Recitale
(1) Administratorii de fonduri de investiții alternative (AFIA) sunt responsabili de administrarea unui volum important de active investite în Uniune, răspund pentru o parte importantă a tranzacțiilor cu instrumente financiare pe piețe și pot exercita o influență semnificativă asupra piețelor și societăților în care investesc.
(2) Impactul AFIA asupra piețelor pe care își desfășoară activitatea este în mare parte benefic, însă recentele dificultăți financiare au scos în evidență faptul că activitățile AFIA pot servi la răspândirea sau amplificarea riscurilor în sistemul financiar. Răspunsurile naționale necoordonate îngreunează administrarea eficientă a respectivelor riscuri. Prin urmare, scopul prezentei directive este de a stabili cerințe comune de autorizare și de supraveghere a AFIA pentru a defini o abordare coerentă a riscurilor legate de aceasta și a impactului lor asupra investitorilor și piețelor din Uniune.
(3) Recentele dificultăți de pe piețele financiare au scos în evidență faptul că multe dintre strategiile AFIA sunt vulnerabile la unele sau mai multe riscuri importante referitoare la investitori, alți participanți pe piață și piețe. Pentru a avea dispoziții comune și cuprinzătoare privind supravegherea, este necesar să se creeze un cadru capabil să încadreze respectivele riscuri, ținând seama de diferitele tipuri de strategii și tehnici de investiții utilizate de AFIA. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să se aplice AFIA care administrează toate tipurile de fonduri care nu intră sub incidența Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (4), indiferent de modul legal sau contractual prin care li s-a încredințat această responsabilitate AFIA. Pe baza unei autorizații obținute în temeiul prezentei directive, AFIA nu ar trebui să aibă dreptul de a administra OPCVM-uri în sensul Directivei 2009/65/CE.
(4) Scopul prezentei directive este de a asigura o piață internă pentru AFIA și un cadru de reglementare și supraveghere armonizat și riguros pentru activitățile desfășurate în Uniune de toate AFIA, inclusiv cele care își au sediul social într-un stat membru (AFIA din UE) și cele care își au sediul social într-o țară terță (AFIA din afara UE). Deoarece consecințele practice și posibilele dificultăți generate de un cadru de reglementare armonizat și o piață internă a Uniunii pentru AFIA din afara UE care desfășoară activități de administrare și/sau de distribuire în Uniune și pentru AFIA din UE care administrează fondurile de investiții alternative (FIA) din afara UE sunt incerte și dificil de prevăzut din cauza lipsei de experiență anterioară în acest domeniu, ar trebui creat un mecanism de revizuire. Se intenționează ca, după o perioadă de tranziție de doi ani, un sistem armonizat de pașapoarte europene să devină aplicabil AFIA din afara UE care desfășoară activități de administrare și/sau de distribuire în Uniune și pentru AFIA din UE care administrează FIA din afara UE, după intrarea în vigoare a unui act delegat adoptat de Comisie în acest sens. Se intenționează ca sistemul armonizat respectiv să coexiste, pe durata unei perioade de tranziție de trei ani, cu sistemele naționale ale statelor membre, sub rezerva îndeplinirii unor anumite condiții armonizate minime. După această perioadă de trei ani de coexistență, se intenționează ca sistemele naționale să fie desființate la intrarea în vigoare a unui viitor act delegat al Comisiei.
(5) La patru ani de la data limită de transpunere a prezentei directive, Comisia ar trebui să examineze aplicarea și domeniul de aplicare al prezentei directive ținând seama de obiectivele sale și ar trebui să analizeze dacă abordarea armonizată a Uniunii a cauzat sau nu o denaturare majoră continuă a pieței și dacă prezenta directivă funcționează sau nu eficace din punctul de vedere al principiilor pieței interne și al concurenței echitabile.
(6) Domeniul de aplicare al prezentei directive ar trebui să fie limitat la entitățile care administrează FIA ca obiect principal de activitate – indiferent dacă FIA este de tip deschis sau de tip închis, indiferent de forma juridică de constituire a FIA și indiferent dacă FIA este admis la tranzacționare sau nu – care atrag fonduri de la o serie de investitori în vederea investirii respectivelor fonduri în interesul respectivilor investitori în conformitate cu o politică de investiții definită.
(7) Societățile de investiții, precum vehiculele investiționale de tip „family office”, care investesc patrimoniul privat al unor investitori, fără a atrage fonduri externe, nu ar trebui să fie considerate FIA în conformitate cu prezenta directivă.
(8) Entitățile care nu sunt considerate AFIA în conformitate cu prezenta directivă nu sunt incluse în domeniul de aplicare al acesteia. Prin urmare, prezenta directivă nu ar trebui să se aplice holdingurilor în sensul definiției din prezenta directivă. Cu toate acestea, nu ar trebui excluși din domeniul de aplicare al prezentei directivei administratorii unor fonduri de capital privat sau AFIA care administrează FIA ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată. De asemenea, prezenta directivă ar trebui să nu se aplice administrării fondurilor de pensii, schemelor de participare sau de economii ale angajaților, instituțiilor supranaționale, băncilor centrale naționale sau administrațiilor naționale, regionale și locale ori organismelor sau instituțiilor care administrează fonduri care susțin sistemele de asigurări sociale și de pensii, entităților cu scop special de securitizare și nici contractelor de asigurări și asociațiilor în participațiune.
(9) Firmele de investiții autorizate în temeiul Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (5) și instituțiile de credit autorizate în temeiul Directivei 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (6) nu ar trebui să fie obligate să obțină o autorizație în temeiul prezentei directive pentru a furniza servicii de investiții, cum ar fi administrarea de portofolii individuale în ceea ce privește FIA. Cu toate acestea, firmele de investiții ar trebui să poată, direct sau indirect, să ofere unități sau acțiuni ale unui FIA ori să plaseze astfel de unități sau acțiuni unor investitori din Uniune numai în măsura în care unitățile ori acțiunile pot fi distribuite în conformitate cu prezenta directivă. La transpunerea prezentei directive în dreptul intern, statele membre ar trebui să țină seama de această cerință și ar trebui să se asigure că firmele de investiții stabilite într-o țară terță care pot să furnizeze, în conformitate cu dreptul intern relevant, servicii de investiții în ceea ce privește FIA intră și ele sub incidența respectivei cerințe. Furnizarea serviciilor de investiții legate de FIA de către aceste entități nu ar trebui să aibă niciodată drept efect încălcarea de facto a dispozițiilor prezentei directive prin transformarea AFIA într-o entitate de tip „cutie poștală”, indiferent dacă AFIA este stabilit în Uniune sau într-o țară terță.
(10) Prezenta directivă nu reglementează FIA. Prin urmare, FIA ar trebui să poată fi reglementate și supravegheate în continuare la nivel național. Reglementarea structurii sau a compoziției portofoliilor FIA administrate de AFIA la nivelul Uniunii ar fi disproporționată, iar realizarea unei armonizări atât de exhaustive ar fi dificilă din cauza numeroaselor tipuri de FIA administrate de AFIA. Prin urmare, prezenta directivă nu împiedică statele membre să adopte sau să continue să aplice cerințe naționale legate de FIA stabilite pe teritoriul lor. Faptul că un stat membru poate impune FIA stabilite pe teritoriul său cerințe suplimentare față de cele aplicabile în alte state membre nu ar trebui să împiedice exercitarea drepturilor AFIA autorizați în temeiul prezentei directive în alte state membre de a distribui către investitorii profesionali din Uniune acțiuni sau unități ale anumitor FIA stabilite în alt stat membru decât statul membru care impune cerințe suplimentare și care, prin urmare, nu intră sub incidența acestor cerințe suplimentare și nu trebuie să le respecte.
(11) Conform mai multor dispoziții prevăzute în prezenta directivă, AFIA sunt obligați să asigure respectarea unor cerințe care, în cazul anumitor structuri de fonduri, nu țin de responsabilitatea AFIA. Un exemplu în acest sens îl constituie structurile de fond în care responsabilitatea de numire a depozitarului îi revine FIA sau unei alte entități care acționează în numele FIA. În astfel de cazuri, AFIA nu deține controlul final cu privire la numirea efectivă a unui depozitar, cu excepția cazului în care FIA este administrat intern. Întrucât prezenta directivă nu reglementează FIA, ea nu poate obliga un FIA să numească un depozitar. În cazurile în care un AFIA nu asigură conformitatea cu cerințele aplicabile pentru care este responsabil FIA sau o altă entitate care acționează în numele FIA, autoritățile competente ar trebui să impună AFIA să ia măsurile necesare pentru remedierea situației. În cazul în care, în ciuda măsurilor respective, neconformitatea persistă și în măsura în care este vorba despre un AFIA din UE sau un AFIA autorizat din afara UE care administrează un FIA din UE, AFIA ar trebui să își înceteze activitatea de administrator al FIA în cauză. În cazul în care AFIA nu își încetează activitatea de administrator, autoritățile competente din statul membru de origine al acestuia ar trebui să îi solicite încetarea activității, iar acțiunile sau unitățile FIA respectiv ar trebui să nu mai poată fi distribuite în Uniune. Aceeași interdicție ar trebui să se aplice și în cazul AFIA autorizate din afara UE care distribuie acțiuni sau unități ale unui FIA din afara UE.
