Recitale
(1) La solicitarea Comisiei, un raport a fost publicat la 25 februarie 2009 de un grup la nivel înalt prezidat de Jacques de Larosière și a ajuns la concluzia că este necesară consolidarea cadrului de supraveghere al sectorului financiar al Uniunii pentru a se reduce riscul și gravitatea unor viitoare crize financiare și a recomandat reformarea în profunzime a structurii de supraveghere a sectorului respectiv, inclusiv crearea unui Sistem european al supraveghetorilor financiari, care să cuprindă trei autorități europene de supraveghere, câte una pentru sectorul bancar, sectorul asigurărilor și pensiilor ocupaționale și sectorul valorilor mobiliare și piețelor, precum și a unui consiliu european pentru risc sistemic.
(2) Comunicarea Comisiei din 4 martie 2009 intitulată „Stimularea redresării economice europene” a propus consolidarea cadrului de reglementare al Uniunii în sectorul serviciilor financiare. În Comunicarea sa din 3 iulie 2009 intitulată „Asigurarea unor piețe eficiente, sigure și solide pentru instrumentele financiare derivate”, Comisia a evaluat rolul instrumentelor derivate în criza financiară, iar în Comunicarea sa din 20 octombrie 2009 intitulată „Asigurarea unor piețe eficiente, sigure și solide pentru instrumentele financiare derivate: acțiuni strategice viitoare”, Comisia a prezentat acțiunile pe care intenționează să le întreprindă pentru a reduce riscurile asociate instrumentelor financiare derivate.
(3) La 23 septembrie 2009, Comisia a adoptat trei propuneri de regulamente de înființare a Sistemului european de supraveghere financiară, inclusiv a trei autorități europene de supraveghere (AES) pentru a contribui la aplicarea coerentă a legislației Uniunii și la stabilirea unor standarde și practici de reglementare și supraveghere comune și de înaltă calitate. AES includ Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (ABE), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4), Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) (AEAPO), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5), și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (AEVMP), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (6). AES au un rol crucial în menținerea stabilității sectorului financiar. Este, prin urmare, esențial să se asigure în mod continuu că activitatea lor constituie o înaltă prioritate politică și că autoritățile respective dispun de resurse adecvate.
(4) Instrumentele financiare derivate extrabursiere (denumite în continuare „contractele derivate extrabursiere”) nu prezintă transparență, deoarece sunt contracte negociate în regim privat, iar informațiile referitoare la acestea sunt, de obicei, disponibile numai pentru părțile contractante. Aceste instrumente creează o rețea complexă de interdependențe, care face dificilă identificarea naturii și amplorii riscurilor implicate. Criza financiară a demonstrat că aceste caracteristici sporesc nesiguranța în perioade dificile pentru piață și, în consecință, pun în pericol stabilitatea financiară. Prezentul regulament prevede condiții care să conducă la atenuarea riscurilor și la creșterea transparenței contractelor derivate.
(5) La summitul de la Pittsburgh din 26 septembrie 2009, liderii G20 au convenit ca toate contractele standardizate derivate extrabursiere să fie compensate printr-o contraparte centrală (CPC) până la sfârșitul anului 2012 și ca aceste contracte să fie raportate către registre centrale de tranzacții. În iunie 2010 la Toronto, liderii G20 și-au reafirmat angajamentul în această direcție și s-au angajat, de asemenea, să accelereze aplicarea unor măsuri stricte pentru îmbunătățirea transparenței și a supravegherii legale a contractelor derivate extrabursiere în mod consecvent la nivel internațional și nediscriminatoriu.
(6) Comisia va supraveghea îndeplinirea acestor angajamente și va depune eforturi pentru a se asigura că ele sunt puse în aplicare în mod similar și de partenerii internaționali ai Uniunii. Comisia ar trebui să coopereze cu autoritățile țărilor terțe în vederea explorării unor soluții de sprijin reciproc pentru a asigura coerența dintre prezentul regulament și cerințele instituite de țări terțe, evitând astfel eventualele suprapuneri în această privință. Comisia ar trebui să monitorizeze, cu sprijinul AEVMP, aplicarea principiilor prevăzute în prezentul regulament la nivel internațional și să prezinte Parlamentului European și Consiliului rapoarte cu privire la aceasta. Pentru a evita eventualele cerințe care conduc la suprapuneri sau eventualele cerințe conflictuale, Comisia ar putea adopta decizii privind echivalența cadrului juridic, de supraveghere și de executare din țări terțe, dacă sunt întrunite o serie de condiții. Evaluarea care stă la baza unei astfel de decizii nu ar trebui să aducă atingere dreptului unei CPC stabilită într-o țară terță și recunoscută de AEVMP de a oferi servicii de compensare membrilor compensatori sau locurilor de tranzacționare stabilite în Uniune, deoarece decizia de recunoaștere ar trebui să fie independentă de această evaluare. În mod similar, nici decizia de echivalare, nici evaluarea nu ar trebui să aducă atingere dreptului unui registru central de tranzacții stabilit într-o țară terță și recunoscut de AEVMP de a furniza servicii entităților stabilite în Uniune.
(7) În ceea ce privește recunoașterea unor CPC din țări terțe și în conformitate cu obligațiile internaționale ale Uniunii în temeiul Acordului de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului, inclusiv al Acordului General privind Comerțul cu Servicii, deciziile care stabilesc că regimurile juridice ale țărilor terțe sunt echivalente cu regimul juridic al Uniunii ar trebui adoptate doar în cazul în care regimul juridic al țării terțe prevede un sistem echivalent real pentru recunoașterea CPC autorizate în baza unor regimuri juridice străine, în conformitate cu obiectivele generale de reglementare și standardele stabilite de G20 în septembrie 2009 pentru îmbunătățirea transparenței pe piețele instrumentelor financiare derivate, atenuarea riscului sistemic și protecția împotriva abuzului de piață. Un astfel de sistem ar trebui considerat echivalent în cazul în care garantează faptul că rezultatul substanțial al regimului de reglementare aplicabil este similar cerințelor Uniunii și ar trebui considerat eficace în cazul în care aceste norme sunt aplicate consecvent.
(8) Este corespunzător și necesar în acest context, date fiind caracteristicile piețelor instrumentelor financiare derivate și funcționarea CPC, să se verifice echivalența reală a sistemelor de reglementare străine în atingerea obiectivelor și standardelor G20 pentru a îmbunătăți transparența piețelor instrumentelor financiare derivate, a atenua riscul sistemic și a proteja împotriva abuzului de piață. Situația foarte specială a CPC impune ca dispozițiile referitoare la țările terțe să fie organizate și să funcționeze în conformitate cu mecanismele specifice acestor entități structurale ale pieței. De aceea, această abordare nu constituie un precedent pentru alte acte cu putere de lege.
(9) În concluziile sale din 2 decembrie 2009, Consiliul European a fost de acord că este necesar să se îmbunătățească considerabil atenuarea riscului de contraparte și că este important să se amelioreze transparența, eficiența și integritatea tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate. Rezoluția Parlamentului European din 15 iunie 2010 privind „Instrumentele financiare derivate: acțiuni strategice viitoare” a subliniat necesitatea compensării și raportării obligatorii a contractelor derivate extrabursiere.
(10) AEVMP ar trebui să acționeze în baza normelor prezentului regulament protejând stabilitatea piețelor financiare în situații de urgență, asigurând aplicarea coerentă a normelor Uniunii de către autoritățile naționale de supraveghere și soluționând divergențele dintre acestea. AEVMP are, de asemenea, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare, și are un rol central în autorizarea și monitorizarea CPC și a registrelor centrale de tranzacții.
(11) Una dintre misiunile fundamentale care urmează să fie îndeplinite prin intermediul Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) este promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți. În acest sens, membrii SEBC îndeplinesc funcția de monitorizare prin asigurarea eficienței și a bunei funcționări ale sistemelor de compensare și de plăți, inclusiv ale CPC. Membrii SEBC sunt astfel implicați îndeaproape în autorizarea și monitorizarea constantă a CPC, recunoașterea CPC din țări terțe și aprobarea acordurilor de interoperabilitate. În plus, aceștia sunt implicați îndeaproape în adoptarea standardelor tehnice de reglementare, precum și a liniilor directoare și a recomandărilor. Prezentul regulament nu aduce atingere responsabilităților Băncii Centrale Europene (BCE) și ale băncilor centrale naționale (BCN) de a asigura eficiența și buna funcționare a sistemelor de compensare și de plăți din Uniune și în relațiile cu alte țări. Prin urmare și pentru a preveni eventuala instituire a unui set de norme paralele, AEVMP și SEBC ar trebui să coopereze îndeaproape în elaborarea proiectelor de standarde tehnice relevante. Mai mult, accesul BCE și BCN la informații este esențial în îndeplinirea sarcinilor acestora legate de supravegherea sistemelor de compensare și de plăți, precum și de funcțiile de bancă centrală emitentă.
