Recitale
(1) Spațiul Schengen a fost creat pentru a realiza un spațiu fără frontiere interne în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Buna funcționare a acestui spațiu se bazează pe încrederea reciprocă între statele membre și pe gestionarea eficientă a frontierelor externe.
(2) Normele care reglementează controlul persoanelor ce trec frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii sunt prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (4). În ciuda măsurilor de supraveghere a frontierelor care sunt aplicate, statele membre sunt susceptibile să se confrunte cu treceri neautorizate ale frontierelor de către resortisanți ai unor țări terțe care se sustrag verificărilor la frontiere. Pentru a continua dezvoltarea politicii Uniunii care urmărește să asigure verificări ale persoanelor și supravegherea eficace a trecerii frontierelor externe, după cum se prevede la articolul 77 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), ar trebui să fie adoptate măsuri suplimentare pentru situațiile în care resortisanți ai unor țări terțe sunt reținuți cu ocazia unei treceri neautorizate a frontierelor externe, în care resortisanți ai unor țări terțe sunt debarcați în urma unor operațiuni de căutare și salvare și în care resortisanți ai unor țări terțe prezintă o cerere de protecție internațională la un punct de trecere a frontierei fără a îndeplini condițiile de intrare. Prezentul regulament completează Regulamentul (UE) 2016/399 în ceea ce privește respectivele situații. Este esențial să se asigure faptul că, în aceste situații, resortisanții țărilor terțe sunt supuși screeningului pentru a facilita identificarea lor corectă și pentru a permite îndrumarea lor eficientă către procedurile adecvate care, în funcție de circumstanțe, ar putea fi procedura legată de protecția internațională sau procedurile care respectă Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5). Screeningul unor astfel de resortisanți ai unor țări terțe ar trebui să completeze în mod coerent verificările efectuate la frontiera externă sau să compenseze faptul că respectivele verificări nu au fost efectuate la trecerea frontierei externe.
(3) Controlul la frontiere nu este numai în interesul statului membru la ale cărui frontiere externe se efectuează, ci și în interesul tuturor statelor membre care au eliminat controlul la frontierele lor interne. Controlul la frontiere ar trebui să contribuie la reducerea migrației ilegale, la combaterea introducerii ilegale de persoane și a traficului de persoane, precum și la prevenirea oricăror amenințări la adresa securității interne, a ordinii publice, a sănătății a publice și a relațiilor internaționale ale statelor membre. Atunci când efectuează controale la frontiere, statele membre acționează în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional relevant, inclusiv cu Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, cu obligațiile în materie de protecție internațională, în special principiul nereturnării, și cu drepturile fundamentale. Din acest motiv, măsurile luate la frontierele externe sunt elemente importante ale unei abordări cuprinzătoare a migrației, permițând statelor membre să facă față provocării pe care o reprezintă sosirile mixte de migranți aflați în situație ilegală și de persoane care au nevoie de protecție internațională.
(4) În conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (UE) 2016/399, controlul la frontiere constă în verificările la frontiere efectuate la punctele de trecere a frontierei și în supravegherea frontierelor, efectuată între punctele de trecere a frontierei, pentru a-i împiedica pe resortisanții țărilor terțe să treacă frontierele cu încălcarea respectivului regulament sau să se sustragă de la verificările la frontiere. În temeiul dispozițiilor privind supravegherea frontierelor din Regulamentul (UE) 2016/399, o persoană care a trecut frontiera în mod neautorizat și care nu are drept de ședere pe teritoriul statului membru respectiv este reținută și face obiectul procedurilor care respectă Directiva 2008/115/CE. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399, controlul la frontiere ar trebui să fie efectuat fără a aduce atingere drepturilor refugiaților și ale persoanelor care solicită protecție internațională, în special în ceea ce privește principiul nereturnării.
(5) Polițiștii de frontieră se confruntă adesea cu resortisanți ai unor țări terțe care solicită protecție internațională fără să posede documente de călătorie, fie cu ocazia reținerilor efectuate în timpul supravegherii frontierelor, fie cu ocazia verificărilor efectuate la punctele de trecere a frontierei. În plus, pe anumite secțiuni de frontieră, polițiștii de frontieră se confruntă cu un număr mare de sosiri simultane. În astfel de circumstanțe, este deosebit de dificil dar și important să se asigure consultarea tuturor bazelor de date relevante și să se stabilească procedura adecvată cât mai rapid posibil.
(6) Screeningul resortisanților țărilor terțe ar trebui să contribuie îndeosebi la asigurarea faptului că aceștia sunt îndrumați către procedurile adecvate într-un stadiu cât mai timpuriu și că respectivele proceduri sunt efectuate fără întreruperi sau întârzieri. În același timp, screeningul ar trebui să contribuie la combaterea practicii prin care unii solicitanți de protecție internațională, după ce au fost autorizați să intre pe teritoriul unui stat membru pe baza cererii lor de protecție internațională, se sustrag de la procedurile ulterioare, pentru a depune cererea într-un alt stat membru sau pentru a nu o mai depune deloc.
