Recitale
(1) Finanțarea din partea statului care îndeplinește criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat reprezintă ajutor de stat și, prin urmare, trebuie notificată Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat. Cu toate acestea, în temeiul articolului 109 din tratat, Consiliul poate stabili categoriile de ajutoare care sunt exceptate de la această cerință de notificare. În conformitate cu articolul 108 alineatul (4) din tratat, Comisia poate adopta regulamente privind aceste categorii de ajutoare de stat. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 994/98, Consiliul a hotărât, în conformitate cu articolul 109 din tratat, că ajutoarele de minimis ar putea constitui o astfel de categorie. Pe această bază, se consideră că ajutoarele de minimis, fiind ajutoare acordate unei întreprinderi unice într-o perioadă de timp dată care nu depășesc o anumită sumă fixă, nu îndeplinesc toate criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat și, prin urmare, nu fac obiectul procedurii de notificare.
(2) În numeroase decizii, Comisia a clarificat noțiunea de ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Comisia și-a prezentat, de asemenea, politica cu privire la un plafon de minimis, sub care se poate considera că articolul 107 alineatul (1) din tratat nu se aplică, mai întâi în comunicarea sa privind ajutoarele de minimis (3) și, ulterior, în Regulamentul (CE) nr. 69/2001 al Comisiei (4) și în Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei (5). Din experiența dobândită prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 rezultă că este necesară revizuirea anumitor condiții prevăzute în respectivul regulament și înlocuirea acestuia.
(3) Este oportună menținerea plafonului de 200 000 EUR pentru cuantumul ajutoarelor de minimis pe care o întreprindere unică le poate primi pe o perioadă de trei ani din partea unui stat membru. Acest plafon rămâne necesar pentru a se asigura că o măsură care face obiectul prezentului regulament poate fi considerată ca neavând niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și nedenaturând sau neamenințând să denatureze concurența.
(4) În sensul normelor de concurență prevăzute în tratat, prin „întreprindere” se înțelege orice entitate care desfășoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic și de modul în care este finanțată (6). Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că toate entitățile care sunt controlate (juridic sau de facto) de către aceeași entitate ar trebui considerate o întreprindere unică (7). În scopul asigurării securității juridice și al reducerii sarcinii administrative, prezentul regulament ar trebui să prevadă o listă exhaustivă de criterii clare cu ajutorul cărora să se stabilească dacă două sau mai multe întreprinderi dintr-un stat membru trebuie considerate o întreprindere unică. Dintre criteriile consacrate pentru definirea „întreprinderilor afiliate” în cadrul definiției întreprinderilor mici sau mijlocii (IMM) din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (8) și din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei (9), Comisia a selectat criteriile adecvate pentru scopul prezentului regulament. Autoritățile publice cunosc deja criteriile respective, care ar trebui să fie aplicabile, având în vedere domeniul de aplicare al prezentului regulament, atât IMM-urilor, cât și întreprinderilor mari. Aceste criterii ar trebui să garanteze că un grup de întreprinderi afiliate este considerat ca fiind o întreprindere unică pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de minimis, dar totodată și că întreprinderile care nu au nicio legătură între ele în afară de faptul că fiecare are o legătură directă cu același organism public sau cu aceleași organisme publice nu sunt tratate ca întreprinderi având legături unele cu altele. Se ține seama, așadar, de situația specifică a întreprinderilor controlate de aceeași instituție publică sau de aceleași instituții publice, fiecare putând avea putere de decizie.
(5) Date fiind dimensiunile reduse, în medie, ale întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul transportului rutier de mărfuri, este necesar să se mențină plafonul de 100 000 EUR pentru întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri în contul terților sau contra cost. Serviciile integrate, în care transportul propriu-zis reprezintă doar un element, cum ar fi serviciile de mutare, serviciile poștale sau de curierat ori colectarea deșeurilor sau serviciile de prelucrare, nu ar trebui considerate servicii de transport. Având în vedere supracapacitatea din sectorul transportului rutier de mărfuri și obiectivele politicii de transport din perspectiva congestionării traficului rutier și transportul de mărfuri, ajutoarele acordate întreprinderilor care efectuează transport rutier de mărfuri în contul terților sau contra cost pentru achiziționarea de vehicule care asigură transportul rutier de mărfuri ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Ținând seama de dezvoltarea sectorului de transport rutier de călători, nu mai este necesară aplicarea unui plafon inferior acestui sector.
(6) Având în vedere normele speciale care se aplică în sectoarele producției primare de produse agricole, al pescuitului și acvaculturii și având în vedere riscul ca ajutoarele care constau în sume mai mici decât plafonul stabilit în prezentul regulament să poată totuși îndeplini criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice sectoarelor respective.
(7) Având în vedere similitudinile dintre prelucrarea și comercializarea produselor agricole și a produselor neagricole, prezentul regulament ar trebui să se aplice prelucrării și comercializării produselor agricole, cu condiția îndeplinirii anumitor cerințe. Nici activitățile care se desfășoară în exploatațiile agricole necesare în vederea pregătirii unui produs pentru prima vânzare, precum recoltarea, secerișul și treieratul cerealelor sau ambalarea ouălor, și nici prima vânzare către revânzători sau prelucrători nu ar trebui considerate, în acest sens, activități de prelucrare sau de comercializare.
(8) Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că, în cazul în care Uniunea a adoptat o reglementare privind instituirea unei organizări comune a piețelor într-un anumit sector agricol, statele membre au obligația să se abțină de la adoptarea oricărei măsuri care ar putea să îi aducă atingere sau să creeze excepții de la aceasta (10). Din acest motiv, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor a căror valoare este fixată pe baza prețului sau a cantității de produse cumpărate sau introduse pe piață. În mod similar, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice nici măsurilor de sprijin care sunt subordonate unei obligații de împărțire a ajutorului cu producătorii primari.
(9) Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor pentru export sau ajutoarelor condiționate de utilizarea cu precădere a produselor naționale față de produsele importate. Mai precis, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor destinate înființării și exploatării unei rețele de distribuție în alte state membre sau în țări terțe. Ajutoarele destinate acoperirii costurilor de participare la târguri comerciale sau a costurilor aferente studiilor ori serviciilor de consultanță necesare pentru lansarea unui produs nou sau existent pe o piață nouă într-un alt stat membru sau într-o țară terță nu constituie, în mod normal, ajutoare la export.
(10) Perioada de trei ani care urmează să fie luată în considerare în sensul prezentului regulament ar trebui evaluată în mod constant, astfel încât, atunci când se acordă un nou ajutor de minimis, să se ia în considerare valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate în cursul exercițiului financiar în cauză și în cursul celor două exerciții financiare precedente.
(11) În cazul în care o întreprindere își desfășoară activitatea atât în sectoare excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, cât și în alte sectoare sau domenii de activitate, prezentul regulament ar trebui să se aplice acestor alte sectoare sau domenii de activitate, cu condiția ca statul membru în cauză să se asigure, prin mijloace adecvate, cum ar fi separarea activităților sau o distincție între costuri, că activitățile din sectoarele excluse nu beneficiază de ajutoare de minimis. Același principiu ar trebui să se aplice și în cazul unei întreprinderi care își desfășoară activitatea în sectoare în care se aplică plafoane de minimis mai scăzute. Dacă nu se poate asigura că activitățile corespunzătoare sectoarelor în cazul cărora se aplică plafoane de minimis mai scăzute nu beneficiază de ajutoare de minimis decât în limita acestor plafoane mai scăzute, atunci ar trebui să se aplice plafonul cel mai scăzut tuturor activităților pe care le desfășoară întreprinderea.
(12) Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme care să asigure că nu este posibilă eludarea intensităților maxime ale ajutoarelor prevăzute în regulamentele specifice sau în deciziile Comisiei. De asemenea, prezentul regulament ar trebui să prevadă norme clare și ușor de aplicat referitoare la cumul.
(13) Prezentul regulament nu exclude posibilitatea ca o măsură adoptată de un stat membru să nu fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat din alte motive decât cele prevăzute de prezentul regulament, de exemplu din cauza faptului că măsura respectă principiul operatorului în economia de piață sau a faptului că măsura nu implică un transfer de resurse de stat. În special, o finanțare din partea Uniunii gestionată la nivel central de către Comisie care nu este controlată, direct sau indirect, de statul membru nu constituie ajutor de stat și nu ar trebui să fie luată în considerare atunci când se stabilește dacă plafonul relevant a fost respectat sau nu.
(14) Pentru asigurarea transparenței, a tratamentului egal și a monitorizării eficace, prezentul regulament ar trebui să se aplice doar ajutoarelor de minimis în cazul cărora este posibilă calcularea ex ante cu exactitate a echivalentului subvenție brută fără să fie necesară o evaluare a riscurilor („ajutoare transparente”). Un astfel de calcul precis se poate efectua, de exemplu, pentru granturi, subvenții la dobândă, scutiri fiscale plafonate sau alte instrumente care prevăd o limită maximă ce poate să asigure că plafonul relevant nu este depășit. Stabilirea unei limite maxime înseamnă că, atât timp cât valoarea exactă a ajutorului nu este (încă) cunoscută, statul membru trebuie să presupună că suma este egală cu limita maximă, pentru a se asigura că mai multe măsuri de ajutor luate împreună nu depășesc plafonul prevăzut în prezentul regulament și să aplice normele privind cumulul.
(15) Pentru asigurarea transparenței, a tratamentului egal și a aplicării corecte a plafonului de minimis, toate statele membre ar trebui să aplice aceeași metodă de calcul. Pentru simplificarea calculelor, valoarea ajutoarelor acordate sub altă formă decât cea a subvențiilor în numerar ar trebui convertită în echivalent subvenție brută. Calculul echivalentului subvenție brută al altor tipuri de ajutoare transparente decât granturile și al ajutoarelor care pot fi plătite în mai multe tranșe necesită folosirea ratelor dobânzii de pe piață în vigoare la data acordării ajutoarelor. În vederea aplicării uniforme, transparente și simple a normelor privind ajutoarele de stat, ratele practicate pe piață aplicabile în sensul prezentului regulament ar trebui să fie ratele de referință, astfel cum sunt prevăzute în Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (11).
(16) Ajutoarele sub formă de împrumuturi, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanțarea riscurilor care constau în împrumuturi, ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente atunci când echivalentul subvenție brută s-a calculat pe baza ratelor dobânzii în vigoare pe piață la momentul acordării ajutoarelor. Pentru a se simplifica tratamentul aplicat împrumuturilor mici de scurtă durată, prezentul regulament ar trebui să prevadă o dispoziție clară și ușor de aplicat, care să țină seama atât de cuantumul împrumutului, cât și de durata acestuia. Din experiența Comisiei, pot fi considerate ca având un echivalent subvenție brută egal cu plafonul de minimis împrumuturile acoperite prin garanții reale care reprezintă cel puțin 50 % din împrumut și nu depășesc fie suma de 1 000 000 EUR și o perioadă de cinci ani, fie suma de 500 000 EUR și o perioadă de zece ani. Date fiind dificultățile în ceea ce privește stabilirea echivalentului subvenție brută în cazul ajutoarelor acordate întreprinderilor care ar putea să nu fie capabile să restituie împrumutul, această regulă nu ar trebui să li se aplice unor asemenea întreprinderi.
(17) Ajutoarele care constau în aporturi de capital nu ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepția cazului în care valoarea totală a aportului de capital public nu depășește plafonul de minimis. Ajutoarele care constau în măsuri de finanțare prin capital de risc care iau forma unor investiții de capital sau cvasicapital, astfel cum se menționează în Orientările privind finanțarea prin capital de risc (12), nu ar trebui să fie considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepția cazurilor în care măsura în cauză furnizează capital care nu depășește plafonul de minimis.
(18) Ajutoarele care constau în garanții, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanțarea riscurilor care constau în garanții, ar trebui considerate transparente dacă echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza primelor „safe-harbour” stabilite în comunicarea Comisiei pentru respectivul tip de întreprindere (13). Pentru a simplifica modul în care sunt tratate garanțiile de scurtă durată care garantează până la 80 % dintr-un împrumut relativ mic, prezentul regulament ar trebui să prevadă o regulă clară și ușor de aplicat, care să țină seama atât de valoarea împrumutului aferent, cât și de durata garanției. Această regulă nu ar trebui să se aplice garanțiilor aferente operațiunilor subiacente care nu constituie împrumuturi, cum ar fi garanțiile aferente operațiunilor cu capital propriu. În cazul în care garanția nu depășește 80 % din împrumutul aferent, suma garantată nu depășește 1 500 000 EUR, iar durata garanției este de cel mult cinci ani, garanția poate fi considerată ca având un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis. Aceeași ipoteză este valabilă și în cazul în care garanția nu depășeste 80 % din împrumutul aferent, suma garantată nu depășește 750 000 EUR, iar durata garanției este de cel mult zece ani. În plus, statele membre pot utiliza o metodă de calcul a echivalentului subvenție brută a împrumutului notificată Comisiei în conformitate cu un alt regulament al Comisiei în domeniul ajutoarelor de stat aplicabil la data respectivă și care a fost acceptată de Comisie ca respectând Comunicarea privind garanțiile sau orice comunicare succesivă, cu condiția ca metodologia acceptată să aibă în vedere tipul de garanție și tipul de tranzacție subiacentă vizate în contextul aplicării prezentului regulament. Date fiind dificultățile în ceea ce privește stabilirea echivalentului subvenție brută în cazul ajutoarelor acordate întreprinderilor care ar putea să nu fie capabile să restituie împrumutul, această regulă nu ar trebui să li se aplice unor asemenea întreprinderi.
(19) În cazul în care o schemă de ajutoare de minimis este pusă în aplicare prin intermediari financiari, ar trebui să se garanteze că acești intermediari nu beneficiază de ajutoare de stat. În acest scop, se poate solicita intermediarilor financiari care beneficiază de o garanție de stat să plătească o primă conformă cu condițiile de piață sau să transfere integral orice avantaj beneficiarilor finali ori se pot respecta plafonul de minimis și alte condiții din prezentul regulament și la nivelul intermediarilor.
(20) După ce primește o notificare din partea unui stat membru, Comisia poate analiza dacă o măsură care nu constă într-un grant, într-un împrumut, într-o garanție, într-o injecție de capital sau într-o măsură de finanțare prin capital de risc, dar care ia forma unei investiții de capital sau cvasicapital conduce la un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis și care, prin urmare, s-ar putea încadra în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(21) Comisia are obligația de a se asigura că normele privind ajutoarele de stat sunt respectate și, în conformitate cu principiul cooperării prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, statele membre ar trebui să faciliteze îndeplinirea acestei sarcini prin crearea instrumentelor necesare pentru a se asigura că valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice în temeiul normelor de minimis nu depășește plafonul global autorizat. În acest scop, atunci când acordă ajutoare de minimis, statele membre ar trebui să comunice întreprinderii respective valoarea ajutorului de minimis acordat și caracterul de minimis al acestuia și ar trebui să facă o trimitere expresă la prezentul regulament. Statele membre ar trebui să aibă obligația de a supraveghea ajutoarele acordate pentru a se asigura că plafoanele relevante nu sunt depășite și se respectă regulile privind cumulul. Pentru a îndeplini această obligație, înainte de acordarea unui astfel de ajutor, statul membru în cauză ar trebui să obțină de la întreprinderea respectivă o declarație referitoare la alte ajutoare de minimis care fac obiectul prezentului regulament sau al altor regulamente de minimis de care a beneficiat în cursul exercițiului financiar respectiv și în cele două exerciții financiare precedente. Ca alternativă, ar trebui ca statele membre să poată opta să înființeze un registru central cu informații complete privind ajutoarele de minimis acordate și să verifice dacă prin acordarea de noi ajutoare nu se depășește plafonul relevant.
(22) Înainte de a acorda un nou ajutor de minimis, fiecare stat membru ar trebui să verifice dacă prin acordarea noului ajutor de minimis nu se va depăși plafonul de minimis și dacă sunt respectate celelalte condiții din prezentul regulament.
(23) Având în vedere experiența dobândită de Comisie și ținând seama, în special, de necesitatea în general frecventă a revizuirii politicii sale în materie de ajutoare de stat, perioada de aplicare a prezentului regulament ar trebui limitată. În cazul în care prezentul regulament expiră și nu se mai prelungește, statele membre ar trebui să beneficieze de o perioadă de adaptare de șase luni în ceea ce privește ajutoarele de minimis care fac obiectul prezentului regulament,