
(12) Operarea sistemelor de plată constituie o activitate care nu este rezervată unor categorii specifice de instituții. Cu toate acestea, este importantă recunoașterea faptului că, la fel ca și în cazul instituțiilor de plată, operarea sistemelor de plată poate fi desfășurată și de instituțiile emitente de monedă electronică.
(13) Emiterea de monedă electronică nu constituie o activitate de acceptare de depozite în sensul Directivei 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de către instituțiile de credit (6), în considerarea caracterului specific de substitut electronic pentru monede și bancnote care urmează a fi utilizat pentru efectuarea de plăți, de obicei cu o valoare limitată, și nu ca mijloc de economisire. Nu ar trebui să fie permis instituțiilor emitente de monedă electronică să acorde credite din fondurile primite sau deținute în scopul emiterii de monedă electronică. În plus, nu ar trebui permis emitenților de monedă electronică să acorde dobândă sau orice alt beneficiu cu excepția beneficiilor care nu sunt corelate cu perioada în care deținătorul de monedă electronică deține moneda electronică. Condițiile pentru acordarea și menținerea autorizației ca instituție emitentă de monedă electronică ar trebui să includă cerințe prudențiale proporționale cu riscurile operaționale și financiare cu care se confruntă aceste entități pe parcursul activităților legate de emiterea de monedă electronică, independent de orice alte activități comerciale desfășurate de instituția emitentă de monedă electronică.
(14) Cu toate acestea, este necesar să se asigure condiții nediscriminatorii între instituțiile emitente de monedă electronică și instituțiile de credit în ceea ce privește emiterea de monedă electronică pentru a se asigura o concurență echitabilă pentru același tip de serviciu între mai multe tipuri de instituții spre avantajul deținătorilor de monedă electronică. Acest lucru se realizează prin echilibrarea caracteristicilor mai puțin complexe ale regimului de supraveghere prudențială care se aplică instituțiilor emitente de monedă electronică cu dispozițiile mai severe decât cele care se aplică instituțiilor de credit, în special în ceea ce privește protejarea fondurilor deținătorilor de monedă electronică. Având în vedere importanța crucială a protejării fondurilor, autoritățile competente trebuie să fie informate în prealabil cu privire la orice schimbare semnificativă, cum ar fi o schimbare a metodei de protejare a fondurilor, o schimbare a instituției de credit unde sunt depozitate fondurile protejate sau o schimbare a societății de asigurări sau a instituției de credit care a asigurat sau a garantat fondurile protejate.
(15) Regulile privind activitatea sucursalelor instituțiilor emitente de monedă electronică cu sediul central în afara Comunității ar trebui să fie similare în toate statele membre. Este important să se prevadă că aceste reguli nu sunt mai favorabile decât cele referitoare la sucursalele unei instituții emitente de monedă electronică care are sediul central într-un alt stat membru. Comunitatea ar trebui să poată încheia acorduri cu țări terțe, care să prevadă aplicarea unor reguli care să acorde sucursalelor instituțiilor emitente de monedă electronică cu sediul central în afara Comunității același tratament în întreaga Comunitate. Sucursalele instituțiilor emitente de monedă electronică care au sediile centrale în afara Comunității nu ar trebui să beneficieze nici de libertatea de stabilire, în temeiul articolului 43 din tratat, în alte state membre decât cele în care sunt stabilite și nici de libertatea de a presta servicii, în temeiul articolului 49 al doilea paragraf din tratat.
(16) Ar trebui să se permită statelor membre să excepteze de la aplicarea anumitor dispoziții ale prezentei directive instituțiile care emit un volum limitat de monedă electronică. Instituțiile care beneficiază de o astfel de exceptare nu ar trebui să aibă dreptul, în temeiul prezentei directive, de a-și exercita libertatea de stabilire sau libertatea de a furniza servicii și nu ar trebui să-și exercite aceste drepturi nici indirect, ca membri ai unui sistem de plată. Cu toate acestea, este oportun să se înregistreze elementele de identificare ale tuturor entităților care furnizează servicii de emitere de monedă electronică, inclusiv ale instituțiilor care beneficiază de exceptare. În acest scop, statele membre ar trebui să înscrie asemenea entități într-un registru al instituțiilor emitente de monedă electronică.
(17) Din motive prudențiale, statele membre ar trebui să se asigure că numai instituțiile emitente de monedă electronică autorizate în mod corespunzător sau care beneficiază de o exceptare în conformitate cu prezenta directivă, instituțiile de credit autorizate în conformitate cu Directiva 2006/48/CE, furnizorii de servicii poștale giro care sunt îndreptățite, în conformitate cu legislația națională, să emită monedă electronică, instituțiile menționate la articolul 2 din Directiva 2006/48/CE, Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale atunci când nu acționează în calitate de autoritate monetară sau alte autorități publice și state membre sau autoritățile lor regionale și locale atunci când acționează în calitate de autorități publice pot emite monedă electronică.
