Recitale
(1) Sistemul de Informații Schengen (SIS II) a fost instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și prin Decizia 2007/533/JAI a Consiliului (3). Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și Decizia 2007/533/JAI prevăd faptul că, pentru o perioadă de tranziție, Comisia este responsabilă de gestionarea operațională a Sistemului central SIS II (SIS II central). După perioada de tranziție respectivă, o autoritate de gestionare urmează să fie responsabilă de gestionarea operațională a SIS II central și de anumite aspecte ale infrastructurii de comunicații.
(2) Sistemul de informații privind vizele (VIS) a fost instituit prin Decizia 2004/512/CE a Consiliului (4). Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (5) prevede faptul că, pentru o perioadă de tranziție, Comisia este responsabilă de gestionarea operațională a VIS. După perioada de tranziție respectivă, o autoritate de administrare urmează să fie responsabilă de gestionarea operațională a VIS central și a interfețelor naționale și a anumitor aspecte ale infrastructurii de comunicații.
(3) Eurodac a fost instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2725/2000 al Consiliului (6). Regulamentul (CE) nr. 407/2002 al Consiliului (7) a stabilit normele de punere în aplicare necesare. Actele juridice respective au fost abrogate și înlocuite prin Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8), începând din 20 iulie 2015.
(4) Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție, denumită în mod obișnuit eu-LISA, a fost instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9) pentru a asigura gestionarea operațională a SIS, VIS și Eurodac și a anumitor aspecte legate de infrastructurile lor de comunicații și, eventual, gestionarea altor sisteme informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție, sub rezerva adoptării unor acte juridice separate ale Uniunii. Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 603/2013 pentru a reflecta modificările aduse Eurodac.
(5) Deoarece autoritatea de gestionare a necesitat autonomie juridică, administrativă și financiară, aceasta a fost înființată sub forma unei agenții de reglementare (denumită în continuare „agenția”) cu personalitate juridică. Astfel cum s-a convenit, sediul agenției a fost stabilit la Tallinn, Estonia. Cu toate acestea, întrucât atribuțiile legate de dezvoltarea tehnică și pregătirea pentru gestionarea operațională a SIS II și VIS erau deja asigurate la Strasbourg, în Franța, iar la Sankt Johann im Pongau, în Austria, fusese instalat un amplasament de rezervă pentru aceste sisteme, în conformitate, de asemenea, cu localizarea sistemelor SIS II și VIS în temeiul actelor juridice relevante ale Uniunii, situația ar trebui să se mențină la fel. Cele două amplasamente ar trebui să fie în continuare, de asemenea, locațiile unde urmează a fi îndeplinite atribuțiile legate de gestionarea operațională a Eurodac și în care urmează a fi înființat un amplasament de rezervă pentru Eurodac. Cele două amplasamente ar trebui să fie, de asemenea, locațiile pentru dezvoltarea tehnică și gestionarea operațională a altor sisteme informatice la scară largă din spațiul de libertate, securitate și justiție și pentru un amplasament de rezervă capabil să asigure funcționarea unui sistem informatic la scară largă în eventualitatea defectării sistemului informatic la scară largă respectiv. Pentru a maximiza eventuala utilizare a amplasamentului de rezervă, respectivul amplasament ar putea fi utilizat și pentru funcționarea simultană a sistemelor, cu condiția să își păstreze capacitatea de a asigura funcționarea lor în cazul defectării unuia sau mai multor sisteme. Datorită naturii specifice a sistemelor, care se caracterizează printr-un nivel înalt de securitate și o disponibilitate ridicată și sunt indispensabile îndeplinirii misiunii agenției, în cazul în care capacitățile de găzduire ale amplasamentelor tehnice existente devin insuficiente, Consiliul de administrație al agenției (Consiliul de administrație) ar trebui să aibă posibilitatea, dacă acest lucru este justificat pe baza unei evaluări independente a impactului și a unei analize costuri-beneficii, de a propune stabilirea unui al doilea amplasament tehnic separat, fie la Strasbourg, fie la Sankt Johann im Pongau sau în ambele locații, în funcție de necesități, pentru găzduirea sistemelor. Consiliul de administrație ar trebui să consulte Comisia și să ia în considerare punctele de vedere ale acesteia înainte de a informa Parlamentul European și Consiliul („autoritatea bugetară”) privind intenția sa de a pune în aplicare orice proiect legat de proprietate.
