Recomandarea Comisiei din 12 decembrie 2023 privind transpunerea articolului 30 referitor la fondurile naționale pentru eficiență energetică, la finanțare și la asistența tehnică din Directiva (UE) 2023/1791 privind eficiența energetică (DEE reformată)

Articolul text

Text integral

RECOMANDAREA COMISIEI din 12 decembrie 2023 privind transpunerea articolului 30 referitor la fondurile naționale pentru eficiență energetică, la finanțare și la asistența tehnică din Directiva (UE) 2023/1791 privind eficiența energetică („DEE reformată”) (C/2023/1553) COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292, întrucât: RECOMANDĂ STATELOR MEMBRE: Adoptată la Bruxelles, 12 decembrie 2023. Pentru Comisie Kadri SIMSON Membră a Comisiei (1) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social, Comitetul Regiunilor și Banca Europeană de Investiții „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei”, COM(2018) 773 final. (2) Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1). (3) Directiva (UE) 2018/2002 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de modificare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică (JO L 328, 21.12.2018, p. 210). (4) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 – Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor”, COM(2020) 562 final. (5) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Programul de lucru al Comisiei pentru 2021 – O Uniune a vitalității într-o lume fragilă”, COM(2020) 690 final. (6) Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 septembrie 2023 privind eficiența energetică și de modificare a Regulamentului (UE) 2023/955 (reformare) (JO L 231, 20.9.2023, p. 1). ANEXĂ 1. INTRODUCERE Articolul 30 din Directiva (UE) 2023/1791 privind eficiența energetică („DEE reformată”) vizează creșterea investițiilor publice și private în eficiența energetică în diferite sectoare în vederea îndeplinirii obiectivelor UE în materie de eficiență energetică pentru 2030. Articolul contribuie la acest obiectiv prin asigurarea unui cadru favorabil pentru creșterea raportului cost-eficacitate al sprijinului bugetar public și prin mobilizarea investițiilor private în măsuri de eficiență energetică. Finanțarea UE și finanțarea publică națională nu vor fi suficiente pentru a răspunde nevoilor în materie de investiții; cea mai mare parte a sprijinului financiar va trebui să fie mobilizată din sectorul privat. Cuantumul limitat al finanțării publice disponibile trebuie să se concentreze pe eliminarea barierelor din calea investițiilor, pe sprijinirea investițiilor de către grupurile cele mai vulnerabile, pe furnizarea de instrumente financiare și de garanții publice, cu obiectivul de a accelera implementarea măsurilor de eficiență energetică și de a valorifica și mobiliza investițiile private. Se preconizează că transpunerea și punerea în aplicare a articolului 30 din DEE reformată referitor la finanțarea eficienței energetice vor îmbunătăți cadrul favorabil mobilizării investițiilor în eficiența energetică și, prin urmare, vor contribui atât la obiectivele de eficiență energetică pentru 2030, cât și la obiectivele REPowerEU privind economiile de energie. Prezentele orientări au scopul de a sprijini statele membre în transpunerea articolului 30 din Directiva (UE) 2023/1791 referitor la eficiența energetică. Interpretarea obligatorie a legislației UE este de competența exclusivă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Opiniile exprimate în prezentele orientări nu aduc atingere poziției pe care Comisia ar putea să o adopte în fața Curții de Justiție. Obligațiile statelor membre prevăzute la articolul 30 sunt detaliate la începutul fiecărei secțiuni din prezenta anexă și impun statelor membre să pună în aplicare o serie de măsuri de politică sau programe de finanțare și de sprijin, cu obiectivul de a spori investițiile în eficiența energetică în toate sectoarele, contribuind astfel la realizarea obiectivelor obligatorii ale UE în materie de eficiență energetică pentru 2030. Secțiunea 2 din prezenta anexă reamintește dispozițiile obligatorii de la articolul 30 din DEE reformată care trebuie transpuse și puse în aplicare în cadrul legislativ național, oferind explicații cu privire la domeniul de aplicare și la obiectivele dispozițiilor, precum și informații suplimentare privind alegerea posibilelor măsuri de politică pentru îndeplinirea cerințelor. Secțiunea 3 din prezenta anexă abordează dispozițiile opționale privind fondurile naționale pentru eficiență energetică, care le oferă statelor membre opțiunea de a institui un astfel de fond pentru a îndeplini obiectivele DEE reformate, precum și unele dintre obligațiile DEE reformate prin intermediul contribuțiilor financiare. În cazul în care se alege această opțiune, se aplică unele cerințe precise. Secțiunea 4 din prezenta anexă abordează cerințele de raportare consolidate privind finanțarea eficienței energetice, care sunt direct aplicabile statelor membre. Această raportare va fi integrată în rapoartele naționale intermediare privind energia și clima (National Energy and Climate Progress Reports – NECPR), în conformitate cu articolele 17 și 21 din Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice. 2. DISPOZIȚII OBLIGATORII PENTRU TRANSPUNERE ȘI PUNERE ÎN APLICARE Cerința centrală prevăzută la articolul 30 este ca statele membre să faciliteze instituirea de mecanisme de finanțare și/sau să extindă utilizarea celor existente pentru a sprijini măsurile de eficiență energetică, precum și pentru a promova și a elimina barierele existente în calea extinderii soluțiilor de finanțare private și inovatoare pentru eficiența energetică. Acest lucru este esențial pentru mobilizarea unui volum adecvat de investiții în eficiența energetică. Următoarea secțiune și subsecțiunile sale abordează principalele cerințe obligatorii pentru transpunere care decurg din articolul 30. 2.1. Facilitarea mecanismelor de finanțare și combinarea granturilor, a instrumentelor financiare și a asistenței tehnice Tabelul 2-1. Articolul 30 alineatele (1) și (2) 2.1.1. Domeniul de aplicare și obiectivele cerinței Articolul 30 alineatul (1) impune statelor membre să faciliteze instituirea unor mecanisme financiare și să maximizeze combinarea mai multor fluxuri de finanțare. Potrivit articolului 30 alineatul (2), pe lângă mecanismele de la nivel național, statele membre ar trebui să faciliteze instituirea unor facilități de finanțare la nivel regional sau local. Deținând cunoștințe detaliate privind parcul imobiliar și ocupanții locali, mecanismele de finanțare regionale și locale sunt mai apropiate de cetățeni și de întreprinderile locale. Prin urmare, ele pot să colaboreze în mod activ cu acestea, facilitând acordarea de sprijin financiar pentru îmbunătățirea eficienței energetice (1). Statele membre vor trebui să se asigure că mecanismele de finanțare oferă o combinație de diferite fluxuri de finanțare și asistență pentru dezvoltarea de proiecte și maximizează utilizarea sprijinului din fondurile UE