Recitale
(1) Finanțarea din partea statului care îndeplinește criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat reprezintă ajutor de stat și, prin urmare, trebuie notificată Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 109 din tratat, Consiliul poate stabili categoriile de ajutoare care sunt exceptate de la această obligație de notificare. În conformitate cu articolul 108 alineatul (4) din tratat, Comisia poate adopta regulamente privind aceste categorii de ajutoare de stat. Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Consiliului împuternicește Comisia să declare, în conformitate cu articolul 109 din tratat, că, în anumite condiții, următoarele categorii pot fi exceptate de la obligația de notificare: ajutoarele pentru întreprinderile mici și mijlocii („IMM-uri”), ajutoarele pentru cercetare și dezvoltare, ajutoarele pentru protecția mediului, ajutoarele pentru ocuparea forței de muncă și pentru formare, precum și ajutoarele care respectă harta aprobată de Comisie pentru fiecare stat membru în vederea acordării de ajutoare regionale. Pe această bază, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 800/2008 (2). Regulamentul (CE) nr. 800/2008 se aplica inițial până la 31 decembrie 2013, însă, ulterior, a fost prelungit prin Regulamentul (UE) nr. 1224/2013 al Comisiei din 29 noiembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 800/2008 cu privire la perioada de aplicare a acestuia (3) și, în prezent, expiră la 30 iunie 2014. La 22 iulie 2013, Regulamentul (CE) nr. 994/98 a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 733/2013 al Consiliului din 22 iulie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 994/98 de aplicare a articolelor 92 și 93 din Tratatul de instituire a Comunității Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale (4) pentru a autoriza Comisia să extindă exceptarea pe categorii la noi categorii de ajutoare, pentru care pot fi definite condiții de compatibilitate clare. Aceste noi categorii de ajutoare exceptate pe categorii cuprind: ajutoarele destinate reparării daunelor provocate de anumite dezastre naturale, ajutoarele sociale pentru transportul rezidenților din regiunile îndepărtate, ajutoarele pentru infrastructurile de bandă largă, ajutoarele pentru inovare, ajutoarele pentru cultură și pentru conservarea patrimoniului, ajutoarele pentru infrastructurile sportive și pentru infrastructurile de agrement multifuncționale. Cu condiția dezvoltării în continuare a unei experiențe suficiente privind cazurile, permițând elaborarea unor criterii operaționale de exceptare care să asigure compatibilitatea ex ante a altor categorii de ajutoare, Comisia intenționează să revizuiască domeniul de aplicare al prezentului regulament, în vederea includerii anumitor tipuri de ajutoare în aceste domenii. În special, Comisia are în vedere elaborarea de criterii pentru infrastructurile portuare și aeroportuare până în decembrie 2015.
(2) Prin Comunicarea sa privind modernizarea ajutoarelor de stat în UE (5), Comisia a lansat un proces mai amplu de revizuire a normelor privind ajutoarele de stat. Principalele obiective ale acestei modernizări sunt: (i) realizarea unei creșteri durabile, inteligente și favorabile incluziunii pe o piață internă competitivă, contribuind, în același timp, la eforturile depuse de statele membre în direcția unei utilizări mai eficiente a finanțelor publice; (ii) concentrarea controlului ex ante al măsurilor de ajutor efectuat de Comisie asupra cazurilor care au cel mai mare impact asupra pieței interne, consolidând, în același timp, cooperarea statelor membre în materie de asigurare a respectării normelor privind ajutoarele de stat; și (iii) eficientizarea prin simplificare a normelor și adoptarea mai rapidă a unor decizii mai bine fundamentate și mai robuste, bazate pe o logică economică clară, pe o abordare comună și pe obligații clare. Revizuirea Regulamentului (CE) nr. 800/2008 constituie un element central al modernizării ajutoarelor de stat.
(3) Prezentul regulament ar trebui să permită o mai bună definire a priorităților în materie de activități de asigurare a respectării normelor privind ajutoarele de stat și o simplificare sporită și ar trebui să conducă la o mai mare transparență, la o evaluare eficace și la controlul respectării normelor privind ajutoarele de stat la nivel național și la nivelul Uniunii, menținându-se competențele instituționale ale Comisiei și ale statelor membre. În conformitate cu principiul proporționalității, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(4) Experiența Comisiei în ceea ce privește aplicarea Regulamentului (CE) nr. 800/2008 ia permis să definească mai bine condițiile în care anumite categorii de ajutoare pot fi considerate compatibile cu piața internă și să extindă domeniul de aplicare al exceptării pe categorii. De asemenea, această experiență a evidențiat necesitatea de a consolida transparența, monitorizarea și evaluarea corespunzătoare a schemelor de foarte mare amploare, având în vedere efectul acestora asupra concurenței pe piața internă.
(5) Condițiile generale de aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie definite pe baza unui set de principii comune menite să asigure că ajutorul servește unui obiectiv de interes comun, are un efect stimulativ clar, este adecvat și proporțional, este acordat în condiții de transparență deplină, face obiectul unui mecanism de control și al unei evaluări regulate și nu afectează în mod negativ condițiile schimburilor comerciale, într-o măsură care contravine interesului comun.
(6) Ajutorul care îndeplinește toate condițiile prevăzute în prezentul regulament, atât pe cele generale, cât și pe cele specifice categoriilor relevante de ajutoare, ar trebui să fie exceptat de la obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat.
(7) Ajutoarele de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat care nu se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului regulament fac în continuare obiectul obligației de notificare prevăzute la articolul 108 alineatul (3) din tratat. Prezentul regulament nu exclude posibilitatea ca statele membre să notifice ajutoarele ale căror obiective corespund obiectivelor prevăzute de prezentul regulament.
(8) Având în vedere impactul potențial mai ridicat al schemelor de mare amploare asupra schimburilor comerciale și asupra concurenței, schemele de ajutoare cu un buget mediu anual destinat ajutoarelor de stat care depășește un prag calculat pe baza unei valori absolute ar trebui, în principiu, să facă obiectul unei evaluări a ajutoarelor de stat. Evaluarea ar trebui să aibă ca obiectiv verificarea realizării ipotezelor și a condițiilor care stau la baza compatibilității schemei, precum și a eficacității măsurii de ajutor în contextul obiectivelor sale generale și specifice și ar trebui să ofere indicii cu privire la impactul schemei asupra concurenței și a schimburilor comerciale. În vederea asigurării unui tratament egal, evaluarea ajutoarelor de stat ar trebui să se efectueze pe baza unui plan de evaluare aprobat de Comisie. Deși un astfel de plan ar trebui în mod normal să fie elaborat în momentul proiectării schemei și aprobat în timp util pentru ca schema să intre în vigoare, acest lucru ar putea să nu fie posibil în toate cazurile. Prin urmare, pentru a nu întârzia intrarea lor în vigoare, prezentul regulament se va aplica în cazul unor astfel de scheme pentru o perioadă maximă de șase luni. Comisia poate lua decizia de a prelungi această perioadă, în urma aprobării planului de evaluare. În acest scop, planul de evaluare ar trebui să fie notificat Comisiei în termen de 20 de zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a schemei. De asemenea, Comisia poate decide, în mod excepțional, că o evaluare nu este necesară având în vedere particularitățile dosarului respectiv. Comisia ar trebui să primească din partea statului membru informațiile necesare pentru a putea efectua analiza planului de evaluare și a cere informații suplimentare, fără întârzieri nejustificate, permițând statului membru respectiv să completeze elementele care lipsesc, astfel încât Comisia să ia o decizie. Având în vedere noutatea acestui proces, Comisia va prezenta, într-un document separat, orientări detaliate privind procedura aplicabilă în cursul perioadei de 6 luni pentru aprobarea planului de evaluare, precum și modele relevante pe baza cărora vor trebui prezentate planurile de evaluare. Modificările schemelor care fac obiectul evaluării, altele decât modificările care nu pot afecta compatibilitatea schemei de ajutoare în temeiul prezentului regulament sau care nu pot afecta semnificativ conținutul planului de evaluare aprobat, ar trebui analizate ținându-se seama de rezultatul acestei evaluări și ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Modificările precum cele de natură pur formală, cele administrative sau modificările efectuate în cadrul măsurilor cofinanțate de UE nu ar trebui, în principiu, să fie considerate ca afectând semnificativ conținutul planului de evaluare aprobat.
(9) Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor care sunt condiționate de utilizarea produselor naționale în detrimentul produselor importate sau ajutoarelor pentru activități legate de export. În special, acesta nu ar trebui să se aplice ajutoarelor care finanțează înființarea și exploatarea unei rețele de distribuție în alte țări. Ajutoarele destinate acoperirii costului de participare la târguri comerciale sau a costului aferent studiilor ori serviciilor de consultanță necesare pentru lansarea unui produs nou sau a unui produs existent pe o piață nouă, într-un alt stat membru sau într-o țară terță, nu ar trebui să constituie, în mod normal, ajutoare pentru activități legate de export.
(10) Prezentul regulament ar trebui să se aplice, în principiu, majorității sectoarelor din economie. Cu toate acestea, în unele sectoare, cum ar fi sectorul pescăresc și al acvaculturii și producția agricolă primară, domeniul de aplicare ar trebui limitat ținându-se seama de normele speciale aplicabile.
