Recitale
(1) Uniunea și-a stabilit obiectivul de a oferi cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor. Obiectivul respectiv ar trebui să se realizeze, printre altele, prin intermediul unor măsuri adecvate de prevenire și combatere a criminalității, inclusiv a criminalității organizate și a terorismului.
(2) Obiectivul menționat impune ca informațiile privind condamnările pronunțate în statele membre să fie luate în considerare în afara statului membru de condamnare, atât în cadrul unor noi procese penale, astfel cum se prevede în Decizia-cadru 2008/675/JAI a Consiliului (2), precum și pentru a preveni comiterea de noi infracțiuni.
(3) Obiectivul menționat presupune schimbul de informații extrase din cazierele judiciare între autoritățile competente ale statelor membre. Schimbul de astfel de informații este organizat și facilitat de normele prevăzute în Decizia-cadru 2009/315/JAI a Consiliului (3) și de sistemul european de informații cu privire la cazierele judiciare (ECRIS), instituit prin Decizia 2009/316/JAI a Consiliului (4).
(4) Cu toate acestea, cadrul juridic existent al ECRIS nu ia suficient în considerare particularitățile cererilor referitoare la resortisanți ai țărilor terțe. Deși schimbul de informații privind resortisanții țărilor terțe prin intermediul ECRIS este deja posibil, nu există nicio procedură sau mecanism comun al Uniunii care să permită un schimb eficient, rapid și exact.
(5) În cadrul Uniunii, informațiile privind resortisanții țărilor terțe nu sunt colectate ca în cazul resortisanților statelor membre în statele membre de cetățenie, ci sunt stocate numai în statele membre în care s-au pronunțat condamnările. Prin urmare, situația completă a antecedentelor penale ale unui resortisant al unei țări terțe poate fi stabilită, numai dacă se solicită informații din partea tuturor statelor membre.
(6) Astfel de „cereri generice” impun o sarcină administrativă disproporționată tuturor statelor membre, inclusiv celor care nu dețin informații privind resortisantul țării terțe în cauză. În practică, această sarcină descurajează statele membre să solicite altor state membre informații privind resortisanții țărilor terțe, ceea ce îngreunează în mod serios schimbul de informații între ele, limitând accesul lor la informații referitoare la cazierele judiciare numai la informațiile stocate în registrul lor național. Prin urmare, crește riscul ca schimbul de informații dintre statele membre să fie ineficient și incomplet, fapt care, la rândul său, afectează nivelul de securitate și siguranță oferit cetățenilor Uniunii și persoanelor care își au reședința în Uniune.
(7) Pentru a îmbunătăți situația, ar trebui stabilit un sistem prin care autoritatea centrală a unui stat membru să poată afla prompt și eficient care alt stat membru sau alte state membre dețin informații privind cazierul judiciar al unui resortisant al unei țări terțe (denumit în continuare „ECRIS-TEN”). Cadrul existent al ECRIS ar putea fi utilizat apoi pentru a solicita informații cu privire la cazierele judiciare de la statele membre respective în conformitate cu Decizia-cadru 2009/315/JAI.
(8) Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească un sistem centralizat la nivelul Uniunii care conține date cu caracter personal și să stabilească normele referitoare la împărțirea responsabilităților între statul membru și organizația responsabilă pentru dezvoltarea și întreținerea sistemului centralizat, precum și orice dispoziție specifică privind protecția datelor necesară pentru a completa dispozițiile existente în materie de protecție a datelor și să prevadă un nivel general corespunzător de protecție a datelor, securitatea datelor și protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor în cauză.
(9) Obiectivul de a oferi cetățenilor Uniunii un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, necesită și deținerea informațiilor privind condamnările cetățenilor Uniunii care dețin și cetățenia unei țări terțe. Având în vedere posibilitatea ca respectivele persoane să se identifice deținând una sau mai multe cetățenii, și posibilitatea ca diferite condamnări să fie consemnate fie în statul membru de condamnare, fie în statul membru de cetățenie, este necesar ca în domeniul de aplicare al prezentului regulament să fie incluși cetățenii Uniunii care dețin și cetățenia unei țări terțe. Excluderea unor astfel de persoane ar face ca informațiile stocate în ECRIS-TEN să fie incomplete. Acest lucru ar pune în pericol fiabilitatea sistemului. Cu toate acestea, întrucât persoanele în cauză dețin cetățenia Uniunii, condițiile în care datele dactiloscopice referitoare la respectivele persoane pot fi introduse în ECRIS-TEN ar trebui să fie comparabile cu condițiile în care are loc schimbul de date dactiloscopice între statele membre prin intermediul ECRIS, care a fost înființat prin Decizia-cadru 2009/315/JAI și Decizia 2009/316/JAI. Prin urmare, în cazul cetățenilor Uniunii care dețin și cetățenia unei țări terțe, datele dactiloscopice ar trebui introduse în ECRIS-TEN numai dacă au fost prelevate în conformitate cu dreptul intern în cursul proceselor penale, înțeles fiind că, pentru a opera o astfel de introducere, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza datele dactiloscopice prelevate în alte scopuri decât procesele penale, în cazul în care o astfel de utilizare este permisă în temeiul dreptului intern.