(12) Atunci când în prezenta directivă se face trimitere la interesele investitorilor unui FIA, se au în vedere interesele investitorilor în capacitatea lor specifică de investitori ai FIA, și nu interesele lor individuale, cu excepția cazului în care se prevede altfel.
(13) Sub rezerva excepțiilor și restricțiilor prevăzute în prezenta directivă, aceasta ar trebui să se aplice tuturor AFIA din UE care administrează FIA din UE sau FIA din afara UE, indiferent dacă acțiunile sau unitățile acestora sunt distribuite sau nu în Uniune, AFIA din afara UE care administrează FIA din UE, indiferent dacă acțiunile sau unitățile acestora sunt distribuite sau nu în Uniune, și AFIA din afara UE care distribuie în Uniune acțiuni sau unități ale FIA din UE sau FIA din afara UE.
(14) Prezenta directivă stabilește cerințe referitoare la modul în care AFIA ar trebui să administreze FIA aflate în responsabilitatea lor. În ceea ce privește AFIA din afara UE, acestea se limitează la administrarea FIA din UE și a altor FIA ale căror unități sau acțiuni sunt, de asemenea, distribuite către investitori profesionali din Uniune.
(15) Autorizarea AFIA din UE în conformitate cu prezenta directivă vizează administrarea de FIA din UE stabilite în statul membru de origine al AFIA. Sub rezerva unor cerințe suplimentare de notificare, acest lucru include distribuirea către investitori profesionali din Uniune a acțiunilor sau unităților unor FIA din UE administrate de AFIA din UE și administrarea unor FIA din UE stabilite într-un alt stat membru decât statul membru de origine al AFIA. Prezenta directivă prevede, de asemenea, condițiile în care AFIA autorizate din UE pot distribui acțiuni sau unități ale unor FIA din afara UE către investitori profesionali din Uniune și condițiile în care un AFIA din afara UE poate obține o autorizație pentru a administra FIA din UE și/sau a distribui acțiuni sau unități ale unor FIA către investitori profesionali din Uniune pe baza unui pașaport. În cursul unei perioade care se dorește a fi tranzitorie, statele membre ar trebui să poată permite, de asemenea, AFIA din UE să distribuie acțiuni sau unități ale unor FIA din afara UE numai pe teritoriul lor și/sau să permită AFIA din afara UE să administreze FIA din UE și/sau să distribuie acțiuni sau unități ale unor FIA către investitori profesionali, numai pe teritoriul lor, în condițiile prevăzute de dreptul intern, în măsura în care sunt îndeplinite anumite condiții minime prevăzute în prezenta directivă.
(16) Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice AFIA care administrează FIA ai căror unici investitori sunt AFIA acestor fonduri sau societățile lor mamă, filialele lor sau alte filiale ale societăților lor mamă, iar acești investitori nu sunt, la rândul lor, FIA.
(17) Prezenta directivă prevede, de asemenea, un regim mai puțin strict pentru AFIA care administrează FIA a căror valoare cumulată nu depășește pragul de 100 de milioane EUR, precum și pentru AFIA care administrează doar FIA care nu utilizează efectul de levier și care nu acordă investitorilor dreptul la răscumpărare pentru o perioadă de cinci ani, dacă valoarea cumulată a FIA pe care le administrează nu depășește pragul de 500 de milioane EUR. Deși este puțin probabil ca activitățile AFIA în cauză să aibă consecințe individuale semnificative pentru stabilitatea financiară, combinația poate determina ca activitățile acestora să genereze riscuri sistemice. În consecință, AFIA în cauză nu ar trebui să facă obiectul autorizării ca atare, ci al unei înregistrări în statele lor membre de origine și ar trebui, printre altele, să furnizeze autorităților competente informațiile relevante privind principalele instrumente pe care le tranzacționează, principalele expuneri și cele mai importante concentrări ale FIA pe care le administrează. Cu toate acestea, pentru a putea beneficia de drepturile conferite prin prezenta directivă, ar trebui să se permită ca AFIA mai mici să fie tratați drept AFIA cu condiția respectării procedurii privind opțiunea de participare prevăzute în prezenta directivă. Această derogare nu ar trebui să limiteze capacitatea statelor membre de a impune cerințe mai stricte AFIA care nu au exercitat opțiunea de participare.
(18) Niciun AFIA din UE nu ar trebui să poată administra și/sau distribui către investitori profesionali acțiuni sau unități ale FIA în Uniune decât dacă este autorizat în conformitate cu prezenta directivă. Un AFIA autorizat în conformitate cu prezenta directivă ar trebui să îndeplinească în orice moment condițiile de autorizare prevăzute în prezenta directivă.
(19) Imediat ce acest lucru este permis în temeiul prezentei directive, un AFIA din afara UE care intenționează să administreze un FIA din UE și/sau să distribuie acțiuni sau unități ale unui FIA în Uniune pe baza unui pașaport sau un AFIA din UE care intenționează să distribuie acțiuni sau unități ale unui FIA din afara UE în Uniune pe baza unui pașaport ar trebui, de asemenea, să fie autorizat în temeiul prezentei directive. Cel puțin în perioada de tranziție, un stat membru ar trebui de asemenea să poată permite unui AFIA din afara UE să distribuie unități sau acțiuni ale FIA în respectivul stat membru și să poată autoriza un AFIA din UE să distribuie unități sau acțiuni ale FIA din afara UE în respectivul stat membru în măsura în care sunt respectate condițiile minime prevăzute în prezenta directivă.
(20) În funcție de forma sa juridică, FIA ar trebui să poată fi administrat extern sau intern. Ar trebui să se considere că FIA este administrat intern atunci când funcțiile de administrare sunt îndeplinite de organul de conducere sau de orice altă resursă internă a FIA. Atunci când forma juridică a FIA permite administrarea internă, iar organismul de conducere al FIA decide să nu numească un AFIA extern, FIA este, de asemenea, AFIA și, prin urmare, ar trebui să respecte cerințele impuse AFIA prin prezenta directivă și să fie autorizat ca atare. Cu toate acestea, un AFIA care este un FIA administrat intern nu ar trebui să fie autorizat ca administrator extern al unui alt FIA sau al altor FIA. Ar trebui să se considere că un FIA este administrat extern atunci când o persoană juridică din exterior a fost numită drept administrator de către FIA sau pentru FIA, aceasta devenind, prin numirea respectivă, responsabilă de administrarea FIA. Atunci când a fost numit un AFIA extern pentru a administra un anumit FIA, nu ar trebui să se considere că respectivul AFIA asigură servicii de investiții referitoare la administrarea de portofolii, în sensul definițiilor de la articolul 4 alineatul (1) punctul 9 din Directiva 2004/39/CE, ci că asigură administrarea portofoliului colectiv în conformitate cu prezenta directivă.
(21) Administrarea FIA ar trebui să însemne prestarea, cel puțin, a unor servicii de administrare a investițiilor. AFIA unic care urmează a fi numit în conformitate cu prezenta directivă nu ar trebui în niciun caz să fie autorizat să administreze portofoliul, dacă nu furnizează serviciul de administrare a riscului, sau invers. Sub rezerva îndeplinirii condițiilor stabilite în prezenta directivă, un AFIA autorizat nu ar trebui să fie împiedicat să desfășoare și activități de administrare și distribuire a acțiunilor și unităților FIA sau să desfășoare activități legate de activele FIA. Un AFIA extern nu ar trebui să fie împiedicat să furnizeze și serviciul de administrare a portofoliilor de investiții în temeiul unor mandate acordate de investitori în mod discreționar și individualizat, inclusiv a portofoliilor deținute de fondurile de pensii și de instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale reglementate prin Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (7), să presteze servicii conexe privind consultanța de investiții, păstrarea și administrarea legate de unitățile organismelor de plasament colectiv și preluarea și transmiterea ordinelor. În temeiul autorizării prevăzute în Directiva 2009/65/CE, unui AFIA extern ar trebui să i se permită să administreze și OPCVM.
(22) Este necesar să se asigure că activitatea AFIA este supusă unor controale stricte de guvernanță. AFIA ar trebui să fie administrate și organizate în așa fel încât să se reducă la minimum conflictele de interese. Cerințele de organizare prevăzute în prezenta directivă ar trebui să nu aducă atingere sistemelor și controalelor instituite de legislația internă privind înregistrarea persoanelor fizice care lucrează în cadrul sau pentru AFIA.
(23) Este necesar să se prevadă aplicarea unor cerințe minime de capital pentru a asigura continuitatea și regularitatea serviciilor de administrare de FIA prestate de AFIA și pentru a acoperi posibila expunere a AFIA la riscurile legate de răspunderea profesională în cadrul activității lor, inclusiv administrarea de FIA în temeiul unui mandat delegat. AFIA ar trebui să fie liberi să aleagă să își acopere eventualele riscuri legate de răspunderea profesională din fonduri proprii sau prin intermediul unei asigurări adecvate de răspundere profesională.
