Recitale
(1) Moderarea cererii de energie reprezintă una dintre cele cinci dimensiuni ale Strategiei privind uniunea energetică, stabilită prin Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 intitulată „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice”. Îmbunătățirea eficienței energetice de-a lungul întregului lanț energetic, inclusiv producția, transportul, distribuția și utilizarea finală de energie, va genera beneficii pentru mediu, va îmbunătăți calitatea aerului și sănătatea publică, va reduce emisiile de gaze cu efect de seră, va îmbunătăți securitatea energetică prin reducerea dependenței de importurile de energie din afara Uniunii, va scădea costurile cu energia ale gospodăriilor și ale societăților, va contribui la atenuarea sărăciei energetice și va duce la o creștere a competitivității, a locurilor de muncă și a activității economice la nivelul tuturor sectoarelor economiei, îmbunătățind astfel calitatea vieții cetățenilor. Acest lucru este în conformitate cu angajamentele asumate de Uniune în cadrul uniunii energetice și al agendei globale privind schimbările climatice stabilite prin Acordul de la Paris din 2015 asupra schimbărilor climatice, rezultat în urma Conferinței părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (4) („Acordul de la Paris”), care reprezintă un angajament de a menține creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de a continua eforturile pentru limitarea acestei creșteri a temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale.
(2) Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5) constituie o componentă a progresului în direcția realizării uniunii energetice, în temeiul căreia eficiența energetică ar trebui tratată ca o sursă de energie în sine. Atunci când se stabilesc noi norme privind oferta și alte domenii de politică ar trebui să se țină seama de principiul „eficiența energetică înainte de toate”. Comisia ar trebui să se asigure că eficiența energetică și răspunsul din partea cererii pot concura în mod egal cu capacitatea de producție. Eficiența energetică trebuie luată în considerare ori de câte ori se iau decizii referitoare la planificarea sistemului energetic sau la finanțare. Trebuie realizate îmbunătățiri în materie de eficiență energetică ori de câte ori acestea sunt mai rentabile decât soluțiile echivalente din partea ofertei. Acest lucru ar trebui să ajute la valorificarea numeroaselor beneficii pe care eficiența energetică le poate aduce Uniunii, în special cetățenilor și întreprinderilor.
(3) Eficiența energetică ar trebui recunoscută ca un element esențial și o considerație prioritară în viitoarele decizii privind investițiile în infrastructura energetică a Uniunii.
(4) Realizarea unui obiectiv de eficiență energetică ambițios necesită eliminarea anumitor bariere pentru a facilita investițiile în măsuri vizând eficiența energetică. Un pas în această direcție o reprezintă precizarea din 19 septembrie 2017 din partea Eurostat privind modul de înregistrare a contractelor de performanță energetică în conturile naționale, care vine să elimine incertitudinile și să faciliteze desfășurarea unor astfel de contracte.
(5) Consiliul European din 23 și 24 octombrie 2014 a sprijinit un obiectiv de eficiență energetică de 27 % pentru 2030 la nivelul Uniunii, care trebuie revizuit până în 2020 „luând în considerare un nivel al UE de 30 %”. În rezoluția sa din 15 decembrie 2015 intitulată „Către o uniune europeană a energiei”, Parlamentul European i-a solicitat Comisiei să evalueze, de asemenea, viabilitatea unui obiectiv de eficiență energetică de 40 % pentru același interval de timp. Prin urmare, este oportună modificarea Directivei 2012/27/UE, pentru a o adapta perspectivei pentru anul 2030.