pentru a institui mecanisme de finanțare naționale și regionale. Adesea, este necesară o combinație de sprijin financiar și tehnic pentru a depăși numeroasele obstacole care împiedică îmbunătățirea eficienței energetice, inclusiv barierele economice, financiare, comportamentale și informaționale, printre care alfabetizarea financiară în domeniul energiei, procesele de dezvoltare a proiectelor, opțiunile de finanțare, credibilitatea contractantului etc (2). La instituirea unor mecanisme de finanțare și de asistență tehnică menite să ofere sprijin financiar public pentru măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice, statele membre ar trebui să ia în considerare normele aplicabile privind ajutoarele de stat pentru eficiența energetică (3). Deși ar putea fi disponibil sprijin financiar, adesea nu se cunoaște existența sa sau accesul la acesta. Ghișeele unice sunt eficace în ceea ce privește creșterea gradului de conștientizare cu privire la opțiunile tehnice și de finanțare, precum și în ceea ce privește oferirea unei combinații de asistență tehnică (4) și sprijin financiar pentru măsurile de eficiență energetică, atât în sectorul rezidențial, cât și în cel comercial (5). Ghișeele unice pot oferi în mod direct finanțare pentru un proiect și/sau pot acționa ca intermediar, făcând legătura între clienți și finanțatorii publici sau privați. Schema Hauts-de-France Pass Rénovation oferă un exemplu de schemă care combină instrumentele financiare cu asistența tehnică (a se vedea caseta 1). 2.1.2. Alegerea măsurilor de politică pentru îndeplinirea cerinței Statele membre ar putea îndeplini cerința de a facilita instituirea unor mecanisme de finanțare și combinarea granturilor, a instrumentelor financiare și a asistenței tehnice prin diverse acțiuni: 2.2. Promovarea produselor de creditare pentru eficiență energetică Tabelul 2-2. Articolul 30 alineatul (3) prima teză 2.2.1. Domeniul de aplicare și obiectivele cerinței Produsele de creditare pentru eficiență energetică sunt împrumuturi care acoperă costurile de investiție inițiale ale măsurilor de eficiență energetică. Creditarea pentru eficiența energetică cuprinde o varietate de instrumente de finanțare a datoriilor, de la împrumuturi standard pentru măsuri de eficiență energetică la produse de creditare mai inovatoare, cum ar fi creditele ipotecare pentru eficiența energetică, creditele de consum verzi și finanțarea pe bază de facturi și de impozite. Aceste produse pot fi furnizate de mai multe tipuri diferite de creditori, precum instituții publice, bănci, utilități etc., și pot fi primite de o gamă largă de debitori, precum proprietari de locuințe, chiriași, întreprinderi, societăți de servicii energetice (SSE) și organizații publice. Produsele de creditare pentru eficiență energetică sunt oferite de regulă prin două canale principale: Statele membre ar trebui să sprijine instituțiile financiare, în special băncile comerciale și organizațiile naționale care promovează investițiile de capital, în vederea extinderii finanțării pentru eficiență energetică. În special, instituțiile de credit joacă un rol fundamental în creșterea volumului împrumuturilor pentru eficiență energetică. Mai multe bănci comerciale din Europa oferă credite de consum verzi și credite ipotecare verzi și au strategii și obiective pentru portofolii de creditare selectate verzi. Sistemul bancar cu amănuntul poate, de asemenea, să valorifice o structură organizațională bine dezvoltată și răspândită pe scară largă pentru a furniza servicii de consiliere și auxiliare pentru a sprijini cerințele și oportunitățile asociate împrumuturilor verzi, pe baza unor relații directe și solide cu proprietarii de clădiri și cu întreprinderile. În acest scop, statelor membre și participanților la piață li se recomandă să utilizeze în mod adecvat instrumentele, standardele și etichetele cadrului UE privind finanțarea durabilă și ale uniunii piețelor de capital (UPC), ținând seama în special de rolul taxonomiei UE de a contribui la mobilizarea finanțării private către activități și oportunități durabile din punctul de vedere al mediului, inclusiv către investiții în eficiența energetică aliniate la cerințele taxonomiei. Pentru a sprijini adoptarea măsurilor de eficiență energetică, creditele de consum verzi tind să aibă scadențe mai lungi decât creditele de consum cu scop general, rate ale dobânzii mai mici și/sau fixe și, adesea, nu au cerințe de securitate (8). Creditele de consum verzi pot fi utilizate pentru a sprijini măsurile de eficiență energetică prin achiziționarea de echipamente, tehnologii sau aparate eficiente din punct de vedere energetic, precum și pentru măsuri specifice de renovare a clădirilor. În mod similar, creditele ipotecare verzi încurajează debitorii să îmbunătățească eficiența energetică a clădirilor lor și/sau să achiziționeze locuințe eficiente din punct de vedere energetic, oferind condiții mai favorabile decât creditele ipotecare standard. Caseta 2 oferă exemplul programului „Locuințe verzi și credite ipotecare verzi” din România. Articolul 30 alineatul (3) prevede, de asemenea, că statele membre trebuie să se asigure că produsele de creditare pentru eficiență energetică sunt oferite pe scară largă și în mod nediscriminatoriu de către instituțiile financiare și că sunt vizibile și accesibile pentru consumatori (10). Pentru a pune în aplicare această cerință, ar trebui luate în considerare următoarele măsuri: Prin urmare, se așteaptă din partea statelor membre să se asigure că produsele de creditare pentru eficiență energetică sunt oferite pe scară largă și în mod nediscriminatoriu și că sunt vizibile și accesibile pentru consumatori. Acest lucru s-ar putea realiza prin introducerea în legislația națională a unei obligații care să impună instituțiilor financiare să evalueze în mod clar interesele clienților existenți sau potențiali în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței energetice a activelor lor (de exemplu, proprietăți rezidențiale și comerciale; aparate și echipamente) și, pe baza acestor interese, să pună la dispoziție în mod proactiv produse de creditare pentru eficiență energetică prin care să răspundă nevoilor clienților. Oferta de produse de creditare pentru eficiență energetică ar trebui, în orice caz, să respecte Directiva privind creditele de consum (11) și Directiva privind creditele ipotecare (12), precum și Orientările din 2020 ale Autorității Bancare Europene privind inițierea și monitorizarea împrumuturilor pentru instituțiile financiare care intră în domeniul de aplicare (13). Pentru a se asigura că în contextul lor național este disponibilă o ofertă largă de produse de creditare pentru eficiență energetică, statele membre au obligația să adopte măsuri care să promoveze dezvoltarea acestei piețe prin implementarea unora dintre măsurile de politică și revizuirile în materie de reglementare descrise în secțiunea 2.2.2. În plus, statele membre vor trebui să monitorizeze piața națională pentru a se asigura că consumatorii