(11) Prezentul regulament ar trebui să se aplice prelucrării și comercializării produselor agricole, doar dacă sunt îndeplinite anumite condiții. În sensul prezentului regulament, nici activitățile care se desfășoară în exploatațiile agricole și sunt necesare în vederea pregătirii unui produs pentru prima vânzare, nici prima vânzare de către un producător primar către revânzători sau prelucrători, nici orice activitate de pregătire a unui produs pentru prima vânzare nu ar trebui considerate activități de prelucrare sau de comercializare.
(12) Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive, care fac obiectul Deciziei Consiliului din 10 decembrie 2010 privind ajutorul de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive (6). Prezentul regulament ar trebui să se aplice altor tipuri de ajutoare în sectorul cărbunelui, cu excepția ajutoarelor regionale.
(13) Comisia ar trebui să se asigure că ajutoarele autorizate nu afectează în mod negativ condițiile schimburilor comerciale, într-o măsură care contravine interesului comun. Prin urmare, cu excepția schemelor de ajutoare destinate reparării daunelor provocate de anumite dezastre naturale, ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament ajutoarele acordate unui beneficiar care fac obiectul unui ordin de recuperare neexecutat în urma unei decizii anterioare a Comisiei prin care un ajutor este declarat ilegal și incompatibil cu piața internă.
(14) Ajutoarele acordate întreprinderilor aflate în dificultate ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, întrucât astfel de ajutoare ar trebui să fie evaluate în temeiul Liniilor directoare comunitare din 1 octombrie 2004 privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (7), astfel cum au fost prelungite prin Comunicarea Comisiei privind prelungirea aplicării Liniilor directoare comunitare din 1 octombrie 2004 privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (8) sau al liniilor directoare ulterioare acestora, pentru a se evita nerespectarea lor, cu excepția schemelor de ajutoare destinate reparării daunelor provocate de anumite dezastre naturale. În vederea asigurării securității juridice, este oportun să se stabilească criterii clare care să nu necesite evaluarea tuturor aspectelor particulare ale situației în care se află o întreprindere pentru a se stabili dacă aceasta este considerată ca fiind în dificultate în sensul prezentului regulament.
(15) Asigurarea respectării normelor privind ajutoarele de stat depinde în foarte mare măsură de cooperarea statelor membre. Prin urmare, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament, inclusiv conformitatea ajutoarelor individuale acordate în cadrul schemelor care beneficiază de exceptare pe categorii.
(16) Din cauza riscului ridicat de afectare în mod negativ a condițiilor schimburilor comerciale, ar trebui ca, după notificare, ajutoarele cu o valoare mare să fie evaluate de către Comisie, indiferent dacă sunt acordate individual sau cumulativ. Prin urmare, pentru fiecare categorie de ajutoare care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, ar trebui stabilite praguri al căror nivel să țină seama de categoria de ajutoare în cauză și de efectele probabile ale acestora asupra condițiilor schimburilor comerciale. Orice ajutor acordat peste pragurile respective ar trebui să facă în continuare obiectul obligației de notificare prevăzute la articolul 108 alineatul (3) din tratat. Pragurile stabilite în prezentul regulament nu ar trebui să fie eludate prin divizarea artificială a schemelor de ajutoare sau a proiectelor de ajutoare în mai multe scheme sau proiecte de ajutoare cu caracteristici, obiective sau beneficiari similari.
(17) În vederea asigurării transparenței, egalității de tratament și monitorizării eficace, prezentul regulament ar trebui să se aplice numai ajutoarelor pentru care echivalentul subvenție brută poate fi calculat cu precizie în prealabil fără a trebui să se procedeze la o evaluare a riscurilor („ajutor transparent”). Prezentul regulament ar trebui să definească în ce condiții pot fi considerate transparente anumite instrumente de ajutor specifice, cum ar fi împrumuturile, garanțiile, măsurile fiscale, măsurile de finanțare de risc și, în special, avansurile rambursabile. Injecțiile de capital nu ar trebui considerate a fi ajutoare transparente, fără a aduce atingere condițiilor specifice privind finanțarea de risc și ajutoarele la înființare. Ajutoarele incluse în garanții ar trebui considerate transparente în cazul în care echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza primelor de siguranță (safe-harbour) prevăzute pentru tipul respectiv de întreprindere. În cazul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), Comunicarea Comisiei cu privire la aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții (9) indică nivelurile primelor anuale a căror depășire face ca o garanție de stat să nu fie considerată ajutor.
(18) Pentru a se asigura că ajutoarele sunt necesare și acționează ca un stimulent pentru dezvoltarea în continuare a unor activități sau proiecte, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor destinate unor activități pe care beneficiarul le-ar efectua oricum, chiar și în absența ajutorului. Ajutoarele ar trebui exceptate de la obligația de notificare în temeiul prezentului regulament numai în cazul în care proiectul sau activitatea care beneficiază de ajutor începe după ce beneficiarul a depus o cerere scrisă de ajutor.
(19) În ceea ce privește ajutoarele ad-hoc care fac obiectul prezentului regulament acordate unui beneficiar care este o întreprindere mare, statul membru ar trebui să se asigure că, în plus față de respectarea condițiilor referitoare la efectul stimulativ și aplicabile beneficiarilor care sunt IMM-uri, beneficiarul a analizat, în cadrul unui document intern, viabilitatea proiectului sau a activității care beneficiază de ajutor în cazul acordării și, respectiv, al neacordării ajutorului. Statul membru ar trebui să verifice dacă acest document intern confirmă o creștere substanțială a domeniului de aplicare al proiectului/activității respective, o creștere substanțială a sumei totale cheltuite de beneficiar pentru proiectul sau activitatea subvenționată sau o creștere substanțială a ritmului de finalizare a proiectului/activității în cauză. Ar trebui să se considere că ajutoarele regionale au un efect stimulativ în cazul în care, în absența ajutorului, proiectul de investiții nu ar fi fost realizat în regiunea asistată în cauză.
(20) Schemele de ajutoare automate acordate sub formă de avantaje fiscale ar trebui să facă în continuare obiectul unei condiții specifice privind efectul stimulativ, datorită faptului că acest tip de ajutoare este acordat în temeiul unor proceduri diferite de cele aplicabile altor categorii de ajutoare. Ar trebui ca aceste scheme să fi fost deja adoptate înainte de demararea proiectului sau a activității care beneficiază de ajutor. Această condiție nu ar trebui să se aplice însă în cazul versiunilor ulterioare ale schemelor fiscale, cu condiția ca activitatea să fi făcut deja obiectul schemelor fiscale anterioare sub formă de avantaje fiscale. Pentru evaluarea efectului stimulativ al unor astfel de scheme, momentul esențial este acela al includerii pentru prima dată a măsurii fiscale în schema inițială, care este apoi înlocuită de versiunea ulterioară a schemei.
(21) În ceea ce privește ajutoarele regionale de exploatare, ajutoarele regionale pentru dezvoltare urbană, ajutoarele pentru accesul IMM-urilor la finanțare, ajutoarele pentru recrutarea lucrătorilor defavorizați, ajutoarele pentru încadrarea în muncă a lucrătorilor cu handicap și ajutoarele care compensează costurile suplimentare generate de încadrarea în muncă a lucrătorilor cu handicap, ajutoarele sub formă de reducere a taxelor de mediu, ajutoarele destinate reparării daunelor provocate de anumite dezastre naturale, ajutoarele sociale pentru transportul rezidenților din regiunile îndepărtate și ajutoarele pentru cultură și pentru conservarea patrimoniului, cerința referitoare la existența unui efect stimulativ nu se aplică sau ar trebui să se presupună că este respectată dacă sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute de prezentul regulament pentru aceste categorii de ajutoare.
(22) Pentru a garanta faptul că ajutoarele sunt proporționale și limitate la valoarea necesară, valorile maxime ale ajutoarelor ar trebui, pe cât posibil, să fie definite în termeni de intensități ale ajutoarelor în raport cu un ansamblu de costuri eligibile. În cazul în care intensitatea maximă a ajutorului nu poate fi stabilită deoarece costurile eligibile nu pot fi identificate sau în scopul de a pune la dispoziție instrumente mai simple pentru sume mici, ar trebui stabilite valori maxime ale ajutoarelor definite în termeni nominali pentru a garanta proporționalitatea măsurilor de ajutor. Având în vedere experiența Comisiei, intensitatea ajutorului și valorile maxime ale acestuia ar trebui să fie stabilite la un nivel care să denatureze cât mai puțin posibil concurența din sectorul care beneficiază de ajutor, răspunzând în același timp în mod adecvat disfuncționalității pieței sau problemei de coeziune. În cazul ajutoarelor regionale pentru investiții, intensitatea ajutorului ar trebui să respecte intensitățile admisibile ale ajutorului, indicate în hărțile ajutoarelor regionale.