(6) Necesitatea îndeplinirii obiectivelor de eficiență energetică la nivelul Uniunii, exprimate în consum de energie primară și/sau finală, ar trebui să fie explicit stabilită sub forma unui obiectiv de 32,5 % pentru 2030. Prognozele efectuate în 2007 au indicat pentru 2030 un consum de energie primară de 1 887 Mtep și un consum de energie finală de 1 416 Mtep. O reducere de 32,5 % are ca rezultat, în 2030, 1 273 Mtep și, respectiv, 956 Mtep. Acest obiectiv, având o natură similară obiectivului Uniunii pentru 2020, ar trebui să fie evaluat de Comisie în vederea revizuirii sale ascendente până în 2023 în cazul unor reduceri substanțiale ale costurilor sau dacă este necesar în vederea îndeplinirii angajamentelor internaționale ale Uniunii pentru decarbonizare. Nu există obiective obligatorii la nivelul statelor membre în perspectiva anului 2020 și a anului 2030, iar libertatea statelor membre de a-și stabili propriile contribuții naționale pe baza consumului de energie primară sau finală, a economiilor de energie primară sau finală sau a intensității energetice ar trebui să fie menținută fără restricții. Statele membre ar trebui să își stabilească propriile contribuții naționale orientative în materie de eficiență energetică ținând seama de faptul că, în 2030, consumul de energie al Uniunii trebuie să fie de maximum 1 273 Mtep de energie primară și/sau de maximum 956 Mtep de energie finală. În consecință, consumul de energie primară ar trebui redus cu 26 %, iar consumul de energie finală ar trebui redus cu 20 % la nivelul Uniunii, față de nivelurile din 2005. Este necesară o evaluare periodică a progreselor înregistrate în direcția atingerii obiectivelor Uniunii pentru 2030, aceasta fiind prevăzută în Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (6).
(7) Eficiența operațională a sistemelor energetice în orice moment este influențată de capacitatea de a alimenta rețeaua cu energie generată din surse diferite, cu diferite grade de inerție și de punere în funcțiune, în mod flexibil și fără obstacole. Îmbunătățirea acestei eficiențe va permite o mai bună utilizare a energiei din surse regenerabile.
(8) Îmbunătățirea eficienței energetice poate contribui la sporirea producției economice. Statele membre și Uniunea ar trebui să urmărească reducerea consumului energetic, indiferent de nivelurile de creștere economică.
(9) Obligația ca statele membre să stabilească strategii pe termen lung pentru mobilizarea investițiilor și facilitarea renovării parcului lor imobiliar național și să le notifice Comisiei se elimină din Directiva 2012/27/UE și se adăugă la Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7), unde această obligație se potrivește cu planurile pe termen lung pentru clădirile al căror consum energetic este aproape egal cu zero și pentru decarbonizarea clădirilor.
(10) Având în vedere cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030, obligația privind economiile de energie stabilită prin Directiva 2012/27/UE ar trebui să se extindă ulterior anului 2020. Această extindere ar crea o mai mare stabilitate pentru investitori și, prin urmare, ar încuraja investițiile pe termen lung și măsurile vizând eficiența energetică pe termen lung, precum renovarea aprofundată a clădirilor cu obiectivul pe termen lung de a facilita transformarea rentabilă a clădirilor existente în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Obligația privind economiile de energie are un rol important în generarea creșterii economice și a locurilor de muncă la nivel local și ar trebui să fie menținută pentru a garanta că Uniunea își poate atinge obiectivele privind energia și clima prin crearea de oportunități suplimentare și pentru a întrerupe legătura dintre consumul de energie și creștere economică. Cooperarea cu sectorul privat este importantă pentru a evalua condițiile în care pot fi deblocate investițiile private pentru proiectele de eficiență energetică și pentru a dezvolta noi modele de venituri pentru inovare în domeniul eficienței energetice.
(11) Măsurile de sporire a eficienței energetice au, de asemenea, un impact pozitiv asupra calității aerului, întrucât clădirile mai eficiente din punct de vedere energetic contribuie la reducerea cererii pentru combustibili pentru încălzire, inclusiv pentru combustibili solizi pentru încălzire. Prin urmare, măsurile vizând eficiența energetică contribuie la îmbunătățirea calității aerului interior și exterior și sprijină realizarea, într-un mod rentabil, a obiectivelor politicii Uniunii în materie de calitate a aerului, astfel cum sunt stabilite în special prin Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului (8).