beneficiază de implementarea produselor de creditare pentru eficiență energetică evaluând că acestea sunt concepute pentru a reduce costurile și riscurile asociate investițiilor în măsuri de eficiență energetică și că riscul de nerambursare mai scăzut al investițiilor în eficiența energetică este luat în considerare de către instituțiile de credit atunci când este susținut de dovezi solide. În plus, produsele de creditare pentru eficiență energetică ar trebui să fie oferite și gospodăriilor cu venituri mici, afectate de sărăcie energetică și/sau familiilor care trăiesc în locuințe sociale, instituindu-se instrumente adecvate de atenuare a riscurilor și în conformitate cu reglementările privind stabilitatea financiară (14). Reflectând principiul nediscriminării, atât economiile de energie (cheltuieli negative viitoare), cât și valorificarea activului suport (atunci când afectează situația financiară a potențialului debitor) ar trebui considerate criterii pe care instituția financiară trebuie să le ia în considerare atunci când propune un împrumut pentru eficiență energetică. În acest context, economiile de energie care se preconizează că vor rezulta din investițiile în eficiența energetică ar trebui considerate unul dintre indicatorii de evaluare a bonității consumatorului. De fapt, atunci când evaluează capacitatea debitorului de a-și îndeplini obligațiile care îi revin în conformitate cu contractul de credit, instituțiile și creditorii trebuie să ia în considerare factorii relevanți care ar putea influența capacitatea actuală și viitoare de rambursare a debitorului, cum ar fi economiile de energie (de costuri cu energia) sau averea imobiliară, evitând în același timp dificultățile nejustificate și îndatorarea excesivă (15). 2.2.2. Alegerea măsurilor de politică pentru îndeplinirea cerinței Statele membre pot îndeplini cerința de a asigura existența unei oferte largi și nediscriminatorii de produse de creditare pentru eficiență energetică, de exemplu, prin următoarele măsuri: Aceste cerințe sunt exemple de aplicare a principiului „eficiența energetică înainte de toate” de către instituțiile financiare. Statele membre dispun de diverse opțiuni de politică pentru a se asigura că produsele de creditare pentru eficiență energetică nu sunt discriminate în comparație cu alte tipuri de produse, asigurând vizibilitatea și accesibilitatea acestora pentru consumatori: În plus, statele membre pot îndeplini cerința de a promova în continuare produsele de creditare pentru eficiență energetică și piața lor națională prin următoarele măsuri de sprijin: Pentru a verifica buna funcționare a pieței împrumuturilor verzi, statele membre ar constata că este benefic să efectueze evaluări periodice ale pieței pentru a verifica dacă măsurile identificate mai sus sunt puse în aplicare și pentru a evalua nivelul de conformitate al piețelor lor financiare cu cerința DEE reformate de a asigura o ofertă amplă și nediscriminatorie de produse financiare pentru eficiență energetică în contextul național. Statele membre ar trebui să efectueze o evaluare ex post a politicilor și a măsurilor de finanțare existente care sprijină utilizarea produselor de creditare pentru eficiență energetică. Pe baza rezultatelor acestor evaluări, statele membre ar trebui să dezvolte în continuare, împreună cu autoritățile lor naționale de reglementare, strategii de îmbunătățire a conformității. 2.3. Facilitarea schemelor de finanțare pe bază de facturi și de impozite Tabelul 2-3. Articolul 30 alineatul (3) a doua teză 2.3.1. Domeniul de aplicare și obiectivele cerinței Finanțarea pe bază de facturi și de impozite diferă de alte scheme de creditare pentru eficiență energetică prin faptul că utilizează canale alternative de rambursare, și anume facturi la energie, impozite și alte taxe legate de proprietate. Acest lucru poate reduce costurile tranzacțiilor și poate oferi opțiuni de rambursare convenabile, familiare și fiabile pentru utilizatorii finali. Finanțarea pe bază de facturi și de impozite este o formă de finanțare destinată locuințelor, ceea ce înseamnă că instituie mecanisme de transferare a obligațiilor de rambursare a datoriei de la fostul (foștii) proprietar(i) către proprietarul (proprietarii) ulterior(i), legând datoria de proprietatea în sine. De asemenea, pot fi introduse mecanisme care să permită chiriașilor să participe la rambursarea împrumuturilor printr-o taxă suplimentară asupra impozitului sau a facturii de energie a locuinței, compensată parțial sau total de efectul unui consum redus de energie. Schemele de finanțare pe bază de facturi și de impozite au beneficii similare, dar structurile lor diferă, la fel ca și măsurile necesare pentru a facilita punerea lor în aplicare. Finanțarea pe bază de facturi este o metodă de finanțare a renovărilor vizând eficiența energetică a clădirilor care utilizează factura la utilități ca vehicul de rambursare. Un avantaj al schemelor de finanțare pe bază de facturi este faptul că ele pot profita de sistemele existente de plată a utilităților pentru a reduce costurile tranzacțiilor. Aceste scheme valorifică cunoștințele furnizorilor de utilități privind modelele de consum de energie ale clienților lor și istoricul de plată a facturilor pentru a identifica măsuri eficace de eficiență energetică, reducând în același timp un potențial factor determinant al riscului de nerambursare a împrumuturilor. Având în vedere costurile mai scăzute ale tranzacțiilor și riscurile reduse, schemele de finanțare pe bază de facturi pot oferi condiții atractive, cum ar fi rate scăzute ale dobânzii și scadențe lungi, și pot fi accesibile pe scară largă, cu condiția să fie puse în aplicare o analiză solidă a riscurilor și măsuri de atenuare. Structurile schemelor de finanțare pe bază de facturi variază considerabil. În unele scheme, finanțarea pentru renovările vizând eficiența energetică este asigurată direct de către furnizorul de utilități energetice; în altele, aceasta este furnizată de un terț privat, furnizorul de utilități având rolul de intermediar de rambursare Acolo unde este cazul, și anume atunci când schemele de finanțare pe bază de facturi sunt puse în aplicare ca un contract de credit și nu ca un serviciu, schemele respective trebuie să respecte Directiva privind creditele de consum și legislația privind protecția consumatorilor de energie. În aceste cazuri, economiile de energie care se preconizează că vor rezulta din investițiile în eficiența energetică ar putea fi luate în considerare la evaluarea bonității consumatorului, ori de câte ori este posibil să se stabilească cu suficiente dovezi că creditul de consum va aduce venituri viitoare consumatorului. În conformitate cu normele recent adoptate privind contractele de credit pentru consumatori, evaluarea bonității consumatorului, și anume evaluarea capacității de a rambursa un credit în mod sustenabil, ar trebui să se bazeze pe informații privind situația financiară și economică a consumatorului (16), cum ar fi dovezi privind veniturile