Recitale
(1) În conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), piața internă urmează să includă o zonă fără frontiere interne în care să fie asigurată libera circulație a bunurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor. Fragmentarea pieței interne dăunează competitivității, creșterii economice și creării de locuri de muncă în cadrul Uniunii. Eliminarea obstacolelor directe și indirecte din calea bunei funcționări a pieței interne este esențială pentru finalizarea acesteia. Acțiunea Uniunii cu referire la piața internă în sectorul serviciilor financiare cu amănuntul a contribuit deja în mod substanțial la dezvoltarea activității transfrontaliere a prestatorilor de servicii de plată, la multiplicarea opțiunilor consumatorilor și la sporirea calității și a transparenței ofertei.
(2) În această privință, Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) a stabilit o serie de cerințe de bază privind transparența comisioanelor percepute de către prestatorii de servicii de plată pentru serviciile oferite la conturile de plăți. Acest lucru a facilitat în mod substanțial activitatea prestatorilor de servicii de plată, creând norme uniforme cu privire la furnizarea serviciilor de plată și a informațiilor ce trebuie comunicate, a redus sarcina administrativă și a generat economii de costuri pentru prestatorii de servicii de plată.
(3) Buna funcționare a pieței interne și dezvoltarea unei economii moderne, favorabile incluziunii sociale, depind tot mai mult de furnizarea universală a serviciilor de plată. Orice nouă legislație în acest sens trebuie să se înscrie într-o strategie economică inteligentă pentru Uniune, care trebuie să țină seama în mod efectiv de nevoile consumatorilor mai vulnerabili.
(4) Cu toate acestea, trebuie depuse eforturi suplimentare în vederea îmbunătățirii și a dezvoltării pieței interne a serviciilor bancare cu amănuntul, astfel cum a arătat Parlamentul European în Rezoluția sa din 4 iulie 2012 referitoare la recomandări adresate Comisiei privind accesul la serviciile bancare de bază. În prezent, lipsa transparenței și a comparabilității comisioanelor, precum și dificultățile în materie de schimbare a conturilor de plăți creează în continuare obstacole în calea dezvoltării unei piețe pe deplin integrate, contribuind la o concurență slabă în sectorul serviciilor bancare cu amănuntul. Respectivele probleme trebuie abordate și trebuie atinse standarde de înaltă calitate.
(5) Condițiile actuale de pe piața internă ar putea să îi împiedice pe prestatorii de servicii de plată să își exercite libertatea de a se stabili în Uniune sau de a furniza servicii în cadrul acesteia, din cauza atragerii cu dificultate a clienților la momentul intrării pe o piață nouă. Intrarea pe o piață nouă presupune adesea efectuarea unor investiții semnificative. Astfel de investiții sunt justificate numai dacă prestatorul întrevede existența unor oportunități suficiente și o cerere corespunzătoare din partea consumatorilor. Mobilitatea scăzută a consumatorilor în ceea ce privește serviciile financiare cu amănuntul este cauzată în mare măsură de lipsa de transparență și de comparabilitate a comisioanelor și a serviciilor oferite, precum și de dificultățile legate de schimbarea conturilor de plăți. De asemenea, respectivii factori frânează cererea, acest lucru fiind valabil cu precădere în context transfrontalier.
(6) Mai mult, este posibil ca fragmentarea cadrelor naționale de reglementare existente să ridice bariere semnificative în calea finalizării pieței interne în domeniul conturilor de plăți. Dispozițiile naționale existente referitoare la conturile de plăți și, în special, cele referitoare la comparabilitatea comisioanelor și la schimbarea conturilor de plăți diferă. În cazul schimbării conturilor, lipsa unor măsuri uniforme cu caracter obligatoriu la nivelul Uniunii a condus la practici și măsuri divergente la nivel național. Diferențele respective sunt și mai pronunțate în domeniul comparabilității comisioanelor, unde nu există niciun fel de măsuri la nivelul Uniunii, nici măcar de autoreglementare. În cazul în care aceste diferențe vor deveni mai semnificative în viitor, pe măsură ce prestatorii de servicii de plată tind să își adapteze practicile la piețele naționale, costul operării la nivel transfrontalier va crește comparativ cu costurile suportate de prestatorii interni și, prin urmare, se va diminua atractivitatea activității desfășurate la nivel transfrontalier. Activitatea transfrontalieră pe piața internă este obstrucționată de obstacolele ce apar în calea deschiderii unui cont de plăți în străinătate de către consumatori. Criteriile restrictive de eligibilitate existente îi pot împiedica pe cetățenii Uniunii să se deplaseze liber în interiorul Uniunii. Asigurarea accesului tuturor consumatorilor la un cont de plăți le va permite acestora să participe la piața internă și să se bucure de beneficiile pieței interne.
(7) Mai mult, deoarece unii clienți potențiali nu își deschid conturi de plăți, fie pentru că acest lucru le este refuzat, fie pentru că nu le sunt oferite produse adecvate, cererea potențială de servicii legate de conturile de plăți din Uniune nu este, în prezent, exploatată pe deplin. O participare mai largă a consumatorilor pe piața internă i-ar motiva și mai mult pe prestatorii de servicii de plată să intre pe noi piețe. De asemenea, crearea unor condiții în care toți consumatorii să poată avea acces la un cont de plăți este un mijloc necesar cu ajutorul căruia aceștia sunt încurajați să participe pe piața internă și li se permite să se bucure de beneficiile pieței interne.
(8) Transparența și comparabilitatea comisioanelor au fost analizate la nivelul Uniunii în cadrul unei inițiative de autoreglementare inițiate de sectorul bancar. Cu toate acestea, nu s-a ajuns la un acord final cu privire la inițiativa respectivă. În ceea ce privește schimbarea conturilor, principiile comune instituite în 2008 de Comitetul European pentru Sectorul Bancar prevăd un mecanism-model pentru schimbarea între conturi de plăți oferite de bănci aflate în același stat membru. Totuși, având în vedere caracterul lor neobligatoriu, respectivele principii comune au fost aplicate într-o manieră inconsecventă pe tot cuprinsul Uniunii și cu rezultate ineficiente. Mai mult, principiile comune se referă numai la schimbarea conturilor de plăți la nivel național și nu au în vedere schimbarea conturilor la nivel transfrontalier. În final, în ceea ce privește accesul la un cont de plăți de bază, prin Recomandarea 2011/442/UE a Comisiei (5) statele membre au fost invitate să ia măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acesteia în termen de cel mult șase luni de la publicare. În prezent, numai câteva state membre respectă principiile fundamentale prevăzute în recomandarea respectivă.
