Recitale
(1) Spațiul Schengen fără controale la frontierele interne se bazează pe aplicarea eficace și eficientă de către statele membre a acquis-ului Schengen. Acquis-ul respectiv cuprinde măsuri în domeniul frontierelor externe, măsuri care să compenseze absența controalelor la frontierele interne și un cadru solid de monitorizare care, împreună, consolidează libera circulație și asigură un nivel ridicat de securitate, justiție și protecție a drepturilor fundamentale, inclusiv protecția datelor cu caracter personal.
(2) Evaluarea și monitorizarea inter pares a aplicării acquis-ului Schengen reprezintă elemente centrale ale spațiului Schengen încă din 1998 și contribuie la menținerea unui nivel ridicat de responsabilitate și de asumare a rezultatelor și la consolidarea încrederii reciproce între statele membre.
(3) Un mecanism specific de evaluare și monitorizare Schengen a fost instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului (2) și a devenit operațional în 2015.
(4) Pentru a-i spori eficacitatea și eficiența, mecanismul de evaluare și monitorizare Schengen ar trebui consolidat. Mecanismul de evaluare și monitorizare revizuit ar trebui să urmărească menținerea unui nivel ridicat de încredere reciprocă între statele membre prin asigurarea faptului că statele membre aplică efectiv acquis-ul Schengen în conformitate cu standardele, principiile fundamentale și normele comune convenite, contribuind astfel la buna funcționare a spațiului Schengen.
(5) Mecanismul de evaluare și monitorizare ar trebui să-și atingă obiectivele prin evaluări obiective și imparțiale care pot să identifice rapid deficiențele în aplicarea acquis-ului Schengen care ar putea perturba funcționarea corectă a spațiului Schengen, să asigure remedierea rapidă a deficiențelor respective și să constituie baza pentru un dialog privind funcționarea spațiului Schengen în ansamblul său. În conformitate cu articolul 70 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), statele membre, în colaborare cu Comisia, realizează o evaluare obiectivă și imparțială a punerii în aplicare a politicilor Uniunii în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție. Acest lucru necesită o cooperare strânsă între statele membre și Comisie, o repartizare echilibrată a responsabilităților comune și menținerea caracterului de evaluare inter pares al sistemului. De asemenea, necesită un rol consolidat al Consiliului și o implicare strânsă a Parlamentului European. Având în vedere amploarea modificărilor aduse mecanismului de evaluare și monitorizare instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1053/2013, regulamentul respectiv ar trebui să fie abrogat și înlocuit cu un nou regulament.
(6) Mecanismul de evaluare și monitorizare ar trebui să poată acoperi toate domeniile acquis-ului Schengen prezente și viitoare, în special gestionarea frontierelor externe, absența controalelor la frontierele interne, politica în domeniul vizelor, returnarea, sistemele informatice la scară largă care sprijină aplicarea acquis-ului Schengen, cooperarea polițienească, cooperarea judiciară în materie penală și protecția datelor, cu excepția celor în care există deja un mecanism de evaluare specific în temeiul dreptului Uniunii. Mecanismul de evaluare și monitorizare ar trebui să cuprindă întreaga legislație relevantă și toate activitățile operaționale care se încadrează în acquis-ul Schengen și care contribuie la funcționarea spațiului Schengen.
(7) Funcționarea corectă a autorităților care aplică acquis-ul Schengen ar trebui luată în considerare în toate evaluările în conformitate cu concluziile Consiliului European din 1 și 2 martie 2012. Evaluarea ar trebui să vizeze, de asemenea, practicile entităților private, cum ar fi companiile aeriene sau prestatorii externi de servicii, în măsura în care acestea sunt implicate în punerea în aplicare a acquis-ului Schengen sau sunt afectate de aceasta în timp ce cooperează cu statele membre.