sau alte surse de rambursare, inclusiv economiile de energie preconizate. Caseta 3 oferă un exemplu de schemă de finanțare pe bază de facturi pusă în aplicare prin intermediul programului Sunshine din Letonia. Schemele de finanțare pe bază de impozite acordă gospodăriilor sau întreprinderilor private o finanțare care să acopere costul renovărilor clădirilor rezidențiale sau comerciale, al achiziționării de aparate sau echipamente eficiente din punct de vedere energetic sau al altor îmbunătățiri ale proceselor energetice și utilizează ca vehicul de rambursare impozitele specifice și/sau alte taxe legate de proprietate. În cazul în care clădirea este închiriată, în funcție de schemă, chiriașul poate fi cel care rambursează împrumutul prin impozite și/sau alte taxe, beneficiind totodată de economiile de energie. Ca formă de finanțare destinată locuințelor, schemele de finanțare pe bază de impozit includ mecanisme care să permită transferarea datoriei de la proprietarul (proprietarii) anterior(i) către următorul (următorii) proprietar(i), fără a fi necesară lichidarea acesteia: în cazul vânzării clădirii, „împrumutul” poate fi rambursat sau preluat de noul proprietar sau noii proprietari, dacă aceștia sunt de acord. Prin faptul că finanțarea pe bază de impozite stabilește mecanisme simple de transferare a datoriei, proprietarii nu mai sunt descurajați să investească în măsuri de eficiență energetică cu o perioadă lungă de recuperare a investiției dacă consideră că proprietatea va fi deținută doar pentru o perioadă mai scurtă. Finanțarea pe bază de impozite a apărut în Statele Unite ale Americii sub denumirea de Property Assessed Clean Energy (PACE), în cadrul acesteia rambursările fiind efectuate prin adăugarea la impozitul pe proprietate plătit de proprietarul clădirii. Împrumuturile PACE sunt garantate printr-un drept de retenție asupra impozitului pe proprietate (19), astfel încât obligația de rambursare este transferată odată cu proprietatea imobiliară. Finanțarea pe bază de impozite poate fi acordată fie din surse publice, cum ar fi administrațiile municipale, fie din fonduri private. În cazul în care este acordată din fonduri private, rolul sectorului public este de a acționa ca intermediar de rambursare prin integrarea plăților împrumuturilor în colectarea impozitelor, iar în cazul în care un contract de credit este încheiat direct între client și o parte terță, acesta ar trebui să respecte Directiva privind creditele de consum (20) și Directiva privind creditele ipotecare (21). Sectorul public poate, de asemenea, să participe la colectarea datoriilor sau chiar să acționeze ca mediator în cazul creditelor neperformante, de exemplu prin punerea în aplicare a unor instrumente complementare de acoperire a riscurilor, reducând astfel riscul pentru investitori. Având în vedere riscul redus pentru creditori ca urmare a participării sectorului public la schema de finanțare, împrumuturile acordate prin intermediul schemelor de finanțare pe bază de impozite pot fi acordate adesea în condiții atractive, cum ar fi rate mai scăzute ale dobânzii, plăți în numerar în avans mai mici și scadențe mai lungi. 2.3.2. Alegerea măsurilor de politică pentru îndeplinirea cerinței Pentru a respecta cerințele DEE reformate referitoare la facilitarea schemelor de finanțare pe bază de facturi și de impozite, statele membre ar putea lua în considerare adoptarea unor legi sau reglementări pentru a elimina barierele de reglementare și pentru a permite dezvoltarea unor astfel de scheme în contextul național, precum și măsuri de politică și un cadru de sprijin pentru a maximiza adoptarea schemelor de finanțare pe bază de facturi și de impozite, atunci când acest lucru este relevant pentru atingerea obiectivelor de eficiență energetică pentru 2030. În ceea ce privește finanțarea pe bază de facturi, măsurile pe care statele membre vor trebui să le ia pentru a îndeplini cerința vor depinde de circumstanțele lor naționale. Pentru a sprijini punerea în aplicare a acestora pot fi necesare următoarele măsuri: Statele membre vor trebui să pună în aplicare o varietate de măsuri pentru a îndeplini cerința de a facilita punerea în aplicare și de a crea un cadru normativ și juridic național favorabil pentru finanțarea pe bază de impozite. Ca și în cazul finanțării pe bază de facturi, reformele specifice vor depinde de circumstanțele naționale, dar în general acest lucru va implica o combinație a următoarelor etape: 2.4. Asigurarea faptului că instituțiile financiare sunt conștiente de oportunitățile de a participa la finanțarea îmbunătățirilor în materie de eficiență energetică Tabelul 2-4. Articolul 30 alineatul (3) a treia teză 2.4.1. Domeniul de aplicare și obiectivele cerinței Obiectivul este ca instituțiile financiare să beneficieze de fluxurile de informații privind oportunitățile de investiții, tehnologiile pentru eficiență energetică și cele mai bune practici de structurare a finanțării în ceea ce privește economiile de energie preconizate. Rețelele de autorități publice, instituții financiare și industria energiei durabile care sunt sprijinite de guvern pot disemina informații privind instrumentele financiare care au fost utilizate cu succes pentru a sprijini investițiile în eficiența energetică și care pot avea un rol esențial în dezvoltarea unor scheme și instrumente de finanțare noi și adecvate în statele membre ale UE. Grupul instituțiilor financiare pentru eficiență energetică (EEFIG) și forumurile asociate privind investițiile în energia durabilă (Sustainable Energy Investment – SEI), precum și mesele rotunde naționale de monitorizare fac acest lucru în UE și permit părților interesate și experților de la nivel național să se implice și să colaboreze pentru punerea în aplicare a politicilor UE privind eficiența energetică. Bazele de date centrale pot avea, de asemenea, un rol esențial în furnizarea de informații esențiale instituțiilor financiare pentru finanțarea eficienței energetice. Platforma de reducere a riscurilor asociate investițiilor în eficiența energetică (De-risking Energy Efficiency Platform – DEEP) a EEFIG permite instituțiilor financiare să stabilească în mod transparent valori de referință pentru performanța investițiilor în eficiența energetică, iar Odysee-Mure monitorizează tendințele consumului de energie și ale eficienței energetice și evaluează măsurile de politică în materie de eficiență energetică. Parteneriatele public-privat oferă potențialul de mobilizare a finanțării private și de valorificare a expertizei întreprinderilor private. Parteneriatele public-privat pot fi definite în sens larg ca o colaborare între o autoritate publică și o întreprindere privată pentru furnizarea unui serviciu public sau a unui obiectiv public. Ca exemplu, Fondul pentru energie durabilă Solas este un fond public-privat susținut de Banca Europeană de Investiții (BEI) și de MEAG (administratorul de active al Munich Re și ERGO) care oferă finanțare prin îndatorare pentru societățile de servicii energetice