(6) De la preluarea responsabilităților sale la 1 decembrie 2012, agenția a preluat atribuțiile conferite autorității de gestionare în ceea ce privește VIS prin Regulamentul (CE) nr. 767/2008 și prin Decizia 2008/633/JAI a Consiliului (10). În aprilie 2013, agenția a preluat și atribuțiile conferite autorității de gestionare în ceea ce privește SIS II prin Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și prin Decizia 2007/533/JAI, în urma lansării SIS II, iar în iunie 2013 a preluat atribuțiile conferite Comisiei în legătură cu Eurodac, în conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 2725/2000 și (CE) nr. 407/2002.
(7) Prima evaluare a activității agenției, pe baza unei evaluări externe independente, efectuată în perioada 2015-2016, a concluzionat că agenția asigură în mod efectiv gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă și a altor atribuții care i-au fost încredințate, dar și că sunt necesare o serie de modificări ale Regulamentului (UE) nr. 1077/2011, cum ar fi transferul către agenție a atribuțiilor legate de infrastructura de comunicații, pe care Comisia le-a păstrat. Pe baza evaluării externe respective, Comisia a luat în considerare evoluțiile în materie de politică, juridice și factuale și a propus, în special în raportul său din 29 iunie 2017 privind funcționarea Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție (eu-LISA) (raportul de evaluare), extinderea mandatului agenției, pentru a-i permite îndeplinirea atribuțiilor care decurg din adoptarea de către colegiuitori a unor propuneri legislative prin care agenției i se încredințează noi sisteme și a atribuțiilor menționate în Comunicarea Comisiei din 6 aprilie 2016 intitulată „Sisteme de informații mai puternice și mai inteligente în materie de frontiere și securitate”, în raportul final din 11 mai 2017 al Grupului de experți la nivel înalt pentru sistemele de informații și interoperabilitate și în Comunicarea Comisiei din 16 mai 2017 intitulată „Al șaptelea raport referitor la progresele înregistrate pentru realizarea unei uniuni a securității efective și reale”, sub rezerva adoptării actelor juridice relevante ale Uniunii, atunci când este necesar. În special, agenției ar trebui să i se confere atribuții cu privire la dezvoltarea unor soluții de interoperabilitate, definite în Comunicarea din 6 aprilie 2016, drept capacitatea sistemelor de informații de a face schimb de date și de a permite punerea în comun a informațiilor. Dacă este cazul, orice acțiuni desfășurate în materie de interoperabilitate ar trebui să fie ghidate de Comunicarea Comisiei din 23 martie 2017 intitulată „Cadrul european de interoperabilitate – Strategie de implementare”. Anexa 2 la respectiva comunicare oferă orientări generale, recomandări și cele mai bune practici pentru realizarea interoperabilității sau cel puțin pentru crearea unui mediu care să favorizeze realizarea unei mai bune interoperabilități în ceea ce privește conceperea, punerea în aplicare și gestionarea serviciilor publice europene.
(8) Raportul de evaluare a concluzionat, de asemenea, că mandatul agenției ar trebui să fie extins pentru a oferi statelor membre consiliere cu privire la conectarea sistemelor naționale la sistemele centrale ale sistemelor informatice la scară largă („sistemele”) și asistență și sprijin ad hoc, atunci când se solicită acest lucru, precum și pentru a oferi serviciilor Comisiei asistență și sprijin cu privire la aspecte tehnice legate de noile sisteme.
(9) Agenției ar trebui să i se încredințeze pregătirea, dezvoltarea și gestionarea operațională a Sistemului de intrare/ieșire (EES), instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului (11).
(10) Agenției ar trebui, de asemenea, să i se încredințeze gestionarea operațională a DubliNet, un canal separat de transmisie electronică securizată, instituit în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei (12), pe care autoritățile competente din domeniul azilului ale statelor membre ar trebui să îl utilizeze pentru schimbul de informații cu privire la solicitanții de protecție internațională.
(11) Agenției ar trebui, în plus, să i se încredințeze pregătirea, dezvoltarea și gestionarea operațională a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) instituit prin Regulamentul (UE) 2018/1240 al Parlamentului European și al Consiliului (13).
(12) Funcția centrală a agenției ar trebui să fie în continuare aceea de a îndeplini atribuțiile de gestionare operațională pentru SIS II, VIS, Eurodac, EES, DubliNet, ETIAS și, dacă se decide astfel, pentru alte sisteme informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție. Agenția ar trebui, de asemenea, să fie responsabilă de măsurile tehnice care decurg din atribuțiile ce nu au un caracter normativ care îi sunt încredințate. Aceste responsabilități nu ar trebui să aducă atingere atribuțiilor normative rezervate exclusiv Comisiei sau Comisiei asistate de un comitet în temeiul respectivelor acte juridice ale Uniunii care reglementează sistemele.