(12) Statele membre trebuie să realizeze economii cumulate la nivelul utilizării finale, pe întreaga perioadă de obligații 2021-2030, echivalente cu economii anuale noi de cel puțin 0,8 % din consumul de energie finală. Respectiva cerință ar putea fi îndeplinită prin noi măsuri de politică adoptate în cursul noii perioade de obligații, cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2030, sau prin noi acțiuni individuale ca urmare a măsurilor de politică adoptate în cursul sau înaintea perioadei anterioare, cu condiția ca acțiunile individuale ce declanșează economii de energie sunt introduse în noua perioadă. În acest scop, statele membre ar trebui să poată utiliza o schemă de obligații în materie de eficiență energetică sau măsuri de politică alternative sau ambele. Suplimentar, sunt oferite mai multe opțiuni, inclusiv dacă energia utilizată în transport este inclusă, integral sau parțial, în baza de calcul, pentru a acorda statelor membre flexibilitate în modul în care își calculează cantitatea economiilor lor de energie, asigurându-se totodată că se realizează economiile obligatorii cumulate de energie la nivelul utilizării finale echivalente cu cel puțin procentul de 0,8 % de noi economii anuale.
(13) Cu toate acestea, ar fi disproporționat să se impună o astfel de obligație Ciprului și Maltei. Piețele de energie din respectivele state membre insulare mici prezintă caracteristici specifice care limitează considerabil gama de măsuri disponibile pentru a îndeplini obligația privind economiile de energie, cum ar fi existența unui singur distribuitor de energie electrică, absența unor rețele de gaze naturale și a unor sisteme de încălzire centralizată și de răcire centralizată, precum și dimensiunea redusă a societăților de distribuție de produse petroliere. Aceste caracteristici specifice sunt accentuate de dimensiunea redusă a piețelor de energie din respectivele state membre. Prin urmare, Ciprului și Maltei ar trebui să le revină numai obligația de a realiza economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale echivalente cu economii noi de 0,24 % din consumul de energie finală pentru perioada 2021-2030.
(14) În cazul în care utilizează o schemă de obligații, statele membre ar trebui să desemneze părți obligate din rândul distribuitorilor de energie, al societăților de vânzare cu amănuntul a energiei și al distribuitorilor sau comercianților cu amănuntul de combustibil utilizat în transporturi, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii. Desemnarea, sau scutirea de la a fi desemnate, a anumitor categorii de astfel de distribuitori sau comercianți cu amănuntul nu trebuie interpretată ca fiind incompatibilă cu principiul nediscriminării. Prin urmare, statele membre pot decide dacă astfel de distribuitori sau comercianți cu amănuntul sau numai anumite categorii dintre aceștia să fie desemnați în calitate de părți obligate.
(15) Măsurile statelor membre de îmbunătățire a eficienței energetice în transporturi sunt eligibile pentru a fi luate în considerare în ceea ce privește îndeplinirea obligației care le revine privind economiile de energie la nivelul utilizării finale. Astfel de măsuri includ politici specifice, care, printre altele, sunt dedicate promovării unor vehicule mai eficiente, transferul modal către mersul cu bicicleta, mersul pe jos și transportul în comun sau mobilitatea și planificarea urbană care să reducă cererea pentru transport. În plus, scheme care accelerează utilizarea unor vehicule noi și mai eficiente sau adoptarea unor politici care promovează trecerea la combustibili cu o performanță mai bună care reduc consumul de energie pe kilometru sunt, de asemenea, potențial eligibile, sub rezerva respectării cerințelor de pertinență și de adiționalitate prevăzute în anexa V la Directiva 2012/27/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă. Astfel de măsuri ar trebui să fie, dacă este cazul, coerente cu cadrele de politică naționale ale statelor membre stabilite în temeiul Directivei 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9).
(16) Măsurile luate de către statele membre în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (10), și care vor avea drept rezultat îmbunătățiri verificabile, dar și măsurabile sau estimabile ale eficienței energetice, pot fi considerate o modalitate eficientă pentru statele membre de a-și îndeplini obligația de economisire a energiei în temeiul Directivei 2012/27/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.