(23) La calcularea intensității ajutorului ar trebui incluse numai costurile eligibile. Regulamentul nu exceptează ajutoarele care depășesc intensitatea relevantă ca urmare a includerii costurilor neeligibile. Identificarea costurilor eligibile ar trebui susținută de documente justificative clare, precise și actualizate. Toate cifrele utilizate ar trebui considerate înaintea oricărei deduceri de impozite sau de alte taxe. Ajutoarele care pot fi plătite în mai multe tranșe ar trebui actualizate la valoarea lor în momentul în care sunt acordate. Costurile eligibile ar trebui, de asemenea, actualizate la valoarea lor în momentul acordării. Rata dobânzii care urmează să fie aplicată la actualizare și la calcularea valorii ajutoarelor, în cazul în care acestea nu iau forma unui grant, ar trebui să fie rata de actualizare și, respectiv, rata de referință aplicabilă la data acordării grantului, astfel cum se prevede în Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (10). În cazul în care ajutoarele se acordă prin avantaje fiscale, tranșele ajutoarelor ar trebui actualizate pe baza ratelor de actualizare aplicabile la diferitele date la care intră în vigoare avantajele fiscale. Ar trebui să se încurajeze utilizarea ajutoarelor sub formă de avansuri rambursabile, deoarece astfel de instrumente de partajare a riscului favorizează intensificarea efectului stimulativ al ajutoarelor. Prin urmare, este necesar să se stabilească faptul că, în cazul în care ajutorul este acordat sub formă de avansuri rambursabile, intensitățile aplicabile ale ajutorului prevăzute în prezentul regulament pot fi majorate, cu excepția ajutoarelor regionale deoarece acestea pot fi exceptate doar dacă sunt conforme cu hărțile aprobate.
(24) În cazul avantajelor fiscale privind impozite ulterioare, rata de actualizare aplicabilă și valoarea exactă a tranșelor ajutoarelor nu pot fi cunoscute în avans. În astfel de cazuri, statele membre ar trebui să stabilească dinainte un plafon al valorii actualizate a ajutorului, care să respecte intensitatea aplicabilă a ajutorului. Ulterior, atunci când se cunoaște valoarea tranșei ajutorului la o anumită dată, actualizarea se poate face pe baza ratei de actualizare aplicabile la acel moment. Valoarea actualizată a fiecărei tranșe a ajutorului ar trebui dedusă din valoarea totală a plafonului („valoare plafonată”).
(25) Pentru a stabili dacă pragurile de notificare și intensitățile maxime ale ajutorului prevăzute de prezentul regulament sunt respectate, ar trebui luată în considerare valoarea totală a măsurilor de ajutor de stat acordate pentru activitatea sau proiectul care beneficiază de ajutor. În plus, prezentul regulament ar trebui să precizeze condițiile în care pot fi cumulate diferite categorii de ajutoare. Ajutoarele exceptate de prezentul regulament și oricare alte ajutoare compatibile exceptate în temeiul altui regulament sau aprobate de Comisie pot fi cumulate atât timp cât măsurile respective vizează costuri eligibile identificabile diferite. În cazul în care surse de ajutor diferite se referă la aceleași costuri eligibile identificabile, care se suprapun parțial sau integral, cumularea ar trebui permisă până la cel mai ridicat nivel de intensitate sau până la valoarea maximă a ajutorului aplicabilă ajutorului respectiv în temeiul prezentului regulament. Prezentul regulament ar trebui să stabilească, de asemenea, norme speciale pentru cumularea măsurilor de ajutor cu și fără costuri eligibile identificabile, pentru cumularea cu ajutoarele de minimis și pentru cumularea cu ajutoarele în favoarea lucrătorilor cu handicap. Adesea ajutoarele de minimis nu sunt acordate pentru anumite costuri eligibile identificabile și nu sunt imputabile unor astfel de costuri. În acest caz, ar trebui să fie posibilă cumularea, în mod liber, a ajutoarelor de minimis cu ajutoare de stat exceptate în temeiul prezentului regulament. Cu toate acestea, în cazul în care se acordă ajutoare de minimis pentru aceleași costuri eligibile identificabile ca ajutoarele de stat exceptate în temeiul prezentului regulament, cumularea ar trebui permisă numai până la intensitatea maximă a ajutorului, astfel cum se prevede în capitolul III din prezentul regulament.
(26) Finanțarea din partea Uniunii care este gestionată la nivel central de instituții, de agenții, de întreprinderi comune sau de alte organisme ale Uniunii și care nu se află în mod direct sau indirect sub controlul statelor membre nu constituie ajutor de stat. În cazul în care o astfel de finanțare din partea Uniunii se combină cu un ajutor de stat, numai acesta din urmă ar trebui să fie luat în considerare pentru a se stabili dacă sunt respectate pragurile de notificare și intensitățile maxime ale ajutorului, cu condiția ca valoarea totală a finanțării publice acordate în legătură cu aceleași costuri eligibile să nu depășească rata de finanțare cea mai favorabilă prevăzută în normele aplicabile ale dreptului Uniunii.
(27) Având în vedere că ajutoarele de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat sunt, în principiu, interzise, este important ca toate părțile să aibă posibilitatea de a verifica dacă un ajutor este acordat în conformitate cu normele aplicabile. Prin urmare, transparența ajutoarelor de stat este esențială pentru aplicarea corectă a normelor prevăzute în tratat și conduce la îmbunătățirea conformității, la sporirea responsabilității, la evaluarea inter pares și, în ultimă instanță, la creșterea gradului de eficacitate al cheltuielilor publice. Pentru a se asigura transparența, statele membre ar trebui obligate să creeze site-uri internet cuprinzătoare privind ajutoarele de stat, la nivel regional sau național, care să prezinte informații succinte despre fiecare măsură de ajutor exceptată în temeiul prezentului regulament. Obligația respectivă ar trebui să fie o condiție pentru compatibilitatea ajutoarelor individuale cu piața internă. Respectând practica standard referitoare la publicarea informațiilor, prevăzută în Directiva 2013/37/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de modificare a Directivei 2003/98/CE privind reutilizarea informațiilor din sectorul public (11), ar trebui utilizat un format standard care să permită căutarea, descărcarea și publicarea cu ușurință a informațiilor pe internet. Pe site-ul internet al Comisiei ar trebui să fie publicate linkuri către site-urile internet ale tuturor statelor membre privind ajutoarele de stat. În conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 994/98, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 733/2013, pe site-ul internet al Comisiei ar trebui să fie publicate rezumate ale informațiilor despre fiecare măsură de ajutor exceptată în temeiul prezentului regulament.
(28) Pentru a asigura o monitorizare efectivă a măsurilor de ajutor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 994/98, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 733/2013, este oportun să se stabilească cerințe privind rapoartele transmise de către statele membre cu privire la măsurile de ajutor care au fost exceptate în temeiul prezentului regulament și cu privire la aplicarea prezentului regulament. În plus, este necesar să se stabilească norme referitoare la evidențele pe care ar trebui să le păstreze statele membre cu privire la ajutoarele exceptate în temeiul prezentului regulament, ținându-se seama de termenul de prescripție prevăzut la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (12).
(29) Pentru a se consolida eficacitatea condițiilor de compatibilitate stabilite în prezentul regulament, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea să retragă beneficiul exceptării pe categorii pentru măsurile de ajutor viitoare în cazul nerespectării acestor cerințe. Comisia ar trebui să poată restricționa retragerea beneficiului exceptării pe categorii la anumite tipuri de ajutoare, la anumiți beneficiari sau la măsuri de ajutor adoptate de anumite autorități, în cazul în care nerespectarea prezentului regulament afectează numai un grup limitat de măsuri sau anumite autorități. O astfel de retragere punctuală ar constitui o măsură corectivă proporționată, legată în mod direct de cazul constatat de nerespectare a dispozițiilor prezentului regulament. În cazul nerespectării condițiilor de compatibilitate prevăzute în capitolele I și III, ajutoarele acordate nu fac obiectul prezentului regulament și, în consecință, constituie ajutoare ilegale, pe care Comisia le va examina în cadrul procedurii relevante, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 659/1999. În cazul nerespectării cerințelor prevăzute în capitolul II, retragerea beneficiului exceptării pe categorii cu privire la măsurile de ajutor viitoare nu are nicio consecință asupra faptului că măsurile anterioare care respectă prezentul regulament au făcut obiectul exceptării pe categorii.
(30) Pentru a se elimina diferențele care ar putea genera denaturări ale concurenței și pentru a se facilita coordonarea dintre diferitele inițiative de la nivelul Uniunii și de la nivel național referitoare la IMM-uri, precum și din motive de claritate administrativă și de securitate juridică, definiția IMM-urilor utilizată în sensul prezentului regulament ar trebui să se bazeze pe definiția din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (13).
(31) Prin contracararea handicapurilor care afectează regiunile defavorizate, ajutoarele regionale promovează coeziunea economică, socială și teritorială a statelor membre și a Uniunii în ansamblul său. Ajutoarele regionale au ca obiectiv susținerea dezvoltării zonelor celor mai defavorizate, prin încurajarea investițiilor și a creării de locuri de muncă într-un context durabil. În zonele care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (a) din tratat, pot fi acordate ajutoare regionale pentru a promova înființarea de noi unități, extinderea capacității unei unități existente, diversificarea producției unei unități sau o schimbare fundamentală în procesul general de producție al unei unități existente. Având în vedere că întreprinderile mari sunt mai puțin afectate de handicapurile regionale decât IMM-urile atunci când investesc într-o zonă care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din tratat, ajutoarele regionale acordate întreprinderilor mari ar trebui să fie exceptate de la obligația de notificare doar pentru investițiile inițiale în favoarea unei noi activități economice în zonele respective.
