Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricității produse din surse de energie regenerabile pe piața internă a electricității

Articolul 1

Obiect Obiectul prezentei directive este de a promova creșterea contribuției surselor de energie regenerabile la producția de electricitate pe piața internă de electricitate și de a pune bazele unui viitor cadru comunitar în acest domeniu.

Articolul 2

Definiții În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții: (a) „surse de energie regenerabile” înseamnă surse de energie regenerabile non-fosile (eoliană, solară, geotermală, a valurilor, maremotrice și hidrolectrică, biomasă, gaz de fermentare a deșeurilor, gaz al instalațiilor de epurare a apelor uzate și biogaz); (b) „biomasă” înseamnă fracțiunea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor din agricultură (inclusiv substanțe vegetale și animale), silvicultură și industriile conexe, precum și fracțiunea biodegradabilă a deșeurilor industriale și municipale; (c) „electricitate produsă din surse de energie regenerabile” înseamnă electricitatea produsă de instalații care utilizează numai surse de energie regenerabile, precum și proporția de electricitate produsă din surse de energie regenerabile în instalațiile hibride care utilizează și surse de energie convențională, incluzând energia regenerabilă utilizată pentru alimentarea sistemelor de stocare, cu excepția electricității produse pornind de la aceste sisteme; (d) „consum de electricitate” înseamnă producția națională de electricitate, inclusiv autoproducția, plus importurile, minus exporturile (consumul național brut de energie electrică). În plus, se aplică definițiile din Directiva 96/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 decembrie 1996 privind normele comune pentru piața internă a electricității (11).

Articolul 3

Obiective orientative naționale (1) Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a încuraja un consum mai ridicat de electricitate produsă din surse de energie regenerabile în conformitate cu obiectivele orientative naționale prevăzute la alineatul (2). Aceste măsuri trebuie să fie proporționale cu obiectivul care trebuie atins. (2) Până la 27 octombrie 2002 și în continuare la fiecare cinci ani, statele membre adoptă și publică un raport care stabilește, pentru următorii zece ani, obiectivele orientative naționale pentru consumul viitor de electricitate produsă din surse de energie regenerabile, sub forma unui procentaj din consumul de electricitate. De asemenea, raportul descrie măsurile adoptate sau preconizate, la nivel național, pentru atingerea acestor obiective orientative naționale. Pentru stabilirea acestor obiective până în anul 2010, statele membre: — țin cont de valorile de referință din anexă; — se asigură că obiectivele sunt compatibile cu orice angajamente naționale acceptate în contextul angajamentelor privind schimbările climatice acceptate de Comunitate în conformitate cu Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice. (3) Statele membre publică, pentru prima dată până la 27 octombrie 2003 și la fiecare doi ani, un raport care include o analiză a atingerii obiectivelor orientative naționale, ținând cont, în special, de factorii climatici care ar putea să afecteze atingerea acestor obiective și care indică în ce măsură acțiunile luate sunt compatibile cu angajamentul național privind schimbările climatice. (4) În baza rapoartelor statelor membre prevăzute la alineatele (2) și (3), Comisia evaluează în ce măsură: — statele membre au făcut progrese spre atingerea obiectivelor orientative naționale; — obiectivele orientative naționale sunt compatibile cu obiectivul orientativ global de 12 % din consumul național brut de energie până în 2010, în special cu cota orientativă de 22,1 % din electricitatea produsă din surse de energie regenerabile în consumul comunitar total de electricitate până în 2010. Comisia își publică concluziile într-un raport, pentru prima dată până la 27 octombrie 2004 și apoi la fiecare doi ani. Acest raport este însoțit, după caz, de propuneri adresate Parlamentului European și Consiliului. Dacă raportul prevăzut în al doilea paragraf concluzionează că obiectivele orientative naționale riscă să fie incompatibile, din motive nejustificate și/sau care nu se bazează pe noile dovezi științifice, aceste propuneri se referă la obiective naționale, inclusiv posibile obiective obligatorii, într-o formă corespunzătoare.