(12) Sunt necesare norme uniforme pentru contractele derivate enumerate la punctele 4-10 în secțiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (7).
(13) Stimulentele menite să promoveze utilizarea CPC s-au dovedit a fi insuficiente pentru a garanta compensarea efectivă la nivel central a contractelor derivate extrabursiere standardizate. Prin urmare, sunt necesare cerințe obligatorii privind compensarea prin CPC a contractelor derivate extrabursiere care pot fi compensate la nivel central.
(14) Este posibil ca statele membre să adopte măsuri naționale diferite, fapt care ar putea crea obstacole pentru buna funcționare a pieței interne și ar fi în detrimentul participanților pe piață și al stabilității financiare. Aplicarea uniformă în Uniune a obligației de compensare este necesară și pentru a se asigura un nivel înalt de protecție a investitorilor și pentru a se crea condiții de concurență echitabile pentru participanții pe piață.
(15) Pentru a putea garanta că obligația de compensare reduce riscul sistemic, este necesar un proces de identificare a claselor de instrumente financiare derivate care ar trebui să intre sub incidența acestei obligații. Acest proces ar trebui să țină cont de faptul că nu toate contractele derivate extrabursiere compensate prin CPC pot fi considerate eligibile pentru compensare obligatorie prin CPC.
(16) Prezentul regulament stabilește criteriile pentru a determina dacă diferitelor clase de contracte derivate extrabursiere ar trebui să li se aplice sau nu o obligație de compensare. Pe baza proiectelor de standarde tehnice de reglementare elaborate de AEVMP, Comisia ar trebui să decidă dacă unei clase de contracte derivate extrabursiere i se aplică o obligație de compensare și data de la care produce efecte obligația de compensare, inclusiv, atunci când este cazul, introducerea treptată a acestei obligații și scadența minimă rămasă a contractelor încheiate sau novate înainte de data de la care produce efecte obligația de compensare, în conformitate cu prezentul regulament. Introducerea treptată a obligației de compensare ar putea fi realizată prin stabilirea tipurilor de participanți pe piață care trebuie să îndeplinească obligația de compensare. Pentru a determina clasele de contracte derivate extrabursiere care urmează să fie supuse obligației de compensare, AEVMP ar trebui să țină seama de natura specifică a contractelor derivate extrabursiere care sunt încheiate cu emitenți de obligațiuni garantate sau cu coșuri de garanții pentru obligațiunile garantate.
(17) Pentru a determina clasele de contracte derivate extrabursiere care urmează să facă obiectul obligației de compensare, AEVMP ar trebui să țină seama, de asemenea, de alte aspecte relevante, în primul rând de interconectarea dintre contrapărțile care utilizează clasele respective de contracte derivate extrabursiere și de impactul asupra nivelului de risc de contraparte, precum și să promoveze condiții de concurență echitabile în cadrul pieței interne, în conformitate cu articolul 1 alineatul (5) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(18) În cazul în care AEVMP a identificat un produs derivat extrabursier ca fiind standardizat și eligibil pentru compensare, dar nicio CPC nu dorește să compenseze respectivul produs, AEVMP ar trebui să cerceteze care este motivul.
(19) Pentru a determina clasele de contracte derivate extrabursiere care urmează să facă obiectul obligației de compensare, ar trebui avută în vedere în mod adecvat natura specifică a claselor relevante de contracte derivate extrabursiere. Riscul predominant pentru tranzacțiile cu unele clase de contracte derivate extrabursiere poate fi legat de riscul de plată, care este abordat prin măsuri de infrastructură separate și care poate distinge anumite clase de contracte derivate extrabursiere (de exemplu, contractele privind cursul de schimb) de alte clase. Compensarea CPC contracarează în special riscul de contraparte și poate să nu reprezinte soluția optimă pentru a face față riscului de plată. Regimul pentru astfel de contracte ar trebui să se bazeze, în special, pe convergența internațională preliminară și recunoașterea reciprocă a infrastructurii relevante.
(20) Pentru a se asigura aplicarea uniformă și coerentă a prezentului regulament și condiții de concurență echitabile pentru participanții la piață, în cazul în care o clasă de contracte derivate extrabursiere este desemnată ca făcând obiectul obligației de compensare, respectiva obligație ar trebui să se aplice, de asemenea, tuturor contractelor care aparțin acestei clase de contracte derivate extrabursiere încheiate la data la care AEVMP primește notificarea unei autorizații a unei CPC în scopul obligației de compensare sau după această dată, dar înainte de data de la care produce efecte obligația de compensare, cu condiția ca respectivele contracte să aibă o scadență rămasă peste minimul determinat de Comisie.
(21) Pentru a decide dacă o clasă de contracte derivate extrabursiere ar trebui să fie supusă obligației de compensare, AEVMP ar trebui să vizeze reducerea riscului sistemic. În acest sens, ar trebui luați în considerare în cadrul evaluării factori precum nivelul de standardizare contractuală și operațională a contractelor, volumul și lichiditatea clasei relevante de contracte derivate extrabursiere, precum și disponibilitatea unor informații obiective, fiabile și general acceptate privind prețurile cu privire la clasa relevantă de contracte derivate extrabursiere.
(22) Pentru ca un contract derivat extrabursier să fie compensat, ambele părți la contract trebuie să facă obiectul unei obligații de compensare sau să fie de acord. Exceptările de la obligația de compensare ar trebui să fie cât mai restrictive, deoarece ele pot reduce eficiența acestei obligații, precum și avantajele compensării prin CPC și pot conduce la situații de arbitraj de reglementare între grupuri de participanți pe piață.
(23) În vederea promovării stabilității financiare în Uniune, s-ar putea dovedi necesar ca tranzacțiile încheiate de entități stabilite în țări terțe să fie, de asemenea, supuse obligațiilor de compensare și celor referitoare la tehnicile de atenuare a riscului, cu condiția ca aceste tranzacții să aibă un efect direct, substanțial și previzibil în Uniune sau în cazul în care aceste obligații sunt necesare sau adecvate pentru a preveni eludarea oricăror dispoziții ale prezentului regulament.
(24) Contractele derivate extrabursiere care nu sunt considerate eligibile pentru a fi compensate prin CPC implică un risc de contraparte și operațional și, prin urmare, ar trebui instituite reguli de gestionare a acestui risc. Pentru a reduce riscul de contraparte, participanții pe piață care fac obiectul obligației de compensare ar trebui să dispună de proceduri de gestionare a riscurilor care impun schimbul de garanții prompt, corect și segregat corespunzător. Atunci când elaborează proiectele de standarde tehnice de reglementare care specifică respectivele proceduri de gestionare a riscurilor, AEVMP ar trebui să țină seama de propunerile organismelor internaționale de standardizare cu privire la cerințele de marjă pentru instrumentele financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central. Atunci când elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru stabilirea măsurilor necesare pentru schimburile corecte și adecvate de garanții în vederea gestionării riscurilor asociate tranzacțiilor necompensate, AEVMP ar trebui să țină seama în mod adecvat de impedimentele cu care se confruntă emitenții de obligațiuni sau coșurile de garanții pentru a oferi garanții în mai multe jurisdicții din Uniune. AEVMP ar trebui să țină seama, de asemenea, de faptul că creanțele preferențiale acordate contrapărților emitente de obligațiuni garantate asupra activelor emitentului de obligațiuni garantate oferă o protecție echivalentă împotriva riscului de contraparte.
(25) Regulile referitoare la compensarea contractelor derivate extrabursiere, raportarea privind tranzacțiile cu instrumente financiare derivate și tehnicile de reducere a riscului pentru contractele derivate extrabursiere necompensate prin CPC ar trebui să se aplice contrapărților financiare, și anume întreprinderilor de investiții autorizate în conformitate cu Directiva 2004/39/CE, instituțiilor de credit autorizate în conformitate cu Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (8), întreprinderilor de asigurare autorizate în conformitate cu Prima Directivă 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 de coordonare a dispozițiilor legale, de reglementare și administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare directă, alta decât asigurarea de viață (9), întreprinderilor de asigurare autorizate în conformitate cu Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață (10), întreprinderilor de reasigurare autorizate în conformitate cu Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea (11), organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și, după caz, societăților de administrare ale acestora, autorizați în conformitate cu Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (12), instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale în sensul definiției din Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (13) și fondurilor de investiții alternative gestionate de administratori de fonduri de investiții alternative (AFIA) autorizați sau înregistrați în conformitate cu Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative (14).