(24) În scopul contracarării impactului potențial negativ pe care structurile de remunerare concepute deficitar îl au asupra bunei administrări a riscurilor și asupra controlului comportamentelor care implică asumarea de riscuri de către persoane, ar trebui să existe o obligație explicită pentru AFIA de a concepe și de a menține politici și practici de remunerare compatibile cu o administrare sigură și eficace a riscurilor pentru categoriile de angajați ale căror activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al FIA pe care le administrează. Printre aceste categorii de personal ar trebui să se numere persoanele cu funcții de conducere, persoanele care își asumă riscuri și cele cu funcții de control, precum și orice angajat care primește o remunerație totală care îl plasează în aceeași categorie de remunerare cu persoanele cu funcții de conducere și persoanele care își asumă riscuri.
(25) Principiile care reglementează politicile de remunerare ar trebui să recunoască faptul că AFIA sunt capabile să aplice respectivele politici în diferite moduri, în funcție de dimensiunea lor și de mărimea FIA pe care le administrează, de organizarea lor internă și de natura, amploarea și complexitatea activităților lor.
(26) Principiile referitoare la politicile de remunerare solide prevăzute în Recomandarea 2009/384/CE a Comisiei din 30 aprilie 2009 privind politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare (8) sunt coerente cu principiile din prezenta directivă și complementare acestora.
(27) Pentru a promova convergența practicilor de supraveghere în evaluarea politicilor și practicilor de remunerare, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru piețe și valori mobiliare) stabilită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (9) (AEVMP) ar trebui să asigure existența unor ghiduri privind politicile de remunerare sănătoase în sectorul AFIA. Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) stabilită prin Regulamentul (UE) nr. l093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (10) ar trebui să îi ofere sprijin la elaborarea acestor ghiduri.
(28) Dispozițiile referitoare la remunerare ar trebui să nu aducă atingere exercitării pe deplin a drepturilor fundamentale garantate de tratate, în special articolului 153 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), principiilor generale din dreptul contractual și dreptul muncii de la nivel național, legislației aplicabile privind drepturile și participarea acționarilor și responsabilitățile generale ale organelor administrative și de supraveghere din cadrul instituțiilor vizate, precum și, dacă este cazul, dreptului partenerilor sociali de a încheia și aplica acorduri colective în conformitate cu legislația și cutumele naționale.
(29) O evaluare fiabilă și obiectivă este esențială pentru protejarea intereselor investitorilor. AFIA utilizează metodologii și sisteme diferite de evaluare a activelor, în funcție de activele și piețele pe care investesc cu precădere. Deși este oportună recunoașterea acestor diferențe, ar trebui să se impună în toate cazurile obligația ca AFIA să utilizeze proceduri de evaluare care să permită o evaluare adecvată a activelor FIA. Procesul de evaluare a activelor și de calculare a valorii activului net ar trebui să fie independent din punct de vedere funcțional de administrarea portofoliului de către AFIA și politica de remunerare a AFIA, iar alte măsuri ar trebui să asigure prevenirea conflictelor de interese și a unei influențe inadecvate asupra angajaților. Sub rezerva anumitor condiții, AFIA ar trebui să poată numi un evaluator extern pentru îndeplinirea funcției de evaluare.
(30) Sub rezerva unor restricții și cerințe stricte, inclusiv a existenței unor motive obiective, un AFIA ar trebui să poată delega exercitarea în numele său a unora dintre funcțiile ce îi revin în temeiul prezentei directive, astfel încât să își sporească eficiența în desfășurarea activității. Subdelegarea ar trebui să fie permisă, la rândul său, sub rezerva îndeplinirii acelorași condiții. AFIA ar trebui însă să rămână în orice moment responsabil pentru exercitarea corespunzătoare a funcțiilor delegate și respectarea prezentei directive.
(31) Restricțiile și cerințele stricte stabilite pentru delegarea sarcinilor de către AFIA ar trebui să se aplice delegării funcțiilor de administrare prevăzute în anexa I. Delegarea sarcinilor de sprijin, cum ar fi funcțiile administrative sau tehnice executate de AFIA în cadrul sarcinilor sale de administrare, ar trebui să nu fie supusă restricțiilor și cerințelor stabilite de prezenta directivă.
(32) Evoluțiile recente scot în evidență nevoia stringentă de a separa funcțiile de păstrare și de administrare a activelor și de a separa activele investitorilor de cele ale administratorilor. Deși AFIA administrează FIA potrivit unor modele diferite de afaceri și modalități diverse, printre altele, de păstrare a activelor, este esențial să fie numit un depozitar separat de AFIA pentru a exercita funcțiile de depozitar cu privire la FIA.
(33) Dispozițiile prezentei directive privind numirea și sarcinile depozitarului ar trebui să se aplice tuturor FIA administrate de un AFIA care intră sub incidența prezentei directive și, prin urmare, tuturor modelelor de afaceri ale FIA. Acestea ar trebui, totuși, să fie adaptate la caracteristicile specifice fiecărui model de afaceri. Pentru anumite modele de afaceri, anumite sarcini ce revin depozitarului sunt mai importante decât pentru altele, în funcție de tipul de active în care investesc FIA și de sarcinile legate de activele în cauză.
(34) Pentru FIA care nu au drepturi de răscumpărare exercitabile într-o perioadă de cinci ani de la investițiile inițiale și care, în conformitate cu principala lor politică de investiții, nu investesc în general în active care trebuie păstrate în custodie în conformitate cu prezenta directivă sau investesc în general în emitenți sau societăți necotate pentru a putea obține controlul asupra societăților respective în conformitate cu prezenta directivă, cum ar fi fonduri de capital privat, fonduri de capital de risc sau fonduri imobiliare, statele membre ar trebui să poată permite numirea unui notar, a unui avocat, a unui registratar sau a altei entități pentru îndeplinirea funcțiilor de depozitar. În astfel de cazuri, funcțiile de depozitar ar trebui să fie parte a activităților profesionale sau comerciale pentru care entitatea numită face obiectul unei obligații de înregistrare profesională recunoscută de lege sau unor dispoziții legale ori de reglementare sau unor reguli de deontologie profesională și furnizează suficiente garanții financiare și profesionale că este în măsură să îndeplinească în mod eficace funcțiile de depozitar în cauză și angajamentele inerente acestor funcții. Aceste dispoziții țin seama de practicile actuale pentru anumite tipuri de fonduri închise. Cu toate acestea, pentru toate celelalte FIA, depozitarul ar trebui să fie o instituție de credit, o firmă de investiții sau o altă entitate permisă de Directiva 2009/65/CE, având în vedere importanța funcției de custodie. Exclusiv în cazul FIA din afara UE, depozitarul ar trebui, de asemenea, să poată fi o instituție de credit sau orice altă entitate de aceeași natură ca entitățile menționate în prezentul considerent, cu condiția să facă obiectul unei reglementări prudențiale și unei supravegheri eficace care au aceleași efecte ca dispozițiile din legislația Uniunii și care sunt efectiv aplicate.
(35) Depozitarul ar trebui să aibă sediul social sau o sucursală în aceeași țară cu FIA. Un FIA din afara UE ar trebui să poată avea depozitarul stabilit în țara terță relevantă doar dacă sunt îndeplinite anumite condiții suplimentare. Pe baza criteriilor stabilite în actele delegate, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri de punere în aplicare care să confirme că reglementarea prudențială și măsurile de supraveghere dintr-o țară terță au aceleași efecte ca legislația Uniunii și sunt aplicate efectiv. În plus, în cazul în care autoritățile competente nu se pun de acord cu privire la aplicarea corectă a celorlalte condiții suplimentare, ar trebui să se aplice procedura de mediere stabilită la articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Alternativ, în cazul FIA din afara UE depozitarul ar trebui, de asemenea, să poată fi stabilit în statul membru de origine sau în statul membru de referință al AFIA care administrează FIA.
(36) Comisia este invitată să analizeze posibilitatea de a prezenta o propunere legislativă adecvată, cu caracter orizontal, care să clarifice responsabilitățile și obligațiile unui depozitar și să reglementeze dreptul unui depozitar dintr-un stat membru de a presta servicii într-un alt stat membru.
(37) Depozitarul ar trebui să fie responsabil pentru monitorizarea adecvată a fluxurilor de numerar ale FIA și, în special, pentru asigurarea corectitudinii înregistrării, în conturile deschise în numele FIA, în numele AFIA care acționează în numele FIA sau în numele depozitarului care acționează în numele FIA, a fondurilor și a numerarului investitorilor aparținând FIA sau aparținând AFIA care acționează în numele FIA. Depozitarul ar trebui, de asemenea, să fie responsabil pentru păstrarea activelor FIA, inclusiv păstrarea în custodie a instrumentelor financiare care pot fi înregistrate într-un cont de instrumente financiare deschis în registrul depozitarului și a tuturor instrumentelor financiare care pot fi livrate fizic depozitarului, și pentru verificarea dreptului de proprietate asupra tuturor activelor FIA sau ale AFIA care acționează în numele FIA. Pentru a se asigura că banii investitorilor sunt înregistrați în conturile de numerar, depozitarul ar trebui să ia în considerare principiile stabilite la articolul 16 din Directiva 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind cerințele organizatorice și condițiile de funcționare ale întreprinderilor de investiții și termenii definiți în sensul directivei menționate (11).
(38) Depozitarul ar trebui să acționeze în mod onest, echitabil, profesionist, independent și în interesul FIA sau al investitorilor FIA.