Articolul 4

Sisteme de sprijin (1) Fără a aduce atingere articolelor 87 și 88 din tratat, Comisia evaluează aplicarea mecanismelor utilizate în statele membre conform cărora un producător de electricitate beneficiază, în baza reglementărilor emise de autoritățile publice, de un sprijin direct sau indirect și care ar putea avea ca efect limitarea schimburilor, ținând cont că acestea contribuie la obiectivele prevăzute la articolele 6 și 174 din tratat. (2) Comisia prezintă, până la 27 octombrie 2005, un raport bine documentat privind experiența câștigată cu privire la aplicarea și coexistența diferitelor mecanisme prevăzute la alineatul (1). Raportul evaluează succesul, inclusiv raportul costuri-beneficii, sistemelor de sprijin prevăzute la alineatul (1) în ceea ce privește promovarea consumului de energie electrică produsă din surse de energie regenerabile în conformitate cu obiectivele orientative naționale prevăzute la articolul 3 alineatul (2). Dacă este necesar, acest raport este însoțit de o propunere de cadru comunitar pentru programele de sprijin pentru energia electrică produsă din surse de energie regenerabile. Orice cadru propus trebuie: (a) să contribuie la atingerea obiectivelor orientative naționale; (b) să fie compatibil cu principiile pieței interne a energiei electrice; (c) să țină cont de caracteristicile diferitelor surse de energie regenerabile, precum și de diferitele tehnologii și de diferențele geografice; (d) să promoveze utilizarea surselor de energie regenerabile în mod efectiv, să fie simplu și, în același timp, cât se poate de eficient, în special în ceea ce privește costurile; (e) să prevadă perioade de tranziție suficiente pentru regimurile naționale de sprijin de cel puțin șapte ani și să păstreze încrederea investitorilor.

Articolul 5

Garanția de origine a electricității produse din surse de energie regenerabile (1) Statele membre se asigură, până la 27 octombrie 2003, că originea electricității produse din surse de energie regenerabile poate fi garantată ca atare în sensul prezentei directive, în conformitate cu criteriile obiective, transparente și nediscriminatorii stabilite de fiecare stat membru. Statele membre se asigură că este emisă o garanție de origine în acest sens ca răspuns la o cerere. (2) Statele membre pot desemna unul sau mai multe organisme competente, independente de activitățile de producție și distribuție, care să supravegheze emiterea acestor garanții de origine. (3) O garanție de origine: — menționează sursa de energie din care a fost produsă energia electrică, specificând datele și locul producerii și, în cazul instalațiilor hidroelectrice, indicând capacitatea; — permite producătorilor de electricitate din surse de energie regenerabile să demonstreze că electricitatea pe care o vând este produsă din surse de energie regenerabile, în sensul prezentei directive. (4) Aceste garanții de origine, emise în conformitate cu alineatul (2), sunt recunoscute reciproc de statele membre, exclusiv ca dovadă a elementelor prevăzute la alineatul (3). Orice refuz de recunoaștere a garanției de origine ca dovadă, în special din motive ce țin de prevenirea fraudelor, trebuie să se bazeze pe criterii obiective, transparente și nediscriminatorii. În cazul unui refuz de a recunoaște o garanție de origine, Comisia poate obliga partea care refuză să o recunoască, în special ținând cont de criteriile obiective, transparente și nediscriminatorii pe care se bazează această recunoaștere. (5) Statele membre sau organismele competente pun în funcțiune mecanisme corespunzătoare pentru a asigura că garanțiile de origine sunt precise și fiabile și descriu în raportul prevăzut la articolul 3 alineatul (3) măsurile luate pentru a se asigura fiabilitatea sistemului de garantare. (6) După consultarea statelor membre, Comisia examinează, în raportul prevăzut la articolul 8, forma și metodele pe care le pot utiliza statele membre pentru a garanta că electricitatea este produsă din surse de energie regenerabile. Dacă este necesar, Comisia propune Parlamentului European și Consiliului adoptarea unor norme comune în această privință.

Articolul 6

Proceduri administrative (1) Statele membre sau organismele competente desemnate de statele membre evaluează cadrul legislativ și normativ existent în privința procedurilor de autorizare sau a altor proceduri prevăzute la articolul 4 din Directiva 96/92/CE, aplicabile instalațiilor de producere a electricității din surse de energie regenerabile, în vederea: — reducerii obstacolelor normative și a altor obstacole în calea sporirii producției de electricitate din surse de energie regenerabile; — simplificării și accelerării procedurilor la un nivel administrativ corespunzător și — asigurării faptului că normele sunt obiective, transparente și nediscriminatorii și țin cont în întregime de particularitățile diverselor tehnologii care utilizează surse de energie regenerabile. (2) Statele membre publică, până la 27 octombrie 2003, un raport privind evaluarea prevăzută la alineatul (1), indicând, dacă este cazul, măsurile luate. Scopul acestui raport este de a oferi, dacă acest lucru este adecvat în contextul legislației interne, o sinteză a situației existente, în special în ceea ce privește: — coordonarea între diferitele organisme administrative în privința termenelor, a primirii și examinării cererilor de autorizare; — redactarea unor posibile orientări pentru activitățile prevăzute la alineatul (1) și fezabilitatea unei proceduri de planificare rapide pentru producătorii de electricitate din surse de energie regenerabile și — desemnarea autorităților care să acționeze ca mediatori în disputele între autoritățile responsabile pentru emiterea autorizațiilor și solicitanții de autorizații. (3) În raportul prevăzut la articolul 8 și pe baza rapoartelor statelor membre prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol, Comisia evaluează cele mai bune practici pentru atingerea obiectivelor prevăzute la alineatul (1).