(7) Screeningul resortisanților țărilor terțe care solicită protecție internațională ar trebui să fie urmat de o examinare a nevoii de protecție internațională. Ar trebui să permită culegerea oricăror informații utile și punerea lor la dispoziția autorităților cărora le revine competența de a efectua examinarea respectivă, astfel încât acestea să poată determina procedura adecvată pentru examinarea cererii, fără a stabili încă de pe acum tipul de procedură, accelerând astfel examinarea în cauză. Screeningul ar trebui să contribuie, totodată, la identificarea persoanelor vulnerabile, astfel încât să se țină seama pe deplin, la determinarea și la executarea procedurii aplicabile, de toate nevoile speciale.
(8) Obligațiile ce revin statelor membre ca urmare a prezentului regulament nu ar trebui să aducă atingere Regulamentului (UE) 2024/1351 al Parlamentului European și al Consiliului (6).
(9) Prezentul regulament ar trebui să li se aplice resortisanților țărilor terțe și apatrizilor, indiferent dacă au prezentat o cerere de protecție internațională, care sunt reținuți cu ocazia unei treceri neautorizate a frontierei externe a unui stat membru pe cale terestră, maritimă sau aeriană, cu excepția resortisanților țărilor terțe pentru care, din motive altele decât vârsta, statul membru în cauză nu este obligat să preleve date biometrice în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1358 al Parlamentului European și al Consiliului (7), precum și resortisanților țărilor terțe care au fost debarcați cu ocazia operațiunilor de căutare și salvare, și care nu îndeplinesc condițiile de intrare stabilite în Regulamentul (UE) 2016/399. Pentru respectivii resortisanți ai unor țări terțe care au fost debarcați cu ocazia operațiunilor de căutare și salvare, aplicarea prezentului regulament nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor ce le revin statelor membre în conformitate cu dreptul internațional referitor la operațiunile de căutare și salvare. Prezentul regulament ar trebui să li se aplice și persoanelor care solicită protecție internațională la punctele de trecere a frontierei sau în zonele de tranzit fără a îndeplini condițiile de intrare, precum și resortisanților țărilor terțe care, după ce au primit autorizație de intrare în temeiul Regulamentului (UE) 2016/399 din motive umanitare, de interes național sau în temeiul unor obligații internaționale, prezintă o cerere de protecție internațională.
(10) Screeningul ar trebui să se desfășoare în orice loc adecvat desemnat de fiecare stat membru în parte, situat în general la frontiera externă sau în apropierea acesteia ori, ca alternativă, în alte locuri de pe teritoriu, ținând seama de geografie și de infrastructurile existente, avându-se grijă ca screeningul să poată fi efectuat fără întârziere. Screeningul resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală pe teritoriul statelor membre, care au trecut o frontieră externă pentru a intra în mod neautorizat pe teritoriul statelor membre și care nu au fost deja supuși screeningului într-un stat membru, ar trebui să se desfășoare în orice loc adecvat desemnat de fiecare stat membru în parte și aflat pe teritoriul acestuia.
(11) Resortisanții țărilor terțe care fac obiectul screeningului ar trebui să rămână la dispoziția autorităților de screening pe tot parcursul desfășurării acestuia. Statele membre ar trebui să prevadă în dreptul lor intern dispoziții menite să garanteze prezența respectivilor resortisanți ai țărilor terțe pe durata screeningului, cu scopul de a împiedica sustragerea de la acesta. Atunci când se dovedește a fi necesar și pe baza analizei individuale a fiecărui caz în parte, statele membre pot lua în custodie publică o persoană supusă screeningului, în cazul în care nu se pot aplica eficace alte măsuri mai puțin coercitive. Ar trebui să se recurgă la luarea în custodie publică numai ca măsură de ultimă instanță, în conformitate cu principiile necesității și proporționalității, iar aceasta ar trebui să poată face obiectul unei căi de atac eficiente, în conformitate cu dreptul național, cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional. Pe parcursul screeningului, ar trebui să se aplice, în cazul solicitanților de protecție internațională, dispozițiile relevante din Directiva (UE) 2024/1346 a Parlamentului European și a Consiliului (8) , iar în cazul resortisanților țărilor terțe care nu au prezentat o cerere de protecție internațională, normele relevante privind luarea în custodie publică prevăzute în Directiva 2008/115/CE.
(12) Atunci când, pe parcursul screeningului, se constată că un resortisant al unei țări terțe care este supus unui astfel de screening îndeplinește condițiile de intrare pentru resortisanții țărilor terțe prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/399, screeningul ar trebui să înceteze, iar resortisantul țării terțe în cauză ar trebui să fie autorizat să intre pe teritoriu, fără a aduce atingere aplicării sancțiunilor în caz de trecere neautorizată a frontierelor externe prin alte locuri decât pe la punctele de trecere a frontierei sau în afara programului de funcționare stabilit, menționate în regulamentul respectiv.
(13) Având în vedere scopul derogărilor de la condițiile de intrare pentru resortisanții țărilor terțe stabilite prin Regulamentul (UE) 2016/399, persoanele a căror intrare a fost autorizată de un stat membru în conformitate cu astfel de derogări în temeiul respectivului regulament printr-o decizie individuală nu ar trebui să fie supuse screeningului chiar dacă nu îndeplinesc toate condițiile de intrare, cu excepția cazului în care prezintă o cerere de protecție internațională.