(32) Atunci când o schemă de ajutoare regionale este direcționată către un număr limitat de sectoare ale economiei, obiectivul și efectele probabile ale schemei pot fi mai degrabă sectoriale decât orizontale. Prin urmare, schemele sectoriale nu pot fi exceptate de la obligația de notificare. Cu toate acestea, după notificare, Comisia poate să evalueze posibilele efecte pozitive ale acestora în conformitate cu orientările, cadrele sau deciziile aplicabile. Acesta este cazul, în special, pentru schemele de ajutoare care acoperă activități economice din sectorul cărbunelui, al construcțiilor navale și al transporturilor. Mai mult, având în vedere caracteristicile specifice ale sectorului siderurgic și ale sectorului fibrelor sintetice, se consideră că efectele negative ale ajutoarelor regionale în sectoarele respective nu pot fi compensate de efectele pozitive în ceea ce privește coeziunea; din aceste motive, în aceste sectoare nu se pot acorda ajutoare regionale. În fine, sectoarele turismului și comunicațiilor în bandă largă îndeplinesc un rol important în economiile naționale și, în general, au un impact deosebit de pozitiv asupra dezvoltării regionale. Prin urmare, schemele de ajutoare regionale destinate activităților de turism și de comunicații în bandă largă ar trebui să fie exceptate de la obligația de notificare. Prelucrarea și comercializarea produselor agricole sunt, de asemenea, strâns legate de economiile locale și regionale și ar trebui să beneficieze de exceptare pe categorii.
(33) Producția și distribuția de energie, precum și infrastructurile energetice fac obiectul legislației sectoriale a pieței interne, fapt care este reflectat în criteriile care asigură compatibilitatea ajutoarelor din aceste domenii cu piața internă și coerența acestora cu politica energetică și de mediu a Uniunii. Ajutoarele regionale acordate în temeiul secțiunii 1 din prezentul regulament vizează obiective de dezvoltare economică și coeziune și, prin urmare, fac obiectul unor condiții de compatibilitate diferite. Dispozițiile din prezentul regulament referitoare la ajutoarele regionale nu ar trebui să se aplice măsurilor privind producția și distribuția de energie și nici celor privind infrastructurile energetice.
(34) Investițiile care permit întreprinderilor să aplice standarde mai stricte decât cele ale Uniunii sau să îmbunătățească nivelul de protecție a mediului în absența unor standarde ale Uniunii, investițiile pentru adaptarea anticipată la viitoarele standarde ale Uniunii, investițiile în măsuri de eficiență energetică, inclusiv în proiecte de eficiență energetică a clădirilor, investițiile pentru reabilitarea siturilor contaminate și ajutoarele pentru studii de mediu nu influențează direct funcționarea piețelor de energie. În același timp, astfel de investiții pot contribui la îndeplinirea atât a obiectivelor politicii regionale, cât și a obiectivelor energetice și de mediu ale Uniunii Europene. În astfel de cazuri, se pot aplica dispozițiile prezentului regulament referitoare atât la ajutoarele regionale, cât și la ajutoarele pentru protecția mediului, în funcție de obiectivul principal urmărit de măsura în cauză.
(35) Pentru a nu acorda o preferință investițiilor de capital în defavoarea investițiilor în costurile forței de muncă, ar trebui ca ajutoarele regionale pentru investiții să poată fi măsurate, fie pe baza costurilor investițiilor, fie pe baza costurilor salariale aferente locurilor de muncă create în mod direct de un proiect de investiții.
(36) Ajutoarele regionale pentru investiții nu ar trebui să fie exceptate de la obligația de notificare atunci când sunt acordate unui beneficiar care a închis aceeași activitate sau o activitate similară în Spațiul Economic European în cei doi ani care au precedat depunerea cererii sale de ajutor regional pentru investiții sau care, în momentul depunerii cererii de ajutor, are planuri concrete de a închide o astfel de activitate într-o perioadă de până la doi ani după finalizarea, în zona în cauză, a investiției inițiale pentru care se solicită ajutorul.
(37) Comisia a acumulat suficientă experiență în aplicarea articolului 107 alineatul (3) literele (a) și (c) din tratat în ceea ce privește ajutoarele regionale de exploatare pentru compensarea costurilor suplimentare de transport al mărfurilor fabricate în regiunile ultraperiferice sau în zone slab populate și al mărfurilor prelucrate în continuare în zonele respective, precum și a costurilor suplimentare de producție și de exploatare (altele decât costurile suplimentare de transport) suportate de beneficiarii stabiliți în regiunile ultraperiferice. Întrucât există un risc de supracompensare a costurilor de transport, care rezultă din sprijinul suplimentar acordat în cadrul programelor POSEI din sectorul agricol și întrucât nu se poate exclude posibilitatea ca unele produse agricole să nu fie produse într-o locație alternativă, sectorul agricol ar trebui exclus de la ajutoarele regionale de exploatare pentru compensarea costurilor suplimentare de transport al mărfurilor fabricate în regiunile ultraperiferice sau în zone slab populate, în temeiul prezentului regulament. Ajutoarele regionale de exploatare pentru compensarea costurilor suplimentare în regiunile ultraperiferice, altele decât costurile suplimentare de transport, nu ar trebui să fie considerate compatibile cu piața internă și exceptate de la obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat decât în măsura în care nivelul ajutoarelor în cauză este limitat fie la 15 % din valoarea adăugată brută creată anual de beneficiar în regiunea ultraperiferică respectivă, fie la 25 % din costurile anuale cu forța de muncă suportate de beneficiar în regiunea ultraperiferică în cauză, fie la 10 % din cifra de afaceri anuală a beneficiarului în regiunea ultraperiferică respectivă. În cazul în care ajutoarele nu depășesc valoarea care rezultă din una dintre aceste metode alternative pentru a determina costurile suplimentare de exploatare (altele decât costurile de transport), acestea pot fi considerate justificate din punct de vedere al contribuției la dezvoltarea regională și proporționale cu handicapurile cu care se confruntă întreprinderile în regiunile ultraperiferice.
(38) Prin abordarea concentrării accentuate a problemelor economice, de mediu și sociale în zonele urbane situate în zone asistate identificate într-o hartă a ajutoarelor regionale, ajutoarele pentru dezvoltare urbană contribuie la coeziunea economică, socială și teritorială a statelor membre și a Uniunii în ansamblul său. Disfuncționalitățile pieței, care trebuie contracarate prin ajutoarele pentru dezvoltare urbană, se referă la mediul finanțării dezvoltării urbane, la lipsa unei abordări integrate în materie de dezvoltare urbană, la un deficit de finanțare care necesită o mai mare mobilizare a resurselor publice limitate și la necesitatea unei abordări mai comerciale în ceea ce privește regenerarea zonelor urbane. Prin urmare, ajutoarele pentru dezvoltare urbană acordate în vederea sprijinirii elaborării de strategii participative, integrate și sustenabile pentru soluționarea problemelor suplimentare identificate în zonele asistate ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii.
(39) Investițiile care corespund priorităților Strategiei Europa 2020 (14) privind tehnologiile verzi și trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și care sunt realizate în zone asistate, astfel cum sunt identificate într-o hartă a ajutoarelor regionale, ar trebui să fie eligibile pentru a beneficia de sume mai mari reprezentând ajutor, prin intermediul unui bonus regional.
(40) IMM-urile au un rol decisiv în crearea de locuri de muncă și, la un nivel mai general, acționează ca un factor de stabilitate socială și de dezvoltare economică. Cu toate acestea, dezvoltarea lor poate fi împiedicată de disfuncționalități ale pieței, care fac în așa fel încât aceste IMM-uri să fie expuse următoarelor handicapuri specifice. IMM-urile întâmpină adesea dificultăți în obținerea de capital sau de împrumuturi, din cauza reticenței anumitor piețe financiare în ceea ce privește asumarea de riscuri și din cauza garanțiilor limitate pe care le pot oferi. Din cauza resurselor limitate de care dispun, acestea pot, de asemenea, să aibă un acces restrâns la informații, în special la informațiile legate de noi tehnologii și piețe potențiale. Prin urmare, pentru a facilita dezvoltarea activităților economice ale IMM-urilor, prezentul regulament ar trebui să excepteze anumite categorii de ajutoare atunci când acestea sunt acordate IMM-urilor. Aceste categorii ar trebui să includă, în special, ajutoarele pentru investiții în favoarea IMM-urilor și participarea IMM-urilor la târguri.
(41) IMM-urile care participă la proiecte de cooperare teritorială europeană (CTE) care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (15) întâmpină deseori dificultăți în finanțarea costurilor suplimentare generate de cooperarea dintre parteneri situați în diferite regiuni și în diferite state membre sau țări terțe. Având în vedere importanța CTE pentru politica de coeziune care oferă un cadru pentru punerea în aplicare a unor acțiuni comune și pentru schimburile în materie de politici între actorii naționali, regionali și locali din diferite state membre sau țări terțe, prezentul regulament ar trebui să abordeze anumite dificultăți cu care se confruntă proiectele CTE, pentru a le facilita respectarea normelor privind ajutoarele de stat. Aspectele specifice legate de CTE pe care ar trebui să le abordeze prezentul regulament se referă la intensitatea aplicabilă a ajutoarelor regionale pentru proiectele CTE, la costurile de cooperare suportate de IMM-uri în legătură cu proiectele CTE și la obligațiile privind publicarea și transmiterea de informații, raportarea și păstrarea de registre în scopul utilizării lor pentru monitorizare.