(9) Pentru a sprijini mobilitatea financiară efectivă și fără probleme pe termen lung, este esențial să se instituie un set uniform de norme care să abordeze problema mobilității scăzute a clienților și, în special, să crească posibilitățile de comparare a serviciilor și a comisioanelor aferente conturilor de plăți și să motiveze schimbarea conturilor de plăți, precum și să evite discriminarea pe criteriul reședinței a consumatorilor care intenționează să deschidă și să utilizeze un cont de plăți transfrontalier. Mai mult, este esențial să se adopte măsuri adecvate care să încurajeze participarea clienților la piața conturilor de plăți. Măsurile respective vor motiva prestatorii de servicii de plată să intre pe piața internă și vor asigura condiții de concurență echitabile, consolidând astfel concurența și alocarea eficientă a resurselor în interiorul pieței financiare cu amănuntul a Uniunii, în beneficiul întreprinderilor și al consumatorilor. De asemenea, informațiile transparente referitoare la comisioane și posibilitățile de schimbare a conturilor, combinate cu dreptul de acces la un cont de plăți cu servicii de bază, vor permite cetățenilor Uniunii să se deplaseze și să efectueze mai ușor achiziții în interiorul Uniunii și, drept urmare, să se bucure de beneficiile unei piețe interne pe deplin funcționale în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul și să contribuie la dezvoltarea ulterioară a pieței interne.
(10) De asemenea, este esențial să se asigure faptul că prezenta directivă nu împiedică inovarea în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul. În fiecare an apar noi tehnologii, precum serviciile bancare mobile și cardurile de plată cu valoare stocată, ceea ce poate face ca modelul actual de conturi de plăți să devină învechit.
(11) Prezenta directivă ar trebui să nu împiedice statele membre să mențină sau să adopte dispoziții mai stricte cu scopul de a proteja consumatorii, cu condiția ca dispozițiile respective să fie coerente cu obligațiile care le revin în temeiul dreptului Uniunii și al prezentei directive.
(12) Dispozițiile prezentei directive referitoare la comparabilitatea comisioanelor și schimbarea conturilor de plăți ar trebui să se aplice tuturor prestatorilor de servicii de plată, astfel cum sunt definiți în Directiva 2007/64/CE. Dispozițiile prezentei directive privind accesul la conturile de plăți cu servicii de bază ar trebui să se aplice numai instituțiilor de credit. Toate dispozițiile prezentei directive ar trebui să se aplică în cazul conturilor de plăți prin care consumatorii pot efectua următoarele operațiuni: depunere de fonduri, retragere de numerar și efectuarea și primirea de plăți către și de la terți, inclusiv efectuarea de transferuri credit. În consecință, conturile cu servicii mai limitate ar trebui excluse. De exemplu, conturile precum conturile de economii, conturile la care sunt atașate cărți de credit, în cazul cărora fondurile sunt de obicei transferate în scopul unic al rambursării creanțelor aferente cărților de credit, conturile curente ipotecare (current account mortgages) sau conturile de monedă electronică ar trebui să fie, în principiu, excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive. Totuși, în cazul în care sunt folosite pentru operațiuni de plată zilnice și conțin toate serviciile enumerate mai sus, aceste conturi vor fi incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive. Conturile deținute de întreprinderi, chiar de întreprinderile mici sau de microîntreprinderi, ar trebui să nu intre în domeniul de aplicare al prezentei directive, cu excepția cazului în care sunt deținute cu titlu personal. Statele membre ar trebui să poată alege să extindă aplicarea prezentei directive la alți prestatori de servicii de plată și la alte conturi de plăți, de exemplu la cele care oferă servicii de plată mai limitate.
(13) Având în vedere că un cont de plăți cu servicii de bază este un tip de cont de plăți în sensul prezentei directive, dispozițiile referitoare la transparență și schimbarea conturilor ar trebui să se aplice și acestor conturi.
(14) Definițiile din prezenta directivă ar trebui aliniate pe cât posibil cu cele din alte acte legislative ale Uniunii, în special cu cele din Directiva 2007/64/CE și din Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6).
(15) Este esențial pentru consumatori să poată înțelege comisioanele, astfel încât să poată compara ofertele provenind de la prestatori de servicii de plată diferiți și să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la contul de plăți cel mai adecvat nevoilor lor. Compararea comisioanelor nu poate fi realizată dacă prestatorii de servicii de plată utilizează o terminologie diferită pentru aceleași servicii și furnizează informații în formate diferite. Terminologia standardizată, însoțită de informații specifice prezentate într-un format coerent referitoare la comisioanele aferente celor mai reprezentative servicii legate de conturile de plăți, poate ajuta consumatorii să înțeleagă și să compare comisioanele.
(16) Consumatorii ar beneficia cel mai mult de informații concise, standardizate și ușor de comparat de la un prestator de servicii de plată la altul. Instrumentele puse la dispoziția consumatorilor în vederea comparării ofertelor de conturi de plăți nu ar avea un impact pozitiv dacă timpul investit în parcurgerea unor liste lungi de comisioane pentru oferte diferite ar cântări mai mult decât beneficiul alegerii unei oferte care reprezintă cea mai bună valoare. Instrumentele respective ar trebui să poată avea multiple forme, fiind necesară și testarea de către consumatori. În această etapă, terminologia referitoare la comisioane ar trebui standardizată numai pentru termenii și definițiile cele mai reprezentative din statele membre, pentru a evita riscul informării excesive și pentru a facilita punerea în aplicare rapidă.
(17) Terminologia privind comisioanele ar trebui să fie stabilită de statele membre și să permită luarea în considerare a specificităților piețelor locale. Pentru a fi considerate reprezentative, serviciile ar trebui să facă obiectul unui comision la cel puțin un prestator de servicii de plată dintr-un stat membru. În plus, în cazul în care serviciile sunt comune unei majorități a statelor membre, terminologia utilizată pentru definirea acestor servicii ar trebui să fie standardizată la nivelul Uniunii, făcând astfel posibilă mai buna comparare a ofertelor de conturi de plăți la nivelul Uniunii. Pentru a asigura faptul că listele naționale sunt suficient de omogene, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (7) ar trebui să emită orientări pentru a ajuta statele membre să identifice serviciile care sunt cele mai răspândite și care generează pentru consumatori cele mai mari costuri la nivel național. În aceste scopuri, statele membre ar trebui până la 18 decembrie 2014 să comunice Comisiei și ABE, autoritățile adecvate cărora ar trebui să li se adreseze respectivele orientări.