(26) Entitățile care gestionează sisteme de pensii, al căror scop principal îl reprezintă acordarea unor prestații la pensie, de obicei sub forma unor plăți pe viață, dar și sub forma unor plăți pe o perioadă determinată sau a unei sume forfetare, își reduc de obicei la minimum valoarea alocată sub formă de numerar pentru a obține o eficiență și un randament maxime pentru deținătorii de polițe. Prin urmare, dacă li se solicită unor astfel de entități să compenseze la nivel central contractele derivate extrabursiere, acest lucru ar necesita renunțarea la o proporție semnificativă din activele lor în schimbul fondurilor bănești pentru a respecta cerințele de marjă actuale ale CPC. Pentru a evita un impact negativ probabil pe care o astfel de cerință l-ar avea asupra veniturilor la pensie ale viitorilor pensionari, obligația de compensare ar trebui să se aplice sistemelor de pensii numai după ce CPC elaborează o soluție tehnică adecvată pentru transferul de garanții nemonetare ca marje de variație care să răspundă acestei probleme. O astfel de soluție tehnică ar trebui să țină seama de rolul special al sistemelor de pensii și să evite efectele adverse semnificative asupra pensionarilor. Pe parcursul unei perioade de tranziție, contractele derivate extrabursiere încheiate pentru a reduce riscurile investiționale direct legate de solvabilitatea financiară a sistemelor de pensii ar trebui să fie supuse nu numai unei obligații de raportare, ci și unor cerințe de instituire a unor garanții bilaterale. Cu toate acestea, obiectivul ultim îl reprezintă compensarea centrală, de îndată ce devine fezabilă.
(27) Este important să se garanteze că numai entitățile și regimurile îndreptățite obțin tratamentul special, precum și să se țină seama de diversitatea sistemelor de pensii din cadrul Uniunii, asigurând-se totodată condiții de concurență echitabile pentru toate sistemele de pensii. În consecință, derogarea temporară ar trebui să se aplice instituțiilor de furnizare de pensii ocupaționale înregistrate în conformitate cu Directiva 2003/41/CE, inclusiv oricărei entități autorizate care este responsabilă de gestionarea unei astfel de instituții și care acționează în numele acesteia, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din directiva menționată, precum și oricăror entități juridice constituite în scopuri de investiții de către astfel de instituții, care acționează exclusiv în interesul acestora, și activităților de furnizare de pensii ocupaționale efectuate de instituțiile menționate la articolul 3 din Directiva 2003/41/CE.
(28) Derogarea temporară ar trebui să se aplice și activităților de furnizare de pensii ocupaționale efectuate de întreprinderile de asigurare de viață cu condiția ca toate activele și pasivele corespunzătoare să fie delimitate, gestionate și organizate separat, fără nicio posibilitate de transfer. Aceasta ar trebui să se aplice, de asemenea, oricăror alte entități care funcționează numai la nivel național sau regimuri care sunt furnizate în principal pe teritoriul unui singur stat membru, ambele autorizate și supravegheate, numai cu condiția ca ambele să fie recunoscute de dreptul intern și ca scopul lor principal să îl reprezinte acordarea de prestații la pensie. Entitățile și regimurile menționate în prezentul considerent ar trebui să facă obiectul deciziei autorității competente relevante, iar pentru a asigura consecvența, a elimina eventuale nonconformități și a evita abuzurile, ar trebui să facă obiectul avizului AEVMP, în consultare cu AEAPO. Aceasta ar putea include entități și regimuri care nu sunt neapărat legate de programul de pensii al unui angajator, dar care au, cu toate acestea, scopul principal de a oferi venituri la pensie, pe bază obligatorie sau voluntară. Printre exemple s-ar putea număra persoane juridice care gestionează sisteme de pensii care funcționează pe baza principiului de finanțare prin capitalizare în temeiul dreptului intern, cu condiția ca investițiile realizate de acestea să fie în conformitate cu principiul „persoanei prudente”, iar sistemele de pensii să fie subscrise în mod direct de persoane, acestea putând fi, de asemenea, oferite de asiguratori de viață. Exceptarea în cazul sistemelor de pensii la care persoanele subscriu în mod direct nu ar trebui să se refere la contractele derivate extrabursiere legate de alte produse de asigurare de viață ale asiguratorului, care nu au scopul principal de a oferi un venit la pensie. Alte exemple ar putea fi activitățile de furnizare de pensii ale întreprinderilor de asigurare care fac obiectul Directivei 2002/83/CE, cu condiția ca toate activele corespunzătoare activităților să fie incluse într-un registru special, în conformitate cu anexa la Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 martie 2001 privind reorganizarea și lichidarea întreprinderilor de asigurare (15), precum și regimurile de furnizare de pensii ocupaționale ale întreprinderilor de asigurare bazate pe contracte colective. Instituțiile înființate în scopul despăgubirii membrilor unor sisteme de pensii în cazul unei situații de neîndeplinire a obligațiilor ar trebui, de asemenea, considerate sisteme de pensii în sensul prezentului regulament.
(29) Dacă este cazul, regulile aplicabile contrapărților financiare ar trebui să se aplice și contrapărților nefinanciare. Este cunoscut faptul că contrapărțile nefinanciare utilizează contractele derivate extrabursiere pentru a se acoperi împotriva riscurilor comerciale legate direct de activitățile lor de finanțare a trezoreriei. În consecință, pentru a stabili dacă o contraparte nefinanciară ar trebui sau nu să facă obiectul obligației de compensare, ar trebui analizat scopul în care contrapartida nefinanciară respectivă utilizează contracte derivate extrabursiere, precum și amploarea expunerilor pe care aceasta le are în cadrul instrumentelor respective. Pentru a se asigura că instituțiile nefinanciare au posibilitatea de a-și exprima opiniile cu privire la pragurile de compensare, AEVMP ar trebui să organizeze, atunci când elaborează standardele tehnice de reglementare relevante, o consultare publică, asigurând participarea instituțiilor nefinanciare. AEVMP ar trebui să consulte, de asemenea, toate autoritățile competente relevante, de exemplu Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare în Domeniul Energiei, pentru a garanta că sunt pe deplin luate în considerare caracteristicile sectoarelor respective. Mai mult, până la 17 august 2015, Comisia ar trebui să evalueze importanța sistemică a tranzacțiilor societăților nefinanciare cu contracte derivate extrabursiere în diferite sectoare, inclusiv în sectorul energetic.
(30) Atunci când se stabilește dacă un contract derivat extrabursier reduce riscurile direct legate de activitățile comerciale sau de trezorerie ale unei contrapărți nefinanciare, se ține seama în mod adecvat de strategiile globale de acoperire și de atenuare a riscului ale contrapărții nefinanciare respective. În special, ar trebui să se analizeze dacă un contract derivat extrabursier este adecvat din punct de vedere economic pentru reducerea riscurilor în funcționarea și gestionarea unei contrapărți nefinanciare, atunci când riscurile sunt legate de fluctuații ale ratelor dobânzilor, ale ratelor cursului de schimb, ale ratei inflației sau ale prețurilor produselor de bază.
(31) Pragul de compensare reprezintă un element foarte important pentru toate contrapărțile nefinanciare. Atunci când se stabilește pragul de compensare, ar trebui să se țină seama de relevanța sistemică a sumei pozițiilor și expunerilor nete pentru fiecare contraparte și pentru fiecare clasă de contracte derivate extrabursiere. În acest sens, ar trebui să se depună eforturi adecvate pentru a recunoaște metodele de atenuare a riscurilor utilizate de contrapărțile nefinanciare în contextul activităților lor normale.
(32) Membrii SEBC și alte organisme ale statelor membre care îndeplinesc funcții similare, alte organisme publice ale Uniunii însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia, precum și Banca Reglementelor Internaționale ar trebui să fie excluși din domeniul de aplicare a prezentului regulament pentru a se evita limitarea competențelor lor de a-și îndeplini sarcinile de interes comun.
(33) Deoarece nu toți participanții pe piață care fac obiectul obligației de compensare pot deveni membri compensatori ai CPC, aceștia ar trebui să aibă posibilitatea de a accesa CPC în calitate de clienți sau clienți indirecți, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.