(42) Având în vedere handicapurile specifice și diferențele care există între IMM-uri, se pot aplica intensități diferite ale ajutorului de bază și bonusuri diferite.
(43) Pe baza experienței dobândite în aplicarea Orientărilor comunitare privind ajutorul de stat pentru promovarea investițiilor cu capital de risc în IMM-uri (16), s-au evidențiat o serie de disfuncționalități specifice pieței capitalului de risc din Uniune, legate de anumite tipuri de investiții, în diferite etape ale dezvoltării întreprinderilor respective. Aceste disfuncționalități ale pieței sunt generate de disparitatea dintre cererea și oferta de capital de risc. Prin urmare, este posibil ca volumul capitalului de risc de pe piață să fie prea limitat, iar întreprinderile să nu obțină finanțare, în pofida faptului că au un model de afaceri valoros și perspective de creștere. Principala cauză a disfuncționalităților pieței în domeniul piețelor de capital de risc, care afectează în special accesul la capital al IMM-urilor și care ar putea justifica o intervenție publică, este legată de caracterul imperfect sau asimetric al informațiilor. Aceasta nu doar afectează furnizarea de capital de risc, ci și împiedică accesul la finanțarea prin îndatorare pentru anumite IMM-uri. În consecință, măsurile de finanțare de risc care urmăresc să atragă capital privat pentru furnizarea de finanțare de risc către IMM-urile necotate afectate de deficitul de finanțare și care asigură luarea de decizii de finanțare orientate spre profit și gestionarea comercială a intermediarilor financiari ar trebui să fie exceptate, în anumite condiții, de la obligația de notificare.
(44) În anumite condiții, ar trebui să fie exceptate de la obligația de notificare și ajutoarele pentru întreprinderile mici nou-înființate, ajutoarele în favoarea platformelor alternative de tranzacționare specializate în IMM-uri și ajutoarele pentru acoperirea costurilor de prospecție ale IMM-urilor.
(45) Ajutoarele pentru cercetare, dezvoltare și inovare pot contribui la creșterea economică durabilă, sporind competitivitatea și impulsionând ocuparea forței de muncă. Experiența dobândită în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 800/2008 și a Cadrului comunitar pentru ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare (17) arată că disfuncționalitățile pieței pot împiedica piața să atingă volumul optim al producției și pot conduce la ineficiențe legate de externalități, de diseminarea bunurilor sau a cunoștințelor publice, de caracterul imperfect și asimetric al informațiilor și de disfuncționalități de coordonare și de rețea.
(46) IMM-urile pot întâmpina dificultăți în ceea ce privește dobândirea accesului la noile dezvoltări tehnologice, la transferul de cunoștințe sau la personal cu înaltă calificare. Ajutoarele pentru proiecte de cercetare și dezvoltare, ajutoarele pentru studii de fezabilitate și ajutoarele pentru inovare acordate IMM-urilor, inclusiv ajutoarele pentru acoperirea costurilor aferente drepturilor de proprietate industrială, pot remedia aceste probleme și, prin urmare, acestea ar trebui să fie exceptate, în anumite condiții, de la obligația de notificare.
(47) În ceea ce privește ajutoarele pentru proiecte de cercetare și dezvoltare, partea din proiectul de cercetare care beneficiază de ajutor ar trebui să se încadreze complet întruna din următoarele categorii: cercetare fundamentală, cercetare industrială sau dezvoltare experimentală. Atunci când un proiect cuprinde sarcini diferite, ar trebui să se precizeze categoria în care se încadrează fiecare dintre sarcini sau faptul că nu ține de niciuna dintre acestea. Încadrarea nu trebuie neapărat să respecte o ordine cronologică, fiind posibilă trecerea progresivă, în timp, de la activități de cercetare fundamentală la activități mai apropiate de piață. Astfel, o sarcină efectuată într-o etapă avansată a derulării unui proiect poate fi încadrată la categoria cercetare industrială. În mod similar, o activitate desfășurată într-o etapă incipientă poate să constituie dezvoltare experimentală. Partea din proiectul de cercetare care beneficiază de ajutor ar putea să includă, de asemenea, studii de fezabilitate pregătitoare pentru activitățile de cercetare.
(48) Infrastructurile de cercetare de înaltă calitate sunt din ce în ce mai necesare pentru o cercetare și inovare revoluționare deoarece acestea atrag talentele din întreaga lume și sunt esențiale pentru sprijinirea noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor și pentru tehnologiile generice esențiale. Infrastructurile publice de cercetare ar trebui să continue să colaboreze cu cercetarea industrială. Accesul la infrastructurile de cercetare finanțate din fonduri publice ar trebui să fie acordat pe bază transparentă și nediscriminatorie și în condițiile pieței. În cazul în care aceste condiții nu sunt respectate, măsura de ajutor nu ar trebui să fie exceptată de la obligația de notificare. O anumită infrastructură de cercetare poate fi deținută, exploatată și utilizată de mai multe părți, iar entitățile publice și întreprinderile pot utiliza infrastructura în colaborare.
(49) Infrastructurile de cercetare pot desfășura atât activități cu caracter economic, cât și activități fără caracter economic. Pentru a evita acordarea de ajutoare de stat pentru activități cu caracter economic prin finanțarea publică a activităților fără caracter economic, costurile și finanțarea activităților cu caracter economic și a celor fără caracter economic ar trebui să fie clar separate. În cazul în care o infrastructură este utilizată atât pentru activități economice, cât și pentru activități fără caracter economic, finanțarea prin intermediul resurselor de stat a costurilor legate de activitățile fără caracter economic ale infrastructurii nu constituie ajutor de stat. Finanțarea publică intră sub incidența normelor privind ajutoarele de stat doar în măsura în care acoperă costuri legate de activitățile economice. Numai acestea din urmă ar trebui luate în considerare în vederea asigurării respectării pragurilor de notificare și a intensităților maxime ale ajutoarelor. Dacă infrastructura este utilizată aproape exclusiv pentru o activitate fără caracter economic, este posibil ca finanțarea sa să nu intre deloc sub incidența normelor privind ajutoarele de stat, cu condiția ca utilizarea economică să rămână complet auxiliară, și anume o activitate care este în mod direct legată de exploatarea infrastructurii și necesară pentru aceasta sau este în mod intrinsec legată de utilizarea sa principală fără caracter economic, și amploarea acesteia să fie limitată. Ar trebui să se considere că acest lucru se întâmplă în cazul în care activitățile economice consumă aceeași factori de producție (de exemplu, materiale, echipamente, forță de muncă și capital fix) ca activitățile fără caracter economic, iar capacitatea alocată în fiecare an unei astfel de activități economice nu va depăși 20 % din capacitatea anuală totală a infrastructurii de cercetare.
(50) Ajutoarele pentru clusterele de inovare vizează abordarea disfuncționalităților pieței asociate problemelor de coordonare care împiedică dezvoltarea clusterelor sau care limitează interacțiunile și fluxurile de cunoștințe în cadrul acestora. Ajutoarele de stat pot să sprijine fie investițiile în infrastructuri deschise și partajate pentru clusterele de inovare, fie funcționarea clusterelor, astfel încât să se intensifice colaborarea, crearea de rețele și învățarea. Ajutoarele de exploatare pentru clusterele de inovare ar trebui, cu toate acestea, să fie acordate numai cu titlu temporar, pentru o perioadă limitată care să nu depășească 10 ani. Raportul dintre valoarea totală a ajutorului acordat pentru costurile eligibile totale nu trebuie să depășească 50 % în perioada în care ajutorul este acordat.
(51) Inovarea de proces și organizațională poate avea de suferit de pe urma disfuncționalităților pieței manifestate sub forma caracterului imperfect al informațiilor și a externalităților pozitive, care ar trebui abordate prin măsuri specifice. Ajutorul pentru acest tip de inovare este relevant în special pentru IMM-uri, deoarece acestea se confruntă cu constrângeri care pot să le afecteze capacitatea de a-și îmbunătăți producția sau metodele de livrare ori capacitatea de a-și consolida semnificativ practicile comerciale, organizarea locului de muncă și relațiile externe. Pentru a stimula întreprinderile mari să colaboreze cu IMM-urile în materie de activități de inovare de proces și organizațională, ar trebui să beneficieze de dispozițiile regulamentului privind exceptarea pe categorii și măsurile de ajutor care contribuie la finanțarea costurilor suportate de întreprinderile mari pentru astfel de activități, cu respectarea anumitor condiții.
(52) Promovarea formării și recrutarea/încadrarea în muncă a lucrătorilor defavorizați și a lucrătorilor cu handicap reprezintă un obiectiv central al politicilor economice și sociale ale Uniunii și ale statelor membre ale acesteia.