(14) Toți resortisanții țărilor terțe cărora li se aplică screeningul ar trebui să facă obiectul unor verificări pentru a li se stabili sau a li se verifica identitatea și pentru a determina dacă acestea ar putea reprezenta o amenințare la adresa securității interne sau a sănătății publice. În cazul persoanelor care prezintă o cerere de protecție internațională la punctele de trecere a frontierei, ar trebui să se țină seama de verificările de identitate și de controalele de securitate efectuate în contextul verificărilor la frontiere, pentru a se evita dublarea verificărilor.
(15) După încheierea screeningului, resortisanții țărilor terțe în cauză ar trebui fie îndrumați către autoritățile competente pentru înregistrarea cererii de protecție internațională, fie supuși unor proceduri care respectă Directiva 2008/115/CE, după caz. Informațiile relevante obținute în cursul screeningului ar trebui să fie furnizate autorităților competente pentru a sprijini evaluarea suplimentară a fiecărui caz în parte, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale. Atunci când este necesar, controalele și verificările prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie continuate de autoritățile competente respective în cadrul procedurii care urmează să fie efectuate. Procedurile stabilite de Directiva 2008/115/CE ar trebui să înceapă să se aplice numai după încheierea screeningului. Dispozițiile privind înregistrarea cererilor de protecție internațională din Regulamentul (UE) 2024/1348 al Parlamentului European și al Consiliului (9) ar trebui să se aplice numai după încheierea screeningului. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere faptului că persoanele care solicită protecție internațională în momentul reținerii, în cursul controlului la frontieră de la punctul de trecere a frontierei sau în cursul screeningului, ar trebui să fie considerate solicitanți de protecție internațională, iar Regulamentul (UE) 2024/348 și Directiva (UE) 2024/1346 ar trebui să li se aplice.
(16) Persoanele care solicită protecție internațională, cărora statele membre nu le pot aplica sau nu le mai pot aplica o procedură de azil la frontieră în conformitate cu dispozițiile privind excepțiile de la procedura de azil la frontieră din Regulamentul (UE) 2024/1348 ar trebui, de regulă, să fie autorizate să intre pe teritoriu.
(17) Totodată, screeningul ar putea să fie urmat de o relocare intra-UE în cadrul mecanismului de solidaritate instituit prin Regulamentul (UE) 2024/1351 sau în cadrul altui mecanism de solidaritate existent.
(18) În conformitate cu prezumția privind îndeplinirea condițiilor de durată a șederii prevăzută în Regulamentul (UE) 2016/399, îndeplinirea condițiilor de intrare și autorizarea intrării sunt indicate printr-o ștampilă de intrare aplicată pe un document de călătorie. Absența unei astfel de ștampile de intrare sau absența unui document de călătorie ar putea fi considerată, așadar, o indicație a faptului că titularul nu îndeplinește condițiile de intrare. Odată cu începerea funcționării Sistemului de intrare/ieșire instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului (10) (EES), în care ștampilele sunt înlocuite de o înregistrare în EES, această prezumție va deveni mai fiabilă. Prin urmare, statele membre ar trebui să efectueze screeningul resortisanților țărilor terțe care se află deja pe teritoriul acestora și care nu pot dovedi că au îndeplinit condițiile de intrare pe teritoriul statelor membre. Screeningul acestor resortisanți ai țărilor terțe este necesar pentru a compensa faptul că aceștia au reușit, probabil, să eludeze verificările la intrare la sosirea în spațiul Schengen și, prin urmare, nici nu li s-a putut refuza intrarea, nici nu au putut fi îndrumați către procedura adecvată în urma screeningului. De asemenea, grație consultării bazelor de date menționate în prezentul regulament, efectuarea screeningului ar putea să contribuie la stabilirea faptului că persoanele în cauză nu reprezintă o amenințare la adresa securității interne. La încheierea screeningului efectuat în teritoriu, resortisanții țărilor terțe în cauză ar trebui să facă obiectul unei proceduri de returnare sau, în cazul în care solicită protecție internațională, procedurii de azil adecvate. Resortisanții țărilor terțe ar trebui să nu fie supuși unor screeninguri repetate.
(19) Statele membre ar trebui să poată să nu efectueze screeningul în teritoriu dacă un resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală pe teritoriul lor este trimis înapoi, imediat după reținere, către un alt stat membru în temeiul unor acorduri sau înțelegeri bilaterale sau în temeiul unor cadre de cooperare bilaterale. În acest caz, statul membru în care resortisantul țării terțe în cauză a fost trimis înapoi ar trebui să efectueze screeningul fără întârziere.
(20) Prezentul regulament nu aduce atingere dispozițiilor de drept intern referitoare la identificarea resortisanților țărilor terțe suspectați de ședere ilegală într-un stat membru, atunci când scopul unei astfel de identificări este de a căuta, într-un termen scurt, dar rezonabil, informații care să permită să se determine dacă șederea este ilegală sau legală.
(21) Fără a aduce atingere normelor privind controlul la frontierele interne ale statelor membre pentru care nu s-a luat încă o decizie de eliminare a unor astfel de controale, screeningul resortisanților țărilor terțe reținuți în legătură cu o trecere neautorizată a unor astfel de frontiere interne ar trebui să respecte normele instituite prin prezentul regulament pentru screeningul în teritoriu, iar nu normele instituite pentru screeningul la frontiera externă.