care implementează proiecte privind eficiența energetică și energia din surse regenerabile la nivelul utilizatorului (behind-the-meter) (24). Agregarea și securitizarea proiectelor privind eficiența energetică, de exemplu sub formă de obligațiuni verzi, pot contribui, de asemenea, la creșterea gradului de conștientizare al instituțiilor financiare cu privire la oportunitățile de finanțare a îmbunătățirilor pentru eficiență energetică, inclusiv cele puse în aplicare prin intermediul parteneriatelor public-privat. Gruparea proiectelor pentru finanțarea de portofoliu prin intermediul parteneriatelor public-privat poate oferi instituțiilor financiare oportunități de investiții la scară mai largă, care au cerințe formale armonizate și familiare de raportare, etichetare de piață etc. Emisiunile de titluri de valoare pe piețele secundare pot oferi instituțiilor financiare lichidități suplimentare și pot contribui la creșterea gradului de conștientizare cu privire la oportunitățile de investiții. În acest sens, standardele UE pentru obligațiuni verzi oferă un cadru comun pentru emisiunea de obligațiuni verzi pentru securitizarea verde. 2.4.2. Alegerea măsurilor de politică pentru îndeplinirea cerinței Pentru a îndeplini această cerință, statele membre pot utiliza diverse măsuri: 2.5. Instituirea unor mecanisme de garantare a împrumuturilor pentru eficiența energetică Tabelul 2-5. Articolul 30 alineatul (3) a patra teză 2.5.1. Domeniul de aplicare și obiectivele cerinței Instituțiile financiare pot ezita să ofere finanțare pentru punerea în aplicare a măsurilor de eficiență energetică din diverse motive. Este posibil ca tehnologiile pentru eficiență energetică să nu fie cunoscute de instituția financiară respectivă și, prin urmare, să fie percepute ca prezentând un risc mai ridicat. Întreprinderile mici și microîntreprinderile și proprietarii de locuințe cu venituri mici pot fi, de asemenea, percepuți ca fiind riscanți și, prin urmare, instituțiile financiare pot fi reticente să le acorde împrumuturi la o rată accesibilă și/sau fără cerințe de garantare. În cele din urmă, instituțiile financiare pot considera că produsele cu maturitate mai lungă necesare pentru unele măsuri de eficiență energetică prezintă riscuri mai mari. Garanțiile pentru împrumuturi sunt angajamente de a plăti o anumită sumă creditorului în cazul unui eveniment nefavorabil (de exemplu, neplata). Obiectivul garanțiilor pentru împrumuturi este de a încuraja instituțiile financiare să acorde împrumuturi pentru măsuri de eficiență energetică în condiții adecvate. Garanțiile pentru împrumuturi pot fi structurate astfel încât să abordeze diferite tipuri de riscuri, inclusiv riscurile contractuale, riscurile de plată, riscurile de performanță și riscurile de reglementare în ceea ce privește ajustările tarifare, modificările schemelor de sprijin public etc. Garanțiile parțiale pentru credite sunt promisiuni de a plăti principalul și/sau dobânda până la o valoare prestabilită. Garanțiile parțiale pentru credite pot fi furnizate pe baza principiului primei pierderi, conform căruia furnizorul despăgubește creditorii pentru o anumită sumă sau pentru un anumit procent din eventualele pierderi, sau în condiții pari-passu, caz în care furnizorul garanției va fi luat în considerare în condiții de egalitate cu alți creditori. Garanțiile de plată sunt promisiuni de a acoperi obligațiile de plată prestabilite în contractele proiectelor (cum ar fi plățile de finanțare pe bază de facturi). Garanțiile bazate pe politici protejează creditorii împotriva riscului de neîndeplinire a obligațiilor de plată de către debitorii suverani, cum ar fi administrațiile municipale sau furnizorii de utilități deținuți de stat. Prelungirile scadențelor încurajează instituțiile financiare să acorde finanțare cu scadențe mai lungi prin garanții orientate spre sfârșitul perioadei împrumuturilor. Garanția reduce profilul de risc al proiectului și/sau al debitorului, permițându-le să atragă împrumuturi private în condiții mai avantajoase (de exemplu, valori mai mari, rate ale dobânzii mai mici, scadențe mai lungi, fără cerințe de garantare etc.). Oferind băncilor și investitorilor încrederea necesară pentru a se implica în proiecte privind eficiența energetică, garanțiile pentru împrumuturi îi pot ajuta pe dezvoltatorii de proiecte să obțină finanțare cu o valoare și o durată suficientă. Fondul pentru eficiență energetică și surse regenerabile de energie al Bulgariei oferă un exemplu în acest sens (a se vedea caseta 4). 2.5.2. Alegerea măsurilor de politică pentru îndeplinirea cerinței Statele membre au la dispoziție diferite opțiuni de politică pentru a îndeplini cerința de a institui mecanisme de garantare a împrumuturilor pentru a încuraja împrumuturile pentru investiții în eficiența energetică: Furnizarea de garanții pentru împrumuturi poate fi esențială pentru îndeplinirea altor cerințe prevăzute la articolul 30, inclusiv dezvoltarea și furnizarea de produse de creditare pentru eficiență energetică, cum ar fi creditele de consum și ipotecare verzi și schemele de finanțare pe bază de facturi. 2.6. Expertiză locală, asistență tehnică și sprijin financiar pentru renovarea sistemelor de încălzire și răcire individuale și centralizate Tabelul 2-6. Articolul 30 alineatele (4) și (5) 2.6.1. Domeniul de aplicare și obiectivele cerinței În conformitate cu articolul 30 alineatele (4) și (5), statele membre trebuie să promoveze instituirea unor scheme de sprijin financiar pentru renovarea sistemelor de încălzire și răcire individuale și centralizate (27). Articolul 26 din DEE reformată stabilește criteriile pentru ca sistemul de încălzire și răcire centralizată să se califice drept eficient, precum și momentul în care aceste criterii vor deveni mai stricte până în 2050. Sistemele de încălzire și răcire centralizată sunt adesea finanțate, construite și exploatate prin intermediul parteneriatelor public-privat. Guvernele pot institui mecanisme de finanțare care să ofere în mod direct împrumuturi sau granturi pentru sistemele de încălzire și răcire centralizată bazate pe surse regenerabile. De asemenea, guvernele pot contribui la deblocarea finanțării private pentru sistemele de încălzire și răcire centralizată prin intermediul unor mecanisme de partajare a riscurilor și al unei supravegheri solide pentru a depăși provocările în materie de coordonare și pentru a crea proiecte eligibile pentru finanțare. Statele membre au, de asemenea, obligația de a promova instituirea de expertiză și asistență tehnică la nivel local, după caz, pentru realizarea decarbonizării încălzirii și răcirii centralizate. Măsurile de deblocare a finanțării sunt adesea planificate separat de măsurile de abordare a provocărilor tehnice și de reglementare întâmpinate de renovările pentru eficiență energetică. Cu toate acestea, lipsa finanțării pentru renovarea sistemelor de încălzire și răcire individuală și centralizată se datorează adesea mai degrabă deficiențelor mediului care ar trebui să fie favorabil