(34) Introducerea unei obligații de compensare și procesul de stabilire a CPC care pot fi utilizate pentru îndeplinirea acestei obligații pot conduce la denaturări neintenționate ale concurenței pe piața instrumentelor financiare derivate extrabursiere. De exemplu, o CPC poate refuza să compenseze tranzacții executate în anumite locuri de tranzacționare deoarece CPC este deținută de un loc de tranzacționare concurent. Pentru a se evita astfel de practici discriminatorii, CPC ar trebui să accepte să compenseze tranzacții executate în diferite locuri de tranzacționare, în măsura în care aceste locuri de tranzacționare respectă cerințele operaționale și tehnice stabilite de CPC, fără referire la documentația contractuală în baza căreia părțile au încheiat respectiva tranzacție cu instrumente financiare derivate extrabursiere, cu condiția ca respectivele documente să respecte standardele de piață. Locurile de tranzacționare ar trebui să furnizeze CPC informații privind tranzacțiile în mod transparent și nediscriminatoriu. Dreptul de acces al unei CPC la un loc de tranzacționare ar trebui să permită modalități prin care mai multe CPC să utilizeze informații privind tranzacțiile obținute din partea aceluiași loc de tranzacționare. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui însă să conducă la interoperabilitate pentru compensarea instrumentelor financiare derivate sau la fragmentarea lichidității.
(35) Prezentul regulament nu ar trebui să blocheze accesul echitabil și deschis între locurile de tranzacționare și CPC de pe piața internă, sub rezerva condițiilor stipulate în prezentul regulament și în standardele tehnice de reglementare elaborate de AEVMP și adoptate de Comisie. Comisia ar trebui să continue să monitorizeze atent evoluția pieței instrumentelor financiare derivate extrabursiere și, acolo unde este necesar, să intervină pentru a împiedica apariția denaturărilor concurenței pe piața internă cu scopul de a asigura condiții de concurență echitabilă pe piețele financiare.
(36) În anumite domenii legate de serviciile financiare și tranzacționarea de contracte derivate, pot exista și drepturi de proprietate comercială și intelectuală. În cazurile în care aceste drepturi de proprietate sunt asociate unor produse sau servicii care au ajuns să fie utilizate ca standarde industriale sau care produc efecte asupra acestor standarde industriale, ar trebui să fie disponibile licențe în condiții proporționate, echitabile, rezonabile și nediscriminatorii.
(37) Pentru a putea fi identificate clasele de contracte derivate extrabursiere care ar trebui să facă obiectul obligației de compensare, pragurile și contrapărțile nefinanciare cu relevanță sistemică sunt necesare date fiabile. Prin urmare, în scopuri de reglementare, este important să se stabilească la nivelul Uniunii o cerință uniformă de raportare a datelor referitoare la instrumentele derivate. Totodată, se impune o obligație de raportare retrospectivă, cât mai cuprinzătoare, atât pentru contrapărțile financiare, cât și pentru cele nefinanciare, pentru a furniza date comparative, inclusiv AEVMP și autorităților competente relevante.
(38) O tranzacție intragrup reprezintă o tranzacție între două întreprinderi care sunt incluse integral în aceeași consolidare și fac obiectul unor proceduri centralizate și adecvate de evaluare, măsurare și control ale riscurilor. Acestea fac parte din același regim de protecție instituțională ca cel menționat la articolul 80 alineatul (8) din Directiva 2006/48/CE sau, în cazul instituțiilor de credit afiliate aceluiași organism central, ca cel menționat la articolul 3 alineatul (1) din respectiva directivă, ambele fiind instituții de credit sau una este instituție de credit și cealaltă este organism central. Contractele derivate extrabursiere pot fi recunoscute în cadrul grupurilor financiare sau nefinanciare, precum și în cadrul grupurilor compuse din întreprinderi atât financiare, cât și nefinanciare, iar dacă un astfel de contract este considerat o tranzacție intragrup în ceea ce privește o contraparte, atunci acesta ar trebui să fie considerat o tranzacție intragrup și în ceea ce privește cealaltă contraparte la respectivul contract. Este recunoscut faptul că tranzacțiile intragrup pot fi necesare pentru agregarea riscurilor în cadrul unei structuri de grup și că riscurile intragrup sunt, prin urmare, specifice. Deoarece eficiența proceselor intragrup de gestionare a riscurilor ar putea fi limitată dacă aceste tranzacții sunt supuse obligației de compensare, exceptarea tranzacțiilor intragrup de la obligația de compensare ar putea fi benefică, cu condiția ca această exceptare să nu sporească riscul sistemic. În consecință, compensarea printr-o CPC a acestor tranzacții ar trebui înlocuită cu un schimb adecvat de garanții, atunci când acest lucru este oportun pentru atenuarea riscului de contraparte intragrup.
(39) Cu toate acestea, anumite tranzacții intragrup ar putea fi exceptate, în unele cazuri în temeiul deciziei autorităților competente, de la obligația de constituire a unor garanții, cu condiția ca procedurile acestora de gestionare a riscurilor să fie suficient de judicioase și solide și să fie adecvate nivelului de complexitate al tranzacției și să nu existe impedimente pentru transferul prompt de fonduri proprii sau pentru rambursarea de pasive între contrapărți. Aceste criterii, precum și procedurile care ar trebui urmate de contrapărți și de autoritățile competente relevante atunci când se aplică exceptările ar trebui specificate în standarde tehnice de reglementare adoptate în conformitate cu regulamentele relevante de instituire a AES. Înainte de elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare, AES ar trebui să pregătească o analiză a impactului potențial al acestora asupra pieței interne, precum și asupra participanților pe piețele financiare, în special asupra operațiilor și structurii grupurilor în cauză. Toate standardele tehnice aplicabile garanțiilor schimbate în tranzacții intragrup, inclusiv criteriile care stau la baza exceptării, ar trebui să ia în considerare caracteristicile predominante ale tranzacțiilor respective și diferențele existente între contrapărțile financiare și nefinanciare, precum și scopurile și metodele acestora de utilizare a instrumentelor financiare derivate.
(40) Ar trebui să se aibă în vedere includerea contrapărților în aceeași consolidare cel puțin atunci când ele sunt incluse într-o consolidare în conformitate cu Directiva 83/349/CEE a Consiliului (16) sau cu standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (17) sau, în cazul unui grup a cărui întreprindere-mamă își are sediul principal într-o țară terță, în conformitate cu principiile contabile general acceptate ale unei țări terțe considerate a fi echivalente cu IFRS în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1569/2007 al Comisiei (18) (sau cu standardele contabile ale unei țări terțe a căror utilizare este permisă în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1569/2007) sau atunci când ambele sunt supuse aceleiași supravegheri consolidate în conformitate cu Directiva 2006/48/CE sau cu Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și al Consiliului (19) sau, în cazul unui grup a cărui întreprindere-mamă își are sediul principal într-o țară terță, aceleiași supravegheri consolidate din partea autorității competente din țara terță, considerată echivalentă cu cea guvernată de principiile prevăzute la articolul 143 din Directiva 2006/48/CE sau la articolul 2 din Directiva 2006/49/CE.
(41) Este important ca participanții pe piață să raporteze către registrele centrale de tranzacții toate datele referitoare la contractele derivate la care participă. Astfel, informațiile referitoare la riscurile inerente piețelor instrumentelor derivate vor fi centralizate și vor putea fi consultate cu ușurință, printre altele, de AEVMP, de autoritățile competente relevante, de Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) și de băncile centrale relevante din cadrul SEBC.
(42) Furnizarea de servicii de registru central de tranzacții este caracterizată prin economii de scară, care pot constitui un obstacol pentru concurența în acest domeniu. Totodată, instituirea unei cerințe de raportare cuprinzătoare pentru participanții pe piață poate crește valoarea informațiilor păstrate de registrele centrale de tranzacții și pentru părți terțe care furnizează servicii auxiliare cum ar fi confirmarea tranzacțiilor, corelarea ordinelor în vederea executării tranzactiilor (trade matching), administrarea evenimentelor de credit, reconcilierea de portofolii sau comprimarea acestora. Este oportun să se asigure că condițiile de concurență echitabile în sectorul post-tranzacționare la nivel general nu sunt compromise de un eventual monopol natural în prestarea de servicii de registru central de tranzacții. În consecință, ar trebui instituită obligația ca registrele centrale de tranzacții să ofere acces la informațiile păstrate în registru în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii, sub rezerva măsurilor de precauție necesare în domeniul protecției datelor.
(43) Pentru a oferi o imagine de ansamblu clară a pieței și pentru a evalua riscul sistemic, atât contractele derivate compensate prin CPC, cât și cele necompensate prin CPC ar trebui să fie raportate către registrele centrale de tranzacții.
(44) AES ar trebui să dispună de resursele corespunzătoare pentru a-și îndeplini cu eficacitate sarcinile care le revin în temeiul prezentului regulament.
(45) Contrapărțile și CPC care încheie, modifică sau încetează un contract derivat ar trebui să asigure raportarea detaliilor privind respectivul contract către un registru central de tranzacții. Raportarea privind contractul ar trebui să poată fi delegată către o altă entitate. O entitate sau salariații săi care raportează detaliile referitoare la un contract derivat către un registru central de tranzacții în numele unei contrapărți, conform prezentului regulament, nu ar trebui să încalce nicio restricție cu privire la divulgarea informațiilor. Atunci când elaborează proiectele de standarde tehnice de reglementare privind raportarea, AEVMP ar trebui să țină seama de progresele înregistrate în ceea ce privește crearea unui identificator unic de contract și elaborarea listei cu datele care trebuie raportate incluse în tabelul 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei (20) de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE și să se consulte cu alte autorități relevante, cum ar fi Agenția pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic.