(53) Formarea generează, de regulă, externalități pozitive pentru societate în ansamblul său ca urmare a faptului că mărește rezerva de lucrători calificați din rândul cărora pot face recrutări alte întreprinderi, îmbunătățește competitivitatea industriei Uniunii și joacă un rol important în cadrul strategiei Uniunii de ocupare a forței de muncă. Prin urmare, ajutoarele care promovează formarea ar trebui exceptate, în anumite condiții, de la obligația de notificare. Având în vedere handicapurile specifice pe care IMM-urile le întâmpină și nivelul mai ridicat al costurilor relative pe care trebuie să le suporte acestea atunci când investesc în formare, intensitățile ajutoarelor care beneficiază de exceptare în temeiul prezentului regulament ar trebui majorate pentru IMM-uri. În plus, intensitățile ajutoarelor care beneficiază de exceptare în temeiul prezentului regulament ar trebui majorate dacă formarea este acordată lucrătorilor defavorizați sau lucrătorilor cu handicap. Caracteristicile formării în sectorul transportului maritim justifică o abordare specifică pentru acest sector.
(54) Anumite categorii de lucrători defavorizați sau de lucrători cu handicap se confruntă în continuare cu dificultăți deosebite legate de intrarea și rămânerea pe piața forței de muncă. Din acest motiv, autoritățile publice pot lua măsuri care oferă întreprinderilor stimulentele necesare pentru a atinge un nivel superior de ocupare a forței de muncă în cazul acestor categorii de lucrători, în special al tinerilor. Întrucât costurile forței de muncă fac parte din cheltuielile de funcționare normale ale oricărei întreprinderi, ajutoarele pentru încadrarea în muncă a lucrătorilor defavorizați și a lucrătorilor cu handicap ar trebui să aibă un efect pozitiv asupra nivelurilor de ocupare a forței de muncă în cazul acestor categorii de lucrători și nu doar să permită întreprinderilor să reducă nivelul costurilor pe care, altfel, ar trebui să le suporte. În consecință, astfel de ajutoare ar trebui să fie exceptate de la obligația de notificare atunci când sunt de natură să permită acestor categorii de lucrători să intre pe piața forței de muncă sau să se reintegreze și să se mențină pe această piață. Astfel cum se prevede în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor — Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere (18), principalele elemente ale Strategiei UE pentru persoanele cu handicap combină lupta împotriva discriminării, egalitatea de șanse și măsurile de incluziune activă și reflectă dispozițiile Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, la care UE și majoritatea statelor membre sunt parte. Prezentul regulament ar trebui să se refere la ajutoarele pentru lucrătorii cu handicap în sensul articolului 1 din convenție.
(55) Astfel cum se arată în Comunicarea Comisiei intitulată Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii (19), creșterea durabilă pentru o economie mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologică și mai competitivă este unul dintre principalii piloni ai obiectivului Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Dezvoltarea durabilă se bazează, printre altele, pe un nivel înalt de protecție și pe îmbunătățirea calității mediului. Domeniul protecției mediului se confruntă cu disfuncționalități ale pieței care fac în așa fel încât, în condiții normale de piață, întreprinderile să nu fie neapărat motivate să reducă poluarea pe care o cauzează din moment ce orice astfel de reducere poate antrena o creștere a costurilor acestora, fără beneficii corespunzătoare. Atunci când întreprinderile nu sunt obligate să internalizeze costurile poluării, societatea în ansamblul său suportă aceste costuri.
(56) Introducerea unor standarde obligatorii de mediu poate soluționa o astfel de disfuncționalitate a pieței. Un nivel superior de protecție a mediului poate fi atins prin investiții care depășesc standardele obligatorii ale Uniunii. Pentru a stimula întreprinderile să îmbunătățească nivelul de protecție a mediului înconjurător dincolo de aceste standarde obligatorii ale Uniunii, ajutoarele de stat în acest domeniu ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii. Pentru a nu descuraja statele membre să impună standarde naționale obligatorii mai stricte decât standardele corespunzătoare ale Uniunii, astfel de ajutoare de stat ar trebui să fie exceptate, indiferent dacă există sau nu standarde naționale obligatorii mai stricte decât standardul Uniunii.
(57) În principiu, nu ar trebui să se acorde ajutoare în cazul în care investițiile efectuate asigură respectarea de către întreprinderi a standardelor Uniunii adoptate deja, dar care nu sunt încă în vigoare. Cu toate acestea, ajutoarele de stat pot avea drept rezultat îmbunătățirea comportamentului întreprinderilor în ceea ce privește protecția mediului, în cazul în care aceste ajutoare de stat oferă stimulente pentru întreprinderi în vederea adaptării din timp la viitoarele standarde ale Uniunii, înaintea intrării în vigoare a acestora și atât timp cât aceste standarde nu se aplică retroactiv. Ajutoarele acordate întreprinderilor pentru a se adapta la standardele viitoare ale Uniunii pot avea drept rezultat atingerea mai devreme a unui nivel ridicat de protecție a mediului și, prin urmare, astfel de ajutoare ar trebui să fie exceptate.
(58) Ca parte a Strategiei Europa 2020, Uniunea și-a stabilit obiectivul de a atinge o creștere cu 20 % a eficienței energetice până în 2020 și, în special, a adoptat Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (20) care instituie un cadru comun pentru promovarea eficienței energetice în cadrul Uniunii și care urmărește obiectivul global de a se economisi cel puțin 20 % din consumul de energie primară la nivelul Uniunii. Pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor respective, măsurile care sprijină eficiența energetică, cogenerarea de înaltă eficiență, precum și sistemele de termoficare și răcire centralizată eficiente din punct de vedere energetic ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii.
(59) Măsurile de sporire a eficienței energetice a clădirilor corespund priorităților Strategiei Europa 2020 în ceea ce privește trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Din cauza lipsei unei abordări integrate în domeniul eficienței energetice a clădirilor, este posibil ca astfel de investiții să se confrunte deseori cu un deficit de finanțare care necesită o mai bună mobilizare a resurselor publice limitate. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a sprijini investițiile destinate eficienței energetice a clădirilor, acordând ajutoare sub formă de granturi directe în favoarea proprietarilor sau locatarilor în conformitate cu dispozițiile generale privind măsurile de eficiență energetică, dar și sub formă de împrumuturi și de garanții prin intermediari financiari aleși pe baza unui mecanism de selecție transparent, în temeiul dispozițiilor specifice privind proiectele de eficiență energetică a clădirilor.
(60) Pentru atingerea obiectivelor Uniunii privind energia din surse regenerabile prevăzute în Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (21), și în măsura în care este necesar un sprijin suplimentar, pe lângă un cadru de reglementare, cum ar fi schema UE de comercializare a certificatelor de emisii prevăzută în Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (22), ajutoarele acordate pentru investițiile de sprijinire a energiei din surse regenerabile ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii.
(61) Având în vedere denaturările limitate ale schimburilor comerciale și ale concurenței, exceptarea pe categorii ar trebui, de asemenea, să vizeze ajutoarele de exploatare pentru instalațiile de dimensiuni mici producătoare de energie din surse regenerabile, sub rezerva unor condiții bine definite. Ajutoarele de exploatare pentru instalațiile de dimensiuni mai mari ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii în cazul în care cazurile de denaturare a concurenței sunt limitate. Prin urmare, astfel de ajutoare de exploatare pot fi exceptate pe categorii atunci când sunt acordate pentru tehnologii noi și inovatoare, în cazul în care ajutoarele se acordă pe baza unei proceduri de licitație concurențiale deschise cel puțin pentru o astfel de tehnologie, care folosește un mecanism prin care producătorii de energie din surse regenerabile sunt expuși la prețurile pieței. Ajutoarele totale acordate pe această bază nu se pot acorda pentru mai mult de 5 % din noua capacitate planificată de producție de energie electrică din surse regenerabile. Ajutoarele acordate prin proceduri de licitație deschisă pentru toate tehnologiile legate de energia din surse regenerabile ar trebui să facă integral obiectul exceptării pe categorii. Ar trebui ca schemele de ajutoare de exploatare să fie, în principiu, deschise și altor țări SEE, precum și părților contractante la Tratatul de instituire a Comunității Energiei, pentru a limita efectele globale de denaturare. Statele membre sunt încurajate să instituie un mecanism de cooperare înainte de a autoriza acordarea unui sprijin transfrontalier. În lipsa unui mecanism de cooperare, producția provenind de la instalațiile din alte țări nu va fi luată în calcul în vederea realizării obiectivului național privind energia din surse regenerabile. Având în vedere aceste constrângeri, statelor membre ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a elabora scheme de sprijin adecvate care să fie deschise și participării altor țări. Prin urmare, o astfel de deschidere nu este o condiție pentru exceptarea de la obligația de notificare, în măsura în care în tratat nu există dispoziții care să impună acest lucru.
(62) În ceea ce privește ajutoarele pentru producția de energie hidroelectrică, impactul lor poate avea două fațete. Pe de o parte, acesta are un impact pozitiv din punctul de vedere al emisiilor scăzute de gaze cu efect de seră și, pe de altă parte, ar putea avea și un impact negativ asupra sistemelor hidrografice și a biodiversității. Prin urmare, atunci când se acordă ajutoare pentru energia hidroelectrică, statele membre ar trebui să respecte Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (23), în special articolul 4 alineatul (7) care prevede criteriile care trebuie îndeplinite pentru a se permite noi modificări ale corpurilor de apă.