(22) Screeningul la frontiera externă ar trebui să fie finalizat cât mai curând posibil, fără să se depășească șapte zile. Screeningul în teritoriu ar trebui să fie finalizat cât mai curând posibil, fără să se depășească trei zile. Statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să finalizeze screeningul la frontiera externă și screeningul în teritoriu într-un interval de timp mai scurt, cu condiția să se efectueze verificările prevăzute în prezentul regulament.
(23) Screeningul face parte din gestionarea europeană integrată a frontierelor. Instrumentul de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize, instituit, ca parte a Fondului de management integrat al frontierelor, prin Regulamentul (UE) 2021/1148 al Parlamentului European și al Consiliului (11), poate fi îndeosebi mobilizat pentru a sprijini măsurile statelor membre care intră sub incidența prezentului regulament, în conformitate cu normele care reglementează utilizarea respectivului instrument și fără a aduce atingere altor priorități susținute de acesta.
(24) Pentru a atinge obiectivele screeningului, ar trebui să se asigure un cadru mai solid pentru cooperare strânsă între autoritățile naționale competente menționate în dispoziția privind punerea în aplicare a controlului din Regulamentul (UE) 2016/399, autoritățile responsabile cu procedurile de azil și primirea solicitanților, autoritățile responsabile cu protejarea sănătății publice și autoritățile responsabile cu îndeplinirea procedurilor de returnare ce respectă Directiva 2008/115/CE.. Statelor membre ar trebui să li se permită să beneficieze de sprijin din partea agențiilor relevante, în special de sprijinul Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă instituită prin Regulamentul (UE) 2019/1896 al Consiliului (12) (denumită în continuare „Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă”) și al Agenției Uniunii Europene pentru Azil instituită prin Regulamentul (UE) 2021/2303 al Consiliului (13) (denumită în continuare „Agenția Uniunii Europene pentru Azil”), în limitele mandatelor acestora. Statele membre ar trebui să implice autoritățile naționale pentru protecția copilului și autoritățile naționale însărcinate cu depistarea și identificarea victimelor traficului de persoane atunci când screeningul dezvăluie fapte relevante pentru traficul de persoane, în concordanță cu Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (14).
(25) În cursul screeningului, interesul superior al copilului ar trebui să fie întotdeauna considerat primordial, în conformitate cu articolul 24 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Ori de câte ori este necesar, autoritățile pentru protecția copilului ar trebui să fie strâns implicate în screening, pentru a se asigura faptul că interesul superior al copilului este luat în considerare în mod corespunzător pe tot parcursul screeningului. Un reprezentant ar trebui să fie desemnat pentru a reprezenta și asista minorul neînsoțit în timpul screeningului sau, dacă un reprezentant nu este desemnat, ar trebui să fie desemnată o persoană cu pregătirea necesară pentru a proteja interesul superior și bunăstarea generală a minorului. După caz, reprezentantul respectiv ar trebui să fie același cu reprezentantul numit în conformitate cu articolul 27 din Directiva (UE) 2024/1346. Persoana cu pregătirea necesară ar trebui să fie persoana desemnată să acționeze provizoriu în calitate de reprezentant în temeiul respectivei directive, în cazul în care o astfel de persoană este desemnată.
(26) Atunci când aplică prezentul regulament, statele membre ar trebui să asigure respectarea demnității umane și să nu discrimineze persoanele pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, handicapul, vârsta sau orientarea sexuală.
(27) Pentru a se asigura respectarea dreptului Uniunii și a dreptului internațional, inclusiv a cartei, în cursul screeningului fiecare stat membru ar trebui să prevadă un mecanism de monitorizare și să stabilească garanții adecvate pentru independența acestuia, cum ar fi respectarea Principiilor de la Paris, adoptate prin Rezoluția 48/134 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 20 decembrie 1993, a Principiilor de la Veneția, adoptate de Comisia de la Veneția în cadrul celei de-a 118-a sesiuni plenare din 15-16 martie 2019, a Rezoluției Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 28 decembrie 2020 privind rolul Ombudsmanului și al instituțiilor mediatorilor în promovarea și protecția drepturilor omului, a bunei guvernanțe și a statului de drept, și a Protocolului opțional la Convenția împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptat la 18 decembrie 2002 în cadrul celei de a 57-a sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite prin Rezoluția A/RES/57/199 (OPCAT). În acest scop, statele membre ar trebui să poată recurge la mecanisme naționale deja existente de monitorizare a drepturilor fundamentale, în conformitate cu cerințele prevăzute în prezentul regulament. Mecanismul de monitorizare prevăzut de fiecare stat membru ar trebui să vizeze în special respectarea drepturilor fundamentale în legătură cu screeningul, precum și respectarea normelor Uniunii și ale celor naționale aplicabile privind luarea în custodie publică și respectarea principiului nereturnării. Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului (15), (denumită în continuare „Agenția pentru Drepturi Fundamentale”) ar trebui să stabilească orientări generale privind instituirea și funcționarea independentă a acestui mecanism de monitorizare. În plus, statelor membre ar trebui să li se permită să solicite sprijinul Agenției pentru Drepturi Fundamentale în scopul creării mecanismului lor național de monitorizare. De asemenea, statelor membre ar trebui să li se permită să solicite consiliere din partea Agenției pentru Drepturi Fundamentale cu privire la stabilirea metodologiei pentru mecanismul lor național de monitorizare și cu privire la măsurile de formare corespunzătoare. De asemenea, statelor membre ar trebui să li se permită să invite organizațiile și organismele naționale, internaționale și neguvernamentale relevante și competente să participe la monitorizare. Mecanismul independent de monitorizare nu ar trebui să aducă atingere monitorizării drepturilor fundamentale realizate de observatorii pentru drepturile fundamentale ai Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, prevăzută în Regulamentul (UE) 2019/1896, mecanismului de monitorizare în scopul monitorizării aplicării operaționale și tehnice a sistemului european comun de azil, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/2303, mecanismului de evaluare și monitorizare instituit prin Regulamentul (UE) 2022/922 al Consiliului (16) și nici monitorizării efectuate de organismele de monitorizare naționale sau internaționale existente. Statele membre ar trebui să investigheze cazurile de acuzații de încălcare a drepturilor fundamentale în cursul screeningului, inclusiv prin garantarea faptului că plângerile sunt tratate cu promptitudine și într-un mod adecvat.