(17) Ca o alternativă la a impune părților obligate cerința de a obține cantitatea de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2012/27/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, ar trebui să fie posibil ca statele membre, în schemele lor de obligații, să permită sau să impună părților obligate să contribuie la Fondul național pentru eficiență energetică.
(18) Fără a aduce atingere articolului 7 alineatele (4) și (5), astfel cum sunt introduse de prezenta directivă, statele membre și părțile obligate ar trebui să utilizeze toate mijloacele și tehnologiile disponibile pentru a realiza economiile cumulate de energie obligatorii la nivelul utilizării finale, inclusiv prin promovarea utilizării tehnologiilor durabile în sisteme eficiente de încălzire sau de răcire centralizată, a infrastructurii eficiente de încălzire și răcire și a auditurilor energetice sau a sistemelor de gestionare echivalente, cu condiția ca economiile de energie declarate să respecte cerințele prevăzute la articolul 7 și anexa V din Directiva 2012/27/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă. Statele membre ar trebui să urmărească un nivel ridicat de flexibilitate în conceperea și în punerea în aplicare a măsurilor de politică alternative.
(19) Măsurile vizând eficiența energetică pe termen lung vor continua să asigure realizarea unor economii de energie după 2020, însă, pentru a contribui la obiectivul de eficiență energetică al Uniunii pentru 2030, aceste măsuri ar trebui să asigure realizarea de noi economii după 2020. Pe de altă parte, economiile de energie realizate după 31 decembrie 2020 nu ar trebui să fie luate în considerare la calcularea obligațiilor privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020.
(20) Noile economii ar trebui să fie suplimentare față de scenariul de statu-quo, motiv pentru care economiile care s-ar fi produs oricum nu ar trebui să fie luate în considerare la calcularea îndeplinirii cerințelor privind economiile de energie. Pentru a calcula impactul măsurilor introduse, ar trebui luate în calcul numai economiile nete, măsurate ca modificări ale consumului de energie care pot fi atribuite în mod direct măsurii vizând eficiența energetică în cauză. Pentru a calcula economiile nete, statele membre ar trebui să stabilească un scenariu de referință cu privire la modul în care ar evolua situația în absența măsurii în cauză. Măsura de politică în cauză ar trebui evaluată în raport cu acest nivel de referință. Statele membre ar trebui să țină cont de faptul că în același interval de timp pot fi duse la îndeplinire și alte măsuri de politică, care ar putea avea de asemenea un impact asupra cantității economiilor de energie, astfel că nu toate modificările observate de la introducerea unei anumite măsuri de politică evaluate pot fi atribuite exclusiv măsurii de politică respective. Acțiunile părții obligate, participante sau mandatate ar trebui de fapt să contribuie la realizarea economiilor de energie declarate pentru a se asigura îndeplinirea cerinței de pertinență.
(21) Este important să se aibă în vedere, după caz, toate etapele lanțului energetic la calcularea economiilor de energie pentru a crește potențialul de economii de energie în transportul și distribuția de energie electrică.
(22) Gestionarea eficientă a apei poate aduce o contribuție semnificativă la economiile de energie. Sectorul apei și cel al apelor uzate reprezintă 3,5 % din consumul de energie electrică în Uniune și se estimează că respectiva pondere va crește. În același timp, scurgerile de apă reprezintă 24 % din consumul total de apă în Uniune, iar sectorul energetic este cel mai mare consumator de apă, reprezentând 44 % din consum. Potențialul realizării de economii de energie prin utilizarea tehnologiilor și a proceselor inteligente ar trebui explorat pe deplin.