(13) Agenția ar trebui să fie în măsură să aplice soluții tehnice pentru a respecta cerințele de disponibilitate prevăzute de actele juridice ale Uniunii care reglementează sistemele, cu respectarea deplină, în același timp, a dispozițiilor specifice ale actelor respective cu privire la arhitectura tehnică a sistemelor respective. În cazul în care soluțiile tehnice respective impun o duplicare a unui sistem sau a componentelor unui sistem, ar trebui să se realizeze o evaluare independentă de impact și o analiză costuri-beneficii, iar Consiliul de administrație ar trebui să ia o decizie în urma consultării Comisiei. Evaluarea de impact respectivă ar trebui să includă și o examinare a necesităților capacităților de găzduire ale amplasamentelor tehnice existente în legătură cu dezvoltarea unor astfel de soluții tehnice și posibilele riscuri legate de actualul cadru operațional.
(14) Nu se mai justifică păstrarea de către Comisie a anumitor atribuții legate de infrastructura de comunicații a sistemelor și, prin urmare, respectivele atribuții ar trebui transferate către agenție pentru a îmbunătăți coerența gestionării infrastructurii de comunicații. Cu toate acestea, pentru sistemele care utilizează EuroDomain, o infrastructură de comunicații securizată oferită de TESTA-ng (noua generație de servicii transeuropene de telematică între administrații), constituită ca parte a programului ISA care a fost instituit prin Decizia nr. 922/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14) și continuată ca parte a programului ISA2 care a fost instituit prin Decizia (UE) 2015/2240 a Parlamentului European și a Consiliului (15), Comisia ar trebui să păstreze atribuțiile legate de execuția bugetară, de achiziții și de reînnoire, precum și de aspecte contractuale.
(15) Agenția ar trebui să poată încredința atribuțiile legate de furnizarea, înființarea, întreținerea și monitorizarea infrastructurii de comunicații unor entități sau organisme externe din sectorul privat, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (16). Agenția ar trebui să aibă la dispoziție un buget și resurse umane suficiente pentru a limita cât mai mult posibil necesitatea de a subcontracta atribuțiile și sarcinile sale unor entități sau organisme externe din sectorul privat.
(16) Agenția ar trebui să îndeplinească în continuare atribuții legate de formarea privind utilizarea tehnică a SIS II, a VIS și a Eurodac, precum și a altor sisteme care îi vor fi încredințate în viitor.
(17) Pentru a contribui la elaborarea de către Uniune a politicilor privind migrația și securitatea pe bază de elemente justificative și la monitorizarea funcționării corespunzătoare a sistemelor, agenția ar trebui să elaboreze și să publice statistici, precum și să producă rapoarte statistice și să le pună la dispoziția actorilor relevanți, în conformitate cu actele juridice ale Uniunii care reglementează sistemele, de exemplu pentru a monitoriza punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului (17) și în scopul elaborării analizei de risc și a evaluării vulnerabilității în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului (18).
(18) Ar trebui să fie posibil ca agenția să fie responsabilă cu pregătirea, dezvoltarea și gestionarea operațională a unor sisteme informatice la scară largă suplimentare, în temeiul articolelor 67-89 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Printre posibilele exemple de astfel de sisteme s-ar putea număra sistemul central pentru identificarea statelor membre care dețin informații privind condamnările referitoare la persoanele din state terțe sau apatrizi pentru a completa și a sprijini sistemul european de informații privind cazierul judiciar (sistemul ECRIS-TCN) sau sistemul informatic pentru comunicarea transfrontalieră în cadrul procedurilor civile și penale (e-CODEX). Cu toate acestea, astfel de sisteme ar trebui încredințate agenției numai prin intermediul unor acte juridice ale Uniunii ulterioare și separate, precedate de o evaluare de impact.
(19) Mandatul agenției în ceea ce privește cercetarea ar trebui extins pentru a spori capacitatea acesteia de a fi mai proactivă, sugerând modificări tehnice necesare și relevante ale sistemelor. Agenția ar trebui nu numai să monitorizeze activitățile de cercetare relevante pentru gestionarea operațională a sistemelor, dar și să poată contribui la punerea în aplicare a părților relevante ale Programului-cadru al Uniunii Europene pentru cercetare și inovare, în cazul în care Comisia deleagă competențele relevante agenției. Cel puțin o dată pe an, agenția ar trebui să furnizeze informații cu privire la o astfel de monitorizare Parlamentului European, Consiliului și, atunci când se referă la tratarea datelor cu caracter personal, Autorității Europene pentru Protecția Datelor.