(18) După ce statele membre au stabilit o listă provizorie a celor mai reprezentative servicii care fac obiectul unui comision la nivel național, împreună cu termenii și definițiile, ABE ar trebui să le revizuiască pentru a identifica, prin intermediul unor proiecte de standarde tehnice de reglementare, serviciile care sunt comune majorității statelor membre și pentru a propune termeni și definiții standardizate la nivelul Uniunii în acest sens, în toate limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii. ABE ar trebui să asigure faptul că se utilizează numai un singur termen pentru fiecare serviciu în oricare dintre limbile oficiale ale fiecărui stat membru care este în același timp și o limbă oficială a instituțiilor Uniunii. Aceasta înseamnă că pot fi utilizați, pentru același serviciu, termeni diferiți în state membre diferite care folosesc aceeași limbă oficială a instituțiilor Uniunii, ținându-se astfel cont de specificul național. Statele membre ar trebui apoi să integreze eventualii termeni de la nivelul Uniunii aplicabili în listele lor provizorii și să publice pe această bază listele lor finale.
(19) Pentru a ajuta consumatorii să compare cu ușurință comisioanele aferente conturilor de plăți din piața internă în ansamblu, prestatorii de servicii de plată ar trebui să le pună la dispoziție un document de informare cu privire la comisioane care să prezinte comisioanele aferente tuturor serviciilor cuprinse în lista celor mai reprezentative servicii legate de un cont de plăți la nivel național. După caz, în documentul de informare cu privire la comisioane ar trebui să se utilizeze termenii și definițiile standardizate stabilite la nivelul Uniunii. Acest lucru ar contribui și la crearea unor condiții de concurență echitabile între prestatorii de servicii de plată care concurează pe piața conturilor de plăți. Documentul de informare cu privire la comisioane nu ar trebui să conțină alte comisioane. În cazul în care un prestator de servicii de plată nu oferă un serviciu care figurează pe lista celor mai reprezentative servicii legate de un cont de plăți, ar trebui să indice acest lucru, de exemplu marcând serviciul ca „neoferit” sau „neaplicabil”. Statele membre ar trebui să poată prevedea obligația ca, pe lângă documentul de informare cu privire la comisioane, să fie furnizați indicatori principali precum un indicator cuprinzător al costurilor care să rezume costul anual total al contului de plăți pentru consumatori. Pentru a îi ajuta pe consumatori să înțeleagă comisioanele pe care trebuie să le plătească pentru contul lor de plăți, acestora ar trebui să li se pună la dispoziție un glosar care să conțină explicații clare, fără caracter tehnic și lipsite de ambiguitate cel puțin pentru comisioanele și serviciile prevăzute în documentul de informare cu privire la comisioane. Glosarul ar trebui să funcționeze ca un instrument util care încurajează o mai bună înțelegere a sensului comisioanelor, fapt care ajută consumatorii să aleagă dintr-o gamă mai largă de oferte de conturi de plăți. De asemenea, ar trebui introdusă o obligație pentru prestatorii de servicii de plată de a informa consumatorii gratuit și cel puțin o dată pe an cu privire la toate comisioanele percepute pentru contul lor de plăți, inclusiv, dacă este cazul, rata dobânzii pentru descoperitul de cont și rata dobânzii creditoare. Aceasta nu aduce atingere dispozițiilor referitoare la descoperitul de cont prevăzute în Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8). Informațiile ex post ar trebui furnizate într-un document distinct intitulat „situația comisioanelor”. Acesta ar trebui să ofere o imagine completă a dobânzii acumulate și a tuturor comisioanelor suportate în legătură cu utilizarea contului de plăți, pentru a îi permite consumatorului să înțeleagă ce vizează cheltuielile cu comisioanele și să evalueze necesitatea fie a modificării tiparelor de consum, fie a mutării la un alt prestator. Acest beneficiu ar fi maximizat dacă informațiile ex post referitoare la comisioane ar prezenta serviciile cele mai reprezentative în aceeași ordine ca informațiile ex ante referitoare la comisioane.
(20) Pentru a răspunde nevoilor consumatorilor, este necesar să se garanteze faptul că informațiile referitoare la comisioanele aplicabile conturilor de plăți sunt exacte, clare și comparabile. Prin urmare, după consultarea autorităților naționale și după testarea de către consumatori, ABE ar trebui să elaboreze un proiect de standarde tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește un format de prezentare standardizat pentru documentul de informare cu privire la comisioane, pentru situația comisioanelor și pentru simbolurile comune, pentru a se asigura că acestea sunt inteligibile și comparabile din perspectiva consumatorilor. Același format și aceeași ordine a pozițiilor și a rubricilor ar trebui să fie respectate pentru fiecare document de informare cu privire la comisioane și fiecare situație a comisioanelor din fiecare stat membru, oferindu-le consumatorilor posibilitatea de a compara cele două documente, maximizând astfel gradul de înțelegere și de utilizare a informațiilor. Documentul de informare cu privire la comisioane și situația comisioanelor ar trebui să poată fi diferențiate cu claritate de alte tipuri de comunicări. În plus, atunci când elaborează formatele respective, ABE ar trebui să țină seama și de faptul că statele membre pot alege să furnizeze documentul de informare cu privire la comisioane și situația comisioanelor împreună cu informațiile necesare în temeiul altor acte legislative ale Uniunii sau naționale privind conturile de plăți și serviciile conexe.
(21) Pentru a asigura utilizarea consecventă a terminologiei aplicabile la nivelul Uniunii pe întreg teritoriul acesteia, statele membre ar trebui să instituie obligația prestatorilor de servicii de plată de a utiliza terminologia aplicabilă la nivelul Uniunii împreună cu terminologia standardizată care continuă să se aplice la nivel național, identificată în lista finală pe parcursul comunicărilor cu consumatorii, inclusiv în documentul de informare cu privire la comisioane și în situația comisioanelor. Prestatorii de servicii de plată ar trebui să poată utiliza nume de mărci în cuprinsul informațiilor lor contractuale, comerciale și de marketing, cu condiția să identifice în mod clar termenul standardizat corespunzător aplicabil. În cazul în care aleg să utilizeze nume de mărci în documentul de informare cu privire la comisioane sau în situația comisioanelor, aceasta ar trebui să fie pus față de termenii standardizați ca o desemnare secundară, utilizându-se de exemplu paranteze pătrate sau caractere tipografice mai mici.