(63) Ajutoarele ar trebui acordate numai formelor durabile de energie din surse regenerabile. Ajutoarele pentru biocarburanți ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament doar în măsura în care acestea se acordă pentru biocarburanți durabili, în conformitate cu Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului. Cu toate acestea, ajutoarele pentru biocarburanții obținuți din culturi alimentare ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament pentru a se stimula tranziția către producția unor forme mai avansate de biocarburanți. Ajutoarele pentru biocarburanții care fac obiectul unei obligații de furnizare sau de încorporare ar trebui excluse din domeniul de aplicare al exceptării pe categorii întrucât obligația juridică menționată anterior poate oferi stimulente suficiente pentru investițiile în aceste tipuri de energie din surse regenerabile.
(64) Ajutoarele acordate sub formă de reduceri fiscale în temeiul Directivei 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (24) care favorizează protecția mediului și care intră sub incidența prezentului regulament pot fi, în mod indirect, în beneficiul mediului. Cu toate acestea, taxele de mediu ar trebui să reflecte costul social al emisiilor, în timp ce reducerile fiscale ar putea avea un impact negativ asupra acestui obiectiv. Prin urmare, pare necesară limitarea duratei acestor reduceri fiscale la perioada de aplicare a prezentului regulament. La încheierea perioadei, statele membre ar trebui să reevalueze oportunitatea reducerilor fiscale respective. În scopul de a reduce la minimum denaturarea concurenței, ajutoarele ar trebui acordate în același mod pentru toți concurenții care se află într-o situație de fapt similară. Pentru a menține semnalul referitor la preț adresat întreprinderilor pe care taxa de mediu urmărește să îl transmită, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a elabora un regim de reducere fiscală pe baza unei compensații anuale fixe (rambursare de taxe).
(65) Având în vedere principiul „poluatorul plătește”, costurile măsurilor de combatere a poluării ar trebui suportate de către poluatorul care cauzează poluarea. Ajutoarele pentru reabilitarea siturilor contaminate se justifică în cazurile în care persoana răspunzătoare de contaminare în temeiul legislației aplicabile nu poate fi identificată. Cu toate acestea, ar trebui să se aplice condițiile privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului, astfel cum sunt definite în Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (25), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive și de modificare a Directivei 2004/35/CE (26) și prin Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum și a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului, și în Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 (27). Prin urmare, pentru a facilita repararea daunelor aduse mediului existente, acest tip de ajutoare ar trebui, în anumite condiții, să facă obiectul exceptării pe categorii.
(66) În conformitate cu ierarhia deșeurilor stabilită în Directiva-cadru a Uniunii Europene privind deșeurile, Al șaptelea program de acțiune pentru mediu identifică reutilizarea și reciclarea deșeurilor drept priorități-cheie ale politicii de mediu a Uniunii Europene. Ajutoarele de stat pentru aceste activități pot contribui la protecția mediului cu condiția respectării dispozițiilor articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (Directiva-cadru privind deșeurile) (28). În plus, astfel de ajutoare nu ar trebui să scutească în mod indirect poluatorii de o sarcină pe care ar trebui să o suporte în temeiul dreptului Uniunii sau de o sarcină care ar trebui considerată ca fiind un cost normal al întreprinderii. Prin urmare, ajutoarele în beneficiul unor astfel de activități ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii, inclusiv atunci când este vorba despre deșeuri ale altor întreprinderi și când, în absența ajutoarelor, materialele tratate ar fi aruncate sau tratate într-un mod mai puțin ecologic.
(67) O infrastructură energetică modernă este crucială atât pentru o piață integrată a energiei, cât și pentru a permite Uniunii să își realizeze obiectivele în materie de climă și de energie. În special, construcția și modernizarea infrastructurilor din regiunile asistate contribuie la coeziunea economică, socială și teritorială a statelor membre și a Uniunii în ansamblu, prin susținerea investițiilor și a creării de locuri de muncă și prin funcționarea piețelor de energie din zonele cele mai defavorizate. În vederea limitării efectelor de denaturare nejustificate pe care le pot avea astfel de ajutoare, nu ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii decât ajutoarele acordate pentru infrastructuri, sub rezerva legislației privind piața internă a energiei și în conformitate cu această legislație.
(68) Studiile de mediu pot contribui la identificarea investițiilor necesare pentru atingerea unui nivel mai ridicat de protecție a mediului. Prin urmare, ajutoarele de stat destinate să sprijine realizarea de studii de mediu care vizează susținerea investițiilor în protecția mediului, astfel cum sunt reglementate în prezentul regulament, ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii. Întrucât auditurile energetice sunt obligatorii pentru întreprinderile mari, acestea nu ar trebui să beneficieze de ajutoare de stat.
(69) În conformitate cu articolul 107 alineatul (2) litera (b) din tratat, ajutoarele destinate reparării daunelor provocate de dezastre naturale sunt compatibile cu piața internă. Pentru a asigura securitatea juridică, este necesar să se definească tipul de evenimente care poate constitui un dezastru natural ce face obiectul exceptării în temeiul prezentului regulament. În sensul prezentului regulament, cutremurele, alunecările de teren, inundațiile, în special inundațiile provocate de revărsarea apelor din râuri sau lacuri, avalanșele, tornadele, uraganele, erupțiile vulcanice și incendiile necontrolate de origine naturală ar trebui considerate evenimente care constituie un dezastru natural. Daunele provocate de condiții meteorologice nefavorabile, precum înghețul, grindina, poleiul, ploaia sau seceta, care au loc cu o mai mare regularitate, nu ar trebui considerate un dezastru natural în sensul articolului 107 alineatul (2) litera (b) din tratat. Pentru a se asigura că ajutoarele destinate reparării daunelor provocate de dezastre naturale fac, într-adevăr, obiectul exceptării, prezentul regulament ar trebui să stabilească condiții pe baza practicii consacrate, a căror îndeplinire va asigura faptul că schemele de ajutoare destinate reparării daunelor provocate de dezastre naturale pot beneficia de exceptare pe categorii. Condițiile respective ar trebui să se refere, în special, la recunoașterea oficială de către autoritățile competente ale statelor membre a caracterului de dezastru natural al evenimentului respectiv, la existența unei legături directe de cauzalitate între dezastrul natural și daunele suferite de întreprinderea beneficiară, care poate fi și o întreprindere aflată în dificultate, și ar trebui să asigure evitarea supracompensării. Compensația nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar pentru a permite beneficiarului să revină la situația existentă înainte de producerea dezastrului.
(70) Ajutoarele acordate transporturilor aeriene și maritime de călători au un caracter social în cazul în care răspund necesității de a garanta legături constante pentru rezidenții din regiunile îndepărtate prin reducerea unora dintre costurile biletelor de călătorie pentru aceștia. Acesta ar putea fi cazul pentru regiunile ultraperiferice, Malta, Cipru, Ceuta și Melilla, alte insule care fac parte din teritoriul unui stat membru, precum și pentru zonele cu densitate redusă a populației. În cazul în care o regiune îndepărtată este legată de Spațiul Economic European prin mai multe rute de transport, inclusiv prin rute indirecte, ar trebui să fie posibil să se acorde ajutoare pentru toate rutele respective și pentru transportul asigurat de către toți transportatorii care operează pe rutele în cauză. Ajutoarele ar trebui acordate fără a se face discriminări în ceea ce privește identitatea transportatorului sau tipul de servicii și ar putea include servicii regulate, de tip charter și cu tarife reduse.
(71) Conectivitatea în bandă largă are o importanță strategică pentru realizarea obiectivului Strategiei Europa 2020 privind o creștere și o inovare inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și pentru coeziunea socială și teritorială (29). Ajutoarele pentru investiții în infrastructurile de bandă largă vizează stimularea dezvoltării unor astfel de infrastructuri și a realizării lucrărilor de geniu civil aferente în zonele în care nu există infrastructură comparabilă și nici nu este probabil ca aceasta să fie dezvoltată de către operatorii de pe piață în viitorul apropiat. Având în vedere experiența dobândită de Comisie, astfel de ajutoare pentru investiții nu duc la denaturări nejustificate ale schimburilor comerciale și ale concurenței, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. Aceste condiții ar trebui să vizeze, în special, limitarea denaturărilor concurenței prin condiționarea ajutoarelor de o selecție concurențială și neutră din punct de vedere tehnologic și prin asigurarea accesului cu ridicata la rețelele care fac obiectul unor subvenții, luându-se în considerare ajutoarele primite de operatorul de rețea. Deși, în anumite condiții, degruparea virtuală poate fi considerată echivalentă degrupării fizice, până când se va dobândi mai multă experiență, este necesar să se evalueze de la caz la caz dacă un anumit produs de acces cu ridicata non-fizic sau virtual ar trebui considerat echivalent cu degruparea buclei locale a unei rețele de cupru sau fibră optică. Din acest motiv, și până când o astfel de experiență privind ajutoarele de stat în cazuri individuale sau privind contextul de reglementare ex ante poate fi luată în considerare într-o revizuire viitoare, ar trebui să se ceară degruparea fizică, cu scopul de a beneficia de prezentul regulament de exceptare pe categorii. Atunci când costurile viitoare și evoluțiile veniturilor sunt incerte și există o puternică asimetrie a informațiilor, statele membre ar trebui să adopte și modele de finanțare care includ elemente de monitorizare și de recuperare pentru a permite o repartizare echilibrată a câștigurilor neprevăzute. Pentru a se evita o sarcină disproporționată asupra proiectelor locale, de mici dimensiuni, aceste modele ar trebui instituite numai în cazul proiectelor care depășesc un prag minim.