(20) Ar trebui să fie posibil pentru Comisie să încredințeze agenției atribuția de a fi responsabilă cu desfășurarea de proiecte-pilot de natură experimentală destinate să testeze fezabilitatea unei acțiuni și utilitatea acesteia, care pot fi implementate fără un act de bază în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046. În plus, Comisia ar putea încredința agenției atribuții de execuție bugetară pentru validări de concept finanțate în temeiul instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize instituit de Regulamentul (UE) nr. 515/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (19), în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, după ce a informat Parlamentul European. De asemenea, ar trebui să fie posibil ca agenția să poată planifica și pune în aplicare activități de testare cu privire la chestiuni strict reglementate de prezentul regulament și de actele juridice ale Uniunii care reglementează dezvoltarea, instituirea, funcționarea și utilizarea sistemelor, cum ar fi testarea conceptelor de virtualizare. Atunci când i se atribuie desfășurarea unui proiect-pilot, agenția ar trebui să acorde o atenție deosebită strategiei Uniunii Europene de gestionare a informațiilor.
(21) Agenția ar trebui, în ceea ce privește conectarea sistemelor naționale la sistemele centrale prevăzută în actele juridice ale Uniunii care reglementează sistemele, să ofere consiliere statelor membre, la cererea acestora.
(22) De asemenea, agenția ar trebui să ofere sprijin ad hoc statelor membre, la cererea acestora, în conformitate cu procedura prevăzută de prezentul regulament, atunci când acest lucru este impus de probleme sau necesități excepționale în materie de securitate sau migrație. În special, un stat membru ar trebui să poată solicita și să se poată baza pe întăriri operative și tehnice în cazul în care statul membru respectiv se confruntă cu provocări specifice și disproporționate legate de migrație în anumite regiuni ale frontierelor sale externe, caracterizate de sosirea masivă a unor fluxuri de migranți. Aceste întăriri ar trebui să fie oferite în zonele „hotspot” de către echipele de sprijin pentru gestionarea migrației formate din experți din agențiile relevante ale Uniunii. În cazul în care sprijinul agenției ar fi necesar în acest context în ceea ce privește aspectele legate de sisteme, statele membre în cauză ar trebui să transmită cererea de acordare a sprijinului Comisiei, care, în urma evaluării sale cu privire la justificarea efectivă a acestui sprijin, ar trebui să transmită cererea de acordare a sprijinului, fără întârziere, agenției. Agenția ar trebui să informeze Consiliul de administrație cu privire la astfel de cereri. Comisia ar trebui să verifice, de asemenea, dacă agenția răspunde în timp util la cererea de sprijin ad hoc. Raportul anual de activitate al agenției ar trebui să prezinte în detaliu acțiunile pe care agenția le-a întreprins pentru a furniza sprijin ad hoc statelor membre și să conțină, de asemenea, detalii privind costurile suportate în acest context.
(23) Agenția ar trebui, de asemenea, să sprijine serviciile Comisiei cu privire la aspecte tehnice legate de sistemele existente sau noi, atunci când se solicită acest lucru, în special pentru pregătirea de noi propuneri privind sistemele informatice la scară largă care urmează să fie încredințate agenției.
(24) Ar trebui să fie posibil ca un grup de state membre să încredințeze agenției atribuția de a dezvolta, a gestiona sau a găzdui o componentă informatică comună pentru a le sprijini în punerea în aplicare a aspectelor tehnice ale obligațiilor care decurg din actele juridice ale Uniunii privind sistemele informatice descentralizate în spațiul de libertate, securitate și justiție. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre respective din temeiul de actelor juridice aplicabile ale Uniunii, în special în ceea ce privește arhitectura sistemelor respective. Aceasta ar necesita aprobarea prealabilă de către Comisie, luarea unei decizii de aprobare de către Consiliul de administrație, ar trebui să se reflecte într-un acord de delegare între statele membre în cauză și agenție, și ar trebui finanțată în totalitate de către statele membre în cauză. Agenția ar trebui să informeze Parlamentul European și Consiliul cu privire la acordul de delegare aprobat și cu privire la orice modificări aduse acestuia. Alte state membre ar trebui să poată participa la astfel de soluții comune în domeniul informatic, dacă această posibilitate este prevăzută în acordul de delegare și dacă acordul respectiv este modificat în mod corespunzător. Această atribuție nu ar trebui să afecteze în mod negativ gestionarea operațională a sistemelor de către agenție.
(25) Încredințarea către agenție a gestionării operaționale a unor sisteme informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție nu ar trebui să aducă atingere normelor specifice aplicabile respectivelor sisteme. În special, normele specifice care reglementează scopul, drepturile de acces, măsurile de securitate și cerințele suplimentare în materie de protecție a datelor pentru fiecare astfel de sistem sunt pe deplin aplicabile.