(22) Site-urile internet de comparare care sunt independente reprezintă un mijloc eficient cu ajutorul căruia consumatorii pot evalua avantajele diferitelor oferte de conturi de plăți într-un singur loc. Aceste site-uri pot asigura echilibrul corect între necesitatea ca informațiile să fie clare și concise, dar, în același timp, complete și inteligibile, oferindu-le utilizatorilor posibilitatea de a obține mai multe informații detaliate dacă acest lucru îi interesează. Acestea ar trebui să urmărească includerea unei game de oferte cât mai largi posibil, cu scopul de a oferi o imagine reprezentativă, vizând totodată o parte semnificativă a pieței. Aceste site-uri pot reduce, de asemenea, costurile aferente căutării, deoarece nu va mai fi nevoie ca respectivii consumatori să colecteze informații în mod separat de la prestatorii de servicii de plată. Este esențial ca informațiile prezentate pe astfel de site-uri internet să fie demne de încredere, imparțiale și transparente, iar consumatorii să fie informați cu privire la existența unor astfel de site-uri internet. În această privință, statele membre ar trebui să informeze publicul cu privire la existența acestor site-uri.
(23) Pentru a obține informații imparțiale cu privire la comisioanele percepute și ratele dobânzii aplicate în legătură cu conturile de plăți, consumatorii ar trebui să poată utiliza site-uri internet de comparare accesibile publicului care sunt independente din punct de vedere operațional de prestatorii de servicii de plată, ceea ce înseamnă că niciunui prestator de servicii de plată nu ar trebui să i se acorde tratament favorabil în rezultatele căutării. Prin urmare, statele membre ar trebui să asigure accesul liber pentru consumatori la cel puțin un astfel de site internet pe teritoriile lor respective. Site-urile internet de comparare respective pot fi administrate de autoritățile competente, de alte autorități publice și/sau de operatori privați sau în numele acestora. Funcția de comparare a comisioanelor aferente conturilor de plăți poate fi îndeplinită și de site-uri internet existente care compară o gamă largă de produse financiare sau nefinanciare. Site-urile internet ar trebui să funcționeze în conformitate cu criterii de calitate specifice, care să includă cerința de a furniza detalii privind proprietarii lor, informații exacte și actualizate, să precizeze momentul ultimei actualizări, să stabilească criterii clare, obiective, pe care se vor baza comparațiile și să includă o gamă largă de oferte de conturi de plăți care acoperă o parte semnificativă a pieței. Statele membre ar trebui să poată stabili cât de des site-urile internet de comparare urmează să revizuiască și să actualizeze informațiile pe care le furnizează consumatorilor, ținând cont de frecvența cu care prestatorii de servicii de plată își actualizează în general informațiile privind comisioanele. Statele membre ar trebui să stabilească de asemenea ce constituie o gamă largă de oferte de conturi de plăți care acoperă o parte semnificativă a pieței, evaluând de exemplu câți prestatori de servicii de plată există și, prin urmare, dacă ar fi suficientă o majoritate simplă sau mai puțin, precum și/sau cota de piață și/sau amplasarea geografică a acestora. Site-urile internet de comparare ar trebui să compare comisioanele plătibile pentru serviciile incluse în lista celor mai reprezentative servicii legate de conturile de plăți, integrând terminologia de la nivelul Uniunii. Statelor membre ar trebui să li se dea posibilitatea de a impune acestor site-uri internet obligația de a compara și alte informații, precum informații privind factorii determinanți ai nivelului serviciilor prestate de prestatorii de servicii de plată, cum ar fi numărul și adresa filialelor sau ale bancomatelor. În cazul în care într-un stat membru nu există decât un singur site internet de comparare, care nu mai funcționează sau nu mai respectă criteriile de calitate, statul membru ar trebui să asigure accesul consumatorilor la un alt site internet de comparare la nivel național într-o perioadă de timp rezonabilă.
(24) Oferirea unui cont de plăți în cadrul unui pachet împreună cu produse sau servicii, altele decât servicii legate de un cont de plăți, precum produse de asigurare sau consiliere financiară, reprezintă o practică curentă a prestatorilor de servicii de plată. Respectiva practică poate constitui un mijloc prin care prestatorii de servicii de plată își diversifică oferta și concurează unii împotriva altora, în cele din urmă cu efecte benefice pentru consumatori. Cu toate acestea, studiul din 2009 al Comisiei referitor la practicile de legare din sectorul financiar, precum și consultările relevante și plângerile formulate de consumatori au arătat că prestatorii de servicii de plată pot oferi conturi de plăți în cadrul unui pachet cu produse care nu sunt solicitate de consumatori și care nu sunt esențiale pentru conturile de plăți, cum ar fi asigurarea locuinței. Mai mult, s-a observat că aceste practici pot reduce transparența și comparabilitatea prețurilor, pot limita opțiunile de achiziție ale consumatorilor și pot avea un impact negativ asupra mobilității lor. Prin urmare, statele membre ar trebui să asigure faptul că, atunci când prestatorii de servicii de plată oferă conturi de plăți în cadrul unui pachet, consumatorilor li se comunică dacă există posibilitatea de a achiziționa contul de plăți separat și, dacă da, furnizează informații separate privind costurile și comisioanele aplicabile asociate fiecăruia dintre celelalte produse sau servicii incluse în pachet care poate fi cumpărat separat.
(25) Procesul de schimbare a conturilor de plăți ar trebui armonizat în întreaga Uniune. În prezent, măsurile existente la nivel național sunt extrem de diversificate și nu garantează un nivel adecvat al protecției consumatorilor în toate statele membre. Furnizarea de măsuri legislative de stabilire a principiilor de bază care trebuie urmate de prestatorii de servicii de plată atunci când furnizează astfel de servicii în fiecare stat membru ar îmbunătăți funcționarea pieței interne atât pentru consumatori, cât și pentru prestatorii de servicii de plată. Pe de o parte, ar garanta condiții de concurență echitabile pentru consumatorii care pot fi interesați să deschidă un cont de plăți într-un stat membru diferit, întrucât ar garanta faptul că se oferă un nivel de protecție echivalent. Pe de altă parte, ar reduce diferențele dintre măsurile de reglementare existente la nivel național și, prin urmare, ar reduce sarcina administrativă pentru prestatorii de servicii de plată care intenționează să își ofere serviciile la nivel transfrontalier. În consecință, măsurile privind schimbarea conturilor vor facilita prestarea de servicii aferente conturilor de plăți în cadrul pieței interne.
(26) Schimbarea conturilor nu ar trebui să presupună transferul contractului de la prestatorul de servicii de plată care efectuează transferul la prestatorul de servicii de plată destinatar.