(39) Ar trebui să fie posibil ca depozitarul să poată delega unei părți terțe păstrarea activelor, parte terță care, la rândul său, ar trebui să poată delega această funcție. Cu toate acestea, delegarea și subdelegarea ar trebui să fie justificate în mod obiectiv și supuse unor cerințe stricte în ceea ce privește eligibilitatea părții terțe căreia i se încredințează funcția delegată și în ceea ce privește abilitățile, grija și diligența de care ar trebui să dea dovadă depozitarul atunci când selectează, numește și monitorizează această parte terță.
(40) Partea terță căreia îi este delegată păstrarea activelor ar trebui să poată ține un cont comun segregat pentru mai multe FIA, un așa-numit „cont colectiv” („omnibus account”).
(41) Încredințarea custodiei activelor unui operator de sistem de decontare a valorilor mobiliare în sensul definiției din Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (12) sau încredințarea furnizării de servicii similare unor sisteme de decontare a valorilor mobiliare din țări terțe nu ar trebui considerat a fi o delegare de funcții de custodie.
(42) Restricțiile și cerințele stricte prevăzute pentru delegarea sarcinilor de către depozitar ar trebui să se aplice delegării funcțiilor sale specifice în calitate de depozitar, adică funcțiilor de monitorizare a fluxurilor de numerar, de păstrare a activelor și de supraveghere. Delegarea sarcinilor de sprijin conexe sarcinilor sale de depozitar, cum ar fi funcții administrative sau tehnice executate de depozitar ca parte a sarcinilor sale de depozitar, nu este supusă restricțiilor și cerințelor specifice din prezenta directivă.
(43) Directiva ține seama, de asemenea, de faptul că multe FIA, în special fondurile speculative, utilizează în prezent un broker principal. Prezenta directivă permite FIA să utilizeze în continuare unul sau mai mulți brokeri principali. Cu toate acestea, cu excepția cazului în care a separat funcțional și ierarhic executarea funcțiilor sale de depozitar de sarcinile sale de broker principal, iar potențialele conflicte de interese au fost identificate, gestionate și comunicate în mod adecvat investitorilor FIA, un broker principal nu ar trebui să fie numit depozitar, deoarece brokerii principali intervin ca contrapartide ale FIA și, prin urmare, nu pot acționa în același timp în interesul FIA, conform cerințelor impuse unui depozitar. Depozitarii ar trebui să poată delega sarcini de custodie unuia sau mai multor brokeri principali sau altor părți terțe. În plus față de sarcinile de custodie delegate, brokerilor principali ar trebui să li se permită să realizeze pentru FIA servicii de broker principal. Serviciile de broker principal în cauză nu ar trebui să facă parte din delegare.
(44) Depozitarul ar trebui să fie răspunzător pentru pierderile suferite de AFIA, FIA și investitori. Prezenta directivă distinge între pierderea de instrumente financiare păstrate în custodie și orice alte pierderi. În situația pierderii, alta decât de instrumente financiare păstrate în custodie, depozitarul ar trebui să fie răspunzător în caz de intenție sau neglijență. În situația în care depozitarul păstrează active în custodie, iar aceste active sunt pierdute, depozitarul ar trebui să fie răspunzător, cu excepția cazului în care pierderea intervine ca rezultat al unui eveniment exterior în afara controlului său rezonabil ale cărui consecințe nu le-ar fi putut evita în ciuda tuturor eforturilor sale rezonabile de a le contracara. În acest context, un depozitar nu ar trebui, de exemplu, să poată invoca anumite situații interne, cum ar fi o acțiune frauduloasă a unui angajat, pentru a fi exonerat de răspundere.
(45) În cazul în care depozitarul deleagă sarcini de custodie, acesta ar trebui să fie răspunzător pentru pierderea instrumentelor financiare aflate în custodia unei părți terțe. Cu toate acestea, în cazul în care depozitarului i se permite în mod expres să se exonereze de răspundere cu respectarea unui transfer contractual de răspundere către partea terță în cauză, în temeiul unui contract scris încheiat între depozitar și FIA sau AFIA care acționează în numele FIA, în care exonerarea de răspundere este justificată în mod obiectiv și partea terță poate fi considerată răspunzătoare pentru pierdere în temeiul unui contract încheiat între depozitar și partea terță, depozitarul ar trebui să poată fi exonerat de răspundere dacă poate dovedi că a manifestat competența, grija și diligența necesare și că sunt îndeplinite cerințele specifice privind delegarea. Impunând cerința unui transfer contractual de răspundere către partea terță, prezenta directivă intenționează să confere efecte externe unui astfel de contract, atribuind părții terțe răspunderea directă față de FIA sau față de investitorii FIA pentru pierderea instrumentelor financiare păstrate în custodie.
(46) În plus, în cazul în care legislația țării terțe impune păstrarea în custodie a anumitor instrumente financiare de către o entitate locală și nu există entități locale care să îndeplinească toate cerințele pentru delegarea sarcinilor de depozitar, depozitarul ar trebui să poată fi exonerat de răspundere dacă: regulile sau actul constitutiv ale FIA în cauză permit în mod expres o astfel de exonerare; investitorii au fost informați în mod expres cu privire la exonerare și la circumstanțele care justifică exonerarea înainte de a investi; FIA sau AFIA care acționează în numele FIA a solicitat depozitarului să delege custodia instrumentelor financiare în cauză unei entități locale; există un contract scris între depozitar și FIA sau AFIA care acționează în numele FIA care permite în mod expres o astfel de exonerare; și există un contract scris între depozitar și terța parte care transferă în mod expres răspunderea depozitarului asupra terței părți în cauză și oferă FIA sau AFIA care acționează în numele FIA posibilitatea de a solicita terței părți despăgubiri pentru pierderea instrumentelor financiare sau oferă depozitarului posibilitatea de a solicita despăgubirile respective în numele lor.
(47) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere niciunei viitoare măsuri legislative referitoare la depozitar din Directiva 2009/65/CE, întrucât OPCVM și FIA diferă atât în ceea ce privește strategiile de investiții pe care le urmăresc, cât și în ceea ce privește tipul de investitori cărora li se adresează.
(48) AFIA ar trebui să publice, pentru fiecare FIA din UE pe care îl administrează și pentru fiecare FIA ale cărui acțiuni sau unități le distribuie în Uniunea Europeană, un raport anual pentru fiecare exercițiu financiar în termen de șase luni de la sfârșitul exercițiului în conformitate cu dispozițiile din prezenta directivă. Termenul de șase luni nu ar trebui să aducă atingere dreptului statelor membre de a impune o perioadă mai scurtă.
(49) Având în vedere că este posibil pentru un AFIA să utilizeze efectul de levier și să contribuie, în anumite condiții, la acumularea de riscuri sistemice sau de piețe dezordonate, ar trebui impuse cerințe speciale pentru AFIA care utilizează efectul de levier. Informațiile necesare pentru a depista, a monitoriza și a răspunde acestor riscuri nu au fost colectate în mod uniform în Uniune și nici comunicate între statele membre astfel încât să ajute la identificarea surselor potențiale de risc pentru stabilitatea piețelor financiare din Uniune. Pentru a remedia această situație, ar trebui să se aplice cerințe speciale pentru AFIA care utilizează în mod substanțial efectul de levier la nivelul FIA. AFIA în cauză ar trebui să fie obligați să publice informații privind nivelul global al efectului de levier utilizat, efectul de levier generat din împrumutul de numerar și valori mobiliare și efectul de levier generat din poziții deținute în instrumente financiare derivate, reutilizarea activelor și principalele surse de levier în cadrul fondurilor lor de investiții alternative. Informațiile colectate de autoritățile competente ar trebui comunicate altor autorități din Uniune, AEVMP și Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) înființat prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic (13) facilitând astfel analiza colectivă a impactului instrumentelor cu efect de levier ale FIA administrate de AFIA asupra sistemului financiar din Uniune, precum și răspunsul comun la acesta. Dacă unul sau mai multe FIA administrate de un AFIA ar putea să devină o sursă importantă de risc de contrapartidă pentru o instituție de credit sau pentru o altă instituție importantă din punct de vedere sistemic din alte state membre, aceste informații ar trebui comunicate, de asemenea, autorităților relevante.
(50) Pentru a asigura o evaluare adecvată a riscurilor induse de utilizarea efectului de levier de către un AFIA în legătură cu FIA pe care le administrează, AFIA ar trebui să demonstreze că limitele efectului de levier pentru fiecare FIA pe care îl administrează sunt rezonabile și că respectă în orice moment limitele respective. În cazul în care stabilitatea și integritatea sistemului financiar poate fi amenințată, autoritățile competente din statele membre de origine ale AFIA ar trebui să poată impune limite ale nivelului de levier care poate fi utilizat de un AFIA în FIA pe care le administrează. AEVMP și CERS ar trebui să fie informate cu privire la acțiunile întreprinse în acest sens.
(51) Se consideră necesar, de asemenea, să se permită AEVMP să stabilească, luând în considerare opinia CERS, că nivelul levierului utilizat de un AFIA sau de către un grup de AFIA generează riscuri substanțiale pentru stabilitatea și integritatea sistemului financiar și să adreseze autorităților competente recomandări în care să specifice măsurile de remediere care ar trebui luate.