(28) Statele membre ar trebui să asigure mijloace financiare adecvate pentru mecanismul independent de monitorizare.
(29) Simpla existență a unor căi de atac în cazuri individuale sau a unor sisteme naționale care supraveghează eficiența screeningului nu este suficientă pentru a se respecta cerințele privind monitorizarea drepturilor fundamentale în temeiul prezentului regulament.
(30) Autoritățile de screening ar trebui să completeze un formular de screening. Formularul ar trebui să fie transmis, prin orice mijloace adecvate, inclusiv prin instrumente digitale, autorităților care înregistrează cererile de protecție internațională sau autorităților competente pentru procedurile de returnare, în funcție de autoritatea către care este îndrumată persoana în cauză.
(31) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere măsurilor luate în conformitate cu dreptul intern pentru stabilirea identității persoanei în cauză sau pentru evaluarea posibilelor amenințări la adresa securității interne.
(32) Informațiile din formularul de screening ar trebui să fie înregistrate astfel încât să poată face obiectul unui control administrativ și judiciar în cursul oricărei proceduri ulterioare de azil sau de returnare. Persoana care face obiectul screeningului ar trebui să aibă posibilitatea de a indica autorităților de screening că informațiile conținute în formular sunt incorecte. Orice astfel de indicație ar trebui să fie consemnată în formularul de screening fără a întârzia finalizarea screeningului.
(33) Informațiile incluse în formularul de screening ar trebui să fie puse la dispoziția persoanei vizate fie pe suport de hârtie, fie în format electronic, cu excepția informațiilor referitoare la consultarea bazelor de date relevante pentru controalele de securitate. În cazul minorilor, informațiile incluse în formularul de screening ar trebui să fie furnizate adultului sau adulților responsabili de copil. În cazul minorilor neînsoțiți, informațiile incluse în formularul de screening ar trebui să fie furnizate reprezentantului copilului sau persoanei cu pregătirea necesară pentru a proteja interesul superior și bunăstarea generală a minorului.
(34) Prelucrarea datelor pe parcursul screeningului ar trebui să fie efectuată întotdeauna în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii privind protecția datelor, în special Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (17).
(35) Datele biometrice prelevate pe parcursul screeningului, împreună cu datele menționate în dispozițiile privind colectarea și transmiterea datelor biometrice ale solicitanților de protecție internațională, ale resortisanților țărilor terțe sau ale apatrizilor reținuți pentru trecerea ilegală a unei frontiere externe, ale resortisanților țărilor terțe sau ale apatrizilor găsiți în situație de ședere ilegală într-un stat membru și ale resortisanților țărilor terțe sau ale apatrizilor debarcați în urma unei operațiuni de căutare și salvare din Regulamentul (UE) 2024/1358 ar trebui să fie transmise Eurodac, instituit prin respectivul regulament (denumit în continuare „Eurodac”), de către autoritățile competente în conformitate cu termenele prevăzute în regulamentul respectiv.
(36) Resortisanții țărilor terțe supuși screeningului ar trebui să facă obiectul unui control medical preliminar efectuat de personal medical calificat, în vederea identificării eventualelor nevoi de îngrijire medicală sau de izolare din motive de sănătate publică. Personalul medical calificat ar trebui să poată decide, în funcție de circumstanțele medicale legate de starea generală individuală a fiecărui resortisant al unei țări terțe, că nu mai este necesar niciun control medical suplimentar pe parcursul screeningului. Respectivul control medical preliminar ar trebui să fie efectuat de personal medical calificat aparținând uneia dintre categoriile de mai jos incluse în clasificarea ISCO-08 din cadrul Clasificării internaționale standard a ocupațiilor sub responsabilitatea Organizației Internaționale a Muncii: 221 medici, 2221 asistenți medicali generaliști sau 2240 paramedici.