(27) Consumatorii sunt motivați să își schimbe conturile de plăți numai dacă procesul nu presupune o sarcină administrativă și financiară excesivă. Prin urmare, prestatorii de servicii de plată ar trebui să ofere consumatorilor o procedură clară, rapidă și sigură pentru a schimba conturile de plăți, inclusiv conturi de plăți cu servicii de bază. Această procedură ar trebui să fie garantată atunci când consumatorii doresc să își schimbe conturile de la un prestator de servicii de plată la altul, dar și atunci când consumatorii doresc să facă schimbul între conturi de plăți diferite în cadrul aceluiași prestator de servicii de plată. Acest lucru ar permite consumatorilor să beneficieze de cele mai convenabile oferte de pe piață și să treacă ușor de la conturile lor de plăți existente la altele potențial mai adecvate, indiferent dacă acest lucru se întâmplă în cadrul aceluiași prestator de servicii de plată sau între prestatori de servicii de plată diferiți. Orice comision pentru serviciul de schimbare a conturilor percepute de prestatorii de servicii de plată ar trebui să fie rezonabil și să corespundă costului real suportat de prestatorii de servicii de plată.
(28) În cazul schimbărilor de la un prestator de servicii de plată la altul care se află pe teritoriul aceluiași stat membru, statele membre ar trebui să fie autorizate să creeze sau să păstreze mecanisme diferite de cele prevăzute în prezenta directivă dacă acest lucru este în mod clar în interesul consumatorilor.
(29) Procesul de schimbare a conturilor ar trebui să fie cât mai clar posibil pentru consumator. În consecință, statele membre ar trebui să se asigure că prestatorul de servicii de plată destinatar este răspunzător pentru inițierea și gestionarea procesului în numele consumatorului. Statele membre ar trebui să poată utiliza mijloace suplimentare, cum ar fi o soluție tehnică, atunci când creează serviciul de schimbare a conturilor. Aceste mijloace suplimentare pot depăși cerințele prezentei directive; de exemplu, serviciul de schimbare a conturilor poate fi furnizat într-o perioadă de timp mai scurtă sau prestatorii de servicii de plată pot fi obligați să asigure, la cererea consumatorului, redirecționarea automată sau manuală a transferurilor de credit primite în contul de plăți anterior către noul cont de plăți pentru o perioadă de timp limitată începând de la primirea autorizării de schimbare. De asemenea, aceste mijloace suplimentare pot fi utilizate de prestatorii de servicii de plată în mod voluntar chiar și atunci când statul membru nu impune aceste lucru.
(30) Consumatorilor ar trebui să li se permită să solicite prestatorului de servicii de plată destinatar schimbarea tuturor sau a unora dintre încasările prin transfer de credit, ordinele de plată programată pentru transferurile de credit sau mandatele de debitare directă, în mod ideal în cadrul unei singure întâlniri cu prestatorul de servicii de plată destinatar. În acest scop, consumatorii ar trebui să poată semna o autorizație prin care consimt la fiecare dintre sarcinile menționate. Statele membre ar putea solicita ca autorizarea din partea consumatorului să se facă în scris, dar ar putea de asemenea să aleagă să accepte mijloace echivalente acolo unde este cazul, de exemplu atunci când există un sistem automat pentru efectuarea schimbării conturilor. Înainte de a acorda această autorizare, consumatorul ar trebui informat cu privire la toate etapele procedurale care trebuie parcurse pentru finalizarea procesului de schimbare a conturilor. De exemplu, autorizarea ar putea include toate sarcinile care fac parte din serviciul de schimbare și care ar putea permite consumatorului să aleagă doar unele dintre acestea.
(31) Cooperarea prestatorului de servicii de plată care efectuează transferul este necesară pentru a asigura succesul schimbării conturilor. Prestatorul de servicii de plată destinatar ar trebui să primească de la prestatorul de servicii de plată care efectuează transferul toate informațiile necesare în vederea restabilirii plăților în celălalt cont de plăți. Totuși, aceste informații nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar pentru efectuarea schimbării conturilor.
(32) Pentru a facilita deschiderea transfrontalieră de conturi, consumatorul ar trebui să poată solicita noului prestator de servicii de plată să stabilească în noul cont de plăți toate sau unele dintre ordinele de plată programată pentru transferurile de credit, să accepte debitările directe începând cu data specificată de consumator și să furnizeze consumatorului informații detaliate privind noul cont de plăți, de preferat în cadrul unei singure întâlniri cu noul prestator de servicii de plată.
(33) Consumatorii nu ar trebui să facă obiectul unor pierderi financiare, inclusiv taxe sau dobânzi, cauzate de eventuale greșeli făcute de oricare dintre prestatorii de servicii de plată implicați în procesul de schimbare a conturilor. În mod particular, consumatorii nu ar trebui să suporte nicio pierdere financiară care rezultă din plata unor comisioane suplimentare, dobânzi sau alte taxe, precum și amenzi, penalități sau orice alt tip de pagubă financiară cauzată de întârzierea în executarea plății.
(34) Statele membre ar trebui să garanteze că acei consumatori care intenționează să deschidă un cont de plăți nu sunt discriminați pe criteriul cetățeniei sau al locului lor de reședință. Deși este important să se asigure că niciun client nu utilizează sistemul financiar în scopuri ilegale, cum ar fi frauda, spălarea de bani sau finanțarea terorismului, instituțiile de credit nu ar trebui să ridice bariere în calea consumatorilor care doresc să profite de avantajele pieței interne prin deschiderea și utilizarea de conturi de plăți la nivel transfrontalier. Prin urmare, dispozițiile Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9) nu ar trebui utilizate drept pretext pentru respingerea consumatorilor mai puțin avantajoși din punct de vedere comercial.
(35) Consumatorii care sunt rezidenți legali în Uniune nu ar trebui să fie discriminați pe baza cetățeniei sau a locului de reședință și nici pe o altă bază menționată la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) atunci când solicită deschiderea unui cont de plăți în Uniune sau accesează un astfel de cont. Mai mult, dreptul de acces la un cont de plăți cu servicii de bază ar trebui asigurat de statele membre indiferent de situația financiară a consumatorului, cum ar fi situația profesională, nivelul venitului, istoricul creditării sau falimentul personal ale acestora.
(36) Consumatorii care sunt rezidenți legali în Uniune și care nu dețin, într-un anumit stat membru, un cont de plăți ar trebui să aibă posibilitatea de a deschide și de a utiliza un cont de plăți cu servicii de bază în acel stat membru. Conceptul de „rezident legal în Uniune” ar trebui să acopere atât cetățenii Uniunii, cât și resortisanții țărilor terțe care beneficiază deja de drepturi care le sunt conferite în temeiul unor acte ale Uniunii precum Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului (10), Directiva 2003/109/CE a Consiliului (11), Regulamentul (CE) nr. 859/2003 al Consiliului (12) și Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13). Acest concept ar trebui să includă și solicitanții de azil în temeiul Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, al Protocolului la acesta din 31 ianuarie 1967, precum și al altor tratate internaționale relevante. În plus, statele membre ar trebui să poată extinde conceptul de „rezident legal în Uniune” la alți resortisanți ai unor țări terțe care se află pe teritoriul lor.