decât lipsei de capital. Dincolo de barierele de reglementare, proiectele și programele de renovare se pot confrunta cu constrângeri legate de resursele umane, inclusiv cu o lipsă de expertiză locală în ceea ce privește auditurile energetice și tehnologiile eficiente din punct de vedere energetic; studiile de fezabilitate; planificarea și managementul proiectelor; aspectele juridice, financiare și tranzacționale etc. Asistența tehnică publică poate fi esențială pentru stimularea cererii în materie de eficiență energetică, pentru dezvoltarea unei rezerve de proiecte eligibile pentru finanțare și pentru construirea unei baze de expertiză locală pentru renovarea sistemelor de încălzire și răcire individuale și centralizate. Diverse mecanisme ale UE, inclusiv programul de asistență europeană pentru energie locală (ELENA), mecanismul pentru orașele europene și asistența pentru dezvoltarea de proiecte din cadrul programului Orizont 2020, au avut un rol esențial în mobilizarea investițiilor în eficiența energetică a infrastructurilor publice și a clădirilor publice și private. În concordanță cu articolul 30 alineatul (2), statele membre ar trebui să colaboreze cu Comisia pentru a reproduce aceste modele de asistență pentru dezvoltarea de proiecte la nivel național, regional și local. Ghișeele unice au fost, de asemenea, opțiuni eficace de implementare a finanțării, alături de asistența tehnică, pentru a aborda în mod cuprinzător barierele din calea îmbunătățirii eficienței energetice, inclusiv pentru sistemele de încălzire și răcire centralizată. 2.6.2. Alegerea măsurilor de politică pentru îndeplinirea cerinței Statele membre pot opta pentru îndeplinirea cerințelor de instituire a schemelor de sprijin financiar, a expertizei și a asistenței tehnice la nivel local pentru renovarea sistemelor de încălzire și răcire individuale și centralizate printr-o serie de măsuri: 3. FONDURILE NAȚIONALE PENTRU EFICIENȚĂ ENERGETICĂ Tabelul 3-1. Articolul 30 alineatele (11), (12), (13), (14) și (15) 3.1. Domeniu de aplicare și obiective În conformitate cu articolul 30 alineatul (11), statele membre pot institui un fond național pentru eficiență energetică cu scopul de a sprijini punerea în aplicare a măsurilor de eficiență energetică și de a-și realiza contribuția națională la obiectivele UE în materie de eficiență energetică pentru 2030. Ca alternativă, statele membre pot opta pentru alinierea fondurilor naționale existente pentru eficiență energetică la dispozițiile revizuite ale articolului 30. În comparație cu cerințele Directivei privind eficiența energetică din 2012 (astfel cum a fost modificată în 2018), DEE reformată precizează că Fondul național pentru eficiență energetică ar trebui să sprijine articolul 8 alineatul (3) privind punerea în aplicare a schemelor de obligații în materie de eficiență energetică și articolul 24 privind responsabilizarea și protejarea clienților vulnerabili și reducerea sărăciei energetice. În plus, fondurile naționale pentru eficiență energetică ar trebui să acorde prioritate sprijinului pentru clienții vulnerabili, persoanele afectate de sărăcie energetică și persoanele care trăiesc în locuințe sociale și să acorde finanțare pentru măsurile de eficiență energetică ale IMM-urilor. După caz, sprijinul financiar public din fondurile naționale pentru eficiență energetică ar trebui să fie conceput în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat pentru îmbunătățirea eficienței energetice (28). 3.2. Alegerea măsurilor de politică Statele membre au la dispoziție diferite opțiuni în ceea ce privește instituirea sau realinierea fondurilor naționale pentru eficiență energetică: 3.3. Îndeplinirea obligațiilor prevăzute la alte articole prin contribuții la fondurile naționale pentru eficiență energetică Următoarele articole din DEE reformată detaliază opțiunile statelor membre pentru îndeplinirea obligațiilor prin contribuții la Fondul național pentru eficiență energetică: În cazul în care statele membre nu își îndeplinesc obligațiile într-un anumit an, acestea au opțiunea de a aduce o contribuție anuală la Fondul național pentru eficiență energetică. Statele membre care aleg această opțiune vor trebui totuși să îndeplinească obligațiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2), la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 8 alineatele (1) și (4) într-o etapă ulterioară. Scopul este de a permite statelor membre să compenseze – printr-o măsură temporară sub forma unei contribuții financiare la Fondul național pentru eficiență energetică – decalajul în ceea ce privește obligațiile lor naționale anuale, asigurând în același timp îndeplinirea contribuției naționale la obiectivele în materie de eficiență energetică pentru 2030 și faptul că decalajul existent în ceea ce privește obligațiile prevăzute la articolul 8 și la articolul 6 va fi remediat în anii următori prin finanțarea rezervată în acest scop în cadrul Fondului național pentru eficiență energetică. . În toate situațiile, contribuțiile financiare anuale trebuie să fie egale cu investițiile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor respective și pentru atingerea traiectoriei orientative. În cazul în care aleg una dintre aceste opțiuni, statele membre stabilesc tipul de măsuri de eficiență energetică care urmează să fie finanțate de Fondul național pentru eficiență energetică în vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (6), la articolul 6 alineatul (1), la articolul 8 alineatele (1) și (4) și la articolul 9 alineatul (1) și calculează economiile de energie pe care le vor genera. Pentru a calcula economiile de energie, statele membre trebuie să utilizeze metodele și principiile comune detaliate în anexa V la DEE. Statele membre calculează apoi costul investiției necesare îndeplinirii obligației pentru a stabili valoarea contribuției necesare la Fondul național pentru eficiență energetică. Datele utilizate pentru efectuarea acestor calcule ar trebui să fie asociate cu performanța istorică a Fondului național pentru eficiență energetică (în cazul în care există deja) sau cu instrumente financiare concepute pentru a sprijini renovarea clădirilor publice sau cu alte scheme publice care vizează eficiența energetică. În cadrul notificării metodologiei prevăzute în anexa V, atunci când utilizează o opțiune detaliată la articolul 30 alineatul (14) și la articolul 4 alineatul (6), statele membre trebuie să descrie abordarea utilizată pentru estimarea costurilor de investiție, inclusiv metodologia și datele. Calculul ar trebui să facă obiectul unei evaluări independente ex ante și ex post. Comisia va monitoriza metodele utilizate prin interacțiune regulată cu statele membre. 