(37) Ar trebui să fie efectuată o verificare preliminară a vulnerabilității în vederea depistării persoanelor care prezintă indicii că ar fi vulnerabile, victime ale torturii sau ale altor tratamente inumane sau degradante, sau că ar fi apatride sau că ar putea avea nevoi procedurale speciale sau nevoi speciale de primire în sensul Directivei (UE) 2024/1346 și, respectiv, al Regulamentului (UE) 2024/1348. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere unor evaluări suplimentare în cadrul procedurilor ulterioare după finalizarea screeningului. Verificarea vulnerabilității ar trebui să fie efectuată de personalul specializat al autorităților de screening și instruit în acest scop.
(38) Pe parcursul screeningului, tuturor persoanelor vizate ar trebui să li se garanteze un nivel de trai conform cu carta, precum și accesul la asistență medicală de urgență și la tratamentul de bază al bolilor. Ar trebui să li se acorde o atenție deosebită persoanelor vulnerabile, cum ar fi femeile însărcinate, persoanele în vârstă, familiile monoparentale, persoanele care suferă de un handicap fizic sau mintal care poate fi identificat imediat, persoanele care în mod vizibil au suferit traume psihologice sau fizice și minorii neînsoțiți. În special în cazul minorilor, informațiile ar trebui furnizate într-un mod adaptat vârstei lor. Toate autoritățile implicate în îndeplinirea sarcinilor legate de screening ar trebui să raporteze orice situație de vulnerabilitate pe care au observat-o sau care le-a fost raportată, ar trebui să respecte demnitatea umană și viața privată și ar trebui să se abțină de la discriminare.
(39) Având în vedere posibilitatea ca resortisanții țărilor terțe care fac obiectul screeningului să nu dețină documentele de identitate și de călătorie necesare pentru trecerea legală a frontierei externe, în cadrul screeningului ar trebui să fie efectuată o procedură de identificare sau de verificare.
(40) Registrul comun de date de identitate (CIR) a fost instituit prin Regulamentele (UE) 2019/817 (18) și (UE) 2019/818 (19) ale Parlamentului European și ale Consiliului pentru a facilita și a contribui la identificarea corectă a persoanelor înregistrate în EES, în Sistemul de informații privind vizele instituit prin Decizia 2004/512/CE a Consiliului (20) (VIS), în Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile instituit prin Regulamentul (UE) 2018/1240 al Parlamentului European și al Consiliului (21) (ETIAS), în Eurodac și în Sistemul centralizat pentru determinarea statelor membre care dețin informații privind condamnările resortisanților țărilor terțe și ale apatrizilor instituit prin Regulamentul (UE) 2019/816 al Parlamentului European și al Consiliului (22) (ECRIS-TCN), inclusiv a persoanelor necunoscute care nu sunt în măsură să se identifice singure. În acest scop, CIR conține numai datele de identitate, datele din documentul de călătorie și datele biometrice înregistrate în EES, VIS, ETIAS, Eurodac și ECRIS-TCN, separate în mod logic. În CIR sunt stocate doar datele cu caracter personal care sunt strict necesare pentru efectuarea unei verificări corecte a identității. Datele cu caracter personal înregistrate în CIR sunt șterse în mod automat atunci când datele sunt șterse din sistemele de bază. Consultarea CIR permite identificarea sau verificarea sigură și completă a identității persoanelor grație posibilității de a consulta concomitent toate datele de identitate înregistrate în sistemele EES, VIS, ETIAS, Eurodac și ECRIS-TCN, în mod rapid și fiabil, asigurând, în același timp, protecția datelor și evitând prelucrarea inutilă sau duplicarea datelor.
(41) Pentru a stabili identitatea sau a verifica identitatea persoanelor supuse screeningului, ar trebui să fie lansată o verificare în CIR în prezența persoanei respective pe parcursul screeningului. Cu ocazia verificării respective, datele biometrice ale persoanei ar trebui să fie comparate cu datele conținute în CIR. În cazul în care datele biometrice ale unei persoane nu pot fi utilizate sau interogarea lansată folosind respectivele date eșuează sau nu afișează niciun rezultat pozitiv, interogarea ar putea fi lansată folosind datele de identitate ale persoanei în combinație cu datele din documentul de călătorie, atunci când aceste date sunt disponibile, sau în combinație cu date sau informații puse la dispoziție de resortisantul țării terțe în cauză ori obținute de la acesta. În conformitate cu principiile necesității și proporționalității și în cazul în care din interogare reiese că în CIR sunt înregistrate date referitoare la persoana respectivă, autoritățile statelor membre ar trebui să aibă acces la CIR pentru a consulta datele de identitate, datele din documentul de călătorie și datele biometrice ale persoanei respective, fără ca CIR să furnizeze vreun indiciu cu privire la sistemul de informații al UE din care provin datele.
(42) Întrucât utilizarea CIR în scopuri de identificare a fost limitată prin Regulamentele (UE) 2019/817 și (UE) 2019/818 numai la situațiile în care, în caz de verificări polițienești pe teritoriul statelor membre, este necesar să se faciliteze identificarea corectă a persoanelor înregistrate în EES, VIS, ETIAS, Eurodac și ECRIS-TCN și să se ofere asistență pentru această identificare, regulamentele respective trebuie să fie modificate pentru ca acestea să prevadă, ca scop suplimentar, utilizarea CIR pentru identificarea sau verificarea identității persoanelor cu ocazia screeningului. În cazul Regulamentului (UE) 2019/818, din motive de geometrie variabilă, o astfel de modificare ar trebui să fie efectuată printr-un alt regulament decât prezentul regulament.