(46) Ținând seama de principiile prevăzute în Comunicarea Comisiei privind consolidarea regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare și de actele cu putere de lege ale Uniunii adoptate în urma acestei comunicări, statele membre ar trebui să stabilească normele referitoare la sancțiunile aplicabile în cazurile de încălcare a prezentului regulament. Statele membre ar trebui să aplice aceste sancțiuni într-un mod care să nu le diminueze efectele. Sancțiunile în cauză ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive. Ele ar trebui să se bazeze pe ghidurile adoptate de AEVMP pentru a promova convergența și consecvența transsectorială a regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare. Statele membre ar trebui să garanteze că sancțiunile aplicate sunt făcute publice, dacă este cazul, și că se publică la intervale regulate rapoarte de evaluare a eficacității normelor existente.
(47) În conformitate cu prezentul regulament, o CPC poate fi stabilită în orice stat membru. Nu ar trebui să se discrimineze, direct sau indirect, împotriva vreunui stat membru sau a vreunui grup de state membre ca loc de prestare a serviciilor de compensare. Nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui să impună restricții sau să împiedice o CPC dintr-o jurisdicție să compenseze un produs denominat în moneda unui alt stat membru sau în moneda unei țări terțe.
(48) Autorizarea unei CPC ar trebui să fie condiționată de existența unui nivel minim de capital inițial. Capitalul, inclusiv rezultatul reportat și rezervele unei CPC, ar trebui să fie proporțional cu riscul generat de activitățile CPC din orice moment, astfel încât să se asigure capitalizarea sa adecvată împotriva riscurilor de credit, de contraparte, de piață, operaționale, juridice și comerciale care nu sunt deja acoperite prin resurse financiare specifice, precum și capacitatea de lichidare sau restructurare ordonată a operațiunilor sale, dacă este necesar.
(49) Deoarece prezentul regulament introduce, în scopuri de reglementare, obligația juridică de compensare prin CPC specifice, este esențial să se garanteze că respectivele CPC prezintă siguranță, sunt robuste și respectă în orice moment cerințele organizaționale, manageriale și prudențiale stricte impuse de prezentul regulament. Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament, cerințele respective ar trebui să se aplice în cazul compensării tuturor instrumentelor financiare cu care tranzacționează CPC.
(50) Este, prin urmare, necesar ca, în scopuri de reglementare și armonizare, să se garanteze că contrapărțile utilizează numai CPC care respectă cerințele prevăzute în prezentul regulament. Aceste cerințe nu ar trebui să împiedice statele membre să adopte sau să continue să aplice cerințe suplimentare în ceea ce privește CPC stabilite pe teritoriul lor, inclusiv anumite cerințe de autorizare în temeiul Directivei 2006/48/CE. Cu toate acestea, instituirea unor astfel de cerințe suplimentare nu ar trebui să influențeze dreptul CPC autorizate în alte state membre sau recunoscute în conformitate cu prezentul regulament să furnizeze servicii de compensare membrilor compensatori și clienților lor stabiliți în statul membru care instituie cerințe suplimentare, deoarece respectivele CPC nu fac obiectul acestor cerințe suplimentare și nu sunt obligate să se conformeze acestora. Până la 30 septembrie 2014, AEVMP elaborează un raport referitor la impactul aplicării cerințelor suplimentare de către statele membre.
(51) Definirea unor reguli direct aplicabile cu privire la autorizarea și supravegherea CPC reprezintă un corolar esențial la obligația de compensare a contractelor derivate extrabursiere. Se impune ca autoritățile competente să fie responsabile de toate aspectele autorizării și supravegherii CPC, inclusiv de verificarea respectării de către CPC solicitante a prezentului regulament și a Directivei 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (21), având în vedere faptul că autoritățile competente naționale sunt cel mai bine plasate pentru a analiza modul de funcționare zilnic al CPC, pentru a efectua examinări periodice și pentru a întreprinde acțiuni adecvate, dacă este cazul.
(52) În cazul în care o CPC riscă să intre în insolvență, responsabilitatea fiscală poate reveni în cea mai mare parte statului membru în care este stabilită CPC în cauză. Ca atare, autorizarea și supravegherea CPC în cauză ar trebui să fie exercitate de autoritatea competentă responsabilă din respectivul stat membru. Cu toate acestea, având în vedere faptul că membrii compensatori ai unei CPC pot fi stabiliți în diferite state membre și că ei sunt primii asupra cărora se vor răsfrânge efectele situației de neîndeplinire a obligațiilor CPC, este imperativ ca toate autoritățile competente relevante și AEVMP să fie implicate în procesul de autorizare și supraveghere. Astfel se va evita existența unor măsuri sau practici naționale divergente și nu se vor crea obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne. Mai mult, nicio acțiune întreprinsă de un membru al unui colegiu de supraveghetori în exercitarea atribuțiilor sale nu ar trebui să discrimineze, direct sau indirect, un stat membru sau un grup de state membre ca loc de prestare a serviciilor de compensare indiferent de monedă. AEVMP ar trebui să participe în cadrul fiecărui colegiu pentru a asigura aplicarea corectă și coerentă a prezentului regulament. AEVMP ar trebui să implice și alte autorități naționale competente din statele membre în activitatea de elaborare a recomandărilor și a deciziilor.
(53) Având în vedere rolul atribuit colegiilor, este important ca toate autoritățile competente relevante, precum și membrii SEBC să fie implicați în executarea sarcinilor acestora. Colegiul ar trebui să fie format nu numai din autoritățile competente care supraveghează CPC, ci și din autoritățile care supraveghează entitățile asupra cărora operațiunile CPC ar putea avea impact, cum ar fi anumiți membri compensatori, anumite locuri de tranzacționare, anumite CPC interoperabile și anumiți depozitari centrali de valori mobiliare. La colegiu ar trebui să poată participa și membrii SEBC care sunt responsabili pentru supravegherea CPC în cauză și a CPC interoperabile, precum și cei responsabili pentru emiterea monedelor în care sunt denominate instrumentele financiare compensate de CPC. De vreme ce entitățile supravegheate sau monitorizate ar fi stabilite într-un număr limitat de state membre în care își desfășoară activitatea CPC, o singură autoritate competentă sau un singur membru al SEBC ar putea fi responsabil de supravegherea sau monitorizarea mai multor astfel de entități. Pentru a asigura o bună cooperare între toți membrii colegiului, ar trebui să fie instituite proceduri și mecanisme corespunzătoare.
(54) Întrucât se presupune că formarea și funcționarea colegiului se bazează pe un acord scris între toți membrii acestuia, este necesar să li se confere competența de a elabora procedurile decizionale ale colegiului, având în vedere natura delicată a acestei chestiuni. Prin urmare, normele detaliate privind procedura de vot ar trebui prevăzute într-un acord scris încheiat între membrii colegiului. Cu toate acestea, pentru a echilibra în mod corespunzător interesele tuturor participanților relevanți de pe piețe și ale statelor membre, colegiul ar trebui să voteze conform principiului general potrivit căruia fiecare membru dispune de un vot, indiferent de numărul de funcții pe care le îndeplinește în conformitate cu prezentul regulament. Pentru colegiile care au până la 12 membri, inclusiv, maximum doi membri ai colegiului care aparțin aceluiași stat membru ar trebui să aibă drept de vot, fiecare membru cu drept de vot dispunând de un vot. Pentru colegiile care au mai mult de 12 membri, maximum trei membri ai colegiului care aparțin aceluiași stat membru ar trebui să aibă drept de vot, fiecare membru cu drept de vot dispunând de un vot.
(55) Situația foarte specială a CPC impune organizarea și funcționarea colegiilor conform mecanismelor specifice supravegherii CPC.
(56) Dispozițiile prevăzute în prezentul regulament nu constituie un precedent pentru alte măsuri legislative privind supravegherea și controlul infrastructurilor de pe piața financiară, în special în ceea ce privește modalitățile de vot pentru trimiterile către AEVMP.