(26) Pentru a monitoriza în mod eficace funcționarea agenției, statele membre și Comisia ar trebui să fie reprezentate în cadrul unui consiliu de administrație. Acestuia ar trebui să i se încredințeze competențele necesare, în special pentru a adopta programul anual de lucru, pentru a îndeplini funcțiile legate de bugetul agenției, pentru a adopta normele financiare aplicabile agenției, și pentru a stabili procedurile de luare a deciziilor privind atribuțiile operaționale ale agenției de către directorul executiv. Consiliul de administrație ar trebui să îndeplinească aceste atribuții în mod eficient și transparent. După organizarea de către Comisie a unei proceduri corespunzătoare de selecție și după audierea candidaților propuși în cadrul comisiei competente sau a comisiilor Parlamentului European, Consiliul de administrație ar trebui să numească și un director executiv.
(27) Având în vedere faptul că numărul de sisteme informatice la scară largă încredințate agenției va fi crescut considerabil până în 2020 și că atribuțiile agenției se extind semnificativ, va exista o creștere substanțială corespunzătoare a personalului agenției până în 2020. Prin urmare, ar trebui să se creeze o poziție de director executiv adjunct al agenției, ținând seama, de asemenea, de faptul că atribuțiile legate de dezvoltarea și gestionarea operațională a sistemelor vor necesita un efort sporit și dedicat de supraveghere și că sediul și amplasamentele tehnice ale agenției sunt repartizate pe teritoriul a trei state membre. Consiliul de administrație ar trebui să îl numească pe directorul executiv adjunct.
(28) Agenția ar trebui să fie administrată și să funcționeze ținând seama de principiile Abordării comune referitoare la agențiile descentralizate ale Uniunii, adoptate la 19 iulie 2012 de către Parlamentul European, Consiliu și Comisie.
(29) În ceea ce privește SIS II, Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și Unitatea Europeană de Cooperare Judiciară (Eurojust), care au ambele dreptul de a accesa și de a consulta direct datele introduse în SIS II în temeiul Deciziei 2007/533/JAI, ar trebui să aibă statut de observatori în cadrul reuniunilor Consiliului de administrație atunci când pe ordinea de zi figurează chestiuni în legătură cu aplicarea deciziei respective. Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, care are dreptul de a accesa și de a consulta SIS II în temeiul Regulamentului (UE) 2016/1624, ar trebui să aibă statut de observator în cadrul reuniunilor Consiliului de administrație atunci când pe ordinea de zi figurează chestiuni în legătură cu aplicarea respectivului regulament. Europol, Eurojust și Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă ar trebui să poată numi fiecare un reprezentant în cadrul Grupului consultativ SIS II instituit în temeiul prezentului regulament.
(30) În ceea ce privește VIS, Europol ar trebui să aibă statut de observator în cadrul reuniunilor Consiliului de administrație, atunci când pe ordinea de zi se află o chestiune în legătură cu aplicarea Deciziei 2008/633/JAI. Europol ar trebui să poată numi un reprezentant în cadrul Grupului consultativ VIS instituit în temeiul prezentului regulament.
(31) În ceea ce privește Eurodac, Europol ar trebui să aibă statut de observator în cadrul reuniunilor Consiliului de administrație, atunci când pe ordinea de zi se află o chestiune în legătură cu aplicarea Regulamentului (UE) nr. 603/2013. Europol ar trebui să poată numi un reprezentant în cadrul grupului consultativ Eurodac constituit în conformitate cu prezentul regulament.
(32) În ceea ce privește EES, Europol ar trebui să aibă statut de observator în cadrul reuniunilor Consiliului de administrație, atunci când pe ordinea de zi se află o chestiune referitoare la Regulamentul (UE) 2017/2226.
(33) În ceea ce privește ETIAS, Europol ar trebui să aibă statut de observator în cadrul reuniunilor Consiliului de administrație, atunci când pe ordinea de zi se află o chestiune referitoare la Regulamentul (UE) 2018/1240. Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă ar trebui, de asemenea, să aibă statut de observator în cadrul reuniunilor Consiliului de administrație atunci când pe ordinea de zi se află o chestiune referitoare la ETIAS în legătură cu aplicarea regulamentului respectiv. Europol și Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă ar trebui să poată numi un reprezentant în cadrul grupului consultativ EES-ETIAS constituit în conformitate cu prezentul regulament.
(34) Statele membre ar trebui să aibă drepturi de vot în Consiliul de administrație cu privire la un sistem informatic la scară largă, în cazul în care aceste state membre trebuie să respecte, în temeiul dreptului Uniunii, orice act juridic al Uniunii care reglementează dezvoltarea, instituirea, funcționarea și utilizarea sistemului respectiv. Danemarca ar trebui de asemenea să aibă drepturi de vot cu privire la un sistem informatic la scară largă, dacă aceasta hotărăște, în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la TFUE, să pună în aplicare în dreptul său intern, actul juridic al Uniunii care reglementează dezvoltarea, instituirea, funcționarea și utilizarea sistemului respectiv.
(35) Statele membre ar trebui să numească un membru în cadrul grupului consultativ privind un sistem informatic la scară largă în cazul în care aceste state membre trebuie să respecte, în temeiul dreptului Uniunii, orice act juridic al Uniunii care reglementează dezvoltarea, instituirea, funcționarea și utilizarea sistemului respectiv. În plus, Danemarca ar trebui să numească un membru în cadrul grupului consultativ privind un sistem informatic la scară largă, dacă aceasta hotărăște, în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 22, să pună în aplicare în dreptul său intern actul juridic al Uniunii care reglementează dezvoltarea, instituirea, funcționarea sau utilizarea sistemului respectiv. Grupurile consultative ar trebui să coopereze între ele ori de câte ori este necesar.
(36) În scopul garantării deplinei autonomii și independențe a agenției și pentru a-i permite să-și îndeplinească în mod corespunzător obiectivele și să-și exercite atribuțiile conferite prin prezentul regulament, aceasta ar trebui să dispună de un buget corespunzător și autonom, alimentat din bugetul general al Uniunii. Finanțarea agenției ar trebui să fie supusă acordului dintre Parlamentul European și Consiliu, astfel cum se prevede la punctul 31 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (20). Ar trebui să se aplice procedurile bugetare și de descărcare de gestiune ale Uniunii. Auditarea conturilor, precum și a legalității și regularității tranzacțiilor subiacente ar trebui să fie efectuată de Curtea de Conturi.
(37) În scopul îndeplinirii misiunii sale și în măsura necesară pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, agenția ar trebui să fie autorizată să coopereze cu instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, în special cu agențiile instituite în spațiul de libertate, securitate și justiție, în ceea ce privește chestiunile reglementate de prezentul regulament și de actele juridice ale Uniunii care reglementează dezvoltarea, instituirea, funcționarea și utilizarea sistemelor gestionate de aceasta în cadrul înțelegerilor de lucru încheiate în conformitate cu dreptul și politicile Uniunii și în cadrul competențelor lor respective. În cazul în care acest lucru este prevăzut de un act juridic al Uniunii, agenției ar trebui, de asemenea, să i se permită să coopereze cu organizațiile internaționale și cu alte entități relevante și ar trebui să poată încheia înțelegeri de lucru în acest scop. Respectivele înțelegeri de lucru ar trebui aprobate în prealabil de Comisie și autorizate de către Consiliul de administrație. Agenția ar trebui, de asemenea, să consulte și să urmeze recomandările Agenției Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 526/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (21), cu privire la securitatea rețelei și informațiilor, după caz.
(38) Atunci când asigură dezvoltarea și gestionarea operațională a sistemelor, agenția ar trebui să aplice standarde europene și internaționale, luând în considerare cele mai exigente cerințe profesionale, în special strategia Uniunii Europene de gestionare a informațiilor.
(39) Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (22) ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal de către agenție, fără a aduce atingere dispozițiilor aplicabile privind protecția datelor, astfel cum sunt prevăzute în actele juridice ale Uniunii care reglementează dezvoltarea, instituirea, funcționarea și utilizarea sistemelor, care ar trebui să fie conforme cu Regulamentul (UE) 2018/1725. Cu scopul de a garanta securitatea și a preveni operațiunile de prelucrare care încalcă Regulamentul (UE) 2018/1725 și actele juridice ale Uniunii care reglementează funcționarea sistemelor respective, agenția ar trebui să evalueze riscurile inerente prelucrării și să implementeze măsuri pentru atenuarea acestor riscuri, cum ar fi criptarea. Măsurile respective ar trebui să asigure un nivel corespunzător de securitate, inclusiv confidențialitatea, luând în considerare stadiul actual al dezvoltării și costurile implementării în raport cu riscurile și cu natura datelor cu caracter personal a căror protecție urmează a fi asigurată. La evaluarea riscului pentru securitatea datelor cu caracter personal, ar trebui să se acorde atenție riscurilor pe care le prezintă prelucrarea datelor cu caracter personal, cum ar fi distrugerea accidentală sau ilegală, pierderea, modificarea, divulgarea neautorizată sau accesul neautorizat la datele cu caracter personal transmise, stocate sau prelucrate în alt mod, care pot duce în special la prejudicii fizice, materiale și morale. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să aibă dreptul să obțină din partea agenției accesul la toate informațiile necesare pentru investigațiile sale. În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (23), Comisia a consultat Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, care a emis un aviz la 10 octombrie 2017.
(40) Pentru a asigura funcționarea transparentă a agenției, Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (24) ar trebui să se aplice agenției. Agenția ar trebui să fie cât mai transparentă cu privire la activitățile sale, fără a periclita atingerea obiectivelor operațiunilor pe care le desfășoară. Agenția ar trebui să publice toate informațiile cu privire la activitățile sale. Aceasta ar trebui, de asemenea, să se asigure că publicul și orice parte interesată obțin rapid informații cu privire la activitatea sa.
(41) Activitățile agenției ar trebui să facă obiectul examinării de către Ombudsmanul European în conformitate cu articolul 228 din TFUE.
(42) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (25) ar trebui să se aplice agenției, care ar trebui să adere la Acordul Interinstituțional din 25 mai 1999 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile interne desfășurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (26).
(43) Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului (27) privind instituirea Parchetului European ar trebui să se aplice agenției.
(44) Pentru a asigura condiții de angajare deschise și transparente și tratament egal pentru personal, Statutul funcționarilor Uniunii Europene („statutul funcționarilor”) și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene („regimul aplicabil celorlalți agenți”), prevăzute în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 (28) (denumite în continuare împreună „Statutul”), inclusiv normele privind secretul profesional sau alte obligații echivalente de confidențialitate, ar trebui să se aplice personalului (inclusiv directorului executiv și directorului executiv adjunct al agenției).
(45) Întrucât agenția este un organ înființat de Uniune în înțelesul Regulamentului (UE, Euratom) 2018/1046, agenția ar trebui să își adopte normele financiare în consecință.
(46) Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 (29) al Comisiei ar trebui să se aplice agenției.
(47) Agenția, astfel cum este instituită prin prezentul regulament, înlocuiește și succede Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1077/2011. Prin urmare, aceasta ar trebui să fie succesoarea legală în ceea ce privește toate contractele încheiate, obligațiile asumate și proprietățile achiziționate de către Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1077/2011. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere forței juridice a acordurilor, a înțelegerilor de lucru și a memorandumurilor de înțelegere încheiate de către agenție, astfel cum a fost instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1077/2011, fără a aduce atingere eventualelor modificări ale acestora impuse de prezentul regulament.
(48) Pentru a permite agenției să îndeplinească în continuare atribuțiile Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 la nivelul maxim al capacităților sale, ar trebui să se prevadă măsuri tranzitorii, în special în ceea ce privește Consiliul de administrație, grupurile consultative, directorul executiv și normele interne adoptate de Consiliul de administrație.
(49) Prezentul regulament are drept scop modificarea și extinderea dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 1077/2011. Având în vedere că modificările care urmează a fi aduse prin prezentul regulament sunt semnificative atât prin numărul lor, cât și prin caracterul lor, Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 ar trebui, pentru un spor de claritate, să fie înlocuit în întregime în privința statelor membre pentru care prezentul regulament este obligatoriu. Agenția, astfel cum este instituită prin prezentul regulament, ar trebui să înlocuiască și să preia funcțiile agenției instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 și, prin urmare, respectivul regulament ar trebui să fie abrogat.
(50) Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume instituirea unei agenții la nivelul Uniunii responsabile de gestionarea operațională și, dacă este cazul, de dezvoltarea unor sisteme informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.
(51) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament, în măsura în care se referă la SIS II și VIS, EES și ETIAS constituie o dezvoltare a acquis-ul Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la decizia Consiliului cu privire la prezentul regulament, dacă îl va transpune sau nu în dreptul său intern. În conformitate cu articolul 3 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Regatul Danemarcei privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate în Danemarca sau în orice alt stat membru al Uniunii Europene și sistemul „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în vederea aplicării efective a Convenției de la Dublin (30), Danemarca urmează să informeze Comisia dacă va transpune conținutul prezentului regulament, în măsura în care acesta se referă la Eurodac și la DubliNet.