4. CERINȚE DE RAPORTARE Tabelul 4-1. Articolul 30 alineatele (17) și (18) 4.1. Domeniu de aplicare și obiective Articolul 30 alineatul (17) impune statelor membre să raporteze la fiecare doi ani cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 30, ca parte a rapoartelor naționale intermediare integrate privind energia și clima (NECPR). În special, statele membre au obligația de a raporta date privind volumul investițiilor publice în eficiența energetică, efectul de levier mediu și volumul pieței în ceea ce privește produsele de creditare pentru eficiență energetică. Statele membre au deja obligația de a raporta în cadrul NECPR cu privire la politicile și măsurile care sprijină realizarea obiectivelor, a țintelor și a contribuțiilor stabilite în NECPR. Această obligație de raportare include programele naționale de finanțare instituite pentru a spori gradul de utilizare a eficienței energetice și a bunelor practici, precum și scheme de finanțare inovatoare pentru eficiența energetică. Statele membre vor utiliza acest sistem pentru a raporta toate informațiile relevante în vederea îndeplinirii obligației de raportare în temeiul articolului 30 din DEE reformată. Ele vor include măsurile care furnizează finanțare publică pentru obiective privind eficiența energetică. Ar trebui, de asemenea, raportate politicile și măsurile care vizează promovarea finanțării private pentru eficiența energetică, de exemplu prin asistență tehnică, asistență pentru dezvoltarea de proiecte sau măsuri care să permită scheme de finanțare inovatoare finanțate din fonduri private (de exemplu, finanțarea pe bază de facturi). Pentru a raporta cu privire la volumul agregat al investițiilor publice și la efectele de levier medii, statele membre ar trebui să utilizeze și să agrege informațiile deja solicitate în NECPR existente pentru a măsura volumul investițiilor publice și efectul de levier mediu obținut prin finanțarea publică acordată în sprijinul măsurilor de eficiență energetică. Ca parte a actualizării orientărilor privind raportarea pentru NECPR, Comisia va furniza îndrumări suplimentare privind obligațiile de raportare pentru litera (b) de mai sus cu privire la volumul produselor de creditare pentru eficiență energetică. Pentru a raporta cu privire la volumul total al produselor de creditare destinate eficienței energetice, statele membre vor trebui să exploateze sinergiile și să evite suprapunerea cu cerințele privind datele publicate de instituțiile financiare în temeiul Regulamentului privind publicarea de informații privind finanțarea durabilă (SFDR), al taxonomiei UE (33) și al cerințelor de publicare a riscurilor de mediu, sociale și de guvernanță pentru instituțiile de credit în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerințele de capital (34). Acest sistem de clasificare și de informare financiară poate fi utilizat de statele membre pentru a îndeplini elementele cerințelor de raportare prevăzute la articolul 30. În 2024, instituțiile financiare mari ale căror valori mobiliare sunt cotate pe o piață reglementată din UE vor trebui să publice informații privind activitățile aliniate la taxonomie legate de obiectivele climatice. Începând din ianuarie 2026, toate instituțiile de credit din UE vor trebui, de asemenea, să raporteze cu privire la alinierea la taxonomie a portofoliului lor de tranzacționare. Cadrul taxonomiei include mai multe activități economice care sunt relevante pentru obiectivele DEE reformate (de exemplu, măsuri de renovare individuale care constau în instalarea, întreținerea sau repararea echipamentelor de eficiență energetică și renovarea integrată a clădirilor existente). Pentru a calcula volumul total al produselor de creditare pentru eficiență energetică, statele membre vor trebui să agrege împrumuturile raportate care au fost marcate de întreprinderi ca fiind aliniate la activitățile economice relevante pentru obiectivele DEE reformate și să le adauge la volumul produselor de creditare publică pentru eficiență energetică. Statele membre vor trebui să stabilească ce entități naționale însărcinate cu supravegherea punerii în aplicare a obligațiilor de informare existente vor sprijini această raportare prin asigurarea accesului la datele publicate de instituțiile financiare (autoritatea de reglementare bancară etc.). În cele din urmă, pe lângă alinierea la taxonomie, statele membre vor trebui, de asemenea, să includă în rapoartele lor o estimare a volumelor de produse de creditare destinate eficienței energetice care nu sunt aliniate la taxonomie, dar care conduc totuși la o eficiență energetică mai mare. (1) Economidou, M., Della Valle, N., Melica, G., Valentini, O. și Bertoldi, P., 2021, Financing energy renovations at local and regional levels (Finanțarea reabilitărilor energetice la nivel local și regional), EUR 30815 EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, ISBN 978-92-76-41141-3, doi: 10.2760/52526, JRC123755. (2) Bertoldi, P., Boza-Kiss, B., Della Valle, N. și Economidou, M., 2021, The role of one-stop shops in energy renovation – a comparative analysis of OSS cases in Europe Energy and Buildings (Rolul ghișeelor unice în reabilitarea energetică – o analiză comparativă a situației ghișeelor unice în Europa, Energie și clădiri), ISSN 0378-7788, 250, p. 111273, JRC124675. (3) În ceea ce privește ajutoarele pentru investiții în eficiența energetică, dispozițiile relevante privind ajutoarele de stat sunt articolele 38, 38a (ajutoarele pentru proprietarii și locatarii clădirilor), 38b (ajutoarele pentru societățile de servicii energetice) și 39 (ajutoarele acordate prin intermediari financiari) din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare privind ajutoarele de stat (RGECA) și secțiunea 4.1 (Ajutoare pentru reducerea și eliminarea emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv prin sprijinirea energiei din surse regenerabile și a eficienței energetice), 4.2 (Ajutoare pentru îmbunătățirea performanței energetice și de mediu a clădirilor) și 4.10 (Ajutoare pentru sistemele de termoficare și de răcire centralizată) din Orientările privind ajutoarele de stat pentru climă, protecția mediului și energie (CEEAG). (4) Inclusiv asistență tehnică pentru planificarea, asigurarea calității și monitorizarea după ocupare a lucrărilor. (5) Boza-Kiss, B., Bertoldi, P., Della Valle, N. și Economidou, M., 2021, One-stop shop for residential building energy renovation in the EU (Un ghișeu unic pentru reabilitarea energetică a clădirilor rezidențiale din UE), EUR 30762 EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, ISBN 978-92-76-40100-1, doi: 10.2760/245015, JRC125380. (6) Regulamentul (UE) 2023/955 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 de instituire a Fondului social pentru climă și de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1060 (JO L 130, 16.5.2023, p. 1). (7) Orientările privind articolul 23 din DEE reformată detaliază mai mult dispozițiile referitoare la înființarea de ghișee unice pentru a sprijini obiectivele de eficiență energetică. (8) Titlul de valoare sau garanția reală este un activ care este gajat de debitor creditorului în cazul în care acesta nu își îndeplinește obligațiile de rambursare. Împrumuturile garantate sunt adesea acordate la o rată mai mică decât împrumuturile fără garanții, dar cu un risc mai