(57) O CPC nu ar trebui să fie autorizată în cazul în care toți membrii colegiului, mai puțin autoritățile competente ale statului membru în care este stabilită CPC, adoptă de comun acord un aviz comun cu privire la faptul că CPC nu ar trebui să fie autorizată. Dacă, însă, o majoritate suficientă a colegiului a exprimat un aviz negativ și dacă oricare dintre autoritățile competente interesate, cu sprijinul unei majorități de două treimi a colegiului, a sesizat AEVMP, autoritatea competentă a statului membru în care este stabilită CPC ar trebui să își amâne decizia cu privire la autorizare și să aștepte luarea unei decizii de către AEVMP cu privire la conformitatea cu dreptul Uniunii. Autoritatea competentă a statului membru în care este stabilită CPC ar trebui să își adopte decizia în conformitate cu o astfel de decizie a AEVMP. În cazul în care toți membrii colegiului, cu excepția autorităților statului membru în care este stabilită CPC, adoptă un aviz comun prin care consideră că nu sunt întrunite cerințele și că CPC nu ar trebui să fie autorizată, autoritatea competentă a statului membru în care este stabilită CPC ar trebui să poată sesiza AEVMP, pentru ca aceasta să se pronunțe cu privire la conformitatea cu dreptul Uniunii.
(58) Este necesară consolidarea dispozițiilor privind schimbul de informații dintre autoritățile competente, AEVMP și alte autorități relevante, precum și a obligațiilor lor în materie de asistență și cooperare reciprocă. În contextul unei activități transfrontaliere crescânde, autoritățile în cauză ar trebui să își furnizeze reciproc informațiile necesare pentru exercitarea atribuțiilor lor, astfel încât să garanteze aplicarea eficace a prezentului regulament, inclusiv în cazul în care o infracțiune sau o infracțiune suspectată poate fi de resortul autorităților competente din două sau mai multe state membre. În cadrul schimbului de informații este necesar să se respecte în mod strict secretul profesional. Având în vedere impactul extins al contractelor derivate extrabursiere, este esențial ca și alte autorități relevante, cum ar fi autoritățile fiscale și autoritățile de reglementare din domeniul energiei, să aibă acces la informațiile care le sunt necesare pentru a-și exercita atribuțiile.
(59) Având în vedere caracterul global al piețelor financiare, AEVMP ar trebui să răspundă în mod direct de recunoașterea CPC stabilite în țări terțe, permițându-le astfel să presteze servicii de compensare în Uniune, sub rezerva recunoașterii de către Comisie a cadrului juridic și de supraveghere din țările terțe respective ca fiind echivalent cu cadrul din Uniune și sub rezerva respectării anumitor condiții suplimentare. Prin urmare, o CPC stabilită într-o țară terță care prestează servicii de compensare unor membri compensatori sau locuri de tranzacționare stabilite în Uniune ar trebui să fie recunoscută de AEVMP. Cu toate acestea, pentru a nu împiedica dezvoltarea viitoare a activităților transfrontaliere de gestionare a investițiilor în Uniune, o CPC dintr-o țară terță care prestează servicii unor clienți stabiliți în Uniune prin intermediul unui membru compensator stabilit într-o țară terță nu ar trebui să fie recunoscută de AEVMP. În acest context, acordurile cu principalii parteneri internaționali ai Uniunii vor fi deosebit de importante pentru crearea unor condiții de concurență echitabile la nivel global și pentru garantarea stabilității financiare.
(60) La 16 septembrie 2010, Consiliul European a convenit asupra necesității ca Uniunea să își apere interesele și valorile cu mai multă fermitate și într-un spirit de reciprocitate și de beneficiu reciproc în contextul relațiilor externe ale Uniunii și să ia măsuri, între altele, pentru a asigura un acces mai larg pe piață pentru societățile europene și pentru a consolida cooperarea în materie de reglementare cu partenerii comerciali majori.
(61) O CPC ar trebui să beneficieze de sisteme de guvernanță solide, de personal de conducere care să se bucure de o bună reputație și de membri independenți în consiliile de administrație, indiferent de structura acționariatului. Cel puțin o treime, dar nu mai puțin de doi membri din consiliul CPC ar trebui să fie independenți. Cu toate acestea, sistemele de guvernanță și structurile de acționariat diferite pot influența disponibilitatea sau capacitatea unei CPC de a compensa anumite produse. Prin urmare, este oportun ca eventualele conflicte de interese din cadrul unei CPC să fie soluționate de membrii independenți ai consiliului și de comitetul de risc care urmează să fie înființat de CPC. Membrii compensatori și clienții ar trebui să fie reprezentați corespunzător, având în vedere că deciziile luate de CPC îi pot afecta.
(62) O CPC poate să externalizeze anumite funcții. Comitetul de risc al CPC ar trebui să își exprime opinia cu privire la externalizare. Activitățile importante legate de gestionarea riscurilor nu ar trebui să fie externalizate fără aprobarea autorității competente.
(63) Cerințele de participare pentru CPC ar trebui să fie transparente, proporționale și nediscriminatorii și ar trebui să permită accesul de la distanță, în măsura în care acest lucru nu expune CPC la riscuri suplimentare.
(64) Clienții membrilor compensatori care își compensează contractele derivate extrabursiere prin CPC ar trebui să beneficieze de un nivel înalt de protecție. În realitate, nivelul de protecție depinde de nivelul de segregare pe care îl aleg clienții respectivi. Intermediarii ar trebui să-și segrege activele de cele ale clienților. Din acest motiv, CPC ar trebui să păstreze evidențe actualizate și ușor de identificat, pentru a facilita transferul de poziții și active ale clienților unui membru compensator aflat în situație de neîndeplinire a obligațiilor către un membru compensator solvabil sau, după caz, lichidarea ordonată a pozițiilor clienților și returnarea către aceștia a garanțiilor în exces. Cerințele prevăzute în prezentul regulament cu privire la segregarea și portabilitatea pozițiilor și activelor clienților ar trebui, prin urmare, să prevaleze asupra oricăror dispoziții contrare din actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre care împiedică părțile să le respecte.
(65) O CPC ar trebui să aibă un cadru solid de gestionare a riscului pentru a putea gestiona riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul operațional și alte riscuri, inclusiv pe cele pe care le implică sau le transmite altor entități ca urmare a unor interdependențe. O CPC ar trebui să dispună de proceduri și mecanisme adecvate pentru a putea face față situației de neîndeplinire a obligațiilor membrilor compensatori. Pentru a reduce la minimum riscul de contaminare într-o astfel de situație, CPC ar trebui să aplice cerințe de participare stricte, să colecteze marje inițiale adecvate și să dețină un fond de garantare și alte resurse financiare în vederea acoperirii eventualelor pierderi. Pentru a se asigura că o CCP dispune constant de resurse suficiente, CPC ar trebui să stabilească un nivel minim sub care nu ar trebui să scadă, în general, fondul de garantare. Acest lucru nu ar trebui totuși să limiteze capacitatea CPC de a utiliza integral acest fond de garantare pentru a acoperi pierderile cauzate de o situație de neîndeplinire a obligațiilor de către un membru compensator.
(66) Atunci când definește un cadru solid de gestionare a riscului, o CPC ar trebui să țină seama de riscul său potențial și de impactul economic asupra membrilor compensatori și clienților acestora. Deși dezvoltarea unui sistem foarte robust de gestionare a riscului ar trebui să rămână obiectivul fundamental al unei CPC, aceasta își poate adapta caracteristicile la activitățile specifice și la profilul de risc al clienților membrilor compensatori și, dacă se consideră oportun pe baza criteriilor specificate în standardele tehnice de reglementare care urmează a fi elaborate de AEVMP, poate include în rândul activelor foarte lichide acceptate drept garanții, cel puțin lichiditățile, obligațiunile de stat, obligațiunile garantate în conformitate cu Directiva 2006/48/CE, sub rezerva aplicării unor marje de ajustare (haircuts) adecvate, garanțiile plătibile la prima cerere acordate de un membru al SEBC, garanțiile băncilor comerciale sub rezerva unor condiții stricte referitoare în special la bonitatea garantului și la relațiile de capital dintre acesta și membrii compensatori ai CPC. Dacă este cazul, AEVMP ar putea să ia în considerare aurul ca activ acceptabil ca garanție. CPC ar trebui să aibă posibilitatea de a accepta, sub rezerva unor condiții stricte de gestionarea riscurilor, garanții ale băncilor comerciale din partea unor contrapărți nefinanciare care acționează ca membri compensatori.
(67) Strategiile CPC de gestionare a riscurilor ar trebui să fie suficient de solide astfel încât să evite riscurile pentru contribuabili.
(68) Apelurile în marjă și marjele de ajustare (haircuts) aplicate garanțiilor pot avea efecte prociclice. CPC, autoritățile competente și AEVMP ar trebui, așadar, să adopte măsuri prin care să prevină și să controleze eventualele efecte prociclice ale practicilor de gestionare a riscurilor adoptate de CPC, în măsura în care robustețea și securitatea financiară a CPC nu este afectată negativ.