(23) Conform articolului 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, politicile Uniunii privind eficiența energetică ar trebui să fie favorabile incluziunii și, prin urmare, ar trebui să asigure faptul că măsurile vizând eficiența energetică sunt accesibile consumatorilor aflați în situație de sărăcie energetică. Îmbunătățirile aduse eficienței energetice a clădirilor ar trebui, în special, să avantajeze gospodăriile vulnerabile, inclusiv cele aflate în situație de sărăcie energetică, și, dacă este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale. Statele membre pot deja solicita părților obligate să includă în măsurile de economisire a energiei obiective sociale în legătură cu sărăcia energetică, iar această posibilitate ar trebui să fie extinsă la măsuri de politică alternative și la fonduri naționale pentru eficiență energetică și să fie transformată într-o obligație, permițând în același timp statelor membre să mențină o flexibilitate deplină în ceea ce privește dimensiunea, domeniul de aplicare și conținutul acestora. Dacă o schemă de obligații în materie de eficiență energetică nu permite măsuri care se referă la consumatori individuali de energie, statul membru poate lua măsuri pentru a atenua sărăcia energetică exclusiv prin intermediul unor măsuri de politică alternative.
(24) Aproximativ 50 de milioane de gospodării din Uniune se află în situație de sărăcie energetică. Prin urmare, măsurile vizând eficiența energetică trebuie să se afle în centrul oricăror strategii rentabile de abordare a sărăciei energetice și a vulnerabilității consumatorilor și sunt complementare politicilor de securitate socială la nivelul statelor membre. Pentru a se asigura că măsurile vizând eficiența energetică atenuează sărăcia energetică pentru chiriași în mod durabil, ar trebui să se ia în considerare rentabilitatea acestor măsuri, precum și accesibilitatea acestora din punct de vedere financiar pentru proprietari și chiriași, și ar trebui să fie garantat, la nivel de stat membru, un sprijin financiar adecvat pentru astfel de măsuri. Parcul imobiliar al Uniunii trebuie să fie convertit, pe termen lung, în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris. Ratele actuale de renovare a clădirilor sunt insuficiente, iar clădirile ocupate de cetățeni cu venituri scăzute, care se află în situație de sărăcie energetică, sunt cele la care se ajunge cel mai greu. Măsurile prevăzute în prezenta directivă cu privire la obligațiile privind economiile de energie, schemele de obligații în ceea ce privește eficiența energetică și măsurile de politică alternative sunt, prin urmare, deosebit de importante.
(25) În vederea obținerii unor cheltuieli de consum scăzute la plata facturilor de energie, s-ar putea acorda sprijin consumatorilor pentru ca aceștia să își reducă consumul de energie prin reducerea nevoilor energetice ale clădirilor și prin îmbunătățirea eficienței aparatelor electrocasnice, care ar trebui combinate cu disponibilitatea unor moduri de transport cu consum redus de energie, integrate în transportul public și cu bicicleta.
(26) Este esențial să fie sensibilizați toți cetățenii Uniunii cu privire la beneficiile creșterii eficienței energetice și să se furnizeze acestora informații precise referitoare la modalitățile prin care aceasta poate fi realizată. Creșterea eficienței energetice este, de asemenea, foarte importantă pentru securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii, prin reducerea dependenței sale de importul de combustibili din țări terțe.
(27) Costurile și beneficiile tuturor măsurilor de eficiență energetică luate, inclusiv perioadele de recuperare a investiției, ar trebui să fie pe deplin transparente pentru consumatori.
(28) La punerea în aplicare a Directivei 2012/27/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă și la luarea altor măsuri în domeniul eficienței energetice, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită sinergiilor dintre măsurile vizând eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor naturale, în conformitate cu principiile economiei circulare.
(29) Profitând de noile tehnologii și modele de afaceri, statele membre ar trebui să se străduiască să promoveze și să faciliteze adoptarea de măsuri vizând eficiența energetică, inclusiv prin intermediul unor servicii energetice inovatoare pentru clienții mari și mici.