(37) Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, cu respectarea deplină a libertăților fundamentale garantate de tratate, să solicite consumatorilor care doresc să deschidă un cont de plăți cu servicii de bază pe teritoriul acestora să demonstreze un interes real pentru acest lucru. Fără a aduce atingere cerințelor adoptate în conformitate cu Directiva 2005/60/CE pentru a preveni spălarea banilor, nu ar trebui să se impună prezența fizică în incintele instituțiilor de credit pentru a demonstra un astfel de interes real.
(38) Statele membre ar trebui să asigure faptul că numărul instituțiilor de credit care oferă conturi de plăți cu servicii de bază este suficient pentru a garanta că se adresează tuturor consumatorilor, pentru a evita orice discriminare împotriva acestora și pentru a împiedica denaturări ale concurenței. Atunci când se stabilește numărul suficient de instituții de credit, factorii care trebuie luați în considerare ar trebui să includă acoperirea rețelei de instituții de credit, mărimea teritoriului statului membru, distribuția consumatorilor în teritoriu și cota de piață deținută de instituțiile de credit și ar trebui să se verifice și dacă conturile de plăți cu servicii de bază reprezintă doar o mică parte din conturile de plăți furnizate de instituția de credit. În principiu, conturile de plăți cu servicii de bază ar trebui oferite de cât mai multe instituții de credit posibil, în vederea garantării faptului că consumatorii pot deschide asemenea conturi în incintele unei instituții de credit care se află în apropierea locului lor de reședință și că consumatorii nu sunt în niciun fel discriminați atunci când accesează astfel de conturi și le pot utiliza în mod efectiv. Statele membre ar trebui să asigure în mod special faptul că nu se face nicio discriminare vizibilă marcată, de exemplu printr-un aspect diferit al cărții bancare sau un număr diferit de cont ori un număr diferit de carte bancară. Cu toate acestea, un stat membru ar trebui să poată prevedea oferirea de conturi de plăți cu servicii de bază de către un număr mai mic de instituții de credit, dar acest lucru ar trebui să fie justificat pe baza faptului că, de exemplu, instituțiile de credit respective au o prezență atât de răspândită pe teritoriul satului membru respectiv, încât le-ar putea servi tuturor consumatorilor fără a îi obliga să călătorească prea departe de casă pentru a ajunge la ele. Mai mult decât atât, consumatorii care accesează conturi de plăți cu servicii de bază nu ar trebui să fie stigmatizați în niciun fel, iar acest obiectiv poate fi îndeplinit mai bine dacă se desemnează un număr mai mare de instituții de credit.
(39) Statele membre ar trebui să poată crea mecanisme pentru a ajuta consumatorii fără adresă stabilă, solicitanții de azil și consumatorii cărora nu li se acordă un permis de ședere, dar a căror expulzare este imposibilă din motive de fapt și de drept, să profite pe deplin de prezenta directivă.
(40) Atunci când autorizează instituțiile de credit să furnizeze, la cererea consumatorului, o facilitate de tip descoperit de cont în legătură cu un cont de plăți cu servicii de bază, statele membre ar trebui să poată defini o sumă maximă și durata maximă a oricărui astfel de descoperit de cont. Statele membre ar trebui să asigure de asemenea faptul că orice informații privind orice comisioane aferente sunt comunicate consumatorilor într-un mod transparent. În sfârșit, instituțiile de credit ar trebui să respecte Directiva 2008/48/CE atunci când oferă facilități de tip descoperit de cont împreună cu un cont de plăți cu servicii de bază.
(41) Pentru ca utilizatorilor de conturi de plăți cu servicii de bază să li se ofere servicii adecvate, statele membre ar trebui să oblige instituțiile de credit să asigure formarea corespunzătoare a personalului responsabil și să garanteze faptul că potențialele conflicte de interes nu îi afectează în mod negativ pe consumatorii în cauză.
(42) Statele membre ar trebui să poată permite instituțiilor de credit să refuze deschiderea unui cont de plăți cu servicii de bază de către consumatori care dețin deja un cont de plăți activ și cel puțin echivalent în același stat membru. Pentru a verifica dacă un consumator nu deține deja un cont de plăți, instituțiile de credit ar trebui să se poată baza pe o declarație pe propria răspundere din partea consumatorului.
(43) Statele membre ar trebui să garanteze faptul că instituțiile de credit tratează cererile de deschidere a unui cont de plăți cu servicii de bază în termenele stabilite în prezenta directivă și că, în caz de respingere a unei astfel de cereri, instituțiile de credit informează consumatorul cu privire la motivele concrete care au determinat refuzul, cu excepția cazului în care această informare ar veni în contradicție cu securitatea națională, ordinea publică, sau Directiva 2005/60/CE.
(44) Consumatorilor ar trebui să li se garanteze accesul la o gamă de servicii de plată de bază. Serviciile legate de conturile de plăți cu servicii de bază ar trebui să includă funcția de depunere și retragere de fonduri bănești. Consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a efectua operațiuni de plată esențiale, cum ar fi să primească venituri sau prestații, să plătească facturi sau taxe și să cumpere bunuri și servicii, inclusiv prin debitare directă, transfer de credit și utilizarea unui card de plăți. Aceste servicii ar trebui să permită achiziția de bunuri și servicii online și să ofere consumatorilor oportunitatea de a iniția ordine de plată prin intermediul facilității online a instituției de credit, acolo unde aceasta este disponibilă. Totuși, un cont de plăți cu servicii de bază nu ar trebui utilizat exclusiv online, deoarece acest fapt ar crea un obstacol pentru consumatorii care nu au acces la internet. Statele membre ar trebui să asigure faptul că, în ceea ce privește serviciile legate de deschiderea, administrarea și închiderea contului de plăți, precum și depunerea și retragerea de fonduri bănești și operațiunile de plată cu cardurile de plată, cu excepția cardurilor de credit, nu există limite ale numărului de operațiuni la dispoziția consumatorului în temeiul normelor specifice de stabilire a tarifelor prevăzute în prezenta directivă. În ceea ce privește executarea transferurilor de credit și a debitărilor directe, precum și operațiunile efectuate printr-un card de credit, în legătură cu un cont de plăți cu servicii de bază, statele membre ar trebui să poată stabili un număr minim de operațiuni la dispoziția consumatorului în temeiul normelor specifice de stabilire a tarifelor prevăzute în prezenta directivă, cu condiția ca serviciile legate de operațiunile respective să fie pentru uzul personal al consumatorului. Atunci când definesc noțiunea de uz personal, statele membre ar trebui să ia în considerare practicile de consum existente și practicile comerciale obișnuite. Comisioanele percepute pentru operațiunile care depășesc numărul minim de operațiuni nu ar trebui să fie niciodată mai ridicate decât cele practicate în conformitate cu politica tarifară obișnuită a instituției de credit.