(52) Este necesar să se asigure că autorităților competente ale statului membru de origine al AFIA, societăților asupra cărora FIA administrate de un AFIA exercită un control și angajaților unor astfel de societăți li se comunică anumite informații necesare pentru ca societățile respective să fie în măsură să evalueze influența pe care controlul respectiv îl va avea asupra situației acestora.
(53) Atunci când AFIA administrează FIA care se află în situația de a exercita controlul asupra unui emitent ale cărui acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, informațiile ar trebui comunicate în general în conformitate cu Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare (14) și cu Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (15). Cerințe specifice ar trebui să se aplice AFIA care administrează FIA care exercită controlul asupra unei societăți necotate. Pentru a garanta transparența în ceea ce privește societatea controlată, ar trebui să se aplice cerințe mai stricte de transparență, publicare și raportare. În plus, rapoartele anuale ale FIA relevante ar trebui completate cu informații privind societatea controlată sau informațiile suplimentare în cauză ar trebui să fie incluse în raportul anual al societății controlate. Informațiile în cauză ar trebui să fie puse la dispoziția reprezentanților angajaților sau, în cazul în care nu există reprezentanți, direct angajaților, precum și investitorilor FIA relevant.
(54) Cerințele specifice de informare a angajaților din anumite societăți se aplică în cazurile în care FIA obțin controlul asupra societăților în cauză în conformitate cu prezenta directivă. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, AFIA nu are controlul asupra FIA, cu excepția situației în care este vorba despre un FIA administrat intern. În plus, în conformitate cu principiile generale ale dreptului societăților comerciale, nu există o relație directă între acționari și reprezentanții angajaților sau, în cazul în care nu există reprezentanți, direct cu angajații. Pentru aceste motive, unui acționar sau administratorului său, respectiv FIA și AFIA, nu se i pot impune, în conformitate cu prezenta directivă, cerințe de informare directă a reprezentanților angajaților, sau, în cazul în care nu există reprezentanți, direct a angajaților. În ceea ce privește cerințele de informare a reprezentanților angajaților, sau, în cazul în care nu există reprezentanți, direct a angajaților, prezenta directivă ar trebui să impună AFIA în cauză obligația de a depune toate eforturile pentru a se asigura că, consiliul de administrație al societății respective comunică informațiile relevante reprezentanților angajaților, sau, în cazul în care nu există reprezentanți, direct angajaților.
(55) Comisia este invitată să examineze necesitatea și posibilitățile de a modifica cerințele de informare și de publicare aplicabile în caz de control asupra unei societăți necotate sau asupra unor emitenți prevăzute în prezenta directivă la nivel general, indiferent de tipul de investitor.
(56) În cazul în care un AFIA administrează unul sau mai multe FIA care obțin controlul asupra unei societăți necotate, AFIA ar trebui să prezinte autorităților competente din statul său membru de origine informații privind finanțarea achiziției. Această obligație de a furniza informații privind finanțarea ar trebui să se aplice și atunci când un AFIA administrează FIA care obțin controlul asupra unui emitent ale cărui acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată.
(57) În cazul în care un AFIA administrează unul sau mai multe FIA care obțin controlul asupra unei societăți necotate sau asupra unui emitent, AFIA ar trebui, pentru o perioadă de 24 de luni de la obținerea controlului asupra societății de către FIA, în primul rând, să nu poată să faciliteze, să sprijine sau să solicite distribuția, reducerea capitalului, răscumpărarea de acțiuni și/sau achiziționarea de acțiuni proprii de către societatea în cauză în conformitate cu prezenta directivă; în al doilea rând, în măsura în care AFIA este autorizat să voteze pentru FIA în cadrul organelor de conducere ale societății, nu votează în favoarea distribuției, reducerii capitalului, răscumpărării de acțiuni și/sau achiziționării de acțiuni proprii de către societatea în cauză în conformitate cu prezenta directivă; și, în al treilea rând, va depune, în orice caz, toate eforturile pentru a preveni distribuția, reducerea capitalului, răscumpărarea de acțiuni și/sau achiziționarea de acțiuni proprii de către societatea în cauză în conformitate cu prezenta directivă. La transpunerea prezentei directive în dreptul național, statele membre ar trebui să țină seama de obiectivul de reglementare al dispozițiilor din capitolul V secțiunea 2 din prezenta directivă și, în acest context, să acorde atenția cuvenită necesității asigurării unui mediu concurențial echitabil între FIA din UE și FIA din afara UE la obținerea controlului asupra unor societăți din Uniune.
(58) Cerințele de notificare și publicare și măsurile specifice de protecție împotriva dezmembrării activelor în caz de control asupra unei societăți necotate sau asupra unui emitent ar trebui să facă obiectul unei excepții generale pentru controlul asupra întreprinderilor mici și mijlocii și asupra unor entități cu scop special care vizează achiziționarea, deținerea sau administrarea de bunuri imobiliare. În plus, cerințele menționate nu vizează publicarea unor informații care fac obiectul unui drept de proprietate care ar crea un dezavantaj pentru AFIA față de potențialii competitori, cum ar fi fondurile suverane de investiții, sau față de competitori care ar putea încerca să scoată societatea țintă din afaceri utilizând informațiile respective în avantajul lor. Obligațiile de notificare și publicare a informațiilor ar trebui să se aplice, așadar, cu respectarea condițiilor și restricțiilor privind informațiile confidențiale prevăzute în Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (16) și fără a aduce atingere Directivelor 2004/25/CE și 2004/109/CE. Acest lucru înseamnă că statele membre ar trebui să prevadă că, în limitele și în condițiile prevăzute în dreptul intern, reprezentanții angajaților și orice persoană care le oferă asistență nu sunt autorizați să dezvăluie angajaților și terților informații care ar putea leza interesele legitime ale societății și care le-au fost comunicate în mod expres în condiții de confidențialitate. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată autoriza reprezentanții angajaților și orice persoană care le oferă asistență să comunice informații confidențiale angajaților și terților care sunt supuși unei obligații de confidențialitate. Statele membre ar trebui să prevadă că AFIA relevanți nu solicită comunicarea de informații de către consiliul de administrație reprezentanților angajaților sau, în cazul în care nu există reprezentanți direct angajaților, în situația în care, prin natura lor, informațiile în cauză ar putea, conform unor criterii obiective, să dăuneze grav funcționării societății vizate sau să îi provoace prejudicii. Cerințele de notificare și publicare și măsurile specifice de protecție împotriva dezmembrării activelor ar trebui, de asemenea, să se aplice fără a aduce atingere oricăror norme mai stricte adoptate de statele membre.
(59) Prezenta directivă prevede, de asemenea, condițiile în care AFIA din UE pot distribui unități sau acțiuni ale FIA din UE către investitori profesionali din Uniune. Distribuirea în aceste condiții de către un AFIA din UE ar trebui să fie permisă numai în măsura în care AFIA în cauză respectă prezenta directivă, iar distribuirea de acțiuni sau unități se face pe baza unui pașaport, fără să aducă atingere distribuirii de unități sau acțiuni ale unor FIA de către AFIA care se încadrează în limitele prevăzute în prezenta directivă. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să permită distribuirea unităților sau acțiunilor FIA de către AFIA care se încadrează în aceste limite, în temeiul unor dispoziții naționale.
(60) Ar trebui să fie posibil ca unitățile sau acțiunile unui FIA să poată fi admise la tranzacționare pe o piață reglementată din Uniune sau oferite sau puse la dispoziție de către părți terțe care acționează în numele AFIA într-un anumit stat membru doar dacă AFIA care administrează FIA este, la rândul său, autorizat să distribuie unități sau acțiuni ale FIA în respectivul stat membru. În plus, distribuirea FIA către investitori din Uniune poate fi reglementată, de asemenea, de alte dispoziții de drept intern sau de la nivelul Uniunii, cum ar fi Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare (17) și Directiva 2004/39/CE.
(61) Mulți AFIA din UE administrează în prezent FIA din afara UE. Ar fi oportun să se permită AFIA autorizați din UE să administreze FIA din afara UE fără a distribui acțiuni sau unități ale acestora în Uniune, fără a le impune cerințe stricte privind depozitarul sau cerințele privind rapoartele anuale prevăzute în prezenta directivă, acestea fiind incluse pentru protecția investitorilor din Uniune.
(62) După intrarea în vigoare a actelor delegate adoptate de Comisie în această privință, care va interveni, în principiu, ținând seama de recomandările emise de AEVMP, la doi ani de la termenul de transpunere a prezentei directive, AFIA autorizați din UE care intenționează să distribuie acțiuni sau unități ale unor FIA din afara UE către investitori profesionali în statul lor membru de origine și/sau în alte state membre ar trebui să poată face acest lucru pe baza unui pașaport, în măsura în care respectă prezenta directivă. Dreptul în cauză ar trebui să fie obiectul procedurilor de notificare și este determinat de îndeplinirea condițiilor referitoare la țara terță a FIA din afara UE.