(52) În măsura în care dispozițiile sale se referă la SIS II, astfel cum este reglementat prin Decizia 2007/533/JAI, Regatul Unit participă la prezentul regulament, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Protocolul nr. 19 privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, anexat la TUE și la TFUE, și cu articolul 8 alineatul (2) din Decizia 2000/365/CE a Consiliului (31). În măsura în care dispozițiile sale se referă la SIS II, astfel cum este reglementat prin Regulamentul (CE) nr. 1987/2006, și la VIS, la EES și la ETIAS, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE; Regatul Unit a solicitat, prin scrisoarea sa din 19 iulie 2018 adresată președintelui Consiliului, să fie autorizat să participe la prezentul regulament, în conformitate cu articolul 4 din Protocolul nr. 19. În temeiul articolului 1 din Decizia (UE) 2018/1600 a Consiliului (32), Regatul Unit a fost autorizat să participe la prezentul regulament. În plus, în măsura în care dispozițiile sale se referă la Eurodac și DubliNet, Regatul Unit a notificat dorința sa de a participa la adoptarea și aplicarea prezentului regulament, prin scrisoarea sa din 23 octombrie 2017 adresată președintelui Consiliului în conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE. Prin urmare, Regatul Unit participă la adoptarea prezentului regulament, acesta este obligatoriu pentru respectivul stat membru și i se aplică.
(53) În măsura în care dispozițiile sale se referă la SIS II, astfel cum este reglementat prin Decizia 2007/533/JAI, Irlanda ar putea, în principiu, să participe la prezentul regulament, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Protocolul nr. 19 și cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia 2002/192/CE a Consiliului (33). În măsura în care dispozițiile sale se referă la SIS II, astfel cum este reglementat prin Regulamentul (CE) nr. 1987/2006, și la VIS, la EES și la ETIAS, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE; Irlanda nu a solicitat să participe la adoptarea prezentului regulament, în conformitate cu articolul 4 din Protocolul nr. 19. Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament și acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică, în măsura în care măsurile instituite prin acest regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen întrucât acestea se referă la SIS II astfel cum este reglementat de Regulamentul (CE) nr. 1987/2006, la VIS, la EES și la ETIAS. În plus, în măsura în care dispozițiile sale se referă la Eurodac și la DubliNet, în conformitate cu articolele 1 și 2 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament și acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Având în vedere că nu este posibil, în circumstanțele actuale, să se garanteze că prezentul regulament este aplicabil în întregime Irlandei, în conformitate cu articolul 288 din TFUE, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament și acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică, fără a se aduce atingere drepturilor sale în temeiul Protocoalelor nr. 19 și nr. 21.
(54) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie, în măsura în care se referă la SIS II și VIS, la EES și la ETIAS, o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestor două state la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (34) care se află sub incidența domeniului prevăzut la articolul 1, punctele A, B și G din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (35). În ceea ce privește Eurodac și DubliNet, prezentul regulament constituie o nouă măsură în sensul Acordului între Comunitatea Europeană, Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-un stat membru, în Islanda sau în Norvegia (36). În consecință, sub rezerva deciziei lor de a transpune regulamentul în ordinea lor juridică internă, delegația Republicii Islanda și delegația Regatului Norvegiei ar trebui să participe în cadrul Consiliului de administrație al agenției. Pentru a stabili norme detaliate ulterioare care să permită participarea Republicii Islanda și a Regatului Norvegiei la activitățile agenției, ar trebui încheiat un acord suplimentar între Uniune și aceste state.
(55) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie, în măsura în care se referă la SIS II și VIS, la EES și la ETIAS, o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (37), care se află sub incidența articolului 1 punctele A, B și G din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (38). În ceea ce privește Eurodac și DubliNet, prezentul Regulament constituie o nouă măsură referitoare la Eurodac, în sensul Acordului între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil să examineze o cerere de azil introdusă într-un stat membru sau în Elveția (39). În consecință, sub rezerva deciziei sale de a transpune regulamentul în dreptul său intern, delegația Confederației Elvețiene ar trebui să participe în cadrul Consiliului de administrație al agenției. Pentru a stabili norme detaliate ulterioare care să permită participarea Confederației Elvețiene la activitățile agenției, ar trebui încheiat un acord suplimentar între Uniune și Confederația Elvețiană.
(56) În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie, în măsura în care se referă la SIS II și VIS, la EES și la ETIAS, o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (40), care se află sub incidența articolului 1 punctele A, B și G din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (41). În ceea ce privește Eurodac și DubliNet, prezentul regulament constituie o nouă măsură în sensul Protocolului între Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil introduse într-un stat membru sau în Elveția (42). În consecință, sub rezerva deciziei sale de a transpune regulamentul în ordinea sa juridică internă, delegația Principatului Liechtenstein ar trebui să participe la Consiliul de administrație al agenției. Pentru a stabili norme detaliate ulterioare care să permită participarea Principatului Liechtenstein la activitățile agenției, ar trebui încheiat un acord suplimentar între Uniune și Principatul Liechtenstein,