(8) Având în vedere rolul tot mai important al organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii în punerea în aplicare a acquis-ului Schengen, mecanismul de evaluare și monitorizare ar trebui să sprijine verificarea activităților organelor, oficiilor și agențiilor respective ale Uniunii în măsura în care acestea îndeplinesc în numele statelor membre funcții prin care contribuie la aplicarea operațională a dispozițiilor acquis-ului Schengen. Verificarea activităților respective în acest sens ar trebui să fie integrată în evaluarea statelor membre, să fie reflectată în raport și să fie efectuată fără a aduce atingere și cu respectarea deplină a responsabilităților atribuite Comisiei și organelor de conducere competente ale agențiilor, oficiilor și organelor în cauză prin regulamentele lor de instituire și prin procedurile de evaluare și monitorizare proprii prevăzute în regulamentele respective. În cazul în care evaluările identifică deficiențe în ceea ce privește funcțiile îndeplinite sau sprijinite de organe, oficii și agenții ale Uniunii, Comisia ar trebui să informeze organele de conducere competente ale acestora, precum și Consiliul și Parlamentul European.
(9) Evaluările și activitățile de monitorizare ar trebui să fie orientate, ținând seama de rezultatele evaluărilor anterioare, de analizele de risc, de noile acte legislative, de informațiile obținute de Comisie în conformitate cu prezentul regulament și, dacă este cazul, de rezultatele mecanismelor naționale de control al calității. Acestea ar trebui să fie sprijinite printr-o cooperare consolidată cu organele, oficiile și agențiile Uniunii care participă la punerea în aplicare a acquis-ului Schengen pentru a furniza informații și cunoștințe de specialitate relevante pentru planificarea sau desfășurarea activităților de evaluare sau monitorizare, prin implicarea sistematică a unor astfel de organe, oficii și agenții în evaluările Schengen, inclusiv prin desemnarea de observatori care să participe la evaluări, și prin îmbunătățirea analizelor de risc și a schimbului de informații, inclusiv în ceea ce privește corupția și criminalitatea organizată în măsura în care acestea din urmă pot submina aplicarea acquis-ului Schengen de către statele membre. O astfel de cooperare și implicare vizează în special Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex), reglementată prin Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului (3), Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA), înființată prin Regulamentul (UE) 2018/1726 al Parlamentului European și al Consiliului (4), Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), înființată prin Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), înființată prin Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului (6), și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, instituită prin Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (7). De asemenea, gradul de reciprocitate a cooperării ar trebui sporit, iar agențiile ar trebui nu numai să contribuie, ci și să beneficieze ca urmare a implicării în mecanismul de evaluare și monitorizare, asigurându-se astfel răspunsul lor operațional consolidat. Pentru a se evita orice conflict de interese, în cazul în care activitățile unui organ, ale unui oficiu sau ale unei agenții a Uniunii implicate în punerea în aplicare a acquis-ului Schengen, în măsura în care îndeplinesc funcții în numele statelor membre pentru a ajuta la aplicarea operațională a dispozițiilor acquis-ului Schengen, sunt verificate ca parte a evaluării unui stat membru, observatorii din partea unui organ, a unui oficiu sau a unei agenții a Uniunii nu ar trebui să participe la discuțiile privind constatările legate de activitatea organului, a oficiului sau a agenției respective a Uniunii.
(10) Evaluarea vulnerabilității efectuată de Frontex este un mecanism complementar mecanismului de evaluare și monitorizare instituit prin prezentul regulament pentru garantarea controlului calității la nivelul Uniunii și asigurarea unei pregătiri constante atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național pentru a răspunde oricăror provocări la frontierele externe. Respectiva evaluare a vulnerabilității ar trebui să fie luată în considerare la pregătirea evaluărilor și a activităților de monitorizare, asigurând astfel conștientizarea actualizată a situației. Ambele mecanisme constituie o componentă a gestionării europene integrate a frontierelor. Sinergiile dintre evaluarea vulnerabilității și mecanismul de evaluare și monitorizare ar trebui să fie maximizate pentru a crea un tablou situațional îmbunătățit privind funcționarea spațiului Schengen, evitând, în măsura posibilului, suprapunerea eforturilor și recomandările contradictorii. În acest scop, ar trebui să aibă loc un schimb periodic de informații între Frontex și Comisie cu privire la rezultatele ambelor mecanisme. În scopul îmbunătățirii orientării strategice și proiectării unei evaluări mai bine orientate este necesară, de asemenea, creșterea în continuare a sinergiilor cu mecanismele și platformele relevante gestionate de agențiile Uniunii și de administrațiile naționale, cum ar fi Platforma multidisciplinară europeană împotriva amenințărilor infracționale (EMPACT), și cu supravegherea efectuată de Comisie cu sprijinul eu-LISA în ceea ce privește pregătirea statelor membre pentru punerea în aplicare a sistemelor informatice relevante, precum și cu constatările mecanismelor naționale de control al calității, dacă este cazul.