(63) Pentru o perioadă de tranziție care, în principiu, având în vedere recomandările emise de AEVMP, va fi încheiată prin intermediul unui act delegat la trei ani de la înființarea pașaportului european pentru AFIA din afara UE, AFIA din UE care intenționează să distribuie acțiuni sau unități ale unor FIA din afara UE în anumite state membre ale Uniunii, dar fără un pașaport, ar trebui să primească permisiunea statului membru relevant în acest sens, dar numai în măsura în care respectă prezenta directivă, cu excepția cerințelor privind depozitarul. Cu toate acestea, astfel de AFIA din UE ar trebui să se asigure că sunt numite una sau mai multe entități care să îndeplinească sarcinile de depozitar. În plus, ar trebui să fie instituite mecanisme adecvate de cooperare pentru supravegherea riscurilor sistemice, în conformitate cu standardele internaționale, între autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA și autoritățile de supraveghere din țara terță în care este stabilit FIA din afara UE pentru a se asigura schimburi eficiente de informații care să le permită autorităților competente din statul membru de origine al AFIA să își îndeplinească atribuțiile care le revin în conformitate cu prezenta directivă. Acordurile de cooperare nu ar trebui folosite drept barieră pentru a împiedica distribuirea FIA din afara UE într-un stat membru. În plus, țara terță în care este stabilit FIA din afara UE nu ar trebui să fie inclusă în categoria de țări și teritorii necooperante de către Grupul de Acțiune Financiară Internațională de luptă împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului (GAFI).
(64) După intrarea în vigoare a unui act delegat adoptat de Comisie în această privință, care ar trebui să intervină, în principiu, ținând seama de recomandările emise de AEVMP, la doi ani de la termenul de transpunere a prezentei directive, un principiu de bază al prezentei directive ar trebui să fie acela că un AFIA din afara UE stabilit într-o țară terță urmează să beneficieze de drepturile conferite în temeiul prezentei directive, cum ar fi dreptul de a distribui unități sau acțiuni ale unor FIA pe teritoriul Uniunii pe baza unui pașaport, dacă respectă prezenta directivă. Acest lucru ar trebui să asigure condiții echitabile de concurență între AFIA din UE și AFIA din afara UE. Prin urmare, prezenta directivă prevede o autorizare aplicabilă AFIA din afara UE, procedură care va deveni aplicabilă după intrarea în vigoare a actului delegat adoptat de Comisie în acest sens. Pentru a asigura aplicarea acestor obligații, autoritățile competente ale unui stat membru ar trebui să asigure respectarea prezentei directive. Pentru astfel de AFIA din afara UE, autoritățile competente de supraveghere ar trebui să fie autoritățile competente din statul membru de referință, în sensul definiției din prezenta directivă.
(65) Prin urmare, în cazul în care un AFIA din afara UE intenționează să administreze FIA din UE și/sau să distribuie acțiuni sau unități ale unor FIA în Uniune pe baza unui pașaport, acesta ar trebui să fie obligat să respecte prezenta directivă, astfel încât să fie supus acelorași obligații ca AFIA din UE. În circumstanțe absolut excepționale, dacă și în măsura în care respectarea unei dispoziții a prezentei directive este incompatibilă cu legea aplicabilă AFIA din afara UE sau FIA din afara UE ale cărui acțiuni sau unități sunt distribuite în Uniune, atunci ar trebui ca AFIA din afara UE să poată fi scutit de obligația de a respecta dispoziția relevantă din prezenta directivă dacă poate demonstra că: este imposibil să combine respectarea unei dispoziții din prezenta directivă cu respectarea unei dispoziții obligatorii din legislația aplicabilă AFIA din afara UE sau FIA din afara UE ale cărui acțiuni sau unități sunt distribuite în Uniune; legislația aplicabilă unui AFIA din afara UE sau unui FIA din afara UE prevede o normă echivalentă care are același obiectiv de reglementare și oferă același nivel de protecție pentru investitorii FIA relevant; și AFIA din afara UE sau FIA din afara UE respectă norma echivalentă în cauză.
(66) În plus, un AFIA din afara UE care intenționează să administreze FIA din UE și/sau să distribuie acțiuni sau unități ale unor FIA în Uniune pe baza unui pașaport ar trebui să respecte o procedură specifică de autorizare și ar trebui îndeplinite anumite cerințe specifice în ceea ce privește țara terță a AFIA din afara UE și țara terță a FIA din afara UE.
(67) AEVMP ar trebui să ofere recomandări pentru identificarea statului membru de referință și pentru derogări în privința incompatibilității cu o normă echivalentă. Ar trebui să se aplice cerințele specifice pentru schimbul de informații dintre autoritățile competente din statul membru de referință și autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA. În plus, în caz de dezacord între autoritățile competente din statele membre referitor la identificarea statului membru de referință, la aplicarea derogărilor în cazurile de incompatibilitate între respectarea prezentei directive și respectarea normelor echivalente dintr-o țară terță și la evaluarea măsurii în care sunt îndeplinite cerințele specifice privind țara terță a AFIA din afara UE și din țara terță a FIA din afara UE, ar trebui să se aplice procedura de mediere prevăzută la articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(68) AEVMP ar trebui să realizeze, în fiecare an, evaluări („peer reviews”) ale activităților de supraveghere desfășurate de autoritățile competente în legătură cu autorizarea și supravegherea AFIA din afara UE pentru a asigura un nivel mai ridicat de consecvență a rezultatelor supravegherii, în conformitate cu articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(69) Pentru o perioadă de tranziție care, în principiu, având în vedere recomandările AEVMP, va fi încheiată prin intermediul unui act delegat la trei ani de la înființarea pașaportului european pentru AFIA din afara UE, AFIA din afara UE care intenționează să distribuie acțiuni sau unități ale unui FIA doar în anumite state membre și fără un pașaport, ar trebui să primească permisiunea statelor membre relevante în acest sens, dar numai în măsura în care sunt îndeplinite anumite condiții minime. AFIA din afara UE în cauză ar trebui să facă cel puțin obiectul unor norme similare celor aplicabile AFIA din UE care administrează FIA din UE în ceea ce privește informarea investitorilor. Pentru a facilita monitorizarea riscului sistemic, AFIA din afara UE în cauză ar trebui, de asemenea, să facă obiectul obligațiilor de raportare față de autoritățile competente ale statelor membre în care sunt distribuite unități sau acțiuni ale FIA. Prin urmare, astfel de AFIA ar trebui să respecte cerințele de transparență stabilite în prezenta directivă și obligațiile privind AFIA care administrează FIA care obțin controlul asupra unor societăți necotate și a unor emitenți. În plus, ar trebui să existe acorduri adecvate de cooperare pentru supravegherea riscurilor sistemice, în conformitate cu standardele internaționale, între autoritățile competente din statele membre în care sunt distribuite acțiunile sau unitățile FIA, dacă este cazul, autoritățile competente pentru FIA din UE respective și autoritățile de supraveghere din țara terță unde este stabilit AFIA din afara UE și, dacă este cazul, autoritățile de supraveghere din țara terță în care este stabilit FIA din afara UE, pentru a se asigura schimburi eficiente de informații care să le permită autorităților competente din statele membre relevante să își îndeplinească atribuțiile care le revin în conformitate cu prezenta directivă. Acordurile de cooperare nu ar trebui folosite drept barieră pentru a împiedica distribuirea fondurilor din țările terțe într-un stat membru. În fine, țara terță în care este stabilit AFIA din afara UE și, țara terță în care este stabilit FIA din afara UE nu ar trebui să fie incluse în categoria țărilor și teritoriilor necooperante de către GAFI.
(70) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere situației actuale în care un investitor profesional stabilit în Uniune poate investi din proprie inițiativă într-un FIA, indiferent de locul în care este stabilit AFIA și/sau FIA.
(71) Statele membre ar trebui să poată permite distribuirea pe teritoriul lor a acțiunilor sau unităților tuturor sau ale anumitor tipuri de FIA administrate de AFIA către investitorii de retail. Dacă un stat membru permite distribuirea acțiunilor sau unităților anumitor tipuri de FIA, statul membru în cauză ar trebui să facă o evaluare de la caz la caz pentru a determina dacă un anumit FIA ar trebui considerat un tip de FIA ale cărui acțiuni sau unități pot fi distribuite către investitorii de retail pe teritoriul său. Fără a aduce atingere aplicării altor instrumente ale dreptului Uniunii, statele membre ar trebui să poată impune, în aceste cazuri, obligații mai stricte pentru FIA și AFIA drept condiție preliminară pentru distribuirea către investitorii de retail decât este cazul pentru FIA ale căror acțiuni sau unități sunt distribuite către investitorii profesionali pe teritoriul lor, indiferent dacă acțiunile sau unitățile FIA sunt distribuite pe piața națională sau pe piața transfrontalieră. În cazul în care un stat membru permite distribuirea acțiunilor sau unităților FIA către investitorii de retail pe teritoriul său, această posibilitate ar trebui să fie disponibilă indiferent de statul membru în care este stabilit AFIA care administrează FIA, iar statele membre nu ar trebui să impună cerințe mai stricte sau suplimentare pentru FIA din UE stabilite în alt stat membru ale căror acțiuni sau unități sunt distribuite pe piața transfrontalieră decât pentru FIA ale căror acțiuni sau unități sunt distribuite pe piața națională. În plus, AFIA, firmele de investiții autorizate în temeiul Directivei 2004/39/CE și instituțiile de credit autorizate în temeiul Directivei 2006/48/CE care furnizează servicii de investiții pentru clienții de retail ar trebui să ia în considerare orice cerințe suplimentare atunci când evaluează dacă un anumit FIA este corespunzător sau adecvat pentru un anumit client de retail sau dacă este un instrument financiar complex sau noncomplex.