(45) Atunci când se identifică serviciile care urmează să fie oferite cu un cont de plăți cu servicii de bază și un număr minim de operațiuni care trebuie incluse, ar trebui să se țină cont de specificitățile naționale. În particular, anumite servicii pot fi considerate esențiale pentru a garanta utilizarea integrală a unui cont de plăți într-un anumit stat membru, datorită utilizării lor răspândite la nivel intern. De exemplu, în unele state membre consumatorii continuă să utilizeze cecurile la scară largă, în timp ce în alte state membre acest mijloc de plată este foarte rar utilizat. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să le permită statelor membre să identifice servicii suplimentare care sunt considerate esențiale la nivel național și care ar trebui să fie furnizate împreună cu un cont de plăți cu servicii de bază în statul membru în cauză. De asemenea, statele membre ar trebui să asigure faptul că comisioanele percepute de instituțiile de credit pentru oferirea acestor servicii suplimentare în legătură cu un cont de plăți cu servicii de bază sunt rezonabile.
(46) Pentru a asigura disponibilitatea conturilor de plăți cu servicii de bază unei game cât mai vaste de consumatori, acestea ar trebui oferite gratuit sau în schimbul unui comision rezonabil. Pentru a încuraja consumatorii vulnerabili care nu beneficiază de servicii bancare să participe pe piața serviciilor bancare cu amănuntul, statele membre pot prevedea ca aceste conturi de plăți cu servicii de bază să fie oferite acestor consumatori în condiții deosebit de avantajoase, de exemplu gratuit. Statele membre ar trebui să fie libere să definească mecanismul de identificare a consumatorilor care pot beneficia de conturi de plăți cu servicii de bază în condiții mai avantajoase, cu condiția ca mecanismul să asigure faptul că consumatorii vulnerabili pot accesa un cont de plăți cu servicii de bază. În orice caz, o astfel de abordare ar trebui să nu aducă atingere dreptului tuturor consumatorilor, inclusiv al celor nevulnerabili, de a accesa conturi de plăți cu servicii de bază cel puțin în schimbul unui comision rezonabil. În plus, orice taxe suplimentare percepute consumatorului pentru nerespectarea clauzelor contractuale ar trebui să fie rezonabile. Statele membre ar trebui să stabilească ceea ce constituie o taxă rezonabilă în funcție de circumstanțele naționale.
(47) Instituțiile de credit ar trebui să refuze deschiderea unui cont de plăți cu servicii de bază sau să rezilieze un contract privind un astfel de cont numai în circumstanțe specifice, cum ar fi nerespectarea legislației privind spălarea banilor și finanțarea terorismului sau a celei privind prevenirea și investigarea infracțiunilor. Chiar și în aceste cazuri, refuzul poate fi justificat numai dacă respectivul consumator nu respectă legislația respectivă, și nu pe motiv că procedura de verificare a respectării legislației este prea împovărătoare sau prea costisitoare. Cu toate acestea, ar putea exista cazuri în care un consumator poate abuza de dreptul său de a deschide și utiliza un cont de plăți cu servicii de bază. De exemplu, un stat membru ar trebui să poată permite unei instituții de credit să ia măsuri împotriva unui consumator care a comis o infracțiune, precum fraudarea gravă a unei instituții de credit, în vederea evitării repetării unei astfel de infracțiuni. Astfel de măsuri pot include, de exemplu, limitarea accesului consumatorului respectiv la un cont de plăți cu servicii de bază pentru o anumită perioadă de timp. În plus, pot exista cazuri pentru care refuzarea anterioară a unei cereri de deschidere a unui cont de plăți poate fi necesară pentru a identifica consumatorii care ar putea beneficia de un cont de plăți în condiții mai avantajoase. Într-un astfel de caz, instituția de credit ar trebui să informeze consumatorul că poate utiliza un mecanism specific în cazul refuzului unei cereri de deschidere a unui cont de plăți pentru care se percepe comision, în conformitate cu prezenta directivă, pentru a obține accesul la un cont de plăți cu servicii de bază gratuit. Ambele astfel de cazuri suplimentare ar trebui totuși să fie limitate și specifice și să se bazeze pe dispoziții din dreptul național identificate cu exactitate. Atunci când se identifică alte cazuri în care instituțiile de credit pot refuza să ofere conturi de plăți consumatorilor, statele membre ar trebui să poată include, printre altele, motive de ordine publică sau siguranța publică.
(48) Statele membre și instituțiile de credit ar trebui să ofere consumatorilor informații clare și inteligibile cu privire la dreptul de a deschide și utiliza un cont de plăți cu servicii de bază. Statele membre ar trebui să asigure faptul că măsurile de comunicare sunt bine orientate, adresându-se în special consumatorilor care nu beneficiază de servicii bancare și celor vulnerabili și mobili. Instituțiile de credit ar trebui să pună activ la dispoziția consumatorilor informații accesibile și măsuri de asistență adecvată privind serviciile specifice ale contului de plăți cu servicii de bază oferit, comisioanele aferente și condițiile de utilizare a contului, precum și etapele pe care ar trebui să le parcurgă consumatorii pentru a își exercita dreptul de a deschide un cont de plăți cu servicii de bază. Consumatorii ar trebui informați, în special, cu privire la faptul că achiziția de servicii suplimentare nu este obligatorie pentru a avea acces la un cont de plăți cu servicii de bază.
(49) Statele membre ar trebui să promoveze măsuri care sprijină educarea celor mai vulnerabili consumatori, oferindu-le orientare și asistență în gestionarea responsabilă a finanțelor lor. De asemenea, sunt necesare informații privind orientarea care poate fi oferită consumatorilor de către organizațiile de consumatori și autoritățile naționale. Mai mult decât atât, statele membre ar trebui să încurajeze inițiativele instituțiilor de credit care vizează corelarea furnizării de conturi de plăți cu servicii de bază cu servicii independente de educație financiară.