(10) ECRIS-TCN ar trebui să permită prelucrarea datelor dactiloscopice în scopul de a determina statele membre care dețin informații privind cazierul judiciar al unui resortisant al unei țări terțe. Acesta ar trebui de asemenea să permită prelucrarea imaginilor faciale pentru a confirma identitatea acestuia. Este deosebit de important ca introducerea și utilizarea datelor dactiloscopice și a imaginilor faciale să nu depășească ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivului urmărit, să respecte drepturile fundamentale, precum și interesul superior al copilului, și să respecte normele aplicabile ale Uniunii în materie de protecție a datelor.
(11) Sarcina dezvoltării și operării ECRIS-TCN ar trebui să fie încredințată Agenției Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA), instituită prin Regulamentul (UE) 2018/1726 al Parlamentului European și al Consiliului (5), având în vedere experiența sa în gestionarea altor sisteme la scară largă în domeniul justiției și al afacerilor interne. Mandatul său ar trebui să fie modificat pentru a reflecta aceste noi sarcini.
(12) Eu-LISA ar trebui să beneficieze de finanțare și de personal adecvat pentru a-și îndeplini responsabilitățile în temeiul prezentului regulament.
(13) Dată fiind necesitatea creării unor strânse legături tehnice între ECRIS-TCN și ECRIS, ar trebui să i se încredințeze eu-LISA și sarcina de a dezvolta în continuare și de a întreține aplicația de referință a ECRIS, iar mandatul său ar trebui să fie modificat pentru a reflecta acest lucru.
(14) Patru state membre și-au dezvoltat propriul software național de implementare a ECRIS, în conformitate cu Decizia-cadru 2009/316/JAI a Consiliului, și l-au utilizat în locul aplicației de referință a ECRIS pentru a face schimb de informații privind cazierele judiciare. Având în vedere caracteristicile speciale pe care aceste state membre le-au prevăzut pentru sistemele lor de uz național, precum și investițiile realizate de acestea, ar trebui ca acestor state membre să li se permită să utilizeze software-ul lor național de implementare a ECRIS și pentru ECRIS-TCN, cu condiția respectării condițiilor prevăzute în prezentul regulament.
(15) ECRIS-TCN ar trebui să conțină numai informații privind identitatea resortisanților țărilor terțe condamnați de o instanță penală în cadrul Uniunii. Astfel de informații privind identitatea ar trebui să includă datele alfanumerice și datele dactiloscopice. Ar trebui să fie posibilă introducerea de imagini faciale, în măsura în care legislația statului membru în care se pronunță o condamnare permite colectarea și stocarea imaginilor faciale ale unei persoane condamnate.
(16) Datele alfanumerice care urmează a fi introduse de statele membre în sistemul central ar trebui să includă, printre altele, numele (numele de familie) și prenumele persoanei condamnate, precum și, dacă astfel de informații sunt la dispoziția autorității centrale, orice pseudonim sau nume de împrumut al(e) persoanei respective. În cazul în care statul membru în cauză are cunoștință de date cu caracter personal care nu coincid, cum ar fi o ortografiere diferită a numelui în alt alfabet, ar trebui ca datele respective să poată fi incluse în sistemul central ca informații suplimentare.
(17) Datele alfanumerice ar trebui să includă, de asemenea, ca informații suplimentare, numărul de identificare sau tipul și numărul documentului (documentelor) de identificare al(e) persoanei, precum și denumirea autorității emitente a respectivelor documente, în cazul în care autoritatea centrală deține astfel de informații. Statul membru ar trebui să încerce să verifice autenticitatea documentelor de identificare înainte de a introduce informațiile relevante în sistemul central. În orice caz, având în vedere că ar putea să nu fie fiabile, astfel de informații ar trebui să fie utilizate cu precauție.