(72) Este necesară clarificarea competențelor și obligațiilor autorităților competente responsabile cu punerea în aplicare a prezentei directive și consolidarea mecanismelor necesare pentru asigurarea unei cooperări transfrontaliere eficace în domeniul supravegherii. În anumite circumstanțe, ar trebui să fie posibil pentru autoritățile competente din statele membre gazdă ale AFIA să ia măsuri directe de supraveghere a respectării dispozițiilor pentru care sunt responsabile. Pentru alte dispoziții, ar trebui să li se permită autorităților competente din statele membre gazdă, în anumite circumstanțe, să solicite măsuri din partea autorităților competente din statele membre de origine și să intervină în cazul în care nu sunt luate măsurile în cauză.
(73) Prezenta directivă prevede un rol de coordonare generală pentru AEVMP și posibilitatea de a impune proceduri de mediere obligatorii, conduse de AEVMP pentru soluționarea disputelor dintre autoritățile competente.
(74) AEVMP ar trebui să elaboreze proiecte de reglementare a standardelor tehnice referitoare la conținutul acordurilor de cooperare care trebuie încheiate de statul membru de origine sau de statul membru de referință al AFIA și autoritățile de supraveghere relevante din țările terțe și la procedurile de realizare a schimburilor de informații. Proiectele de standarde tehnice de reglementare ar trebui să garanteze că, în temeiul acestor acorduri de cooperare, autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă urmează să primească toate informațiile necesare pentru a-și putea exercita competențele de supraveghere și de investigare în temeiul prezentei directive. AEVMP ar trebui, de asemenea, să aibă un rol de mediator în negocierea și încheierea acordurilor de cooperare. De exemplu, AEVMP ar trebui să poată să își utilizeze rolul de mediator pentru a elabora un format standard pentru aceste acorduri de cooperare.
(75) Statele membre trebuie să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentei directive și trebuie să garanteze faptul că acestea sunt implementate. Sancțiunile trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.
(76) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și este conformă cu principiile recunoscute în special în TFUE și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta), în special dreptul la protecția datelor personale recunoscut prin articolul 16 din TFUE și articolul 8 din Cartă. Schimbul sau transmiterea de informații de către autoritățile competente ar trebui să se facă în conformitate cu normele privind transferul datelor personale prevăzute de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (18). Schimbul sau transmiterea de informații de către AEVMP ar trebui să se facă în conformitate cu normele privind transferul datelor personale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (19), care se aplică integral prelucrării datelor personale în scopul prezentei directive.
(77) În cazul în care sunt necesare condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (20).
(78) Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în cazurile expres prevăzute de prezenta directivă. În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru a stabili metodele de utilizare a efectului de levier, în sensul definiției din prezenta directivă, inclusiv eventualele structuri financiare și/sau juridice care implică părți terțe controlate de FIA relevant, în cazul în care structurile respective au fost înființate cu scopul specific de a crea, direct sau indirect, un efect de levier la nivelul FIA. În special, pentru fondurile de capital privat și pentru fondurile de capital de risc, aceasta înseamnă că nu se intenționează ca efectul de levier existent la nivelul unei companii din portofoliu să fie inclus în momentul în care se face trimitere la astfel de structuri financiare sau juridice.
(79) Ar trebui, de asemenea, să se adopte acte delegate pentru a stabili modul în care se calculează pragurile pentru un regim mai puțin strict și modul în care trebuie considerați AFIA ale căror active aflate în administrare, inclusiv orice active dobândite prin utilizarea efectului de levier, în unul și același an calendaristic, depășesc ocazional și/sau se situează sub pragul corespunzător; pentru a stabili obligațiile de înregistrare pentru AFIA care se încadrează sub praguri, obligațiile de furnizare de informații pentru a monitoriza în mod eficace riscul sistemic în cazul unor astfel de AFIA și obligațiile de notificare a autorităților competente relevante în cazul în care aceștia nu mai îndeplinesc condițiile pentru aplicarea regimului mai puțin strict.
(80) Ar trebui, de asemenea, să se adopte acte delegate pentru a clarifica metodele de utilizare a efectului de levier, inclusiv eventualele structuri financiare și/sau juridice care implică părți terțe controlate de FIA relevant și metoda de calcul a levierului; pentru a stabili riscurile pe care trebuie să le acopere fondurile proprii și asigurarea de răspundere civilă profesională, condițiile pentru a determina caracterul corespunzător al fondurilor proprii suplimentare sau acoperirea furnizată de asigurarea de răspundere civilă profesională și modalitatea de determinare a adaptărilor permanente ale fondurilor proprii suplimentare sau ale acoperirii furnizate de asigurarea de răspundere civilă profesională. De asemenea, ar trebui să se adopte acte delegate pentru a stabili criteriile utilizate de autoritățile competente atunci când evaluează dacă AFIA își respectă obligațiile referitoare la exercitarea activității, obligația care le revine de a acționa în interesul FIA, al investitorilor FIA pe care le administrează și al integrității pieței; pentru a deține și de a utiliza în mod eficace resursele și procedurile necesare pentru buna desfășurare a activităților lor; pentru a lua toate măsurile rezonabile pentru a evita conflictele de interese și, în cazul în care acestea nu pot fi evitate, pentru a identifica, a gestiona și a monitoriza și, după caz, a face publice conflictele de interese cu scopul de a le împiedica să afecteze negativ interesele FIA și ale investitorilor acestora și de a garanta că FIA pe care le administrează sunt tratate în mod echitabil, de a se conforma tuturor reglementărilor aplicabile în desfășurarea activităților lor, astfel încât să promoveze interesele FIA sau ale investitorilor FIA pe care le administrează și integritatea pieței și de a trata toți investitorii FIA în mod echitabil.
(81) Ar trebui, de asemenea, să se adopte acte delegate pentru a preciza tipurile de conflicte de interese pe care AFIA trebuie să le identifice, precum și măsurile rezonabile pe care AFIA trebuie să le ia în ceea ce privește structurile și procedurile organizatorice și administrative pentru identificarea, prevenirea, gestionarea, monitorizarea și divulgarea conflictelor de interese. Ar trebui să se adopte acte delegate și pentru a preciza funcțiile de administrare a riscurilor care urmează a fi utilizate; frecvența adecvată pentru examinarea sistemului de administrare a riscurilor; modul în care funcția de administrare a riscurilor ar trebui să fie separată din punct de vedere funcțional și ierarhic de unitățile operaționale, inclusiv de funcția de administrare a portofoliului; măsurile specifice de protecție împotriva conflictelor de interese și cerințele de administrare a riscurilor care trebuie aplicate de AFIA. Ar trebui să se adopte acte delegate și pentru a descrie sistemele și procedurile de administrare a lichidităților pe care ar trebui să le utilizeze AFIA, alinierea strategiei de investiții, profilul de lichiditate și politica de răscumpărare. Ar trebui să se adopte acte delegate și pentru a stabili cerințele pe care trebuie să le îndeplinească inițiatorii, sponsorii sau creditorii inițiali de instrumente financiare securitizate pentru ca AFIA să aibă dreptul de a investi în asemenea instrumente emise după 1 ianuarie 2011.
(82) Ar trebui, de asemenea, să se adopte acte delegate pentru a stabili cerințele pe care trebuie să le îndeplinească AFIA atunci când investesc în asemenea instrumente financiare securitizate; pentru a stabili procedurile administrative și contabile, modalitățile de control și protecție pentru prelucrarea datelor electronice și mecanisme adecvate de control intern; pentru a stabili procedurile care să asigure o evaluare corectă a activelor și calcularea valorii activului net pe unitate sau pe acțiune al FIA, garanțiile profesionale pe care evaluatorul extern trebuie să le poată prezenta și frecvența evaluării corespunzătoare pentru FIA de tip deschis.
(83) Ar trebui, de asemenea, să se adopte acte delegate pentru a stabili condițiile în care ar trebui aprobată delegarea funcțiilor AFIA și condițiile în care AFIA și-a delegat atât de multe funcții încât a devenit o societate de tip „cutie poștală” și nu mai poate fi considerat administrator al FIA; în ceea ce privește depozitarii, pentru a stabili criteriile pe baza cărora se evaluează în ce măsură reglementarea prudențială și măsurile de supraveghere din țările terțe în care sunt stabiliți depozitarii au aceleași efecte ca dispozițiile din dreptul Uniunii și sunt efectiv puse în aplicare, detaliile care ar trebui incluse într-un acord standard, condițiile pentru desfășurarea funcțiilor de depozitar, inclusiv tipul de instrumente financiare care sunt incluse în sfera sarcinilor de custodie ale depozitarului, condițiile în care depozitarul își poate exercita sarcinile de custodie pentru instrumentele financiare înregistrate la un depozitar central și condițiile în care depozitarul păstrează instrumentele financiare emise sub formă nominativă și înregistrate la un emitent sau într-un registru, sarcinile de diligență ale depozitarilor, obligația de segregare, condițiile și circumstanțele în care instrumentele financiare păstrate în custodie ar trebui considerate pierdute, ce se înțelege prin evenimente exterioare în afara controlului rezonabil, ale căror consecințe ar fi fost inevitabile în ciuda tuturor eforturilor rezonabile de a le contracara și condițiile și circumstanțele în care există un motiv obiectiv de a încheia un contract de exonerare de răspundere. Ar trebui să se adopte acte delegate și pentru a preciza conținutul și formatul raportului anual pe care AFIA trebuie să îl pună la dispoziție pentru fiecare FIA pe care îl administrează și a stabili obligațiile AFIA de a furniza informații investitorilor și rapoarte autorităților competente, precum și frecvența acestora.