(69) Gestionarea expunerilor reprezintă o parte esențială a procesului de compensare. Ar trebui să se asigure accesul la surse adecvate de stabilire a prețurilor și posibilitatea utilizării acestora, pentru a se permite prestarea de servicii de compensare în general. Aceste surse de stabilire a prețurilor ar trebui să includă surse legate de indicii utilizați ca referință pentru instrumente financiare derivate sau alte instrumente financiare.
(70) Marjele reprezintă pentru CPC primul instrument de protecție. CPC ar trebui să investească marjele primite în mod sigur și prudent, însă, în același timp, acestea ar trebui să depună eforturi deosebite pentru a asigura protecția adecvată a marjelor pentru a garanta restituirea lor rapidă către membrii compensatori care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor sau către o CPC interoperabilă în cazul în care CPC care a colectat aceste marje intră în situație de neîndeplinire a obligațiilor.
(71) Accesul la lichidități suficiente este esențial pentru o CPC. Este posibil ca acestea să provină din accesul la lichiditățile unei bănci centrale sau ale unei bănci comerciale solvabile și fiabile sau la ambele. Accesul la lichiditate ar putea decurge dintr-o autorizație acordată în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2006/48/CE sau din alte măsuri adecvate. În evaluarea adecvării resurselor de lichidități, în special în situații de criză, o CPC ar trebui să ia în considerare riscurile obținerii lichidității bazându-se exclusiv pe linii de credit la bănci comerciale.
(72) Codul european de conduită privind serviciile post-tranzacționare din 7 noiembrie 2006 a introdus un cadru voluntar pentru stabilirea legăturilor dintre CPC. Cu toate acestea, sectorul post-tranzacționare este în continuare fragmentat de-a lungul unor linii naționale, ceea ce face ca tranzacțiile transfrontaliere să fie mai costisitoare, împiedicând în același timp armonizarea. Prin urmare, este necesar să se prevadă condițiile de stabilire a acordurilor de interoperabilitate dintre CPC, în măsura în care acestea nu expun CPC respective la riscuri care nu sunt gestionate corespunzător.
(73) Acordurile de interoperabilitate sunt instrumente importante pentru o mai bună integrare a pieței post-tranzacționare din Uniune și, ca atare, ar trebui să existe o reglementare în domeniu. Cu toate acestea, deoarece acordurile de interoperabilitate pot expune CPC unor riscuri suplimentare, CPC ar trebui să fi fost autorizate de trei ani înainte de a obține aprobarea autorității competente pentru astfel de acorduri de interoperabilitate. În plus, având în vedere complexitatea suplimentară a unui acord de interoperabilitate dintre CPC care compensează contracte derivate extrabursiere, se impune ca, în această etapă, sfera de aplicare a acordurilor de interoperabilitate să fie limitată la valorile mobiliare transferabile și instrumentele pieței monetare. Cu toate acestea, AEVMP ar trebui să transmită Comisiei, până la 30 septembrie 2014, un raport cu privire la posibilitatea extinderii acestei sfere de aplicare și la alte instrumente financiare.
(74) Registrele centrale de tranzacții colectează, în scopuri de reglementare, date relevante pentru autoritățile din toate statele membre. AEVMP ar trebui să-și asume responsabilitatea înregistrării, retragerii înregistrării și supravegherii registrelor centrale de tranzacții.
(75) Având în vedere faptul că autoritățile de reglementare, CPC și alți participanți de pe piață se bazează pe informațiile înregistrate de registrele centrale de tranzacții, este necesar să se garanteze că registrele centrale de tranzacții fac obiectul unor cerințe operaționale stricte, precum și unor cerințe stricte referitoare la conservarea informațiilor și la administrarea datelor.
(76) Se impune ca prețurile, comisioanele și modelele de gestionare a riscului asociate serviciilor furnizate de CPC, de membrii acestora și de registrele centrale de tranzacții să fie transparente, pentru ca participanții pe piață să aibă posibilitatea de a alege în cunoștință de cauză.
(77) Pentru a-și îndeplini în mod eficace sarcinile, AEVMP ar trebui să fie în măsură să solicite, printr-o simplă cerere sau printr-o decizie, toate informațiile necesare de la registrele centrale de tranzacții, de la părțile terțe legate de acestea sau de la părțile terțe cărora registrele centrale de tranzacții le-au externalizat funcții sau activități operaționale. În cazul în care AEVMP solicită aceste informații printr-o simplă cerere, adresantul nu este obligat să le furnizeze, dar, în situația în care o face în mod voluntar, informațiile furnizate ar trebui să nu fie incorecte sau să nu inducă în eroare. Astfel de informații ar trebui puse la dispoziție fără întârziere.
(78) Fără a aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal sau fiscal, autoritățile competente, AEVMP, organismele sau persoanele fizice sau juridice altele decât autoritățile competente care primesc informații confidențiale ar trebui să le utilizeze doar pentru îndeplinirea sarcinilor lor și pentru exercitarea funcțiilor lor. Acest lucru nu ar trebui totuși să împiedice exercitarea, în conformitate cu dreptul național, a funcțiilor organismelor naționale responsabile cu prevenirea, investigarea sau remedierea cazurilor de administrare defectuoasă.
(79) Pentru a-și exercita în mod eficace competențele de supraveghere, AEVPM ar trebui să poată efectua investigații și inspecții la fața locului.
(80) AEVMP ar trebui să poată delega sarcini de supraveghere specifice autorității competente dintr-un stat membru, de exemplu în cazurile în care o sarcină de supraveghere necesită cunoștințe și experiență în ceea ce privește condițiile locale, mai ușor disponibile la nivel național. AEVMP ar trebui să poată delega efectuarea unor sarcini de investigare specifice și a inspecțiilor la fața locului. Înainte de delegarea sarcinilor, AEVMP ar trebui să consulte autoritatea competentă relevantă cu privire la condițiile detaliate referitoare la delegarea sarcinilor, inclusiv sfera de aplicare a sarcinii care urmează să fie delegată, calendarul pentru îndeplinirea sarcinii și transmiterea informațiilor necesare de către și către AEVMP. AEVMP ar trebui să compenseze autoritățile competente pentru îndeplinirea unei sarcini delegate în conformitate cu un regulament privind onorariile care să fie adoptat de Comisie prin intermediul unui act delegat. AEVMP ar trebui să nu poată delega competența de a adopta decizii privind înregistrarea.
(81) Este necesar să se garanteze că autoritățile competente sunt în măsură să solicite AEVMP să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile pentru retragerea înregistrării unui registru central de tranzacții. AEVMP ar trebui să evalueze aceste solicitări și să ia măsurile adecvate.
(82) AEVPM ar trebui să poată impune penalități cu titlu cominatoriu pentru a obliga registrele centrale de tranzacții să înceteze o încălcare, să furnizeze informații complete și corecte în urma solicitărilor AEVPM sau să se supună unei investigații sau unei inspecții la fața locului.
(83) AEVMP ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să impună amenzi registrelor centrale de tranzacții în cazul în care consideră că acestea au comis, intenționat sau din neglijență, o încălcare a dispozițiilor prezentului regulament. Amenzile ar trebui impuse în funcție de gravitatea încălcărilor. Încălcările ar trebui împărțite în grupuri diferite pentru care ar trebui să se stabilească amenzi specifice. Pentru a calcula amenda aplicabilă unei anumite încălcări, AEVMP ar trebui să utilizeze o metodologie în două etape care să constea în stabilirea unui cuantum de bază pentru amendă și ajustarea acestui cuantum de bază, dacă este necesar, cu ajutorul anumitor coeficienți. Valoarea de bază ar trebui stabilită ținând seama de cifra de afaceri anuală a registrului central de tranzacții vizat, iar ajustările ar trebui făcute prin creșterea sau reducerea valorii de bază prin aplicarea coeficienților relevanți în conformitate cu prezentul regulament.
(84) Prezentul regulament ar trebui să prevadă coeficienții legați de anumite circumstanțe agravante sau atenuante pentru a pune la dispoziția AEVMP instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aplicarea unei amenzi proporționale cu gravitatea încălcării comise de un registru central de tranzacții, luând în considerare circumstanțele în care a fost comisă încălcarea.
(85) Înainte de luarea unei decizii de a aplica amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, AEVPM ar trebui să le acorde persoanelor care fac obiectul procedurilor posibilitatea de a fi audiate, în vederea respectării dreptului lor la apărare.
(86) AEVMP ar trebui să nu impună amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu în cazul în care o achitare sau o condamnare prealabilă în temeiul unor fapte identice sau al unor fapte în esență identice a dobândit autoritate de lucru judecat în urma unor proceduri penale în temeiul dreptului intern.