(30) Ca parte a măsurilor stabilite în comunicarea Comisiei din 15 iulie 2015 intitulată „Noi avantaje pentru consumatorii de energie”, în contextul uniunii energetice și al strategiei privind încălzirea și răcirea, trebuie consolidate drepturile minime ale consumatorilor de a primi informații precise, fiabile, clare și prompte cu privire la consumul lor energetic. Articolele 9-11 și anexa VII din Directiva 2012/27/UE ar trebui modificate pentru a prevedea un feedback frecvent și consolidat referitor la consumul de energie, atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și rentabil având în vedere dispozitivele de măsurare existente. Prezenta directivă clarifică faptul că rentabilitatea subcontorizării depinde de măsura în care costurile aferente sunt proporționale cu economiile de energie potențiale. La evaluarea măsurii în care subcontorizarea este rentabilă, se poate ține seama de efectul altor măsuri concrete planificate pentru o anumită clădire, cum ar fi orice renovare viitoare.
(31) Prezenta directivă clarifică, de asemenea, faptul că drepturile legate de facturare, precum și informațiile privind facturarea sau consumul ar trebui să se aplice consumatorilor de încălzire, de răcire sau de apă caldă menajeră furnizată de o sursă centrală, chiar dacă aceștia nu au o relație contractuală directă, individuală, cu un furnizor de energie. Definiția termenului „client final” poate fi înțeleasă în sensul că se referă numai la persoanele fizice sau juridice care achiziționează energie pe baza unui contract individual direct cu un furnizor de energie. Prin urmare, în sensul dispozițiilor relevante, ar trebui să fie introdusă noțiunea de „utilizator final” pentru a face trimitere la un grup mai larg de consumatori și ar trebui să includă, pe lângă clienții finali care achiziționează încălzire, răcire sau apă caldă menajeră pentru uz final propriu, și ocupanții unor clădiri individuale sau ai unor unități individuale ale unor clădiri cu mai multe apartamente sau ale unor clădiri mixte, în cazul în care aceste unități sunt aprovizionate dintr-o sursă centrală, iar ocupanții lor nu au un contract direct sau individual cu furnizorul de energie. Noțiunea de „subcontorizare” ar trebui să facă trimitere la măsurarea consumului în unitățile individuale ale acestor clădiri.
(32) Pentru a asigura transparența contabilizării consumului individual de energie termică și pentru a facilita astfel implementarea subcontorizării, statele membre ar trebui să se asigure că au instituit norme naționale transparente și disponibile publicului privind repartizarea costurilor pentru consumul de încălzire, de răcire și de apă caldă menajeră în clădirile cu mai multe apartamente și în clădirile mixte. Pe lângă transparență, statele membre ar putea avea în vedere luarea unor măsuri pentru a consolida concurența în ceea ce privește furnizarea de servicii de subcontorizare, contribuind astfel la asigurarea faptului că toate costurile suportate de utilizatorii finali sunt rezonabile.
(33) Până la 25 octombrie 2020, contoarele de căldură și repartitoarele de costuri pentru energia termică nou-instalate ar trebui să poată fi citite de la distanță pentru a asigura furnizarea frecventă și rentabilă a informațiilor referitoare la consum. Modificările la Directiva 2012/27/UE introduse prin prezenta directivă referitoare la contorizarea încălzirii, răcirii și apei calde menajere; subcontorizarea și repartizarea costurilor pentru încălzire, pentru răcire și pentru apa caldă menajeră; cerințele privind citirea la distanță; informații privind facturarea și consumul pentru încălzire și răcire și pentru apa caldă menajeră; costul accesării informațiilor privind facturarea și consumul pentru încălzire, răcire și apa caldă menajeră; precum și cerințele minime privind informațiile referitoare la facturare și la consumul de încălzire, răcire și apă caldă menajeră, sunt destinate să se aplice numai încălzirii, răcirii și apei calde menajere furnizate dintr-o sursă centrală. Statele membre sunt libere să decidă dacă tehnologiile walk-by sau drive-by pot fi considerate că ar permite sau nu citirea de la distanță. Dispozitivele care pot fi citite de la distanță nu necesită accesul la apartamente sau unități individuale pentru a putea fi citite.
(34) Statele membre ar trebui să țină cont de faptul că punerea în aplicare cu succes a noilor tehnologii pentru măsurarea consumului de energie necesită investiții sporite în educație și în competențe atât pentru utilizatori, cât și pentru furnizorii de energie.