(43) Având în vedere că multe persoane supuse screeningului ar putea să nu dețină niciun document de călătorie, autoritățile de screening ar trebui să aibă acces la orice alte documente relevante deținute de persoanele în cauză atunci când datele biometrice ale acestor persoane nu sunt utilizabile sau nu generează niciun rezultat în CIR. Autorităților ar trebui să li se permită, de asemenea, să utilizeze datele din documentele respective, altele decât datele biometrice, pentru a efectua verificări prin consultarea bazelor de date relevante.
(44) Ar trebui să se considere că identificarea sau verificarea identității persoanelor, în cursul verificărilor la frontiere la punctul de trecere a frontierei, și orice consultare a bazelor de date în contextul supravegherii frontierelor sau al verificărilor polițienești, în zona frontierei externe sau în teritoriu de către autoritățile care au îndrumat persoana respectivă către screening, fac parte din screening și nu ar trebui să fie repetate, cu excepția cazului în care există circumstanțe speciale care să justifice o astfel de repetare. Prelevarea de date biometrice atât în scopul identificării sau al verificării identității, cât și în scopul înregistrării în conformitate cu cerințele Regulamentului (UE) 2024/1358 ar trebui să aibă loc o singură dată în cadrul screeningului.
(45) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare pentru a permite acesteia să stabilească procedura detaliată și specificațiile pentru extragerea datelor și să precizeze procedura de cooperare dintre autoritățile responsabile cu efectuarea screeningului, birourile centrale naționale Interpol și, respectiv, unitățile naționale Europol, în vederea determinării existenței amenințării la adresa securității interne. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (23).
(46) Pe parcursul screeningului ar trebui să se verifice, de asemenea, dacă intrarea resortisanților țărilor terțe vizați în Uniune ar putea reprezenta o amenințare la adresa securității interne.
(47) Întrucât screeningul îi vizează pe resortisanții țărilor terțe aflați la frontiera externă și care nu îndeplinesc condițiile de intrare, pe resortisanții țărilor terțe care au fost debarcați în urma unei operațiuni de căutare și salvare fără a îndeplini condițiile de intrare, precum și pe resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală pe teritoriul statelor membre, controalele de securitate din cadrul screeningului ar trebui să fie cel puțin de un nivel similar cu nivelul controalelor efectuate în cazul resortisanților țărilor terțe care solicită în prealabil o autorizație de intrare pe teritoriul Uniunii pentru o ședere pe termen scurt, indiferent dacă au sau nu obligația de a deține viză.
(48) În cazul resortisanților țărilor terțe care sunt scutiți, pe baza cetățeniei lor, de obligația de a deține viză în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului (24), Regulamentul (UE) 2018/1240 prevede că aceștia trebuie să solicite o autorizație de călătorie ca să vină în Uniune pentru o ședere pe termen scurt. Înainte de a primi autorizația de călătorie, persoanele în cauză sunt supuse unor controale de securitate efectuate asupra datelor cu caracter personal pe care le declară, prin consultarea mai multor baze de date ale Uniunii și anume VIS, Sistemul de informații Schengen instituit prin Regulamentele (UE) 2018/1860 (25), (UE) 2018/1861 (26) și (UE) 2018/1862 (27) ale Parlamentului European și ale Consiliului (SIS), EES, ETIAS, datele Europol prelucrate în scopul verificării încrucișate astfel cum este menționată în Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (28), ECRIS-TCN, precum și a bazei de date a Interpol privind documentele de călătorie furate și pierdute (SLTD) și a bazei de date privind documentele de călătorie asociate unor notificări (TDAWN). Resortisanții țărilor terțe cărora li se aplică obligația de a deține viză în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1806 sunt supuși, înainte de eliberarea vizei, unor controale de securitate prin consultarea acelorași baze de date ca în cazul resortisanților țărilor terțe scutiți de obligația de a deține viză, în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 810/2009 (29) și (CE) nr. 767/2008 (30) ale Parlamentului European și ale Consiliului.
(49) În ceea ce privește persoanele supuse screeningului, ar trebui să fie efectuate verificări automate în scopuri de securitate prin consultarea acelorași sisteme care sunt prevăzute pentru solicitanții unei vize, ai unei vize de lungă ședere, ai unui permis de ședere în temeiul VIS sau ai unei autorizații de călătorie în temeiul ETIAS, și anume VIS, EES, ETIAS, inclusiv lista de supraveghere din ETIAS menționată în Regulamentul (UE) 2018/1240, SIS, ECRIS-TCN cu privire la persoanele condamnate în legătură cu infracțiuni de terorism și alte forme de infracțiuni grave, datele Europol prelucrate în scopul verificării încrucișate astfel cum este menționată în Regulamentul (UE) 2016/794, SLTD și TDAWN.
(50) Consultarea bazelor de date relevante în scopuri de securitate ar trebui efectuată astfel încât din bazele de date respective să fie extrase numai datele necesare pentru desfășurarea controalelor de securitate. În ceea ce privește persoanele care au prezentat o cerere de protecție internațională la un punct de trecere a frontierei sau în zone de tranzit, consultarea bazelor de date pentru controlul de securitate ca parte a screeningului ar trebui să se concentreze pe bazele de date care nu au fost consultate în cursul verificărilor de la frontiera externă, evitându-se astfel consultările repetate.