(50) Pentru a facilita capacitatea prestatorilor de servicii de plată de a își furniza serviciile la nivel transfrontalier, în scopul cooperării, al schimbului de informații și al soluționării litigiilor între autoritățile competente, autoritățile competente responsabile de asigurarea respectării prezentei directive ar trebui să fie cele care acționează sub auspiciile ABE, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, sau alte autorități naționale, cu condiția ca acestea să coopereze cu autoritățile care acționează sub auspiciile ABE pentru a își îndeplini sarcinile în temeiul prezentei directive.
(51) Statele membre ar trebui să desemneze autoritățile competente abilitate să asigure asigurarea respectării prezentei directive și să se asigure că acestea dispun de toate competențele de investigare și de executare, precum și de resursele necesare pentru a își îndeplini sarcinile. Autoritățile competente ar putea acționa referitor la anumite aspecte ale prezentei directive cerând instanțelor judecătorești competente să pronunțe o hotărâre judecătorească, inclusiv, dacă este cazul, într-o cale de atac. Acest lucru ar putea permite statelor membre, în special în cazul în care dispozițiile prezentei directive au fost transpuse în dreptul civil, să delege asigurarea respectării respectivelor dispoziții organismelor relevante și instanțelor. Statele membre ar trebui să aibă capacitatea de a desemna autorități competente diferite pentru a executa gama largă de obligații prevăzute în prezenta directivă. De exemplu, în cazul unor dispoziții, statele membre ar putea desemna autoritățile competente responsabile de asigurarea respectării protecției consumatorilor, în timp ce, în cazul altora, acestea ar putea decide să desemneze supraveghetori prudențiali. Opțiunea de a desemna diferite autorități competente nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor de supraveghere și de cooperare continuă între autoritățile competente, astfel cum este prevăzut în prezenta directivă.
(52) Consumatorii ar trebui să aibă acces la proceduri alternative de soluționare a litigiilor efective și eficiente în vederea soluționării litigiilor ce pot apărea în urma exercitării drepturilor și obligațiilor prevăzute în prezenta directivă. Acest acces este deja asigurat prin Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului (14) în ceea ce privește litigiile contractuale relevante. Totuși, consumatorii ar trebui să aibă acces și la procedurile alternative de soluționare a litigiilor în cazul unor litigii precontractuale privind drepturile și obligațiile prevăzute în prezenta directivă, de exemplu atunci când li se refuză accesul la un cont de plăți cu servicii de bază. Prin urmare, prezenta directivă prevede că consumatorii ar trebui să aibă acces la proceduri alternative de soluționare a litigiilor pentru soluționarea litigiilor privind drepturile și obligațiile prevăzute în prezenta directivă, fără a face distincția între litigiile contractuale și cele precontractuale. Astfel de proceduri alternative de soluționare a litigiilor și entitățile care le oferă ar trebui să respecte cerințele de calitate prevăzute de Directiva 2013/11/UE. Respectarea prezentei directive impune prelucrarea datelor cu caracter personal ale consumatorilor. O astfel de prelucrare face obiectul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15). Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să respecte normele stabilite în Directiva 95/46/CE.
(53) O dată la doi ani, iar pentru prima dată în termen de patru ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, statele membre ar trebui să obțină statistici anuale fiabile privind funcționarea măsurilor introduse prin prezenta directivă. Acestea ar trebui să utilizeze orice surse relevante de informare și să comunice Comisiei informațiile respective. Comisia ar trebui să prezinte un raport pe baza informațiilor primite de la statele membre, prima dată după patru ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive și, ulterior, o dată la doi ani.
(54) Prezenta directivă ar trebui să facă obiectul unei revizuiri la cinci ani de la intrarea sa în vigoare, pentru a se ține seama de evoluțiile pieței, cum ar fi apariția unor tipuri noi de conturi de plăți și de servicii de plată, precum și de evoluțiile înregistrate în alte domenii ale dreptului Uniunii și de experiențele statelor membre. Raportul ce are la bază revizuirea respectivă ar trebui să includă o listă a acțiunilor în constatarea neîndeplinirii obligațiilor inițiate de Comisie având ca obiect prezenta directivă. Aceasta ar trebui să includă de asemenea o evaluare a nivelurilor medii ale comisioanelor din statele membre pentru conturile de plăți care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, să evalueze dacă măsurile introduse au îmbunătățit înțelegerea de către consumatori a comisioanelor aferente conturilor de plăți, comparabilitatea conturilor de plăți și ușurința cu care se schimbă conturile de plăți și ar trebui de asemenea să includă o evaluare a numărului de titulari de conturi care au schimbat conturile de plăți de la transpunerea prezentei directive. Ar trebui de asemenea să analizeze numărul de prestatori care oferă conturi de plăți cu servicii de bază și numărul de astfel de conturi care au fost deschise, inclusiv de către consumatori care anterior nu beneficiau de servicii bancare, exemple de bune practici în rândul statelor membre pentru diminuarea excluderii consumatorilor de la accesul la serviciile de plată, precum și comisioanele anuale medii percepute pentru conturile de plăți cu servicii de bază. Ar trebui de asemenea să evalueze costurile și beneficiile unei puneri în aplicare a transferabilității la nivelul întregii Uniuni a conturilor de plăți, fezabilitatea unui cadru pentru asigurarea redirecționării automate a plăților dintr-un cont de plăți în altul în cadrul aceluiași stat membru, combinată cu notificările automate către beneficiarii plății sau plătitori atunci când transferurile acestora sunt redirecționate, și a extinderii serviciilor de schimbare a conturilor la cazurile în care prestatorul de servicii de plată destinatar și cel care efectuează transferul se află în state membre diferite. Ar trebui să includă de asemenea o evaluare a eficacității măsurilor existente și a necesității unor măsuri suplimentare pentru a spori incluziunea financiară și pentru a-i asista pe membrii vulnerabili ai societății în ceea ce privește îndatorarea excesivă. De asemenea, ar trebui să evalueze dacă dispozițiile privind informațiile ce trebuie furnizate de către prestatorii de servicii de plată atunci când oferă pachete de produse sunt suficiente sau dacă sunt necesare măsuri suplimentare. Ar trebui să evalueze de asemenea necesitatea unor măsuri suplimentare în ceea ce privește site-urile internet de comparare și necesitatea unei acreditări a site-urilor internet de comparare. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului raportul respectiv însoțit, după caz, de propuneri legislative.
(55) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de cartă în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE).
(56) Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume de a facilita transparența și comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, dar pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii datorită necesității de a depăși fragmentarea pieței și de a asigura o concurență echitabilă în Uniune, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul UE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.
(57) În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative (16), statele membre s-au angajat să însoțească, în cazuri justificate, notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.
(58) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată,