Directiva 2003/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2003 de promovare a utilizării biocombustibililor și a altor combustibili regenerabili pentru transport

Articolul 1

Prezenta directivă are drept scop promovarea utilizării în transporturi a biocombustibililor sau a altor combustibili regenerabili pentru înlocuirea motorinei sau benzinei în fiecare stat membru, pentru a contribui la unele obiective cum ar fi îndeplinirea angajamentelor privind schimbarea climatului, securitatea aprovizionării care să nu dăuneze mediului și promovarea surselor de energie regenerabile.

Articolul 2

(1) În înțelesul prezentei directive, se aplică următoarele definiții: (a) „biocombustibili” înseamnă combustibili lichizi sau gazoși pentru transport, produși din biomasă; (b) „biomasă” înseamnă partea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor din agricultură (inclusiv substanțele vegetale și animale), sectorul forestier și ramurile industriale aferente, precum și partea biodegradabilă a deșeurilor industriale și municipale; (c) „alți combustibili regenerabili” înseamnă combustibili regenerabili, alții decât biocombustibilii, care rezultă din surse de energie regenerabile, conform definiției din Directiva 2001/77/CE (8) și utilizați pentru transport; (d) „conținut de energie” însemnă puterea calorică inferioară a unui combustibil. (2) Se consideră biocombustibili cel puțin produsele menționate mai jos: (a) „bioetanol”: etanol produs din biomasă și/sau fracția biodegradabilă a deșeurilor, în vederea utilizării ca biocombustibil; (b) „biodiesel”: un ester metilic produs din ulei vegetal sau animal, de calitatea motorinei, în vederea utilizării ca biocombustibil; (c) „biogaz”: un combustibil gazos produs din biomasă și/sau din partea biodegradabilă a deșeurilor, care poate fi purificat până ajunge la calitatea gazului pur, în vederea utilizării ca biocombustibil sau gaz de lemn; (d) „biometanol”: metanol extras din biomasă, în vederea utilizării ca biocombustibil; (e) „biodimetileter”: dimetileter extras din biomasă, în vederea utilizării ca biocombustibil; (f) „bio-ETBE” (etil-terț-butil-eter): ETBE produs pe bază de bioetanol. Procentajul volumic de bio-ETBE care este calculat ca biocombustibil este de 47 %; (g) „bio-MTBE” (metil-terț-butil-eter): combustibil produs pe bază de bioetanol. Procentajul volumic de bio-MTBE care este calculat ca biocombustibil este de 36 %; (h) „biocombustibili sintetici”: hidrocarburi sintetice sau amestecuri de hidrocarburi sintetice, care au fost extrase din biomasă; (i) „biohidrogen”: hidrogen extras din biomasă și/sau din partea biodegradabilă a deșeurilor, în vederea utilizării ca biocombustibil; (j) „ulei vegetal pur”: ulei produs din plante oleaginoase prin presare, extracție sau alte proceduri comparabile, brut sau rafinat, dar nemodificat din punct de vedere chimic în cazul în care este compatibil cu tipul de motor implicat și cu cerințele corespunzătoare în privința emisiilor.

Articolul 3

(1) (a) Statele membre trebuie să ia măsuri pentru ca o proporție minimă de biocombustibili și alți combustibili regenerabili să fie plasată pe piețele lor, iar în acest scop trebuie să stabilească obiective naționale orientative. (b) (i) O valoare de referință pentru aceste obiective este 2 %, calculată pe baza conținutului de energie al tuturor tipurilor de benzine și motorine utilizate în transport, plasate pe piețele lor înainte de 31 decembrie 2005. (ii) O valoare de referință pentru aceste obiective este 5,75 %, calculată pe baza conținutului de energie al tuturor tipurilor de benzine și motorine utilizate în transport, plasate pe piețele lor înainte de 31 decembrie 2010. (2) Biocombustibilii pot fi disponibili în oricare dintre următoarele forme: (a) ca biocombustibili puri sau în concentrație ridicată în derivatele uleiurilor minerale, în conformitate cu standardele de calitate specifice pentru aplicații în transport; (b) ca biocombustibili amestecați în derivate ale uleiurilor minerale, în conformitate cu normele europene adecvate care descriu specificațiile tehnice ale combustibililor utilizați în transport (EN 228 și EN 590); (c) ca lichide derivate din biocombustibili, cum ar fi ETBE (etil-terț-butil-eter), în cazul cărora procentajul de biocombustibil este conform specificației din articolul 2 alineatul (2). (3) Statele membre monitorizează efectul utilizării biocombustibililor în amestecuri cu motorină în proporție de peste 5 % de către vehiculele neadaptate și, dacă este cazul, iau măsuri pentru asigurarea respectării legislației comunitare respective privind standardele emisiilor. (4) În cadrul măsurilor pe care le iau, statele membre trebuie să ia în considerație climatul general și echilibrul ecologic al diferitelor tipuri de biocombustibili și alți combustibili regenerabili și pot să acorde prioritate promovării acelor combustibili care realizează un foarte bun echilibru ecologic din punct de vedere al costurilor, ținând cont în același timp de competitivitate și de securitatea aprovizionării. (5) Statele membre iau măsuri pentru ca publicul să fie informat în legătură cu disponibilitatea biocombustibililor și a altor combustibili regenerabili. Pentru procentajele biocombustibililor amestecați în derivate ale uleiurilor minerale care depășesc valoarea limită de 5 % pentru esterii metilici ai acizilor grași (FAME) sau de 5 % pentru bioetanol, se impune o etichetare specifică la punctele de vânzare.

Articolul 4

(1) Statele membre raportează Comisiei, înainte de 1 iulie în fiecare an: — măsurile luate pentru promovarea utilizării biocombustibililor sau a altor combustibili regenerabili pentru înlocuirea motorinei sau benzinei în vederea utilizării în transport; — resursele naționale alocate producției de biomasă pentru alte utilizări energetice în afara transportului; — vânzările totale de combustibili utilizați pentru transport și segmentul de piață al biocombustibililor, în stare pură sau în amestec și ale altor combustibili regenerabili plasați pe piață pentru anul precedent. Dacă este cazul, statele membre raportează în privința oricăror condiții excepționale, referitoare la aprovizionarea cu țiței sau cu produse petroliere, care au afectat comercializarea biocombustibililor și a altor combustibili regenerabili. În primul raport după intrarea în vigoare a prezentei directive, statele membre indică nivelul obiectivelor lor naționale orientative pentru prima fază. În raportul referitor la anul 2006, statele membre indică obiectivele lor naționale orientative pentru a doua fază. În aceste rapoarte se motivează diferența dintre obiectivele naționale și valorile de referință menționate în articolul 3 alineatul (1) litera (b), pe baza următoarelor elemente: (a) factori obiectivi, cum ar fi potențialul național limitat pentru producția biocombustibililor din biomasă; (b) volumul resurselor alocate producerii de biomasă pentru alte utilizări energetice în afara transportului și caracteristicile tehnice sau climatice specifice ale pieței naționale pentru combustibili utilizați în transport; (c) politicile naționale de alocare a resurselor comparabile pentru producerea altor combustibili utilizați în transport, pe baza unor surse de energie regenerabile, în concordanță cu obiectivele prezentei directive. (2) Până la 31 decembrie 2006, iar ulterior din doi în doi ani, Comisia redactează un raport de evaluare pentru Parlamentul European și pentru Consiliu referitor la progresele înregistrate în statele membre în privința utilizării biocombustibililor și a altor combustibili regenerabili. Raportul cuprinde cel puțin următoarele aspecte: (a) eficiența în privința costurilor a măsurilor luate de statele membre pentru a promova utilizarea biocombustibililor și a altor combustibili regenerabili; (b) aspectele economice și impactul ecologic al unei noi creșteri a segmentului de piață al biocombustibililor și al altor combustibili regenerabili; (c) perspectiva ciclului de viață al biocombustibililor și al altor combustibili regenerabili, în vederea indicării măsurilor posibile pentru viitoarea promovare a acelor combustibili care nu aduc daune mediului și climatului și au potențialul de a deveni competitivi și eficienți din punct de vedere al costului; (d) durabilitatea culturilor agricole utilizate pentru producerea biocombustibililor, în special utilizarea terenului, gradul de intensitate al cultivării, rotația culturilor și utilizarea pesticidelor; (e) evaluarea utilizării biocombustibililor și a altor combustibili regenerabili cu privire la efectele diferențiate asupra schimbărilor climatice și impactul asupra reducerii emisiilor de CO2; (f) o analiză a opțiunilor pe termen mai lung privind măsurile de eficiență energetică în domeniul transportului. Pe baza acestui raport, Comisia prezintă, dacă este cazul, Parlamentului European și Consiliului, propuneri privind adaptarea sistemului de obiective stabilit în articolul 3 alineatul (1). În cazul în care concluzia acestui raport indică faptul că este posibil ca obiectivele orientative să nu se realizeze datorită unor motive nejustificate și/sau care nu au legătură cu noile dovezi științifice, aceste propuneri abordează obiectivele naționale, inclusiv posibilele obiective obligatorii, în forma adecvată.

Articolul 5

Lista cuprinsă în articolul 2 alineatul (2) poate fi adaptată la progresul tehnic în conformitate cu procedura menționată în articolul 6 alineatul (2). La adaptarea acestei liste se ia în considerație impactul biocombustibililor asupra mediului.

Articolul 6

(1) Comisia este sprijinită de un comitet. (2) Acolo unde se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8. Se stabilește la trei luni perioada stabilită în articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE. (3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 7

(1) Statele membre pun în aplicare, până la 31 decembrie 2004, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. (2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 8

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 9

Prezenta directivă se adresează statelor membre.