(84) Ar trebui, de asemenea, să se adopte acte delegate pentru a stabili cazurile în care se consideră că efectul de levier este utilizat în mod considerabil și principiile pe care ar trebui să le utilizeze autoritățile competente atunci când iau în considerare plafonarea efectului de levier pe care AFIA îl poate aplica. Ar trebui, de asemenea, să se adopte acte delegate pentru a stabili mecanismele de cooperare în legătură cu AFIA din afara UE și/sau cu FIA din afara UE pentru a elabora un cadru comun în vederea facilitării instituirii respectivelor mecanisme de cooperare cu țările terțe. Ar trebui, de asemenea, să se adopte acte delegate pentru a preciza conținutul schimburilor de informații cu privire la AFIA dintre autoritățile competente și a impune furnizarea anumitor informații AEVMP.
(85) În funcție de recomandările emise de AEVMP în acest sens și de criteriile stabilite în prezenta directivă, ar trebui, de asemenea, să se adopte un act delegat pentru a extinde pașaportul european al AFIA din UE care distribuie în Uniune acțiuni sau unități ale unor FIA din afara UE și la AFIA din afara UE care administrează și/sau distribuie acțiuni sau unități ale unor FIA în Uniunea Europeană, precum și un act delegat care ar trebui să prevadă încetarea aplicării regimurilor naționale privind plasamentele private în acest sens.
(86) Parlamentul European și Consiliul ar trebui să poată formula obiecțiuni la actul delegat în termen de trei luni de la data notificării. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, ar trebui să se poată prelungi acest termen cu trei luni în privința domeniilor de interes importante. Ar trebui, de asemenea, să fie posibil pentru Parlamentul European și Consiliu să informeze celelalte instituții în legătură cu intenția lor de a nu formula obiecțiuni. Aprobarea rapidă a actelor delegate prin această procedură prezintă o importanță deosebită în cazurile în care trebuie respectate termene limită, de exemplu, pentru a permite statelor membre să transpună actele delegate în termenul de transpunere prevăzut în prezenta directivă, dacă este cazul.
(87) În Declarația cu privire la articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona, Conferința a luat act de intenția Comisiei de a consulta în continuare experții desemnați de statele membre pentru elaborarea proiectelor sale de acte delegate în domeniul serviciilor financiare, în conformitate cu practicile consacrate.
(88) La doi ani de la termenul de transpunere a prezentei directive, AEVMP ar trebui să emită un aviz cu privire la funcționarea pașaportului european în vigoare în acel moment și la funcționarea regimurilor naționale de plasament privat. AEVMP ar trebui, de asemenea, să emită un aviz în ceea ce privește extinderea pașaportului AFIA din UE care distribuie în Uniune acțiuni sau unități ale unor FIA din afara UE și la AFIA din afara UE care administrează și/sau distribuie acțiuni sau unități ale unor FIA în Uniune. Comisia ar trebui să adopte un act delegat în termen de trei luni de la primirea recomandărilor și avizului emise de AEVMP, ținând cont de criteriile enumerate în prezenta directivă și de obiectivele acesteia, printre altele cele privind piața internă, protecția investitorilor și monitorizarea eficace a riscului sistemic, stabilind data la care normele privind extinderea pașaportului prevăzute în prezenta directivă ar trebui să devină aplicabile în toate statele membre.
(89) La reuniunea la nivel înalt din aprilie 2009 de la Londra, liderii G20 au convenit ca fondurile speculative și administratorii lor să fie înregistrați și să fie obligați să comunice permanent informații adecvate autorităților de supraveghere și de reglementare. Aceștia ar trebui să fie supuși unor măsuri de supraveghere pentru a se garanta că administrează în mod adecvat riscurile. În iunie 2010 la Toronto, liderii G20 și-au reafirmat angajamentul în această direcție și s-au angajat, de asemenea, să accelereze aplicarea unor măsuri stricte pentru îmbunătățirea transparenței și a supravegherii legale asupra fondurilor speculative în mod consecvent la nivel internațional și nediscriminatoriu. În sprijinul obiectivelor G20, Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare a emis în iunie 2009 principii la nivel înalt cu privire la supravegherea fondurilor speculative pentru a ghida dezvoltarea de reglementări consecvente la nivel internațional în acest domeniu. La 16 septembrie 2010, Consiliul European a convenit asupra necesității ca Europa să își apere interesele și valorile într-un mod mai ferm și într-un spirit de reciprocitate și de beneficiu reciproc în contextul relațiilor externe ale Uniunii și să ia măsuri, printre altele, pentru a asigura un acces mai larg pe piață pentru societățile europene și pentru a consolida cooperarea în materie de reglementare cu partenerii comerciali majori. Comisia se va strădui să garanteze că aceste angajamente vor fi implementate în mod similar și de partenerii internaționali ai Uniunii.
(90) La trei ani de la intrarea în vigoare a actelor delegate în temeiul cărora pașaportul european urmează să se aplice tuturor AFIA, AEVMP ar trebui să emită un aviz cu privire la funcționarea pașaportului aflat în vigoare în acel moment și la funcționarea regimurilor naționale de plasament privat. Ar trebui, de asemenea, să emită recomandări cu privire la încetarea aplicării regimurilor naționale în cauză. Comisia ar trebui să adopte un act delegat în termen de trei luni de la primirea recomandărilor și avizului emis de AEVMP, ținând seama de criteriile enumerate în prezenta directiva și de obiectivele acesteia, printre altele cele privind piața internă, protecția investitorilor și monitorizarea eficace a riscului sistemic, stabilind data de la care regimurile naționale prevăzute în prezenta directivă s-ar încheia în toate statele membre.
(91) La patru ani de la termenul de transpunere a prezentei directive, pe baza unei consultări publice și în urma discuțiilor cu autoritățile competente, Comisia ar trebui să înceapă examinarea aplicării și domeniul de aplicare al prezentei directive. Examinarea ar trebui să vizeze experiența acumulată în aplicarea directivei, impactul acesteia asupra investitorilor, a FIA și a AFIA, în interiorul Uniunii și în țările terțe, și măsura în care au fost atinse obiectivele prezentei directive, propunând, dacă este necesar, modificări corespunzătoare. Examinarea ar trebui să includă un studiu general asupra aplicării normelor stabilite de prezenta directivă și a experienței acumulate în cadrul aplicării acestora. În cadrul acestei examinări, Comisia ar trebui să analizeze funcțiile AEVMP și a autorităților competente din Uniune care contribuie la supravegherea eficace a tuturor AFIA care operează pe piețele Uniunii în contextul prezentei directive, inclusiv, printre altele – în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 – posibilitatea de a-i conferi AEVMP noi responsabilități în domeniul autorizării și supravegherii AFIA din afara UE. În acest context, Comisia ar trebui să evalueze costurile și beneficiile implicate încredințarea de astfel de sarcini AEVMP.
(92) Prezenta directivă are ca obiectiv crearea unui cadru care să fie în măsură să contracareze riscurile potențiale care pot fi generate de activitățile AFIA și asigurarea unei monitorizări eficace a acestor riscuri de către autoritățile competente din Uniune. Este necesar să se prevadă un cadru strict de reglementare și de supraveghere care să nu lase lacune în reglementările financiare. În acest sens, se face trimitere la cerințele existente de diligență aplicabile investitorilor profesionali în conformitate cu reglementările relevante care le sunt aplicabile. În plus, Comisia este invitată să revadă legislația relevantă referitoare la investitorii profesionali pentru a răspunde nevoii de cerințe mai stricte referitoare la procedura de verificare prealabilă care urmează să fie aplicată de investitorii profesionali europeni care investesc din proprie inițiativă în produse financiare din afara UE, cum ar fi, printre altele, FIA din afara UE.
(93) La finalul examinării sale, Comisia ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului, incluzând în raport, dacă este cazul, propuneri de modificări elaborate ținând seama de obiectivele prezentei directive și de potențialul impact asupra investitorilor, a FIA și a AFIA, atât din Uniune, cât și din țările terțe.
(94) Deoarece obiectivul prezentei directive, mai precis asigurarea unui nivel înalt de protecție a investitorilor prin stabilirea unui cadru comun de autorizare și supraveghere a AFIA, nu poate fi atins în mod satisfăcător de statele membre, după cum o demonstrează deficiențele legislațiilor naționale și ale supravegherii existente a acestor actori, și, prin urmare, poate fi atins mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.
(95) Prin urmare, Directivele 2003/41/CE și 2009/65/CE, Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agențiile de rating de credit (21) și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 ar trebui modificate în consecință,