Articolul 7

Aspecte privind rețeaua (1) Fără a aduce atingere menținerii fiabilității și securității rețelei, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că operatorii sistemelor de transport și de distribuție prezenți pe teritoriul lor garantează transportul și distribuția electricității produse din surse de energie regenerabile. Aceștia pot, de asemenea, să prevadă un acces prioritar la rețeaua de electricitate produsă din surse de energie regenerabile. În privința distribuției electricității produse de instalațiile de producție, operatorii sistemelor de transport acordă prioritate instalațiilor care utilizează surse de energie regenerabile, în măsura în care funcționarea sistemului electric național permite acest lucru. (2) Statele membre pun în funcțiune un cadru juridic sau impun operatorilor sistemelor de transport și de distribuție să definească și să publice norme standardizate privind susținerea costurilor adaptărilor tehnice, cum ar fi conectările la rețea și consolidările rețelei, care sunt necesare pentru a-i integra pe noii producători care alimentează rețeaua interconectată cu electricitate produsă din surse de energie regenerabile. Aceste norme se bazează pe criterii obiective, transparente și nediscriminatorii, care țin cont, în special, de toate costurile și beneficiile legate cu conectarea acestor producători la rețea. Normele pot să prevadă diferite tipuri de conectare. (3) Dacă este cazul, statele membre pot solicita operatorilor sistemelor de transport și de distribuție să suporte, în întregime sau parțial, costurile prevăzute la alineatul (2). (4) Operatorii sistemelor de transport și de distribuție sunt obligați să ofere o estimare cuprinzătoare și detaliată a costurilor legate de conectarea oricărui nou producător care dorește să se conecteze. Statele membre pot permite producătorilor de electricitate din surse de energie regenerabile care doresc să se conecteze la rețea să lanseze o licitație pentru lucrările de conectare. (5) Statele membre pun în funcțiune un cadru juridic sau impun operatorilor sistemelor de transport și de distribuție să definească și să publice norme standardizate privind partajarea costurilor instalațiilor din sistem, cum ar fi conectările la rețea și consolidările rețelei, între toți producătorii care beneficiază de acestea. Partajarea se aplică prin intermediul unui mecanism bazat pe criterii obiective, transparente și nediscriminatorii, ținând cont de beneficiile rezultate din conectările producătorilor care au fost conectați inițial și ulterior, precum și ale operatorilor sistemelor de transport și de distribuție. (6) Statele membre se asigură că impunerea taxelor de transport și distribuție nu fac nici o discriminare în defavoarea electricității produse din surse de energie regenerabile, inclusiv în special a electricității din surse de energie regenerabile produsă în regiuni periferice, cum ar fi regiunile insulare și regiunile cu o densitate scăzută a populației. Dacă este cazul, statele membre pun în funcțiune un cadru juridic sau impun operatorilor sistemelor de transport și de distribuție să se asigure că taxele impuse pentru transportul și distribuția energiei electrice din centrale ce utilizează surse de energie regenerabile reflectă reduceri ale costurilor realizabile prin conectarea instalației la rețea. Aceste reduceri ale costurilor pot proveni din utilizarea directă a rețelei de joasă tensiune. (7) Statele membre iau, de asemenea, în considerare, în raportul prevăzut la articolul 6 alineatul (2), măsurile care trebuie luate pentru a facilita accesul la rețea al electricității produse din surse de energie regenerabile. Acest raport examinează, între altele, fezabilitatea introducerii contorizării bidirecționale.

Articolul 8

Raportul de sinteză În baza rapoartelor statelor membre, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) și articolul 6 alineatul (2), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la 31 decembrie 2005 și ulterior la fiecare cinci ani, un raport sumar privind punerea în aplicare a prezentei directive. Acest raport: — ia în considerare progresele realizate în reflectarea costurilor externe ale electricității produse din surse de energie neregenerabile și impactul sprijinului public acordat producției de energie; — ține cont, în special, de posibilitatea ca statele membre să atingă obiectivele orientative naționale stabilite la articolul 3 alineatul (2), obiectivul orientativ global prevăzut la articolul 3 alineatul (4) și de existența discriminării între diferite surse de energie. Dacă este cazul, Comisia prezintă, împreună cu raportul, propuneri suplimentare adresate Parlamentului European și Consiliului.

Articolul 9

Transpunerea Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 27 octombrie 2003. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Când statele membre adoptă aceste măsuri, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 10

Intrarea în vigoare Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 11

Destinatari Prezenta directivă se adresează statelor membre.