(35) Informațiile privind facturarea și situațiile anuale reprezintă mijloace importante de informare a clienților referitor la consumul lor de energie. Datele privind consumul și costurile pot, de asemenea, să transmită alte informații care îi ajută pe consumatori să își compare contractul actual cu alte oferte și să utilizeze sisteme de gestionare a plângerilor și mecanisme alternative de soluționare a litigiilor. Cu toate acestea, având în vedere că litigiile legate de facturare reprezintă o sursă frecventă de plângeri ale consumatorilor și un factor care contribuie la niveluri scăzute persistente de satisfacție și de implicare ale consumatorilor în relația lor cu furnizorii lor de energie, este necesar ca facturile să fie mai simple, mai clare și mai ușor de înțeles, asigurând totodată că instrumentele separate, cum ar fi informațiile privind facturarea, instrumentele de informare și situațiile anuale, furnizează toate informațiile necesare pentru a le permite consumatorilor să își regleze consumul de energie, să compare ofertele și să schimbe furnizorii.
(36) Măsurile din partea statelor membre ar trebui să fie sprijinite de instrumente financiare ale Uniunii bine concepute și eficace, precum fondurile structurale și de investiții europene, Fondul european pentru investiții strategice, precum și prin finanțare de către Banca Europeană de Investiții (BEI) și de către Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), care ar trebui să sprijine investițiile în materie de eficiență energetică în toate etapele lanțului energetic și să utilizeze o analiză cost-beneficiu cuprinzătoare, cu un model de rate de actualizare diferențiate. Sprijinul financiar ar trebui să se concentreze pe metode rentabile pentru creșterea eficienței energetice, ceea ce ar duce la o reducere a consumului de energie. BEI și BERD, împreună cu băncile naționale de promovare, ar trebui să conceapă, să genereze și să finanțeze programe și proiecte adaptate sectorului eficienței, inclusiv pentru gospodăriile aflate în situație de sărăcie energetică.
(37) Pentru a permite actualizarea anexelor la Directiva 2012/27/UE și a valorilor de referință armonizate ale eficienței, este necesar să se prelungească delegarea de competențe acordată Comisiei. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (11). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(38) Pentru a putea evalua eficacitatea Directivei 2012/27/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, ar trebui introdusă cerința privind efectuarea unei reexaminări generale a respectivei directive și transmiterea a unui raport către Parlamentul European și către Consiliu până la data de 28 februarie 2024. Reexaminarea respectivă ar trebui să se realizeze după evaluarea la nivel global a Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice din 2023, pentru a permite introducerea alinierilor necesare la respectivul proces, ținând seama, de asemenea, de evoluțiile economice și în materie de inovare.
(39) Autorităților locale și regionale ar trebui să li se ofere un rol principal în dezvoltarea și proiectarea, executarea și evaluarea măsurilor prevăzute în Directiva 2012/27/UE, astfel încât acestea să poată aborda în mod adecvat caracteristicile specifice ale propriului climat și ale propriei culturi și societăți.
(40) Reflectând progresul tehnologic și sporirea ponderii surselor regenerabile de energie în sectorul producției de energie electrică, coeficientul implicit pentru economii în kWh de energie electrică ar trebui revizuit pentru a reflecta modificarea factorului de energie primară (FEP) pentru energia electrică. Calculele care reflectă mixul energetic al FEP pentru energia electrică se bazează pe valorile medii anuale. Pentru producerea de căldură și de energie electrică nucleară se folosește metoda de contabilizare a „conținutului de energie fizică”, iar pentru producerea de căldură și de energie electrică din combustibili fosili și din biomasă se folosește metoda „de eficiență a conversiei tehnice”. Pentru energia din surse regenerabile necombustibilă, metoda reprezintă echivalentul direct bazat pe abordarea „energiei primare totale”. Pentru a calcula ponderea energiei primare pentru energia electrică în cadrul cogenerării, se aplică metoda stabilită în anexa II la Directiva 2012/27/UE. Se folosește mai degrabă o poziție medie pe piață, decât una marginală. Eficiența conversiilor se presupune a fi de 100 % pentru energia din surse regenerabile necombustibilă, de 10 % pentru centralele geotermice și de 33 % pentru centralele nucleare. Eficiența totală pentru cogenerare se calculează pe baza celor mai recente date de la Eurostat. În ceea ce privește limitele sistemului, valoarea FEP este 1 pentru toate sursele de energie. Valoarea FEP se referă la anul 2018 și se bazează pe date interpolate din cea mai recentă versiune a scenariului de referință PRIMES pentru 2015 și 2020 și ajustate cu datele Eurostat până în 2016. Analiza cuprinde statele membre și Norvegia. Setul de date pentru Norvegia se bazează pe datele din Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică.