(51) În cazul în care se justifică, screeningul ar putea include și verificarea obiectelor aflate în posesia resortisanților țărilor terțe, în conformitate cu dreptul intern. Orice măsură aplicată în contextul unui control de securitate ar trebui să fie proporționată și să respecte demnitatea umană a persoanelor care fac obiectul screeningului. Autoritățile implicate ar trebui să se asigure că drepturile fundamentale ale persoanelor în cauză sunt respectate, inclusiv dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de exprimare.
(52) Întrucât accesul autorităților de screening la EES, ETIAS, VIS și ECRIS-TCN este necesar pentru a verifica dacă o persoană ar putea reprezenta o amenințare la adresa securității interne, ar trebui să se modifice Regulamentele (CE) nr. 767/2008, (UE) 2017/2226, (UE) 2018/1240 și (UE) 2019/816, pentru a prevedea respectivul drept de acces, pe care regulamentele respective nu îl prevăd în prezent. În cazul Regulamentului (UE) 2019/816, din motive de geometrie variabilă, o astfel de modificare ar trebui să fie efectuată printr-un alt regulament decât prezentul regulament.
(53) Pentru a efectua căutări în CIR în scopul identificării sau în scopul verificării identității, ar trebui să fie utilizat portalul european de căutare instituit prin Regulamentul (UE) 2019/817 (ESP).
(54) Autoritățile de screening ar trebui să poată utiliza ESP pentru efectuarea căutărilor în EES, ETIAS, VIS, SIS și ECRIS-TCN, în datele Europol, în SLTD și TDAWN, în scopul controalelor de securitate, atunci când este cazul.
(55) Consultarea bazelor de date ale Uniunii în scopul identificării sau al verificării identității sau în scopul controalelor de securitate poate fi justificată prin efectuarea eficace a screeningului și prin atingerea aceluiași obiectiv cu cel care stă la baza instituirii fiecăreia dintre aceste baze de date, și anume gestionarea eficace a frontierelor externe ale Uniunii, în contextul gestionării europene integrate a frontierelor.
(56) În cazul în care consultarea în scopul identificării sau al verificării identității sau în scopul controalelor de securitate generează un rezultat pozitiv, autoritatea de screening ar trebui să verifice dacă datele înregistrate în sistemele de informații ale UE sau datele Europol corespund cu datele care au generat un rezultat pozitiv.
(57) Autoritățile de screening ar trebui să poată verifica bazele de date naționale relevante în contextul identificării sau al verificării identității sau în contextul controalelor de securitate, cu respectarea dreptului intern.
(58) În scopul respectării obligației de a efectua identificarea sau verificarea identității și controale de securitate în timpul screeningului, statele membre care nu aplică încă integral unele dispoziții ale acquis-ului Schengen și, prin urmare, nu au acces la toate sistemele de informații ale UE și la toate bazele de date ale Uniunii au responsabilitatea de a efectua verificări ale identității și controale de securitate lansând căutări numai în respectivele sisteme și baze de date la care au acces.
(59) Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume de a întări controlul resortisanților țărilor terțe care trec frontierele externe și de a asigura identificarea sau verificarea identității tuturor resortisanților țărilor terțe cărora li se aplică screeningul și pentru consultarea bazelor de date relevante pentru a stabili dacă resortisanții țărilor terțe cărora li se aplică screeningul ar putea reprezenta o amenințare la adresa securității interne, precum și de a contribui la îndrumarea acestora către procedurile adecvate, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(60) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în dreptul său intern.
(61) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (31); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(62) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (32).
(63) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (33).
(64) În ceea ce privește Liechtensteinul, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (34).
(65) În ceea ce privește Ciprul, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003.
(66) În ceea ce privește Ciprul, Regulamentul (CE) nr. 866/2004 al Consiliului (35) prevede norme specifice care se aplică liniei de demarcație dintre zonele Republicii Cipru în care Guvernul Republicii Cipru exercită un control efectiv și zonele Republicii Cipru în care Guvernul Republicii Cipru nu exercită un astfel de control efectiv. În temeiul prezentului regulament, chiar dacă linia de demarcație nu constituie o frontieră externă, trebuie efectuate verificări asupra tuturor persoanelor care trec linia de demarcație printr-un punct de trecere autorizat sau neautorizat, cu scopul de a combate imigrația ilegală a resortisanților țărilor terțe și de a depista și preveni orice risc pentru securitate. Din aceasta rezultă că screeningul la frontiera externă se poate aplica și resortisanților țărilor terțe care sunt reținuți în legătură cu trecerea neautorizată a respectivei linii și celor care au prezentat o cerere de protecție internațională la punctele de trecere autorizate.
(67) Danemarca, Norvegia, Islanda, Elveția și Liechtenstein nu au obligații în temeiul Directivei (UE) 2024/1346. În statele respective, condițiile de primire pentru solicitanții de protecție internațională sunt reglementate de dreptul intern relevant, bazat pe aplicarea Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, astfel cum a fost completată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967. În ceea ce privește statele respective, trimiterile din prezentul regulament la respectiva directivă ar trebui să fie înțelese ca trimiteri la dispozițiile corespunzătoare din dreptul intern,