(87) Deciziile AEVMP de impunere a unor amenzi și penalități cu titlu cominatoriu ar trebui fie executorii, iar executarea ar trebui să facă obiectul normelor de procedură civilă în vigoare în statul pe al cărui teritoriu se realizează. Normele de procedură civilă ar trebui să nu includă norme de procedură penală, dar ar putea include norme de procedură administrativă.
(88) În cazul unei încălcări comise de un registru central de tranzacții, AEVMP ar trebui să fie abilitată să ia o serie de măsuri de supraveghere, inclusiv obligarea registrului central de tranzacții să pună capăt încălcării și – în ultimă instanță – retragerea înregistrării în cazul în care registrul central de tranzacții a încălcat în mod grav sau repetat prezentul regulament. Măsurile de supraveghere ar trebui aplicate de AEVMP ținând seama de natura și de gravitatea încălcării și ar trebui să respecte principiul proporționalității. Înainte de luarea unei decizii privind măsurile de supraveghere, AEVMP ar trebui să le acorde persoanelor care fac obiectul procedurilor posibilitatea de a fi audiate, în vederea respectării dreptului lor la apărare.
(89) Este esențial ca, în procesul de prelucrare a datelor cu caracter personal, statele membre și AEVMP să protejeze dreptul la viața privată al persoanelor fizice, în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (22) și cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (23).
(90) Este important să se asigure convergența la nivel internațional a cerințelor impuse CPC și registrelor centrale de tranzacții. Prezentul regulament urmează recomandările existente formulate de Comitetul pentru sisteme de plăți și decontări (CPSS) și de Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO), constatând că principiile CPSS-IOSCO pentru infrastructura pieței financiare, inclusiv pentru CPC, au fost stabilite în 16 aprilie 2012. Acesta creează un cadru la nivelul Uniunii în care CPC pot funcționa în condiții de siguranță. AEVMP ar trebui să ia în considerare aceste standarde existente și evoluțiile lor viitoare atunci când elaborează sau propune revizuiri pentru standardele tehnice de reglementare, ghidurile și recomandările prevăzute în prezentul regulament.
(91) Competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea listei de entități exceptate de la aplicarea prezentului regulament, normele suplimentare de procedură referitoare la impunerea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu, inclusiv dispozițiile privind dreptul la apărare, termenele-limită, colectarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu și limitarea perioadelor pentru impunerea și executarea penalităților cu titlu cominatoriu sau a amenzilor; măsurile de modificare a anexei II pentru a ține seama de evoluțiile de pe piețele financiare; specificarea mai detaliată a tipurilor de taxe, cazurile în care se percep taxe, valoarea lor și modalitatea de plată a taxelor. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. În cursul pregătirii și elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, adecvată și la timp a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(92) Pentru a asigura armonizarea consecventă, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de reglementare ale AES în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010 pentru aplicarea, în sensul prezentului regulament, a secțiunii C punctele 4-10 din anexa I la Directiva 2004/39/CE și pentru a specifica: contractele derivate extrabursiere considerate a avea un efect direct, substanțial și previzibil în Uniune sau cazurile în care în care se impune sau este oportună prevenirea eludării oricăror dispoziții ale prezentului regulament; tipurile de mecanisme contractuale indirecte care îndeplinesc condițiile prevăzute în prezentul regulament; clasele de contracte derivate extrabursiere care ar trebui să facă obiectul obligației de compensare, data sau datele de la care obligația de compensare urmează să producă efecte, inclusiv orice introducere treptată și categoriile de contrapărți cărora li se aplică obligația de compensare, precum și scadența minimă rămasă a contractelor derivate extrabursiere încheiate sau novate înainte de data de la care produce efecte obligația de compensare; detaliile pe care o autoritate competentă trebuie să le menționeze într-o notificare adresată AEVMP cu privire la faptul că a autorizat o CPC pentru compensarea unei clase de contracte derivate extrabursiere; clasele specifice de contracte derivate extrabursiere, nivelul de standardizare a condițiilor contractuale și a proceselor operaționale, volumul și lichiditatea, disponibilitatea unor informații obiective, fiabile și general acceptate privind prețurile; detaliile care trebuie menționate în registrul AEVMP privind clasele de contracte derivate care sunt supuse obligației de compensare; detaliile și tipul de rapoarte pentru diversele clase de instrumente financiare derivate; criteriile pe baza cărora se stabilește care sunt contractele derivate extrabursiere a căror contribuție la reducerea riscurilor direct legate de activitatea comercială sau de activitatea de finanțare a trezoreriei poate fi măsurată în mod obiectiv, valorile pragurilor de compensare și procedurile și mecanismele legate de tehnicile de atenuare a riscurilor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o CPC; procedurile de gestionare a riscului, inclusiv nivelul și tipul garanțiilor necesare, și mecanismele de segregare și nivelul necesar de capital; noțiunea de fragmentare a lichidității; cerințele privind capitalul, rezultatul reportat și rezervele CPC; conținutul minim al normelor și al sistemului de guvernanță pentru CPC; detaliile evidențelor și ale informațiilor care trebuie păstrate de CPC; conținutul și cerințele minime ale politicii de continuitate a activității și ale planului de redresare în caz de dezastru ale CPC; procentajul și intervalele de timp adecvate pentru perioada de lichidare și pentru calcularea volatilității istorice care trebuie luate în considerare pentru diversele clase de instrumente financiare, ținând cont de obiectivul de limitare a prociclicității și de condițiile în care pot fi aplicate practicile de stabilire a marjelor pentru un portofoliu; cadrul pentru definirea condițiilor de piață extreme, dar plauzibile care ar trebui să fie utilizate pentru a determina dimensiunea fondului de garantare și a resurselor CPC; metodologia pentru calcularea și menținerea cuantumului resurselor proprii ale CPC; tipul de garanții care ar putea fi considerate foarte lichide, cum ar fi fondurile bănești, aurul, obligațiunile de stat și obligațiunile de foarte bună calitate ale unor întreprinderi și obligațiunile garantate, marjele de ajustare (haircuts) și condițiile în care garanțiile băncilor comerciale pot fi acceptate drept garanții; instrumentele financiare care pot fi considerate foarte lichide și cu un risc de credit și de piață minim, acordurile cu grad ridicat de siguranță și limitele de concentrare; tipul de teste de rezistență pe care CPC trebuie să le efectueze pentru diferitele clase de instrumente financiare și portofolii, participarea membrilor compensatori sau a altor persoane la teste, frecvența și calendarul testelor și informațiile esențiale pe care CPC trebuie să le facă publice cu privire la modelul de gestionare a riscurilor și la ipotezele adoptate pentru efectuarea testelor de rezistență; detalii privind cererile de înregistrare depuse de registrele centrale de tranzacții la AEVMP; frecvența și nivelul de detaliere la care registrele centrale de tranzacții trebuie să publice informații privind pozițiile agregate pe clase de contracte derivate extrabursiere și standardele operaționale necesare pentru agregarea și compararea datelor între registre.
(93) Orice obligație impusă de prezentul regulament care urmează să fie dezvoltată ulterior prin intermediul actelor delegate sau al actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul articolelor 290 sau 291 din TFUE ar trebui considerată aplicabilă de la data la care actele respective produc efecte.
(94) Atunci când elaborează ghiduri tehnice și standarde tehnice de reglementare, în special atunci când stabilește pragurile de compensare pentru contrapărțile nefinanciare conform prezentului regulament, AEVMP ar trebui să organizeze audieri publice cu participanții pe piață.
(95) În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (24).
(96) Comisia ar trebui să monitorizeze și să evalueze necesitatea de măsuri adecvate pentru a asigura aplicarea și dezvoltarea coerente și eficace de reglementări, standarde și practici în domeniul de aplicare a prezentului regulament, ținând seama de rezultatul activității desfășurate de forurile internaționale relevante.
(97) Având în vedere normele privind interoperabilitatea sistemelor, s-a considerat necesară modificarea Directivei 98/26/CE pentru a se asigura protecția drepturilor operatorilor de sisteme care furnizează garanții altor operatori de sisteme în cazul în care aceștia din urmă fac obiectul unor proceduri de insolvență.
(98) Pentru a facilita compensarea, înregistrarea, decontarea și plata eficiente, CPC și registrele centrale de tranzacții ar trebui să își alinieze procedurile de comunicare cu participanții și cu infrastructurile de pe piață cu care interacționează la procedurile și standardele de comunicare internaționale relevante pentru mesaje și datele de referință.
(99) Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume stabilirea unor cerințe uniforme referitoare la contractele derivate extrabursiere și la desfășurarea activităților CPC și ale registrelor centrale de tranzacții, nu pot fi atinse într-o măsură suficientă de către statele membre, ci pot fi realizate mai eficient la nivelul Uniunii, având în vedere amploarea acțiunilor vizate, Uniunea poate adopta anumite măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,