(41) Economiile de energie care rezultă din punerea în aplicare a dreptului Uniunii nu ar trebui declarate decât în cazul în care acestea rezultă dintr-o măsură ce depășește minimul impus de actele juridice ale Uniunii în cauză, fie prin stabilirea unor cerințe mai ambițioase de eficiență energetică la nivelul statelor membre, fie prin sporirea gradului de utilizare a măsurii. Clădirile prezintă un potențial semnificativ pentru sporirea în continuare a eficienței energetice, iar renovarea clădirilor reprezintă un element esențial și pe termen lung cu economii de scară în ceea ce privește sporirea economiilor de energie. Prin urmare, este necesar să se clarifice faptul că toate economiile de energie care rezultă din măsurile ce promovează renovarea clădirilor existente pot fi declarate, cu condiția să depășească economiile care s-ar fi produs în absența măsurii de politică respective și cu condiția ca statul membru să demonstreze că părțile obligate, participante sau mandatate au contribuit efectiv la realizarea economiilor de energie declarate.
(42) În conformitate cu Strategia privind uniunea energetică și cu principiile unei mai bune reglementări, ar trebui să se acorde o mai mare importanță normelor privind monitorizarea și verificarea punerii în aplicare a schemelor de obligații în materie de eficiență energetică și a măsurilor de politică alternative, inclusiv cerinței de a verifica un eșantion de măsuri reprezentativ din punct de vedere statistic. În Directiva 2012/27/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, „o parte semnificativă și un eșantion reprezentativ din punct de vedere statistic” din măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice ar trebui interpretate ca necesitând stabilirea unui subgrup al unei populații statistice al măsurilor de economii de energie în cauză în așa fel încât să reflecte cu acuratețe întreaga populație a tuturor măsurilor de economisire de energie, permițând astfel formularea unor concluzii suficient de fiabile cu privire la încrederea în ansamblul măsurilor.
(43) Energia generată pe sau în clădiri prin tehnologii de obținere a energiei din surse regenerabile reduce cantitatea de energie furnizată din combustibili fosili. Reducerea consumului de energie și utilizarea energiei din surse regenerabile în sectorul construcțiilor reprezintă măsuri importante pentru a reduce dependența energetică a Uniunii și emisiile de gaze cu efect de seră, îndeosebi având în vedere obiectivele ambițioase privind clima și energia stabilite pentru 2030, precum și angajamentul global asumat în contextul Acordului de la Paris. În sensul obligației ce le revine privind economiile cumulate de energie, statele membre pot lua în calcul, după caz, economiile de energie din surse regenerabile generate pe sau în clădiri pentru uz propriu în vederea îndeplinirii cerințelor lor privind economiile de energie.
(44) În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (12), statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, la notificarea măsurilor de transpunere să transmită, de asemenea, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre elementele unei directive și elementele corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.
(45) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume îndeplinirea obiectivelor Uniunii privind eficiența energetică, de 20 % până în 2020 și de cel puțin 32,5 % până în 2030, și de a deschide calea pentru viitoare creșteri ale eficienței energetice după respectivele date, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere dimensiunea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta anumite măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.
(46) Prin urmare, Directiva 2012/27/UE ar trebui modificată în consecință,