mare pentru debitor. (9) Comisia Europeană, Direcția Generală Energie, 2022, Report on the evolution of financing practices for energy efficiency in buildings, SME's and in industry: final report (Raport privind evoluția practicilor de finanțare pentru eficiență energetică în sectorul clădirilor, al IMM-urilor și al industriei – raport final), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene. (10) Punerea în aplicare a obligațiilor prevăzute la articolul 30 din DEE reformată nu trebuie să submineze stabilitatea financiară a UE. (11) Directiva (UE) 2023/2225 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 octombrie 2023 privind contractele de credit de consum și de abrogare a Directivei 2008/48/CE. (12) Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010. (13) Autoritatea Bancară Europeană EBA/GL/2020/06, 29 mai 2020. (14) Prêt Avance Rénovation, o schemă a guvernului francez, oferă un exemplu de împrumut ipotecar destinat familiilor cu venituri mici care doresc să finanțeze lucrări de renovare pentru eficiență energetică în locuința lor. (15) Astfel cum se detaliază în Orientările din 2020 ale Autorității Bancare Europene privind inițierea și monitorizarea împrumuturilor, Autoritatea Bancară Europeană EBA/GL/2020/06, 29 mai 2020. (16) În conformitate cu dispozițiile Directivei (UE) 2023/2225 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 octombrie 2023 privind contractele de credit de consum și de abrogare a Directivei 2008/48/CE. (17) RenOnBill, 2020, Overview of on-bill Building Energy Renovation Schemes (Prezentare generală a schemelor de reabilitare energetică a clădirilor pe bază de facturi). Acest proiect a primit finanțare din partea programului pentru cercetare și inovare Orizont 2020 al Uniunii Europene. (18) Societățile de servicii energetice oferă asistență tehnică și sprijin sub formă de capital gospodăriilor și întreprinderilor pentru a pune în aplicare măsuri de economisire a energiei și, în schimb, primesc o parte din veniturile obținute din economiile viitoare de energie. (19) Dreptul de retenție este o formă de garanție acordată asupra unui bun sau a unei proprietăți pentru a garanta plata unei datorii. (20) Directiva (UE) 2023/2225 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 octombrie 2023 privind contractele de credit de consum și de abrogare a Directivei 2008/48/CE. (21) Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010. (22) Bertoldi, P., Boza-Kiss, B., Della Valle, N. și Economidou, M., 2021, The role of one-stop shops in energy renovation – a comparative analysis of OSS cases in Europe Energy and Buildings (Rolul ghișeelor unice în reabilitarea energetică – o analiză comparativă a situației ghișeelor unice în Europa, Energie și Clădiri),, ISSN 0378-7788, 250, p. 111273, JRC124675. (23) Della Valle, N. și Bertoldi, P., 2021, Mobilizing citizens to invest in energy efficiency (Mobilizarea cetățenilor pentru a investi în eficiența energetică), EUR 30675 EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, ISBN 978-92-76-36152-7, doi:10.2760/137315, JRC124667. (24) Banca Europeană de Investiții, 2018, Fondul pentru energie durabilă Solas. (25) Comisia Europeană, 2020, standardul UE pentru obligațiuni verzi. (26) Banca Europeană de Investiții, 2021, Fișă informativă: Combinarea instrumentelor financiare și a granturilor din cadrul fondurilor cu gestiune partajată în perioada de programare 2021-2027. (27) Articolul 30 prevede că această cerință nu aduce atingere articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) privind ajutoarele de stat. Secțiunea 4.10 privind ajutoarele pentru încălzirea și răcirea centralizată din Orientările din 2022 privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie (OACEM) precizează normele aplicabile privind ajutoarele de stat pentru sprijinul financiar public acordat modernizării sistemelor de încălzire și răcire centralizată. (28) În ceea ce privește ajutoarele pentru investiții în eficiența energetică, dispozițiile relevante privind ajutoarele de stat sunt articolele 38, 38a (ajutoarele pentru proprietarii și locatarii clădirilor), 38b (ajutoarele pentru societățile de servicii energetice) și 39 (ajutoarele acordate prin intermediari financiari) din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare privind ajutoarele de stat (RGECA) și secțiunea 4.1 (Ajutoare pentru reducerea și eliminarea emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv prin sprijinirea energiei din surse regenerabile și a eficienței energetice), 4.2 (Ajutoare pentru îmbunătățirea performanței energetice și de mediu a clădirilor) și 4.10 (Ajutoare pentru sistemele de termoficare și de răcire centralizată) din Orientările privind ajutoarele de stat pentru climă, protecția mediului și energie (CEEAG). (29) În conformitate cu articolul 9 din Directiva 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor. (30) Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului. (31) Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei din 6 iulie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin precizarea conținutului și a modului de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate de întreprinderile care fac obiectul articolului 19a sau 29a din Directiva 2013/34/UE în ceea ce privește activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului și prin precizarea metodologiei pentru respectarea acestei obligații de furnizare de informații (JO L 443, 10.12.2021, p. 9). (32) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1). (33) Regulamentul (UE) 2019/2088 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (SFDR) creează un cadru de raportare cuprinzător pentru produsele financiare și entitățile financiare. Cerințele SFDR sunt legate de cele prevăzute în taxonomia UE prin includerea „activităților economice durabile din punctul de vedere al mediului”, astfel cum sunt definite în Regulamentul privind taxonomia, în definiția „investițiilor durabile” din SFDR. Taxonomia UE și SFDR specifică în mod colectiv conținutul, metodologia și prezentarea informațiilor care trebuie publicate de întreprinderile financiare și nefinanciare privind proporția activităților economice durabile din punctul de vedere al mediului în cadrul activităților lor de afaceri, investiții sau creditare. (34) În special, publicarea și raportarea datelor ar trebui să exploateze sinergiile și să evite suprapunerea cu cerințele aplicabile instituțiilor de credit în conformitate cu articolul 449a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (CRR), publicate în conformitate cu standardul tehnic de punere în aplicare – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2453 al Comisiei din 30 noiembrie 2022 de modificare a standardelor tehnice de punere în aplicare prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/637 în ceea ce privește publicarea informațiilor privind riscurile de mediu, sociale și de guvernanță. ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2023/1553/oj ISSN 1977-1029 (electronic edition)