(72) În sectorul culturii și al conservării patrimoniului, este posibil ca o serie de măsuri luate de statele membre să nu constituie ajutor deoarece nu îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, de exemplu din cauză că activitatea respectivă nu are caracter economic sau pentru că nu sunt afectate schimburile comerciale dintre statele membre. În măsura în care astfel de măsuri sunt reglementate de articolul 107 alineatul (1) din tratat, instituțiile și proiectele culturale nu duc, de obicei, la o denaturare semnificativă a concurenței, iar experiența dobândită din cazurile anterioare a demonstrat că astfel de ajutoare au efecte limitate asupra schimburilor comerciale. Articolul 167 din tratat recunoaște importanța pe care promovarea culturii o are pentru Uniune și statele sale membre și prevede că în acțiunile întreprinse în temeiul celorlalte dispoziții ale tratatului, Uniunea ar trebui să țină seama de aspectele culturale, în special pentru a respecta și a promova diversitatea culturilor sale. Întrucât patrimoniul natural este deseori esențial în modelarea patrimoniului artistic și cultural, prin conservarea patrimoniului, în sensul prezentului regulament, ar trebui să se înțeleagă și patrimoniul natural legat de patrimoniul cultural sau recunoscut în mod oficial de către autoritățile publice competente ale unui stat membru. Având în vedere natura duală a culturii, aceasta fiind pe de o parte o resursă economică prin care se oferă oportunități importante pentru crearea de bunăstare și de locuri de muncă și, pe de altă parte, un vehicul de identități, de valori și de sensuri care ne oglindesc și ne modelează societățile, normele privind ajutoarele de stat ar trebui să recunoască specificitățile culturii și ale activităților economice legate de aceasta. Ar trebui să se stabilească o listă de obiective și activități culturale eligibile și ar trebui să se precizeze costurile eligibile. Sub incidența exceptării pe categorii ar trebui să intre atât investițiile, cât și ajutoarele de exploatare situate sub anumite praguri stabilite, cu condiția ca supracompensarea să fie exclusă. În general, nu ar trebui să fie incluse activitățile care, deși ar putea să prezinte un aspect cultural, au un caracter predominant comercial din cauza potențialului lor mai ridicat de denaturare a concurenței, precum presa și revistele (scrise sau electronice). Mai mult, lista obiectivelor și activităților culturale eligibile nu ar trebui să cuprindă activități comerciale, precum moda, designul sau jocurile video.
(73) Operele audiovizuale au un rol important în modelarea identităților europene și reflectă diferitele tradiții ale statelor membre și ale regiunilor Uniunii. Deși între filmele produse în afara Uniunii există o concurență puternică, circulația filmelor europene în afara țării lor de origine este limitată din cauza fragmentării în piețe naționale sau regionale. Sectorul este caracterizat de costuri de investiții ridicate, de o lipsă percepută de rentabilitate din cauza publicului restrâns și de dificultăți legate de obținerea de finanțare privată suplimentară. Din cauza acestor factori, Comisia a elaborat criterii specifice pentru a evalua necesitatea, proporționalitatea și caracterul adecvat al ajutoarelor acordate pentru scrierea scenariilor și pentru crearea, producția, distribuția și promovarea operelor audiovizuale. În Comunicarea Comisiei privind ajutoarele de stat pentru filme și alte opere audiovizuale (30) au fost stabilite criterii noi, iar acestea ar trebui să se reflecte în normele de exceptare pe categorii pentru schemele de ajutoare destinate operelor audiovizuale. Intensitățile mai ridicate ale ajutorului se justifică pentru producțiile și coproducțiile transfrontaliere care au mai multe șanse să fie distribuite în mai multe state membre.
(74) Măsurile de ajutor pentru investiții în infrastructurile sportive ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii în cazul în care îndeplinesc condițiile prevăzute în prezentul regulament, în măsura în care reprezintă ajutoare de stat. În sectorul sportului este posibil ca o serie de măsuri adoptate de statele membre să nu constituie ajutoare de stat deoarece beneficiarul nu desfășoară o activitate economică sau pentru că nu sunt afectate schimburile comerciale dintre statele membre. Este posibil ca, în anumite circumstanțe, acest lucru să fie valabil în cazul măsurilor de ajutor care au un caracter pur local sau care vizează sportul pentru amatori. Articolul 165 din tratat recunoaște importanța promovării obiectivelor europene ale sportului, având în vedere totodată caracterul specific, structurile bazate pe voluntariat, precum și funcția socială și educativă a sportului. Ajutoarele pentru infrastructuri care deservesc mai multe scopuri de recreere, fiind astfel multifuncționale, ar trebui, de asemenea, să facă obiectul exceptării pe categorii. Cu toate acestea, ajutoarele pentru infrastructurile turistice multifuncționale, cum ar fi parcurile de distracții și facilitățile hoteliere, ar trebui exceptate numai în cazul în care fac parte dintr-o schemă de ajutoare regionale destinată activităților de turism dintr-o regiune asistată, care au un efect deosebit de pozitiv asupra dezvoltării regionale. Condițiile de compatibilitate privind ajutoarele pentru infrastructuri sportive sau multifuncționale ar trebui să garanteze, în special, accesul deschis și nediscriminatoriu la infrastructurile respective și o procedură echitabilă de atribuire a concesiunilor către un terț, în conformitate cu dispozițiile relevante din legislația Uniunii și jurisprudența instanțelor Uniunii, pentru a construi, moderniza și/sau exploata infrastructura respectivă. În cazul în care infrastructura sportivă este folosită de către cluburile sportive profesioniste, condițiile tarifare pentru utilizarea infrastructurii de către aceste cluburi ar trebui puse la dispoziția publicului pentru a asigura transparența și egalitatea de tratament pentru utilizatori. Ar trebui să se asigure faptul că nu se acordă supracompensări.
(75) După cum se subliniază în concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010 care adoptă Strategia Europa 2020 (31), ar trebui depuse eforturi în vederea eliminării principalelor obstacole în calea creșterii la nivelul UE, inclusiv a celor legate de funcționarea pieței interne și a infrastructurii. Disponibilitatea infrastructurilor locale reprezintă o condiție prealabilă importantă pentru dezvoltarea mediului de afaceri și de consum și pentru modernizarea și dezvoltarea bazei industriale în vederea asigurării unei funcționări depline a pieței interne, astfel cum se menționează în Recomandarea Consiliului privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (32), care face parte din orientările integrate ale Strategiei Europa 2020. Astfel de infrastructuri puse la dispoziția părților interesate în mod deschis, transparent și nediscriminatoriu permit crearea unui mediu propice pentru investiții private și creștere, contribuind astfel în mod pozitiv la îndeplinirea obiectivelor de interes comun, în special în ceea ce privește prioritățile și obiectivele Strategiei Europa 2020 (33), în timp ce riscurile de denaturare rămân limitate. O serie de măsuri întreprinse de statele membre în ceea ce privește infrastructurile locale nu constituie ajutoare de stat întrucât nu îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, de exemplu fiindcă beneficiarul nu desfășoară o activitate economică, fiindcă nu există efecte asupra schimburilor comerciale între statele membre sau fiindcă măsura constă în compensare pentru un serviciu de interes economic general care îndeplinește toate criteriile cauzei Altmark (34). Cu toate acestea, în cazul în care finanțarea acestor infrastructuri locale constituie, într-adevăr, ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, aceste ajutoare nu ar trebui exceptate de la obligația de notificare decât atunci când sunt acordate ajutoare de valoare mică.
(76) Întrucât ajutoarele pentru alte tipuri de infrastructuri pot face obiectul unor criterii specifice și bine concepute care asigură compatibilitatea acestora cu piața internă, dispozițiile prezentului regulament referitoare la ajutoarele pentru infrastructurile locale nu ar trebui să se aplice ajutoarelor acordate următoarelor tipuri de infrastructuri: infrastructurile de cercetare, clusterele de inovare, sistemele de termoficare și răcire centralizată eficiente din punct de vedere energetic, infrastructurile energetice, reciclarea și reutilizarea deșeurilor, infrastructurile în bandă largă, cultura și conservarea patrimoniului, infrastructurile sportive și infrastructurile de agrement multifuncționale, aeroporturile și porturile.
(77) Având în vedere experiența Comisiei în acest domeniu, politica în domeniul ajutoarelor de stat ar trebui să fie revizuită periodic. Prin urmare, perioada de aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie limitată. Este necesar să se prevadă dispoziții tranzitorii, inclusiv normele aplicabile schemelor de ajutoare exceptate la sfârșitul perioadei de aplicare a prezentului regulament. Astfel de norme ar trebui să acorde statelor membre timpul necesar pentru a se adapta la orice regim viitor. Cu toate acestea, perioada de adaptare nu ar trebui să se aplice schemelor de ajutoare regionale, inclusiv schemelor de ajutoare regionale pentru dezvoltare urbană, a căror exceptare trebuie să expire la data la care expiră hărțile ajutoarelor regionale aprobate, și nici anumitor scheme de ajutoare de finanțare de risc,