(11) În cursul evaluării, ar trebui să se acorde o atenție deosebită verificării respectării drepturilor fundamentale în aplicarea acquis-ului Schengen, pe lângă evaluarea punerii în aplicare și a aplicării corecte a cerințelor în materie de protecție a datelor prevăzute în acquis-ul Schengen efectuată prin evaluări separate. Pentru a spori capacitatea mecanismului de evaluare și monitorizare de a identifica încălcările drepturilor fundamentale în domeniile de politică relevante, ar trebui puse în aplicare măsuri suplimentare. Evaluatorii Schengen ar trebui să fie instruiți corespunzător în acest sens, informațiile relevante primite din partea FRA ar trebui să fie mai bine utilizate, iar experții săi ar trebui să fie implicați în mai mare măsură în proiectarea și punerea în aplicare a evaluărilor. În plus, ar trebui să fie posibil ca, la programarea și proiectarea evaluărilor, să fie luate în considerare elementele de probă care sunt publicate sau furnizate prin intermediul unor mecanisme de monitorizare independente sau de către părți terțe relevante din proprie inițiativă, cum ar fi ombudsmanii, autoritățile care monitorizează respectarea drepturilor fundamentale și organizațiile neguvernamentale și internaționale. În punerea în aplicare a evaluărilor, cum ar fi efectuarea de vizite, entitățile și părțile terțe care sprijină statele membre ar trebui să fie recunoscute drept acelea care au o legătură juridică sau contractuală cu acestea din urmă și cărora li se permite să îndeplinească anumite sarcini în numele lor în aplicarea acquis-ului Schengen. La elaborarea rapoartelor de evaluare, ar trebui să fie luate în considerare numai informațiile verificate în timpul activității de evaluare.
(12) Mecanismul de evaluare și monitorizare ar trebui să stabilească norme transparente, eficiente și clare privind formele și metodele care se aplică pentru evaluări și activitățile de monitorizare, pentru utilizarea unor experți cu înaltă calificare și pentru acțiunile ulterioare constatărilor evaluărilor.
(13) Formele evaluărilor și metodele ar trebui să devină mai flexibile pentru a spori eficiența mecanismului de evaluare și monitorizare și capacitatea acestuia de a se adapta la noile circumstanțe și evoluții legislative și pentru a eficientiza utilizarea resurselor statelor membre, ale Comisiei și ale organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. Evaluările periodice realizate prin intermediul vizitelor ar trebui să fie principalul mijloc de evaluare. Evaluările neanunțate și evaluările tematice ar trebui să fie utilizate în mod echilibrat, pe baza analizelor de risc, în urma adoptării unor noi acte legislative sau pe baza informațiilor obținute de Comisie în conformitate cu prezentul regulament. Formele de evaluare ar trebui să fie definite în mod clar. În funcție de domeniul de politică și de natura evaluării și a activității de monitorizare, mecanismul de evaluare și monitorizare ar trebui să permită evaluarea mai multor state membre în același timp și, în cazuri excepționale, ar trebui să fie posibilă efectuarea de evaluări total sau parțial la distanță și combinarea evaluării domeniilor de politică. În cadrul mecanismului de evaluare și monitorizare, ar trebui să fie posibilă elaborarea unor rapoarte cuprinzătoare de evaluare a statului membru, care să analizeze performanța generală a statului membru în ceea ce privește aplicarea acquis-ului Schengen.
(14) Evaluările tematice ar trebui să fie utilizate pentru a oferi o analiză a practicilor statului membru în ceea ce privește punerea în aplicare a acquis-ului Schengen. Acestea ar trebui să aibă loc pentru a evalua punerea în aplicare a modificărilor legislative majore pe măsură ce acestea încep să se aplice și a noilor inițiative, precum și pentru a analiza problemele din toate domeniile de politică sau practicile statelor membre care se confruntă cu provocări similare.
(15) Vizitele neanunțate ar trebui, în funcție de scopul lor, să aibă loc doar cu o notificare prealabilă cu termen scurt sau fără notificarea prealabilă a statului membru în cauză și să fie bazate pe analize de risc sau pe alte motive relevante, după caz. Ar trebui să fie posibil să se organizeze vizite neanunțate pentru a evalua aplicarea acquis-ului Schengen la frontierele interne, problemele emergente sau sistemice care ar putea avea un impact semnificativ asupra funcționării spațiului Schengen sau în cazul în care există motive să se considere că un stat membru își neglijează în mod grav obligațiile care îi revin în temeiul acquis-ului Schengen. În mod normal, vizitele neanunțate ar trebui să aibă loc cu o notificare prealabilă de cel puțin 24 de ore. Ar trebui să fie posibil ca vizite neanunțate fără notificare prealabilă să aibă loc pentru a verifica respectarea obligațiilor prevăzute în acquis-ul Schengen, în special la frontierele interne și ca răspuns la existența unor indicii temeinice referitoare la încălcări grave ale drepturilor fundamentale în cadrul aplicării acquis-ului Schengen. În astfel de cazuri, o notificare prealabilă ar anula scopul vizitei. Ar trebui să fie posibil ca vizitele neanunțate privind evaluarea aplicării acquis-ului Schengen aplicabil la frontierele interne să aibă loc pentru a verifica în special absența controalelor la frontierele interne, inclusiv faptul că exercitarea competențelor polițienești sau a oricăror alte competențe publice exercitate în zona frontierelor interne nu are un efect echivalent cu cel al controalelor la frontiere.
(16) Programarea activităților desfășurate în temeiul prezentului regulament prin intermediul programelor de evaluare multianuale și anuale și-a dovedit deja valoarea adăugată pentru asigurarea previzibilității și a certitudinii. Prin urmare, Comisia, în cooperare cu statele membre, ar trebui să adopte programe de evaluare multianuale și anuale. Programele respective ar trebui, de asemenea, să ofere flexibilitatea necesară pentru a se putea adapta în timp la dinamismul acquis-ului Schengen. În caz de forță majoră, adaptările programelor ar trebui să fie efectuate de comun acord cu statele membre în cauză, fără a fi necesară o modificare formală a programelor. Programul multianual de evaluare, adoptat pentru o perioadă de șapte ani, ar trebui să poată identifica, dacă este cazul, domeniile prioritare specifice, din cadrul domeniilor de politică, care urmează să fie vizate de evaluările periodice. Această abordare ar trebui să asigure o mai mare flexibilitate, o mai bună prioritizare și o utilizare mai echilibrată și strategică a tuturor instrumentelor disponibile. Prelungirea programului multianual de evaluare de la cinci la șapte ani ar trebui să conducă și la o monitorizare sporită, mai atentă și mai bine direcționată a statelor membre, fără a reduce nivelul de control.
(17) Evaluările și activitățile de monitorizare ar trebui să fie efectuate de echipe alcătuite din reprezentanți ai Comisiei și experți desemnați de statele membre. Reprezentanții și experți respectivi ar trebui să aibă calificările corespunzătoare, inclusiv cunoștințe teoretice solide și experiență, și ar trebui să fi efectuat cursul existent relevant. Comisia ar trebui să asigure cursuri de formare pentru evaluatorii Schengen în toate domeniile de politică relevante, cursuri care să includă componente privind drepturile fundamentale și funcționarea corectă a autorităților. Formarea primită de un expert pentru a deveni evaluator Schengen ar trebui să poată permite recunoașterea la nivel național a competențelor, cunoștințelor și abilităților sale dobândite în cursul unei astfel de formări. În cazul în care nu sunt disponibile cursuri de formare pentru un domeniu de politică, ceea ce duce la o lipsă de experți calificați, un expert care dorește să devină evaluator Schengen ar trebui să poată să însoțească o misiune de evaluare în calitate de expert stagiar.
(18) Pentru a asigura participarea unui număr suficient de experți cu experiență într-un mod mai rapid și mai puțin împovărător, Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, ar trebui să instituie și să mențină un grup de rezervă de experți. Grupul de rezervă ar trebui să constituie principala sursă de experți pentru evaluări și activitățile de monitorizare. Fiecare stat membru ar trebui să desemneze cel puțin un expert pentru fiecare domeniu de politică în care este evaluat, cu excepția cazului în care desemnarea ar afecta în mod substanțial îndeplinirea sarcinilor naționale.
(19) Ar trebui să se ofere mai multă flexibilitate în ceea ce privește dimensiunea echipelor de evaluare și monitorizare, pentru a spori eficiența și a reduce sarcina administrativă. Prin urmare, Comisia ar trebui să definească și să adapteze dimensiunea echipelor în funcție de nevoile și provocările fiecărei evaluări și activități de monitorizare, menținând, în același timp, echilibrul numeric între reprezentanții Comisiei și experții din statele membre, pentru a reflecta principiul evaluării și monitorizării inter pares și principiul responsabilității comune. Ar trebui găsit un echilibru între principiul responsabilității comune, cel al previzibilității și nevoia de flexibilitate în procesul de selecție a experților. Prin urmare, la constituirea echipelor, Comisia ar trebui să asigure, în măsura posibilului, echilibrul geografic, diversitatea profilurilor și rotația. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită capacității administrațiilor naționale în scopul de a asigura faptul că desemnarea experților în cadrul evaluărilor și activităților de monitorizare nu creează o sarcină excesivă pentru statele membre sau pentru situația individuală a experților. Experții invitați la evaluări specifice și autoritățile lor naționale ar trebui să răspundă pozitiv invitațiilor; refuzul invitației ar trebui să fie posibil numai pe baza unor motive profesionale sau personale întemeiate justificate în mod corespunzător.
(20) Costurile operaționale legate de evaluări și activitățile de monitorizare, cum ar fi deplasări, cazare și masă, ar trebui să fie suportate din bugetul Uniunii. Eventualele diurne suplimentare ale experților naționali care participă la misiunile de evaluare și monitorizare, precum și costurile cu personalul aferente înlocuirii experților respectivi în timpul absenței lor ar trebui să poată fi acoperite de programele naționale ale statelor membre din cadrul fondurilor relevante ale Uniunii, în conformitate cu obiectivele și normele aplicabile ale fondurilor respective.
(21) Rapoartele de evaluare ar trebui să fie concise și succinte. Ele ar trebui să se concentreze asupra deficiențelor cu impact semnificativ și să evidențieze domeniile în care ar putea fi aduse îmbunătățiri importante. Constatările minore nu ar trebui să facă parte din rapoarte. Echipa ar trebui să comunice, însă, constatările respective statului membru evaluat la sfârșitul activității de evaluare, inclusiv autorităților responsabile de mecanismul național relevant de control al calității. Echipa ar trebui să încerce în mod activ să identifice bune practici, care ar trebui să fie adăugate la rapoarte. În special, măsurile noi și inovatoare care îmbunătățesc semnificativ punerea în aplicare a normelor comune și care ar putea fi puse în practică de către alte state membre ar trebui să fie evidențiate ca bune practici în sensul raportului.
(22) Rapoartele de evaluare ar trebui, ca regulă generală, să conțină recomandări cu privire la modul de remediere a deficiențelor identificate, inclusiv a încălcărilor drepturilor fundamentale, și să fie adoptate de Comisie printr-un singur act de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (8) fără întârziere. Consolidarea raportului și a recomandărilor într-un singur document în cadrul unei singure proceduri de adoptare întărește legătura intrinsecă dintre constatările evaluării și recomandări. În plus, publicarea simultană a raportului și a recomandărilor ar trebui să permită statelor membre să remedieze deficiențele mai rapid și mai eficient. În același timp, utilizarea procedurii de examinare ar trebui să asigure implicarea statelor membre în procesul decizional care conduce la adoptarea recomandărilor.
(23) Totuși, pentru a consolida încrederea reciprocă în rândul statelor membre, pentru a asigura coordonarea lor mai bună la nivelul Uniunii și pentru a spori presiunea inter pares la nivelul acestora, competența de executare privind adoptarea recomandărilor de măsuri de remediere în anumite cazuri, precum și privind închiderea planurilor de acțiune în anumite cazuri ar trebui să fie conferită Consiliului, având în vedere rolul său politic în exercitarea unei astfel de presiuni inter pares. O astfel de competență de executare este justificată de faptul că Consiliului i-au fost conferite competențe specifice, în temeiul articolului 70 din TFUE, în domeniul evaluării reciproce a punerii în aplicare a politicilor Uniunii în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție. Aceasta reflectă în mod adecvat scopul unui mecanism de evaluare întemeiat pe această lex specialis, și anume, în cadrul acestui domeniu specific, acela de a îndeplini o funcție complementară de monitorizare a eficacității punerii în aplicare practice a politicilor Uniunii prin intermediul evaluărilor inter pares. Prin urmare, Consiliul ar trebui să adopte recomandări în cazuri de importanță politică și de interes general pentru funcționarea spațiului Schengen. Ar trebui să se considere că suntem în prezența unor astfel de cazuri atunci când statul membru evaluat contestă în mod substanțial conținutul proiectului de raport de evaluare sau natura unei constatări, demonstrând astfel că este posibil să fi apărut probleme potențiale în cursul evaluării. La fel ar trebui să stea lucrurile atunci când o evaluare concluzionează că există o deficiență gravă, în cazul evaluărilor tematice, sau în cazul evaluărilor pentru prima dată. De asemenea, ca parte a rolului său în etapa de monitorizare a mecanismului de evaluare și monitorizare, Consiliul ar trebui să adopte decizii de punere în aplicare de aprobare a închiderii planurilor de acțiune în cazul unor deficiențe grave și al evaluărilor pentru prima dată.
(24) În plus, atunci când evaluările identifică o deficiență gravă, ar trebui să se aplice dispoziții specifice pentru a asigura adoptarea promptă a unor măsuri de remediere. Având în vedere riscul reprezentat de astfel de deficiențe, de îndată ce statul membru evaluat a fost informat cu privire la o deficiență gravă, acesta ar trebui să înceapă imediat punerea în aplicare a unor măsuri de remediere, inclusiv, dacă este necesar, mobilizarea tuturor mijloacelor operaționale și financiare adecvate. Măsurile de remediere ar trebui să facă obiectul unor termene mai stricte și al unui control politic și al unei monitorizări mai atente pe tot parcursul procesului. În acest sens, Comisia ar trebui să informeze imediat Consiliul atunci când o evaluare identifică o deficiență gravă, inclusiv atunci când se consideră că o deficiență gravă constituie un risc pentru ordinea publică sau securitatea publică în spațiul Schengen. Comisia ar trebui să trimită raportul Consiliului și Parlamentului European și să organizeze o nouă vizită în termen de cel mult un an de la data evaluării pentru a verifica dacă statul membru a remediat deficiențele respective. Comisia ar trebui să prezinte Consiliului un raport privind noua vizită.
(25) Identificarea unei deficiențe grave necesită o evaluare detaliată de la caz la caz, pe baza unor criterii clare privind natura, amploarea și impactul potențial al problemelor, care pot fi diferite de la un domeniu de politică la altul. Diferite elemente-cheie pentru punerea în aplicare eficace a acquis-ului Schengen și o combinație diferită de factori ar putea conduce la calificarea unei constatări drept deficiență gravă. Totuși, în cazul în care se consideră că o deficiență identificată ar putea constitui o încălcare a drepturilor fundamentale sau are, sau ar putea să aibă, în timp, un impact negativ semnificativ asupra unuia sau mai multor state membre sau asupra funcționării spațiului fără controale la frontierele interne, o astfel de deficiență trebuie să fie considerată o deficiență gravă. În cazul în care într-un raport de evaluare se identifică o deficiență gravă în efectuarea controlului la frontierele externe, se pot aplica articolele 21 și 29 din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (9).
(26) Mecanismul de evaluare și monitorizare ar trebui să cuprindă o componentă solidă privind acțiunile ulterioare și monitorizarea. Componenta respectivă ar trebui să fie asigurată de Comisie, în strânsă cooperare cu Consiliul, și cu Parlamentul European, după caz, fără a crea o sarcină disproporționată pentru actorii implicați. Evaluările ar trebui să fie urmate de planuri de acțiune. Atunci când elaborează planurile de acțiune, statele membre evaluate ar trebui să țină seama pe deplin de posibilitățile de finanțare oferite de Uniune și să utilizeze în mod optim resursele respective. Pentru a accelera procesul, Comisia ar trebui să prezinte analize cu privire la caracterul adecvat al planurilor de acțiune, de exemplu sub forma unei scrisori. Pentru a se asigura realizarea unor acțiuni ulterioare în timp util, în cazul în care serviciile Comisiei nu consideră planul de acțiune adecvat, statul membru în cauză ar trebui să prezinte un plan de acțiune revizuit în termen de o lună de la primirea analizei. Frecvența raportării acțiunilor ulterioare de către statul membru către Comisie și Consiliu cu privire la punerea în aplicare a planurilor de acțiune ar trebui să fie, ca regulă generală, din șase în șase luni. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să poată indica o frecvență a raportării diferită, inclusiv o frecvență a raportării redusă, de exemplu în cazurile în care evaluarea a identificat doar constatări de tipul „necesită îmbunătățiri”.
(27) În cadrul activităților sale de monitorizare, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a organiza noi vizite și vizite de verificare. Ar trebui să fie organizate noi vizite pentru a monitoriza progresele înregistrate în punerea în aplicare a unui plan de acțiune ca urmare a unei evaluări care a identificat o deficiență gravă sau ca urmare a unei evaluări pentru prima dată care a concluzionat că statul membru evaluat nu îndeplinește condițiile necesare pentru a aplica acquis-ul Schengen în respectivul domeniu de politică evaluat. Raportul privind noua vizită ar trebui să prezinte progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor și să stabilească dacă deficiența gravă a fost remediată. Dacă este necesar, ar trebui ca raportul să poate fi însoțit de recomandări. Ca mijloc de a exercita presiune inter pares, Consiliul ar trebui să-și poată exprima poziția cu privire la raport și să poată invita Comisia să propună recomandări.
(28) Ar trebui să fie posibil să se efectueze vizite de verificare pentru a monitoriza progresele în ceea ce privește punerea în aplicare a unui plan de acțiune, ca urmare a unei evaluări care nu a identificat o deficiență gravă, atunci când se consideră necesar. Vizitele de verificare ar trebui să fie organizate întotdeauna înainte de închiderea unui plan de acțiune ca urmare a unei evaluări care a identificat o deficiență gravă și a unei evaluări pentru prima dată. Din punctul de vedere al cerințelor organizatorice și de raportare, vizitele de verificare ar trebui să fie mai puțin stricte decât vizitele de evaluare. În special, acestea ar trebui să utilizeze echipe mai mici și nu ar trebui să conducă la noi constatări sau să necesite adoptarea unui raport. Consiliul ar trebui să fie implicat mai activ în etapa de monitorizare, ar trebui să fie informat de către Comisie în scris, de exemplu sub forma unei scrisori, cu privire la rezultatul vizitelor de verificare și ar trebui să aprobe închiderea planurilor de acțiune în cazul unor deficiențe grave și al evaluărilor pentru prima dată, pe baza unei propuneri a Comisiei.
(29) Este esențial ca Parlamentul European și Consiliul să dezbată periodic pentru a crește nivelul de sensibilizare cu privire la importanța punerii în aplicare efective a acquis-ului Schengen și pentru a încuraja statele membre să remedieze deficiențele identificate, după caz. În special, Consiliul ar trebui să își exercite rolul politic în ceea ce privește guvernanța spațiului Schengen prin discutarea rapoartelor prezentate de Comisie și prin organizarea de discuții politice privind punerea în aplicare eficace a acquis-ului Schengen și buna funcționare a spațiului fără controale la frontierele interne. Comisia ar trebui să furnizeze informații adecvate pentru a facilita discuțiile respective, inclusiv prin adoptarea unui raport anual cuprinzător referitor la evaluările efectuate în cursul anului precedent și stadiul punerii în aplicare a recomandărilor. Pe baza raportului respectiv și a rezultatelor respective, Consiliul ar trebui să poarte discuții orizontale pentru a contribui la o punere în aplicare mai eficientă și mai rapidă a recomandărilor și a măsurilor de remediere corespunzătoare.
(30) Mecanismul de evaluare și monitorizare instituit prin prezentul regulament ar trebui să îndeplinească o funcție complementară de monitorizare a eficacității aplicării în practică a politicilor Uniunii prin intermediul unei evaluări inter pares. Competența generală a Comisiei de a supraveghea aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene prin intermediul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor nu ar trebui să fie afectată.
(31) Nivelul de clasificare al rapoartelor de evaluare și al rapoartelor privind noua vizită ar trebui să fie „sensibil neclasificat”, în conformitate cu normele de securitate aplicabile prevăzute în Decizia (UE, Euratom) 2015/443 a Comisiei (10). Acestea ar trebui clasificate drept „RESTREINT UE/EU RESTRICTED” în sensul Deciziei (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei (11) în cazul în care o astfel de clasificare este necesară în temeiul articolului 5 alineatul (3) din decizia menționată sau în urma unei cereri justificate formulate de statul membru evaluat.
(32) Având în vedere rolul special încredințat Parlamentului European și parlamentelor naționale în temeiul articolului 70 ultima teză din TFUE, astfel cum se subliniază la articolul 12 litera (c) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) în ceea ce privește parlamentele naționale, Consiliul și Comisia ar trebui să informeze Parlamentul European și parlamentele naționale cu privire la conținutul și rezultatele evaluărilor. În plus, în cazul în care Comisia prezintă o propunere de modificare a prezentului regulament, Consiliul, în conformitate cu articolul 19 alineatul (7) litera (h) din Regulamentul său de procedură (12), ar urma să consulte Parlamentul European pentru a ține seama de avizul acestuia, în cea mai mare măsură posibilă, înainte de a adopta un text final.
(33) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la 27 iulie 2021 (13).
(34) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (14) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către statele membre atunci când acestea exercită responsabilitățile care le revin în temeiul prezentului regulament. Regulamentul (UE) 2018/1725 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii atunci când acestea exercită responsabilitățile care le revin în temeiul prezentului regulament.
(35) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili programele de evaluare multianuale și anuale, pentru a elabora și actualiza un chestionar standard, precum și pentru a adopta rapoartele de evaluare și rapoartele privind noua vizită. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(36) Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător privind o deficiență gravă, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență.
(37) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.
(38) Irlanda participă la prezentul regulament, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Protocolul nr. 19 privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, anexat la TUE și la TFUE, și cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia 2002/192/CE a Consiliului (15).
(39) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (16), care se află sub incidența articolului 1 din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (17).
(40) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (18), care se află sub incidența articolului 1 din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (19).
(41) În ceea ce privește Liechtensteinul, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (20), care se află sub incidența articolului 1 din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (21).
(42) În ceea ce privește Ciprul, Bulgaria și România și Croația, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2011.
(43) Întrucât verificarea în conformitate cu procedurile de evaluare Schengen aplicabile în ceea ce privește Bulgaria, România și Croația a fost deja încheiată în temeiul actelor de aderare respective, verificarea prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din prezentul regulament nu ar trebui relansată în ceea ce privește statele membre respective,