(18) Autoritățile centrale ar trebui să utilizeze ECRIS-TCN pentru a determina statele membre care dețin informații privind cazierul judiciar al unui resortisant al unei țări terțe, atunci când informațiile privind cazierul judiciar al persoanei respective sunt solicitate în statul membru interesat, în scopul unor procese penale împotriva persoanei în cauză, în scopurile menționate în prezentul regulament. Cu toate că ECRIS-TCN ar trebui utilizat, în principiu, în toate situațiile de acest tip, autoritatea responsabilă pentru desfășurarea proceselor penale ar trebui să poată decide ca ECRIS-TCN să nu fie folosit atunci când acest lucru nu ar fi adecvat în cazul în speță, de exemplu, în cazul anumitor procese penale urgente, în cazurile de tranzit, atunci când au fost obținute recent informații privind cazierul judiciar prin intermediul ECRIS sau în ceea ce privește infracțiunile minore, în special infracțiunile rutiere minore, infracțiunile minore legate de reglementările locale generale și infracțiunile minore de tulburare a ordinii publice.
(19) Ar trebui, de asemenea, ca statele membre să poată utiliza ECRIS-TCN în scopuri altele decât cele menționate în prezentul regulament, dacă acest lucru este prevăzut în dreptul intern și este în conformitate cu acesta. Cu toate acestea, pentru a spori transparența utilizării ECRIS-TCN, statele membre ar trebui să notifice Comisiei respectivele scopuri, iar Comisia ar trebui să asigure publicarea tuturor notificărilor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(20) De asemenea, ar trebui ca alte autorități care solicită informații privind cazierele judiciare să poată decide ca ECRIS-TCN să nu fie utilizat dacă utilizarea acestuia nu ar fi adecvată în cazul în speță, de exemplu atunci când trebuie efectuate anumite verificări administrative obișnuite referitoare la calificarea profesională a unei persoane, în special dacă se știe că nu vor fi solicitate altor state membre informații privind cazierele judiciare, indiferent de rezultatul căutării efectuate în ECRIS-TCN. Cu toate acestea, ECRIS-TCN ar trebui folosit de fiecare dată când cererea de informații privind cazierele judiciare a fost formulată de o persoană care solicită informații privind propriul cazier judiciar în conformitate cu Decizia-cadru 2009/315/JAI, sau când cererea urmărește obținerea de informații privind cazierele judiciare în conformitate cu Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6).
(21) Resortisanții țărilor terțe ar trebui să aibă dreptul de a obține informații în scris cu privire la propriile lor caziere judiciare, în conformitate cu dreptul statului membru în care solicită furnizarea acestor informații și în conformitate cu Decizia-cadru 2009/315/JAI. Înainte de a furniza astfel de informații unui resortisant al unei țări terțe, statul membru vizat ar trebui să efectueze o interogare în ECRIS-TCN.
(22) Cetățenii Uniunii care dețin și cetățenia unei țări terțe vor fi incluși în ECRIS-TCN numai dacă autoritățile competente sunt la curent cu faptul că persoanele respective dețin cetățenia unei țări terțe. În cazurile în care autoritățile competente nu sunt la curent cu faptul că cetățeni ai Uniunii dețin și cetățenia unei țări terțe, este totuși posibil ca persoanele respective să fi fost condamnate anterior în calitate de resortisanți ai unei țări terțe. Pentru a se asigura faptul că autoritățile competente au o viziune de ansamblu completă asupra cazierelor judiciare, ar trebui să fie posibilă efectuarea de interogări în ECRIS-TCN pentru a verifica dacă, în ceea ce îl privește pe un cetățean al Uniunii, există vreun stat membru care deține informații privind cazierul judiciar al acestei persoane, în calitatea sa de resortisant al unei țări terțe.
(23) În cazul în care există o concordanță între datele înregistrate în sistemul central și cele utilizate pentru căutare de un stat membru (rezultat pozitiv), informațiile privind identitatea pe baza cărora a fost înregistrat un „rezultat pozitiv” ar trebui să fie furnizate împreună cu rezultatul pozitiv. Rezultatul unei căutări ar trebui să fie utilizat de către autoritățile centrale numai în scopul trimiterii unei cereri prin intermediul ECRIS, iar în ceea ce privește Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) instituită prin Regulamentul (UE) 2018/1727 al Parlamentului European și al Consiliului (7), Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) instituită prin Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (8) și Parchetul European, instituit prin Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului (9), ar trebui să fie utilizat numai în scopul solicitării de informații referitoare la condamnări, astfel cum se menționează în prezentul regulament.
(24) În primul rând, imaginile faciale incluse în ECRIS-TCN ar trebui utilizate numai pentru a confirma identitatea unui resortisant al unei țări terțe, pentru a determina statele membre care dețin informații privind condamnările anterioare ale respectivului resortisant al unei țări terțe. În viitor, imaginile faciale ar trebui să poată fi utilizate pentru stabilirea automatizată de corespondențe biometrice, cu condiția să fi fost îndeplinite cerințele tehnice și în materie de politică. Comisia, luând în considerare necesitatea și proporționalitatea, precum și progresele tehnice în materie de software de recunoaștere facială, ar trebui să evalueze disponibilitatea și gradul de adecvare al tehnologiei necesare înainte de a adopta un act delegat privind utilizarea de imagini faciale pentru identificarea resortisanților țărilor terțe, pentru a determina statele membre care dețin informații privind condamnările anterioare cu privire la aceste persoane.
(25) Utilizarea datelor biometrice este necesară, deoarece este cea mai fiabilă metodă de identificare a resortisanților țărilor terțe aflați pe teritoriul statelor membre, care adesea nu dețin documente sau orice alt tip de mijloace de identificare, precum și pentru o corelare mai sigură a datelor privind resortisanții țărilor terțe.
(26) Statele membre ar trebui să introducă în sistemul central datele dactiloscopice ale resortisanților țărilor terțe condamnați, care au fost prelevate în conformitate cu dreptul intern în cursul unor procese penale. Pentru a dispune, în sistemul central, de informații privind identitatea cât mai complete posibil, statele membre trebuie să aibă posibilitatea, de asemenea, de a introduce în sistemul central datele dactiloscopice care au fost prelevate în alte scopuri decât al proceselor penale, în cazurile în care datele dactiloscopice respective pot fi utilizate în cadrul proceselor penale, în conformitate cu dreptul intern.
(27) Prezentul regulament ar trebui să stabilească criterii minime privind datele dactiloscopice pe care statele membre ar trebui să le introducă în sistemul central. Un stat membru ar trebui să poată alege fie să introducă datele dactiloscopice ale resortisanților țărilor terțe care au primit pedepse privative de libertate cu durata de cel puțin 6 luni, fie să introducă datele dactiloscopice ale resortisanților țărilor terțe care au fost condamnați pentru o infracțiune care se pedepsește, conform legislației respectivului stat membru, cu o pedeapsă privativă de libertate cu durată maximă de cel puțin 12 luni.
(28) Statele membre ar trebui să creeze înregistrări în ECRIS-TCN în ceea ce privește resortisanții țărilor terțe condamnați. Acest lucru ar trebui efectuat automat, ori de câte ori este posibil, fără întârzieri nejustificate, după înscrierea condamnării acestora în cazierul judiciar național. Statele membre ar trebui, în conformitate cu prezentul regulament, să introducă în sistemul central date alfanumerice și date dactiloscopice referitoare la condamnările pronunțate după data începerii introducerii datelor în ECRIS-TCN. Începând cu aceeași dată, precum și în orice moment ulterior, statelor membre ar trebui să li se permită introducerea de imagini faciale în sistemul central.
(29) Statele membre ar trebui, de asemenea, în conformitate cu prezentul regulament, să creeze înregistrări în ECRIS-TCN vizându-i pe resortisanții țărilor terțe condamnați înainte de data de începere a introducerii datelor, în vederea asigurării unei eficiențe maxime a sistemului. Cu toate acestea, în acest scop, statele membre nu ar trebui să fie obligate să colecteze informații care nu erau deja introduse în cazierele lor judiciare înainte de data de începere a introducerii datelor. Datele dactiloscopice ale resortisanților țărilor terțe prelevate în legătură cu astfel de condamnări anterioare ar trebui introduse numai în cazul în care au fost prelevate în cursul proceselor penale, iar statul membru interesat consideră că acestea pot fi corelate în mod clar cu alte informații privind identitatea din cazierele judiciare.
(30) Îmbunătățirea schimbului de informații privind condamnările ar trebui să contribuie la punerea în aplicare, de către statele membre, a Deciziei-cadru 2008/675/JAI, care introduce obligația statelor membre de a ține seama de condamnările anterioare din alte state membre în noile procese penale, în măsura în care condamnările naționale anterioare sunt luate în considerare în temeiul dreptului intern.
(31) Un rezultat pozitiv indicat de ECRIS-TCN nu ar trebui ca de sine-stătător să însemne că resortisantul în cauză al unei țări terțe a fost condamnat în statele membre indicate. Existența unor condamnări anterioare ar trebui să fie confirmată exclusiv pe baza informațiilor primite din cazierele judiciare din statele membre în cauză.
(32) Fără a aduce atingere posibilității de utilizare a programelor financiare ale Uniunii în conformitate cu normele aplicabile, fiecare stat membru ar trebui să suporte propriile costuri ocazionate de punerea în aplicare, administrarea, utilizarea și întreținerea propriei baze de date privind cazierele judiciare și a bazelor de date dactiloscopice naționale, precum și de punerea în aplicare, administrarea, utilizarea și întreținerea modificărilor tehnice necesare pentru a putea utiliza ECRIS-TCN, inclusiv conexiunile la punctul național central de acces.
(33) Europol și EPPO ar trebui să aibă acces la ECRIS-TCN cu scopul de a determina statele membre care dețin informații cu privire la cazierul judiciar al resortisantului unei țări terțe, pentru a sprijini îndeplinirea sarcinilor lor statutare. De asemenea, Eurojust ar trebui să aibă acces direct la ECRIS-TCN în scopul îndeplinirii sarcinii sale în temeiul prezentului regulament de a acționa ca punct de contact pentru țări terțe și organizații internaționale, fără a aduce atingere aplicării principiilor cooperării judiciare în materie penală, inclusiv normelor privind asistența judiciară reciprocă. Deși poziția statelor membre care nu fac parte din cooperarea consolidată de instituire a EPPO ar trebui să fie luată în considerare, nu ar trebui să se refuze accesul EPPO la informații privind condamnările numai pentru motivul că statul membru vizat nu participă la cooperarea consolidată.
(34) Prezentul regulament stabilește norme stricte de acces la ECRIS-TCN, precum și garanțiile necesare, inclusiv responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește colectarea și utilizarea datelor. Acesta stabilește, de asemenea, modul în care persoanele își pot exercita drepturile la compensare, acces, rectificare, ștergere și despăgubire, în special dreptul la o cale de atac eficientă, precum și supravegherea operațiunilor de prelucrare de către autoritățile publice independente. Prin urmare, regulamentul respectă drepturile și libertățile fundamentale și principiile consacrate, în special în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv dreptul la protecția datelor cu caracter personal, principiul egalității în fața legii și interzicerea generală a discriminării. În acest context, aceasta ia în considerare, de asemenea, Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și alte obligații privind drepturile omului în temeiul dreptului internațional.
(35) Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (10) ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau în scopul executării sancțiunilor penale, inclusiv al protejării împotriva amenințărilor la adresa securității publice. Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (11) ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal de către autoritățile naționale în cazul în care o astfel de prelucrare nu intră sub incidența Directivei (UE) 2016/680. Ar trebui să fie asigurată o supraveghere coordonată, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (12) care ar trebui să se aplice și prelucrării datelor cu caracter personal de către eu-LISA.
(36) În ceea ce privește condamnările anterioare, autoritățile centrale ar trebui să introducă datele alfanumerice până la sfârșitul perioadei prevăzute pentru introducerea datelor în temeiul prezentului regulament, iar datele dactiloscopice în termen de doi ani de la data începerii funcționării ECRIS-TCN. Statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a introduce toate datele în același timp, cu condiția ca respectivele termene să fie respectate.
(37) Ar trebui stabilite norme privind responsabilitatea care revine statelor membre, Eurojust, Europol, EPPO și eu-LISA în cazul unor daune care rezultă din încălcarea dispozițiilor prezentului regulament.
(38) Pentru a îmbunătăți determinarea statelor membre care dețin informații cu privire la condamnările anterioare ale resortisanților țărilor terțe, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește completarea prezentului regulament prin permiterea utilizării imaginilor faciale în scopul identificării resortisanților țărilor terțe în scopul de a determina statele membre care dețin informații privind condamnările anterioare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (13). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(39) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru stabilirea și gestionarea operațională a ECRIS-TCN, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (14).
(40) Statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se conforma prezentului regulament cât mai rapid posibil pentru a se asigura buna funcționare a ECRIS-TCN, ținându-se seama de timpul de care eu-LISA are nevoie pentru a dezvolta și pune în aplicare ECRIS-TCN. Totuși, după intrarea în vigoare a prezentului regulament, statele membre ar trebui să aibă la dispoziție cel puțin 36 de luni pentru a lua măsurile necesare pentru a se conforma prezentului regulament.
(41) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a permite un schimb rapid și eficient de informații precise cu privire la cazierele judiciare ale resortisanților țărilor terțe, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, prin instituirea unor norme comune, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(42) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(43) În conformitate cu articolele 1 și 2 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(44) În conformitate cu articolul 3 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21, Regatul Unit și-a notificat intenția de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentului regulament.
(45) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (15) și a emis un aviz la 12 decembrie 2017 (16),