(18) Moneda electronică trebuie să poată fi răscumpărată pentru a asigura încrederea deținătorului de monedă electronică. Obligația de răscumpărare nu presupune, prin natura ei, faptul că fondurile primite în schimbul monedei electronice ar trebui considerate ca depozite sau alte fonduri rambursabile în sensul Directivei 2006/48/CE. Răscumpărarea ar trebui să fie posibilă întotdeauna în orice moment, la valoarea nominală fără nicio posibilitate de a agrea un prag minim pentru răscumpărare. Răscumpărarea ar trebui să fie, în general, gratuită. Totuși, în anumite cazuri specificate în mod corespunzător în prezenta directivă, ar trebui să fie posibilă solicitarea plății unei taxe proporționale și determinate în funcție de costuri. Aceasta nu aduce atingere legislației naționale în domeniul fiscal sau social sau oricăror obligații pe care le are emitentul în temeiul altor dispoziții comunitare sau de drept intern relevante, cum ar fi dispozițiile privind prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, orice acțiune care urmărește înghețarea fondurilor sau orice măsuri specifice legate de prevenirea și investigarea infracțiunilor.
(19) Deținătorii de monedă electronică ar trebui să aibă la dispoziție posibilitatea de a recurge la proceduri extrajudiciare pentru soluționarea litigiilor. Prin urmare, capitolul 5 din titlul IV din Directiva 2007/64/CE ar trebui să se aplice mutatis mutandis în sensul prezentei directive, fără să aducă atingere dispozițiilor prezentei directive. Prin urmare, trimiterea la „furnizor de servicii de plată” în Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la „emitent de monedă electronică”; trimiterea la „utilizator al serviciului de plată” se interpretează ca trimitere la „deținător de monedă electronică”, iar trimiterea la titlurile III și IV din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la titlul III din prezenta directivă.
(20) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (7).
(21) Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte norme de punere în aplicare pentru a ține seama de inflație sau de evoluția tehnologică și a pieței și pentru a asigura o aplicare convergentă a exceptărilor în temeiul prezentei directive. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(22) Va fi necesar să fie evaluată eficiența funcționării prezentei directive. Prin urmare, ar trebui să se prevadă obligația Comisiei de a prezenta un raport la trei ani de la termenul pentru transpunerea prezentei directive. Statele membre ar trebui să ofere Comisiei informații referitoare la aplicarea unora dintre dispozițiile prezentei directive.
(23) În scopul asigurării certitudinii juridice, este necesar să se adopte anumite dispoziții tranzitorii, pentru a se garanta că instituțiile emitente de monedă electronică care și-au demarat activitățile în conformitate cu dispozițiile de drept intern de transpunere a Directivei 2000/46/CE pot continua aceste activități pe teritoriul statului membru în cauză pentru o perioadă determinată. Acea perioadă ar trebui să fie mai lungă pentru instituțiile emitente de monedă electronică care au beneficiat de exceptarea prevăzută la articolul 8 din Directiva 2000/46/CE.
(24) Prezenta directivă introduce o nouă definiție a monedei electronice, a cărei emitere poate beneficia de derogările prevăzute la articolele 34 și 53 din Directiva 2007/64/CE. În consecință, ar trebui modificat în mod corespunzător regimul măsurilor simplificate de cunoaștere a clientelei pentru instituțiile emitente de monedă electronică din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (8).
(25) În conformitate cu Directiva 2006/48/CE, instituțiile emitente de monedă electronică sunt considerate instituții de credit, deși acestea nu pot nici să primească depozite de la public, nici să acorde credite din fondurile primite de la public. Dat fiind regimul introdus de prezenta directivă, este necesar să se modifice definiția instituțiilor de credit prevăzută de Directiva 2006/48/CE pentru a se asigura că instituțiile emitente de monedă electronică nu sunt considerate instituții de credit. Cu toate acestea, instituțiilor de credit ar trebui să li se permită în continuare emiterea de monedă electronică și desfășurarea acestei activități în întreaga Comunitate, în conformitate cu principiul recunoașterii reciproce și a aplicării în cazul acestor instituții a regimului cuprinzător de supraveghere prudențială, în conformitate cu legislația comunitară în domeniul bancar. Cu toate acestea, pentru a menține condiții de concurență echitabile, instituțiile de credit ar trebui să aibă dreptul de a desfășura respectiva activitate, la alegere, prin intermediul unei filiale în temeiul regimului de supraveghere prudențială prevăzut în prezenta directivă, în loc de cel prevăzut în Directiva 2006/48/CE.
(26) Dispozițiile prezentei directive înlocuiesc toate dispozițiile corespunzătoare din Directiva 2000/46/CE. În consecință, Directiva 2000/46/CE ar trebui să fie abrogată.
(27) Deoarece obiectivele prezentei directive nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de statele membre, deoarece necesită armonizarea mai multor norme diferite existente în prezent în sistemele juridice ale diferitor state membre, și, prin urmare, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității enunțat la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(28) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (9), statele membre sunt încurajate să întocmească, pentru uz propriu și în interesul Comunității, propriile tabele care să ilustreze, în măsura posibilului, concordanța dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice,