Recitale
(1) Uniunea consideră binevenite investițiile străine, deoarece contribuie la creștere, consolidând competitivitatea acesteia, creând locuri de muncă și economii de scară și atrăgând capitaluri, tehnologii, inovare și expertiză.
(2) Articolul 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) precizează că, în relațiile sale cu restul comunității internaționale, Uniunea trebuie își afirmă și promovează valorile și interesele și contribuie la protecția cetățenilor săi.
(3) Uniunea și statele membre dispun de un mediu de investiții deschis, consacrat în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și integrat în angajamentele internaționale ale Uniunii și ale statelor sale membre. Cu toate acestea, articolul 21 alineatul (2) din TUE prevede că politicile și acțiunile Uniunii vizează protejarea valorilor, a intereselor fundamentale, a securității, a independenței și a integrității sale. Aceste principii și obiective stau la baza politicii comerciale comune a Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 207 din TFUE, inclusiv în ceea ce privește investițiile străine. În acest context, în conformitate cu angajamentele internaționale asumate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și în cadrul acordurilor comerciale și de investiții încheiate cu țări terțe, Uniunea sau statele membre au posibilitatea de a restricționa investițiile străine directe din motive privind securitatea sau ordinea publică, sub rezerva îndeplinirii anumitor cerințe.
(4) În temeiul Regulamentului (UE) 2019/452 al Parlamentului European și al Consiliului (4), s-a instituit un cadru pentru examinarea de către statele membre a investițiilor străine directe în Uniune. În special, regulamentul respectiv a stabilit un mecanism de cooperare care permite statelor membre și Comisiei să facă schimb de informații privind investițiile străine directe și să își exprime preocupările cu privire la riscurile la adresa securității sau a ordinii publice. Acest mecanism de cooperare impunea statului membru în care se realizează investiția străină directă să țină seama în mod corespunzător de observațiile transmise de alte state membre și de avizul emis de Comisie în decizia sa de examinare.
(5) Cadrul instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2019/452 și-a îndeplinit obiectivul de a oferi statelor membre și Comisiei un mecanism oficial de schimb de informații privind investițiile străine directe și de sensibilizare cu privire la riscurile transfrontaliere la adresa securității sau a ordinii publice care decurg din anumite investiții străine directe.
(6) Cu toate acestea, este necesar un nou instrument legislativ pentru a consolida eficiența și eficacitatea examinării investițiilor străine directe și pentru a asigura un grad mai ridicat de armonizare în întreaga Uniune. Aceste îmbunătățiri sunt necesare, dat fiind caracterul evolutiv al fluxurilor de investiții. Integrarea economiilor mondiale, combinată cu războiul și tensiunile geopolitice, a condus la apariția unor noi riscuri care trebuie abordate de Uniune și de statele membre. La 20 iunie 2023, Comisia și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate au adoptat o comunicare comună intitulată „Strategia europeană pentru securitate economică”, iar la 3 decembrie 2025 au adoptat o comunicare comună intitulată „Consolidarea securității economice a UE”. Comunicările respective identifică examinarea investițiilor străine directe (ISD) ca instrument de protecție a Uniunii împotriva riscurilor la adresa securității economice. Comunicările subliniază importanța tratării riscurilor asociate rezilienței lanțurilor de aprovizionare, a accesului la infrastructurile critice, a scurgerilor de tehnologie, precum și a utilizării ca armă a dependențelor economice sau a constrângerilor economice.
(7) Anumite investiții străine care nu intră sub incidența Regulamentului (UE) 2019/452 ar putea crea riscuri pentru securitate sau ordinea publică. Aceste riscuri se referă, în special, la anumite investiții străine efectuate în state membre care nu dispun încă de un mecanism de examinare în vigoare, la investițiile străine efectuate în statele membre care dispun de un mecanism de examinare în vigoare, dar al cărui domeniu de aplicare nu include anumite investiții străine sensibile și la investițiile străine care sunt efectuate de investitori străini prin intermediul unei filiale stabilite în Uniune (denumite în continuare „investiții în interiorul Uniunii”) și care ar putea prezenta aceleași riscuri la adresa securității sau a ordinii publice ca investițiile străine efectuate direct din țări terțe.
(8) Atunci când o majoritate semnificativă a statelor membre, dar nu toate, aveau în vigoare un instrument legislativ care prevedea un mecanism de examinare a investițiilor străine directe, absența unui mecanism de examinare în anumite state membre a permis investitorilor străini problematici care doreau să investească în active sensibile să investească în statele membre respective ca punct de acces către piața internă. În plus, în multe state membre, legislația națională extinde examinarea și la investițiile în interiorul Uniunii. Între statele membre există diferențe substanțiale în ceea ce privește domeniul de aplicare, pragurile și criteriile utilizate pentru a evalua dacă o investiție străină are potențialul de a afecta negativ securitatea sau ordinea publică. Există, de asemenea, diferențe în ceea ce privește procedurile de examinare. Prezentul regulament vizează reducerea divergențelor cu privire la elementele-cheie ale mecanismelor de examinare implementate la nivel național. În anumite state membre, investiția străină poate fi pusă în aplicare înainte de a primi autorizarea cu privire la efectul asupra securității sau a ordinii publice. Cu toate acestea, altele impun ca investiția străină să fie finalizată numai după autorizarea în cadrul mecanismului de examinare. Aceste divergențe creează o problemă pentru buna funcționare a pieței interne. De exemplu, ele creează condiții de concurență inechitabile și duc la creșterea costurilor de asigurare a conformității pentru investitorii care doresc să notifice tranzacții în două sau mai multe state membre. Reducerea divergențelor este esențială pentru a asigura previzibilitatea pentru investitori în ceea ce privește regimurile naționale aplicabile și caracteristicile acestora, reducând astfel costurile de asigurare a conformității aferente. Acest lucru este cu atât mai relevant cu cât nivelul de integrare a pieței interne poate duce la o singură tranzacție care afectează mai multe state membre din întreaga Uniune. De exemplu, este posibil ca o tranzacție care vizează achiziționarea unei întreprinderi înființate în temeiul legislației unui stat membru să afecteze, de asemenea, securitatea sau ordinea publică a unui alt stat membru, din cauza structurii lanțului de aprovizionare sau a altor elemente economice care leagă entitatea-țintă din Uniune de alte întreprinderi cu sediul în alte state membre. Pentru a aborda astfel de probleme legate de integrarea pieței interne și pentru a asigura o mai mare coerență și previzibilitate, este oportun ca criteriile și elementele care urmează să fie utilizate pentru evaluarea investițiilor străine să fie stabilite prin intermediul unei acțiuni la nivelul Uniunii. Astfel, prezentul regulament urmărește să mărească convergența normelor naționale aplicabile examinării investițiilor străine, inclusiv a investițiilor în interiorul Uniunii, creând astfel condiții de concurență echitabile, mărind certitudinea pentru investitorii străini și prevenind apariția unor obstacole suplimentare în calea pieței interne.
(9) Pentru a asigura o abordare coerentă a examinării investițiilor străine în întreaga Uniune, toate statele membre ar trebui să aibă obligația de a examina investițiile străine din motive de securitate sau de ordine publică. În plus, elementele centrale ale mecanismelor naționale de examinare ar trebui să fie armonizate. Această armonizare minimă ar trebui să includă obligația statelor membre de a se asigura că investițiile străine care vizează entități care își desfășoară activitatea într-un anumit set de domenii sensibile sunt examinate. Această obligație ar trebui să asigure că anumite investiții străine sensibile sunt examinate în toate statele membre. În plus, prezentul regulament ar trebui să armonizeze și să clarifice în continuare procedurile din cadrul mecanismului de cooperare și interacțiunea dintre mecanismele de examinare și mecanismul de cooperare. În special, este oportun să se asigure că toate mecanismele de examinare includ o examinare inițială care nu ar trebui să dureze mai mult de 45 de zile calendaristice de la data la care depunerea este considerată completă de către autoritatea de examinare. Prin urmare, în sensul prezentului regulament, ar trebui introdusă o definiție a „depunerii” care să cuprindă atât depunerea inițială a documentației necesare, cât și evaluarea măsurii în care o cerere este considerată completă. Dacă este necesar, ar trebui să se efectueze o investigație aprofundată. În plus, termenele de notificare prin intermediul mecanismului de cooperare ar trebui armonizate, iar etapele procedurii din cadrul mecanismului de cooperare, în special în ceea ce privește transmiterea observațiilor din partea statelor membre și emiterea avizelor Comisiei, ar trebui să fie mai bine aliniate. O astfel de armonizare și aliniere ar permite abordarea situațiilor în care termenele procedurilor naționale nu sunt aliniate și care, prin urmare, ar putea întârzia o tranzacție. Ar trebui să existe un anumit nivel de armonizare a criteriilor pe care statele membre și Comisia ar trebui să le ia în considerare atunci când evaluează dacă o investiție străină are potențialul de a afecta în mod negativ securitatea sau ordinea publică. Acest set comun de criterii ar trebui să includă securitatea, integritatea, reziliența și funcționarea entităților critice, disponibilitatea tehnologiilor critice sau continuitatea aprovizionării cu factori de producție critici. Setul comun de criterii ar asigura o evaluare mai uniformă a efectului negativ potențial al investițiilor străine asupra securității sau a ordinii publice, menținând în același timp posibilitatea ca statele membre să ia în considerare criterii suplimentare care pot fi diferite de la un stat membru la altul.
(10) Examinarea investițiilor străine ar trebui să fie efectuată în conformitate cu prezentul regulament. O astfel de examinare ar trebui să țină seama de toate informațiile disponibile și ar trebui să respecte principiul proporționalității. Aceasta ar trebui să respecte obiectivul de menținere a unui mediu de investiții deschis și a pieței interne. În plus, examinarea investițiilor străine ar trebui să respecte dreptul Uniunii, în special articolele 49 și 63 din TFUE. Orice restricții privind libertatea de stabilire sau libera circulație a capitalurilor care ar putea rezulta din mecanismele de examinare sau din deciziile de examinare, cum ar fi impunerea de măsuri de atenuare sau interzicerea sau lichidarea unei investiții străine, ar trebui să fie justificate de motive de ordine publică sau de siguranță publică, inclusiv de amenințări reale și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății. Astfel de motive de ordine publică sau de siguranță publică includ riscuri pentru funcționarea instituțiilor și a serviciilor publice esențiale, pentru furnizarea de produse sau servicii esențiale sau pentru supraviețuirea populației, riscuri de perturbare gravă a relațiilor externe sau a coexistenței pașnice a națiunilor ori riscuri la adresa intereselor militare.
(11) Pentru a permite funcționarea eficientă și eficace a mecanismului de cooperare stabilit de prezentul regulament, este necesar să se definească un domeniu de aplicare comun minim pentru investițiile străine, pe care toate statele membre ar trebui să îl examineze.
(12) Este necesar ca statul membru în care investiția străină este planificată sau realizată („statul membru gazdă”) să răspundă într-o mai mare măsură în fața Comisiei și a statelor membre care exprimă preocupări justificate în mod corespunzător cu privire la securitatea sau ordinea publică.
(13) Cadrul comun stabilit în prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere responsabilității exclusive a fiecărui stat membru de a-și apăra securitatea națională, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (2) din TUE. De asemenea, acest cadru comun nu ar trebui să aducă atingere protecției intereselor esențiale ale siguranței statelor membre, în conformitate cu articolul 346 din TFUE.
(14) Prezentul regulament ar trebui să acopere investițiile străine care creează sau mențin legături durabile și directe între investitorii străini, inclusiv organismele de stat, și entitățile-țintă din Uniune care desfășoară o activitate economică într-un stat membru. Prezentul regulament ar trebui să se aplice în cazul în care investițiile străine sunt efectuate direct de un investitor străin sau sunt investiții în interiorul Uniunii. Cu toate acestea, acesta nu ar trebui să acopere achiziția de acțiuni destinate exclusiv investițiilor financiare, fără intenția de a influența gestionarea sau controlul companiei (investiții de portofoliu).
(15) Se creează legături durabile și directe între investitorul străin și o entitate-țintă din Uniune în cazul în care investitorul străin dobândește o participare efectivă la gestionarea sau controlul entității-țintă din Uniune. Acest lucru este cu siguranță valabil atunci când investitorul străin dobândește o influență decisivă asupra entității-țintă din Uniune, ceea ce înseamnă capacitatea de a stabili în mod exclusiv sau în comun politica comercială a entității-țintă din Uniune, fie de facto, fie de jure. Cu toate acestea, participarea efectivă la gestionarea sau controlul entității-țintă din Uniune ar putea exista și în cazul în care investitorul străin, fără a avea o influență decisivă asupra entității-țintă din Uniune, poate totuși să aibă un impact semnificativ asupra politicii sale comerciale, a comportamentului său sau a deciziilor sale comerciale, de exemplu prin deținerea de acțiuni, prin drepturi de vot, prin contracte, inclusiv prin efectul de levier care rezultă din relațiile cu furnizorii, și printr-o reprezentare semnificativă în consiliul de administrație.
(16) Achizițiile efectuate prin intermediul instrumentelor de rezoluție vizate (pentru bănci, contrapărți centrale sau întreprinderi de asigurare sau reasigurare) ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. În aceste circumstanțe, este necesar să se acționeze fără întârziere, iar deciziile sunt adesea luate peste noapte. Procedurile de examinare prevăzute în prezentul regulament ar putea submina capacitatea de a da un răspuns în timp util. Prin urmare, pentru a evita riscurile la adresa stabilității financiare, tranzacțiile aferente procedurii de rezoluție ar trebui excluse din domeniul de aplicare al acestor proceduri. Autoritățile de rezoluție ar trebui să țină seama, în măsura posibilului, de obiectivul prezentului regulament atunci când aplică măsuri de rezoluție cu implicarea unui investitor străin, în special atunci când sunt implicate active strategice.
(17) Operațiunile de restructurare din cadrul unui grup de întreprinderi nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament în cazul în care astfel de operațiuni sunt desfășurate exclusiv în scopul reorganizării interne, de exemplu prin fuziune sau divizare, a unei entități-țintă din Uniune sau a grupului de întreprinderi din care face parte entitatea-țintă din Uniune, fără a avea ca rezultat vreo modificare a beneficiarului real al entității-țintă din Uniune. În special, restructurările interne ar trebui excluse din domeniul de aplicare în cazul în care: nu conduc la dobândirea dreptului de proprietate sau a controlului de către un nou investitor străin asupra entității-țintă din Uniune sau asupra unei societăți care deține sau controlează, direct sau indirect, entitatea-țintă din Uniune; nu conduc la o creștere a acțiunilor deținute de investitorii străini și nu conferă investitorilor străini drepturi suplimentare care ar putea conduce la o modificare a participării efective a unuia sau mai multor investitori străini la gestionarea sau controlul entității-țintă din Uniune. Cu toate acestea, restructurările interne care implică introducerea unei noi entități juridice, stabilite într-o țară terță care nu este deja reprezentată în lanțul de proprietate din amonte al entității-țintă din Uniune, ar putea crea riscuri de securitate și, prin urmare, ar trebui incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament. De exemplu, o astfel de entitate ar putea să intre sub incidența legislației unei țări terțe care impune persoanelor fizice sau juridice obligația de a face schimb de informații în scopuri de colectare de date operative fără respectarea garanțiilor procedurale sau fără mecanisme de supraveghere.
(18) Regulamentul (UE) 2019/452 vizează numai investițiile străine directe efectuate direct de către investitori străini în Uniune. Cu toate acestea, este necesar să se extindă domeniul de aplicare al prezentului regulament la investițiile străine efectuate între statele membre prin intermediul unei întreprinderi care este stabilită într-un stat membru și care este controlată, direct sau indirect, de un investitor străin („filiala investitorului străin în Uniune”). Aceste investiții străine prezintă aceleași riscuri specifice la adresa securității sau a ordinii publice ca investițiile străine directe efectuate prin intermediul unei entități juridice care nu este stabilită în Uniune, deoarece investitorul străin care deține controlul are putere și influență asupra entității-țintă din Uniune, chiar dacă acestea sunt exercitate prin intermediul filialei investitorului străin în Uniune. Aceste riscuri specifice ar putea fi cauzate de jurisdicția căreia îi este supus investitorul străin sau de influența guvernului sau a actorilor nestatali ai unei țări terțe. Astfel de riscuri nu sunt cauzate de investiții străine efectuate de investitori care nu sunt controlați, direct sau indirect, de o persoană sau o entitate dintr-o țară terță. Prin urmare, este oportun să se includă în domeniul de aplicare al prezentului regulament investițiile străine efectuate prin intermediul filialei unui investitor străin în Uniune, dar nu și investițiile efectuate de alți investitori din Uniune, în special pentru a se asigura că investițiile străine care creează o legătură durabilă între investitorul străin și entitatea-țintă din Uniune, indiferent dacă sunt efectuate direct de un investitor străin sau prin intermediul unei entități stabilite în Uniune și controlate de un investitor străin, sunt acoperite în mod consecvent. Acest lucru ar mări coerența și previzibilitatea normelor de examinare în toate statele membre, ceea ce, la rândul său, ar reduce costurile de asigurare a conformității pentru investitorii străini și ar înlătura stimulentul de a investi în statele membre în care aceste tranzacții nu sunt examinate.
(19) Pentru a se asigura o evaluare adecvată a măsurii în care o investiție străină are potențialul de a afecta în mod negativ securitatea sau ordinea publică, este important ca termenul „beneficiar real” să includă adevărații deținători ai influenței, în mod direct sau indirect, asupra unui investitor străin sau asupra unei entități-țintă din Uniune. În cazul fiduciilor, proprietatea juridică aparține fiduciei ca atare, dar beneficiul economic este pentru persoana sau persoanele fizice în numele cărora funcționează fiducia. Din acest motiv, definiția „beneficiarului real” ar trebui să îi includă și pe cei care beneficiază în cele din urmă de investiția străină, în special beneficiarii unei fiducii. Cu toate acestea, este necesar să se țină seama de faptul că investitorii străini pot fi uneori un paravan pentru persoana care se află efectiv în spatele investiției străine. În mod similar, investitorii străini pot fi uneori constrânși de alți actori care sunt, în cele din urmă, în măsură să exercite o influență asupra investiției străine. Astfel, definiția „beneficiarului real” ar trebui să includă și persoanele fizice în numele cărora se face investiția străină sau în numele cărora se exercită controlul asupra investiției străine respective. În general, o singură persoană fizică este beneficiarul real al unui investitor străin. Cu toate acestea, nu se poate exclude faptul că ar putea exista mai mult de o persoană, cum ar fi în cazul soților sau al altor membri ai familiei. De asemenea, este necesar să se ia în considerare situațiile în care nu este posibilă identificarea persoanei fizice, inclusiv în cazul societăților cotate la bursă. În astfel de situații, persoana juridică, entitatea sau fiducia de la cel mai înalt nivel identificabil din lanțul de proprietate din amonte sau lanțul de control al investitorului străin sau al entității-țintă din Uniune ar trebui să fie considerată beneficiarul real.
(20) Prezentul regulament prevede doar elementele esențiale ale mecanismelor de examinare. Astfel, statele membre ar trebui să poată adopta dispoziții naționale care să fie complementare sau mai specifice decât dispozițiile prezentului regulament. De exemplu, statele membre ar trebui să poată specifica pragurile drepturilor de vot dobândite de investitori, care declanșează examinarea investițiilor străine. Statele membre ar trebui să poată extinde domeniul de aplicare al mecanismului lor național de examinare pentru a include investițiile străine în sectoare care nu intră în domeniul de aplicare comun minim. În cazul în care un stat membru optează pentru extinderea domeniului de aplicare al mecanismului său de examinare dincolo de domeniul de aplicare comun minim, examinarea ar trebui să respecte prezentul regulament, cu condiția să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(21) Pentru a asigura coerența și previzibilitatea procedurilor de examinare, este oportun să se prevadă caracteristicile esențiale ale mecanismelor de examinare care urmează să fie implementate de statele membre. Aceste caracteristici ar trebui să includă cel puțin domeniul de aplicare minim al tranzacțiilor care urmează să facă obiectul unei cerințe prealabile de autorizare, împărțirea procedurii de examinare într-o analiză inițială și o investigație aprofundată, termenele de examinare, un raport anual public, posibilitatea ca părțile supuse deciziei de examinare să conteste în instanță aceste decizii și capacitatea autorităților de examinare de a trata în mod efectiv cazurile de neconformitate sau eludare. Normele și procedurile referitoare la mecanismele de examinare ar trebui să fie transparente și să nu facă discriminare între țările terțe.
(22) Pentru a mări transparența și previzibilitatea procedurilor de examinare, autoritățile de examinare ar trebui, după caz și fără întârzieri nejustificate, să informeze persoana care a făcut depunerea dacă aceasta este sau nu completă. Furnizarea acestor informații nu ar trebui să împiedice autoritatea de examinare să solicite informații suplimentare sau să adreseze întrebări suplimentare după confirmarea caracterului complet al depunerii și nu ar trebui să aducă atingere posibilității ca autoritățile de examinare să informeze persoana care a depus cererea cu privire la alte etape procedurale importante.
(23) Autoritatea de examinare și Comisia ar trebui să poată lua în considerare informațiile relevante primite de la părțile interesate, inclusiv de la operatorii economici, organizațiile societății civile și partenerii sociali, precum sindicatele, cu privire la o investiție străină. Astfel de informații ar putea conduce la inițierea unei proceduri de examinare de către statul membru gazdă. În acest scop, autoritatea de examinare și Comisia ar trebui să pună la dispoziția publicului datele de contact prin care părțile interesate pot transmite informații privind investițiile străine în mod confidențial.
(24) Pentru a asigura un nivel coerent și eficace de protecție a securității și a ordinii publice în întreaga Uniune, este necesar să se prevadă o armonizare minimă a domeniului de aplicare al mecanismelor de examinare. Statele membre ar trebui să aibă obligația de a examina investițiile străine în cazul în care entitatea-țintă din Uniune este activă în sectoare sau activități deosebit de relevante pentru securitate, apărare, integritatea proceselor democratice, reziliența serviciilor esențiale sau protejarea funcțiilor societale vitale. Stabilirea unui astfel de domeniu de aplicare comun minim al mecanismelor de examinare este necesară pentru a se asigura că investițiile străine care au potențialul de a afecta în mod negativ securitatea sau ordinea publică sunt identificate indiferent de statele membre în care sunt situate entitățile-țintă din Uniune, consolidând astfel eficacitatea mecanismului de cooperare și menținând în același timp responsabilitatea exclusivă a statelor membre pentru securitatea națională.
(25) Domeniul de aplicare comun minim ar trebui să includă investițiile străine în entități-țintă din Uniune care dezvoltă, produc sau comercializează produse cu dublă utilizare enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) 2021/821 al Parlamentului European și al Consiliului (5) sau produse și tehnologii militare enumerate în anexa la Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), având în vedere riscurile inerente legate de transferul de control asupra capabilităților, tehnologiilor și know-how-ului din domeniul apărării, care sunt vitale pentru menținerea securității. Domeniul de aplicare comun minim ar trebui să acopere, de asemenea, investițiile străine în entități-țintă din Uniune care produc sau dezvoltă tehnologii ale semiconductorilor sau tehnologii cuantice, sau care desfășoară activități de cercetare în aceste domenii, ori dezvoltă anumite tehnologii de inteligență artificială sau desfășoară activități de cercetare în acest domeniu, având în vedere importanța lor strategică și rolul lor favorizant într-o gamă largă de aplicații critice pentru securitate. În plus, statele membre ar trebui să examineze investițiile străine în entități-țintă din Uniune care exercită anumite activități legate de materiile prime strategice enumerate în secțiunea I din anexa I la Regulamentul (UE) 2024/1252 al Parlamentului European și al Consiliului (7), și anume explorarea, extracția, prelucrarea, reciclarea, valorificarea sau stocarea. Controlul străin asupra unor astfel de activități poate crea riscuri de întrerupere a aprovizionării, de dependență strategică sau de efect de levier nejustificat. În plus, statele membre ar trebui să examineze investițiile străine în entități-țintă din Uniune care dețin, dezvoltă sau operează baze de date de înregistrare a alegătorilor, sisteme de vot și alte sisteme de informații relevante. În plus, investițiile străine în anumite infrastructuri ale pieței financiare și în anumite entități financiare de importanță sistemică, inclusiv contrapărțile centrale, depozitarii centrali de titluri de valoare, operatorii piețelor reglementate, operatorii sistemelor de plată, alții decât băncile centrale, alte instituții de importanță sistemică și furnizorii globali de servicii specializate de mesagerie financiară, ar trebui, de asemenea, să fie examinate, având în vedere rolul central al infrastructurii respective și al entităților respective în stabilitatea, integritatea și reziliența sistemului financiar al Uniunii și ținând seama de obiectivele uniunii economiilor și a investițiilor.
(26) Domeniul de aplicare comun minim ar trebui să includă, de asemenea, investițiile străine în entități-țintă din Uniune care își desfășoară activitatea în sectoarele transporturilor, energiei sau infrastructurii digitale, dar numai în măsura în care acestea sunt considerate critice în urma unei evaluări specifice bazate pe riscuri efectuate de statul membru în care sunt stabilite. Evaluarea respectivă ar trebui să țină seama de securitatea națională și de funcțiile societale vitale, având în vedere serviciile esențiale furnizate de entitatea-țintă în cauză din Uniune. Statele membre ar trebui să își păstreze libertatea de a desemna entitățile în cauză în cadrul sectoarelor respective și ar trebui, după caz, să țină seama de evaluările riscurilor efectuate în temeiul Directivei (UE) 2022/2557 a Parlamentului European și a Consiliului (8). Pentru a asigura previzibilitatea pentru investitorii străini, entitățile ar trebui să poată stabili, dacă este necesar după ce au contactat autoritatea de examinare competentă, dacă sunt considerate critice în sensul prezentului regulament. În plus, statele membre ar trebui să reevalueze periodic ce entități-țintă din Uniune ar trebui considerate critice în sensul prezentului regulament. Printre exemplele de entități care trebuie evaluate se numără, în primul rând, în sectorul energetic: instalațiile de stocare a energiei astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului (9) și operatorii de sisteme de transport al gazelor în înțelesul Directivei (UE) 2024/1788 a Parlamentului European și a Consiliului (10); în al doilea rând, în sectorul transporturilor: aeroporturile astfel cum sunt definite în Directiva 2009/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11), inclusiv aeroporturile principale enumerate în Regulamentul (UE) 2024/1679 al Parlamentului European și al Consiliului (12) și entitățile care operează instalații auxiliare în cadrul aeroporturilor, în cazul în care instalațiile respective sunt esențiale pentru securitatea și continuitatea operațiunilor unor astfel de aeroporturi, organele de administrare a porturilor astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2017/352 al Parlamentului European și al Consiliului (13), în ceea ce privește porturile principale enumerate în Regulamentul (UE) 2024/1679, furnizorii de servicii portuare astfel cum sunt definiți în Regulamentul (UE) 2017/352, precum și alte entități din cadrul porturilor principale în cazul în care aceste alte entități sunt esențiale pentru securitatea și continuitatea operațiunilor unor astfel de porturi principale; și, în al treilea rând, în sectorul infrastructurii digitale: furnizorii de servicii de cloud computing și furnizorii de rețele publice de comunicații electronice.
(27) Pentru a proteja în mod adecvat securitatea și ordinea publică și pentru a asigura eficacitatea mecanismului de cooperare, este necesar ca toate statele membre să efectueze o examinare ex ante a investițiilor străine care intră în domeniul de aplicare comun minim. O cerință de autorizare prealabilă este esențială, deoarece multe riscuri asociate investițiilor străine se materializează în momentul în care investitorul străin obține o participare efectivă la conducere sau control și nu pot fi atenuate în mod eficace după finalizarea investițiilor străine. Acest lucru este valabil în special pentru investițiile străine care intră în domeniul de aplicare comun minim, deoarece astfel de investiții străine ar putea conduce la oferirea accesului ireversibil la informații sensibile, la tehnologii critice, la infrastructuri esențiale sau la active strategice. În astfel de circumstanțe, intervenția ex post ar fi disproporționat de împovărătoare și, în orice caz, ineficientă pentru protejarea corespunzătoare a securității și a ordinii publice.
(28) Investițiile de tip greenfield se realizează atunci când un investitor străin sau filiala unui investitor străin în Uniune înființează instalații noi sau o întreprindere nouă pentru desfășurarea unei activități economice în Uniune. Investițiile de tip greenfield ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui să impună o cerință de autorizare prealabilă în ceea ce privește investițiile respective. Astfel, statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a decide dacă să includă astfel de investiții în domeniul de aplicare al mecanismelor lor de examinare.
(29) Mecanismul de cooperare prevăzut în Regulamentul (UE) 2019/452 permite statelor membre să coopereze și să se ajute reciproc în cazul în care o investiție străină directă dintr-un stat membru are potențialul de a afecta securitatea sau ordinea publică a altor state membre sau proiecte sau programe de interes pentru Uniune. Acest mecanism de cooperare s-a dovedit a fi foarte util până în prezent și, prin urmare, ar trebui menținut și consolidat prin prezentul regulament pentru a asigura o abordare mai aliniată a investițiilor străine în întreaga Uniune.
(30) Pentru ca mecanismul de cooperare să se concentreze numai asupra investițiilor străine în cazul cărora caracteristicile investitorului străin sau ale entității-țintă din Uniune au potențialul de a avea un efect negativ asupra securității sau a ordinii publice, este oportun să se stabilească condiții bazate pe riscuri pentru notificarea celorlalte state membre și a Comisiei cu privire la investițiile străine care fac obiectul examinării într-un stat membru. În special, în cazul în care un investitor străin sau filiala sa din Uniune este controlată direct sau indirect de guvernul unei țări terțe, este mai probabil că acesta ar putea urmări obiectivele de politică ale țării terțe respective. Prin urmare, este oportun ca statele membre să notifice investițiile străine realizate de astfel de investitori străini în cazul în care acestea intră în domeniul de aplicare comun minim al mecanismelor de examinare. Controlul direct sau indirect exercitat de guvernul unei țări terțe ar putea fi exercitat în mai multe moduri și ar putea fi stabilit, printre altele, pe baza structurii de proprietate, a finanțării guvernamentale, a mecanismelor specifice de guvernanță, cum ar fi acțiunile privilegiate, sau a altor caracteristici menite să influențeze deciziile conducerii. De asemenea, este oportun ca statele membre să notifice investițiile străine care intră în domeniul de aplicare comun minim în cazul în care investitorul străin a fost implicat în investiții străine care au fost interzise sau autorizate sub rezerva unor măsuri de atenuare care nu au fost respectate în mod semnificativ sau repetat. Prin urmare, simplele cazuri procedurale sau formale de neconformitate nu ar constitui, ca regulă generală, un motiv pentru notificare. În mod similar, statele membre ar trebui să notifice investițiile străine în cazul în care decid să efectueze o investigație aprofundată, iar entitatea-țintă din Uniune este legată de proiecte sau programe de interes pentru Uniune sau de alte state membre. În plus, în cazul în care o investiție străină nu îndeplinește condițiile prevăzute în alt mod pentru notificarea sa prin intermediul mecanismului de cooperare, statul membru în care investiția străină face obiectul examinării ar trebui totuși să notifice investiția străină respectivă celorlalte state membre și Comisiei, în cazul în care statul membru respectiv consideră că investiția străină ar putea afecta în mod negativ securitatea sau ordinea publică în cel puțin un alt stat membru. Acest lucru asigură că toate investițiile străine care ar putea afecta în mod negativ securitatea sau ordinea publică sunt notificate prin intermediul mecanismului de cooperare, garantând, în același timp, că statul membru gazdă păstrează o marjă de apreciere pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile de notificare. Într-un astfel de caz, statul membru care notifică ar trebui să explice motivele notificării investiției străine respective.
(31) Pentru a asigura eficiența și eficacitatea mecanismului de cooperare, este necesar să se alinieze termenele și procedurile atunci când două sau mai multe investiții străine legate de aceeași tranzacție mai amplă sunt examinate în două sau mai multe state membre. În astfel de tranzacții multinaționale, solicitanții ar trebui să încerce să efectueze depunerile separate în statele membre în cauză în aceeași zi. Statele membre respective ar trebui să depună eforturi pentru a notifica depunerile respective în aceeași zi prin intermediul mecanismului de cooperare. Pentru a asigura o gestionare eficientă a tranzacțiilor multinaționale respective, statele membre în cauză ar trebui să se coordoneze pe parcursul întregii proceduri de examinare. În special, acestea ar trebui să discute între ele și cu Comisia, în cazul în care un stat membru solicită acest lucru, dacă investițiile străine ar trebui notificate. De asemenea, acestea ar trebui să discute deciziile lor de examinare și să depună eforturi pentru a alinia calendarul procedurilor lor respective, inclusiv data adoptării deciziilor lor de examinare. În cazul în care statele membre în cauză intenționează să autorizeze investiția străină care face obiectul unor măsuri de atenuare, ele ar trebui să discute dacă deciziile de examinare avute în vedere sunt compatibile între ele și abordează în mod adecvat riscurile identificate.
(32) Pentru a identifica în mod adecvat potențialul efect negativ al unei investiții străine asupra securității sau a ordinii publice a unuia sau mai multor state membre, statele membre ar trebui să poată transmite observații unui stat membru gazdă, iar Comisia ar trebui să poată emite un aviz acestuia, chiar dacă statul membru respectiv nu examinează investiția străină respectivă sau dacă investiția străină a fost examinată, dar nu a fost notificată prin intermediul mecanismului de cooperare. Statele membre ar trebui să transmită simultan Comisiei solicitările de informații, precum și răspunsurile și observațiile lor.
(33) Atunci când potențialul efect negativ asupra securității sau a ordinii publice provine de la o investiție străină într-o entitate-țintă din Uniune care face parte dintr-un proiect sau program de interes pentru Uniune care este critic pentru Uniune în ansamblul său sau participă la unul dintre acestea, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a emite un aviz. Un aviz al Comisiei care să identifice potențialul efect negativ asupra proiectelor sau programelor de interes pentru Uniune din motive de securitate sau de ordine publică ar trebui să fie notificat tuturor statelor membre.
(34) Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a emite un aviz adresat tuturor statelor membre în cazul în care identifică două sau mai multe investiții străine care, luate în ansamblu, au potențialul de a afecta negativ securitatea sau ordinea publică. Acest lucru ar putea fi valabil în special atunci când două sau mai multe investiții străine prezintă caracteristici comparabile, de exemplu cazurile în care investițiile străine sunt efectuate de același investitor străin, cazurile în care doi sau mai mulți investitori străini prezintă riscuri similare sau cazurile în care două sau mai multe investiții străine vizează aceeași entitate-țintă sau aceeași infrastructură, cum ar fi infrastructura transeuropeană de transport, energie sau comunicații. Statele membre și Comisia ar trebui să discute analiza Comisiei privind riscurile identificate din avizul său și posibilele modalități de abordare a riscurilor respective.
(35) Statele membre nu ar trebui să adopte o decizie de examinare înainte de expirarea termenelor pentru observații și avize, cu excepția cazului în care interesele în materie de securitate sau de ordine publică, cum ar fi evitarea falimentului entității-țintă din Uniune, necesită o decizie mai timpurie. Astfel de circumstanțe excepționale ar trebui notificate celorlalte state membre și Comisiei, care ar trebui să își transmită observațiile sau să emită avizul său în cel mai scurt timp.
(36) Pentru a aborda în mod adecvat potențialul efect negativ al unei investiții străine asupra securității sau a ordinii publice a unuia sau mai multor state membre, un stat membru care primește observații justificate în mod corespunzător din partea altor state membre sau un aviz din partea Comisiei ar trebui să țină seama în mod corespunzător de aceste observații sau avize, inclusiv în cazul în care consideră că propria lor securitate sau ordine publică nu este afectată. Statul membru respectiv ar trebui, dacă este necesar, să se coordoneze cu Comisia și cu statele membre în cauză și să le furnizeze partea dispozitivă și rezumatul principalelor motive care stau la baza deciziei sale. Rezumatul respectiv ar trebui să includă măsura în care statul membru gazdă a acordat atenția cuvenită observațiilor statelor membre sau avizului Comisiei, precum și, după caz, motivele dezacordului său față de observațiile statelor membre sau față de avizul Comisiei. Furnizarea acestor informații asigură că statele membre sunt responsabile pentru modul în care acordă atenția cuvenită preocupărilor exprimate de alte state membre sau de Comisie, respectând în același timp caracterul sensibil al deciziilor de examinare și al informațiilor confidențiale conținute în acestea.
(37) Este important să se țină seama de faptul că investițiile străine care nu au fost notificate prin intermediul mecanismului de cooperare ar putea prezenta un risc pentru securitate sau ordinea publică. Prin urmare, în termen de cel mult 15 luni de la finalizarea unei investiții străine, statele membre și Comisia ar trebui să poată transmite observații justificate în mod corespunzător sau, respectiv, să emită un aviz adresat statului membru gazdă cu privire la o investiție străină care nu a fost notificată prin intermediul mecanismului de cooperare. Pentru a evita împovărarea excesivă a mecanismului de cooperare, statele membre și Comisia ar trebui, înainte de a transmite observații sau, respectiv, de a emite un aviz, să verifice dacă statul membru gazdă a început deja sau a finalizat examinarea investiției străine și dacă intenționează să notifice investiția străină prin intermediul mecanismului de cooperare. Statul membru gazdă ar trebui să țină seama în mod corespunzător de observațiile celorlalte state membre și de avizul Comisiei și, pe această bază, să informeze statele membre care au transmis observații și Comisia dacă nu intenționează să examineze investiția străină. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, în cazul în care statul membru gazdă nu este de acord cu riscurile identificate în observații sau în aviz. În mod similar, statul membru gazdă ar putea indica faptul că nu intenționează să examineze investiția străină deoarece investiția străină nu intră în domeniul de aplicare al mecanismului său de examinare sau a fost deja examinată, deși aceste situații ar fi trebuit, în mod ideal, să fie clarificate înainte de transmiterea oricăror observații sau de emiterea oricărui aviz. În cazul în care statul membru gazdă indică faptul că nu intenționează să examineze investiția străină, ar trebui organizată o reuniune fie la cererea unui stat membru care a transmis observații, fie la cererea Comisiei, în cazul în care Comisia a emis un aviz. Comisia ar trebui să fie invitată la reuniune, chiar dacă nu a emis un aviz. Statele membre care au transmis observații sau Comisia ar putea, în special, să solicite o astfel de reuniune pentru a prezenta sau a discuta în continuare riscurile identificate. În cazul în care, în urma reuniunii și în pofida explicațiilor suplimentare primite din partea statelor membre care au transmis observații sau din partea Comisiei, statul membru gazdă decide să nu examineze investiția străină, acesta ar trebui să informeze în acest sens statele membre care au transmis observații și Comisia și să le furnizeze o explicație scrisă. Această explicație scrisă s-ar putea suprapune cu motivele indicate anterior, de exemplu în cadrul reuniunii solicitate.
(38) Pentru a asigura eficacitatea mecanismului de cooperare, punctele de contact instituite de statele membre și de Comisie pentru aplicarea prezentului regulament ar trebui să fie plasate în mod corespunzător în structurile lor administrative respective. Punctele de contact respective ar trebui să dispună de personalul calificat și de competențele necesare pentru a-și desfășura activitatea în cadrul mecanismului de cooperare și pentru a asigura gestionarea adecvată a informațiilor confidențiale.
(39) Pentru a asigura funcționarea efectivă a mecanismului de cooperare, statul membru care notifică investiția străină prin intermediul mecanismului de cooperare ar trebui să aibă obligația să furnizeze un nivel minim de informații într-un format standardizat. În cazul în care o investiție străină nu este notificată prin intermediul mecanismului de cooperare, statul membru gazdă ar trebui să poată furniza cel puțin același nivel minim de informații. Comisia și statele membre ar trebui să poată solicita informații suplimentare de la statul membru gazdă. O cerere de informații suplimentare ar trebui să se justifice în mod corespunzător și să se limiteze la informațiile necesare pentru ca statele membre să transmită observații sau pentru ca Comisia să emită un aviz, proporțional cu scopul cererii și fără a constitui o sarcină inutilă pentru statul membru gazdă.
(40) Pentru a se asigura că cooperarea se bazează pe informații complete și exacte, statul membru gazdă ar trebui să poată solicita unui investitor străin sau oricărei alte persoane fizice sau juridice, fie din lanțul de control al investitorului străin, fie din lanțul de control al entității-țintă din Uniune, să furnizeze informații. Pentru a asigura calitatea informațiilor, statele membre gazdă ar trebui, în cazul în care au îndoieli întemeiate cu privire la exhaustivitatea și exactitatea informațiilor, să ia măsuri rezonabile pentru a verifica informațiile care le sunt furnizate de investitorul străin respectiv sau de altă persoană fizică sau juridică. De exemplu, statul membru gazdă ar trebui să identifice contradicții evidente și informații evident false, înșelătoare sau lipsă. În circumstanțe excepționale, atunci când, în pofida eforturilor susținute depuse, statul membru gazdă nu este în măsură să obțină informațiile solicitate de un alt stat membru sau de Comisie, acesta ar trebui să le notifice fără întârziere. Într-un astfel de caz, celelalte state membre și Comisia ar trebui să își poată baza observațiile și, respectiv, avizul pe informațiile pe care acestea le au la dispoziție.
(41) Statul membru gazdă și Comisia s-ar putea confrunta cu obstacole în ceea ce privește colectarea de informații relevante de la persoane fizice sau juridice din alte state membre. Prin urmare, în cazul în care o anumită informație este strict necesară pentru a stabili dacă investiția străină are potențialul de a afecta în mod negativ securitatea sau ordinea publică, statul membru gazdă și Comisia ar trebui să poată solicita unui alt stat membru să colecteze informații de la o persoană fizică sau juridică care are reședința sau este stabilită pe teritoriul său. În plus, un stat membru gazdă s-ar putea confrunta cu o situație în care este necesar să solicite altor două sau mai multe state membre să contribuie la colectarea informațiilor respective, ceea ce poate constitui o sarcină semnificativă, în special pentru statele membre cu resurse mai limitate. Pentru a spori eficacitatea asistenței în materie de colectare de informații, un stat membru gazdă ar trebui să poată solicita Comisiei să îi acorde asistență în acest proces și să colecteze informații pentru el. În același timp, statul membru pe al cărui teritoriu își are reședința sau este stabilită persoana fizică sau juridică de la care se solicită informațiile ar trebui să poată, într-un interval de timp rezonabil, să se opună acestui proces sau să se ofere să furnizeze el însuși informațiile respective. Posibilitatea ca statul membru respectiv să formuleze obiecții asigură faptul că statele membre păstrează controlul asupra colectării de informații pe teritoriul lor. Prin urmare, Comisia ar trebui să informeze suficient statul membru respectiv, inclusiv în ceea ce privește informațiile solicitate de statul membru gazdă. Un stat membru gazdă ar trebui să poată alege să solicite unui alt stat membru să colecteze informațiile necesare sau să solicite asistența Comisiei, în funcție de ceea ce consideră că este mai eficient sau mai adecvat într-o anumită situație. În cadrul unei cereri de informații, persoana fizică sau juridică de la care se solicită informații ar putea primi, chiar și indirect, informații confidențiale, cum ar fi informații cu privire la investiția străină planificată. Prin urmare, este necesar să se precizeze că o astfel de persoană fizică sau juridică nu ar trebui să utilizeze nicio informație confidențială pe care a primit-o în alt scop decât pentru a răspunde la cererea de informații și că nu ar trebui să divulge nicio astfel de informație confidențială.
(42) Statele membre și Comisia ar trebui să asigure confidențialitatea informațiilor pe care le furnizează sau le primesc în aplicarea prezentului regulament, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern. Informațiile primite în aplicarea prezentului regulament ar trebui utilizate numai în scopul pentru care au fost transmise, care include utilizarea acestor informații în cadrul controlului jurisdicțional al deciziilor de examinare. În cazul în care divulgarea neautorizată a informațiilor ar putea cauza prejudicii intereselor Uniunii sau ale unuia ori mai multor state membre, emitentul informațiilor ar trebui să clasifice informațiile în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern. Atunci când răspund cererilor de acces la documentele gestionate în aplicarea prezentului regulament, statele membre și Comisia se coordonează și asigură cel puțin nivelul de protecție a intereselor protejate prevăzut la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (14), în vederea protejării obiectivului investigațiilor. Comisia ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a asigura protecția informațiilor confidențiale în conformitate, în special, cu Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 (15) și (UE, Euratom) 2015/444 (16) ale Comisiei. În plus, statele membre și Comisia ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea Acordului dintre statele membre ale Uniunii Europene, reunite în cadrul Consiliului, privind protecția informațiilor clasificate schimbate în interesul Uniunii Europene (17). Acestea includ, în special, obligația de a nu clasifica la un nivel de clasificare inferior sau de a nu declasifica informații clasificate fără acordul scris prealabil al emitentului. Orice informație care este sensibilă, fără a fi clasificată, sau care este furnizată cu titlu confidențial ar trebui să fie tratată ca atare de către autorități. Autoritatea de examinare ar trebui să îi ofere entității care furnizează informațiile posibilitatea de a indica informațiile pe care le consideră confidențiale. Acest lucru se poate realiza, de exemplu, prin intermediul formularului care trebuie depus pentru a solicita o autorizare prealabilă a investiției străine.
(43) Pentru a proteja confidențialitatea și integritatea comunicațiilor, Comisia ar trebui să creeze și să mențină un sistem securizat și criptat care să respecte cele mai înalte standarde de protecție și securitate a datelor și care să includă capacități de monitorizare și audit pentru a asigura respectarea standardelor de securitate. Toate comunicările substanțiale dintre statele membre, precum și dintre statele membre și Comisie în temeiul prezentului regulament ar trebui transmise prin intermediul sistemului respectiv, cu excepția cazului în care natura informațiilor care urmează să fie transmise impune utilizarea altor mijloace, cum ar fi documentele fizice. Comunicarea substanțială dintre statele membre și Comisie ar trebui să includă, în special, notificări prin mecanismul de cooperare, informații cu privire la intenția de a transmite o observație sau de a emite un aviz, cereri de informații din partea statului membru gazdă, răspunsuri la aceste cereri, observații și avize, precum și informații substanțiale noi în urma notificării investiției străine. Crearea și utilizarea sistemului securizat și criptat nu ar trebui să afecteze comunicarea generală dintre autoritățile de examinare și Comisie, care ar trebui să rămână posibilă prin toate mijloacele adecvate.
(44) Pentru a asigura transmiterea și prelucrarea sigură și eficientă a depunerilor legate de examinarea investițiilor străine și pentru a reduce sarcina administrativă atât pentru persoanele fizice sau juridice care fac depuneri, cât și pentru autoritățile de examinare, Comisia ar trebui, la cererea a cel puțin nouă state membre, să creeze un portal online al UE (denumit în continuare „portalul online al UE”). Acest portal online al UE ar trebui să pună la dispoziția persoanelor fizice sau juridice care fac o depunere un mecanism unificat de depunere a tranzacțiilor pe cale electronică la autoritățile de examinare. Comisia ar trebui să conceapă acest sistem în așa fel încât să fie ușor de utilizat și să se asigure că respectă cerințele aplicabile privind protecția datelor și standardele de securitate. Dacă este înființat, portalul online al UE ar trebui să fie utilizat doar pentru investițiile străine în statele membre care au solicitat acest lucru. Dacă un stat membru solicită să renunțe la portalul online al UE respectiv, portalul online al UE nu ar trebui să mai fie utilizat în ceea ce privește investițiile străine în statul membru respectiv, acest lucru neafectând utilizarea în continuare a portalului online al UE de către celelalte state membre relevante.
(45) Pentru a asigura eficacitatea mecanismului de cooperare, Comisia ar trebui să creeze o bază de date securizată cu informații privind investițiile străine notificate prin mecanismul de cooperare și rezultatul evaluărilor efectuate în cadrul mecanismelor de examinare începând cu 12 octombrie 2020. După finalizarea procedurii naționale, statele membre ar trebui să încarce în baza de date securizată anumite informații cu privire la investiția străină și ar putea, de asemenea, să furnizeze informații suplimentare, inclusiv, după caz, informații comerciale relevante obținute și verificate de la vânzători comerciali, cum ar fi furnizorii de servicii de analiză a riscurilor sau de servicii de control al sancțiunilor și al conformității. Este adecvat ca aceste informații să fie partajate prin intermediul mecanismului de cooperare numai în măsura permisă de dispozițiile contractuale care reglementează utilizarea și divulgarea lor. În plus, statele membre ar trebui, de asemenea, să poată încărca în baza de date securizată informații relevante cu privire la cazurile în care măsurile de atenuare nu au fost respectate în mod semnificativ sau în mod repetat, deoarece astfel de informații ar putea fi relevante pentru a stabili dacă alte investiții străine ar trebui notificate prin intermediul mecanismului de cooperare sau au potențialul de a afecta în mod negativ securitatea sau ordinea publică.
(46) Pentru a spori capacitatea statelor membre și a Comisiei de a identifica, evalua și atenua riscurile potențiale la adresa securității sau a ordinii publice care decurg din investițiile străine, este important ca acestea să aibă la dispoziție o capacitate de înaltă calitate în ceea ce privește informațiile comerciale. Această capacitate ar trebui să permită colectarea și analizarea informațiilor relevante și, astfel, să faciliteze evaluările coordonate ale riscurilor. În cadrul arhitecturii de pregătire pentru situații de criză instituite în temeiul Regulamentului (UE) 2024/2747 al Parlamentului European și al Consiliului (18), Comisia va elabora elemente pentru o astfel de capacitate. Aceasta ar putea completa mecanismul de cooperare prevăzut în prezentul regulament în măsura în care informațiile colectate, prelucrate sau analizate în temeiul Regulamentului (UE) 2024/2747 se referă la riscuri potențiale la adresa securității sau a ordinii publice.
(47) Pentru a asigura o abordare coerentă a examinării investițiilor străine în întreaga Uniune, este esențial ca unele standarde și criterii utilizate pentru evaluarea riscurilor potențiale la adresa securității sau a ordinii publice să fie stabilite la nivelul Uniunii. Standardele și criteriile respective ar trebui să țină seama de riscurile aferente investiției străine și de riscurile aferente investitorului străin.
(48) Investițiile străine au un potențial mai mare să prezinte riscuri la adresa securității sau a ordinii publice dacă acestea sunt susceptibile să producă efecte asupra anumitor sectoare, active sau activități care sunt cruciale pentru securitate sau pentru funcțiile societale vitale. Prin urmare, statele membre și Comisia ar trebui să se concentreze asupra acestor efecte potențiale atunci când stabilesc dacă o investiție ar putea afecta în mod negativ securitatea sau ordinea publică. În special, ar trebui să evalueze efectul negativ potențial al unei investiții asupra securității, integrității, rezilienței și funcționării unei entități critice, astfel cum este definită în Directiva (UE) 2022/2557, având în vedere funcțiile de bază îndeplinite de o astfel de entitate și consecințele pe care perturbarea lor le-ar avea. Același lucru este valabil și pentru investițiile străine care ar putea afecta disponibilitatea tehnologiilor critice sau protecția și disponibilitatea proprietății intelectuale sau a altor active necorporale, cum ar fi secretele comerciale, bazele de date, algoritmii sau procesele, deoarece scurgerea sau inaccesibilitatea unor astfel de tehnologii sau active ar putea submina securitatea. Este la fel de important ca statele membre și Comisia să evalueze măsura în care o investiție străină ar putea afecta securitatea alimentară, sănătatea publică, inclusiv furnizarea și disponibilitatea medicamentelor critice, sau aprovizionarea continuă cu factori de producție critici, precum și securitatea instalațiilor militare și a altor instalații publice sensibile, având în vedere rolul esențial pe care aceste sectoare și active îl joacă în protejarea rezilienței societății și a continuității serviciilor vitale. Statele membre și Comisia ar trebui, de asemenea, să ia în considerare efectele potențiale ale investițiilor străine asupra informațiilor sensibile, inclusiv asupra datelor cu caracter personal, în special în cazul seturilor de date de mari dimensiuni, din cauza riscului de utilizare abuzivă sau de exploatare strategică a unor astfel de date. În plus, ar trebui să se acorde o atenție deosebită investițiilor străine care ar putea afecta proiecte sau programe de interes pentru Uniune, în cazul în care perturbările sau influența nejustificată ar putea avea implicații transfrontaliere pentru întreaga Uniune. În fine, pentru a proteja împotriva potențialelor ingerințe străine, statele membre și Comisia ar trebui să ia în considerare efectele potențiale ale investițiilor străine asupra libertății și pluralismului mass-mediei, inclusiv asupra platformelor online și de comunicare socială sau a caracteristicilor auxiliare ale acestora, sau asupra altor medii digitale și interactive destinate unor scopuri educaționale sau recreative. Din motive de claritate, lista proiectelor sau programelor de interes pentru Uniune ar trebui să fie stabilită într-o anexă. Acestea ar trebui să includă rețelele transeuropene de transport, energie sau comunicații, precum și programele care finanțează cercetarea și dezvoltarea activităților relevante pentru securitatea sau ordinea publică. O listă a domeniilor tehnologice relevante pentru evaluările riscurilor în temeiul prezentului regulament și o listă a medicamentelor critice ar trebui prevăzute în anexe separate.
(49) Statele membre și Comisia ar trebui, de asemenea, să ia în considerare contextul și circumstanțele investiției străine. Acest lucru ar trebui să includă probabilitatea ca investitorul străin, o persoană fizică sau o entitate care controlează investitorul străin, beneficiarul real al investitorului străin, oricare dintre filialele investitorului străin sau orice altă parte deținută sau controlată de investitorul străin sau care acționează în numele sau la ordinul acestuia să urmărească obiectivele de politică ale unei țări terțe sau să faciliteze dezvoltarea capabilităților militare ale unei țări terțe, precum și probabilitatea de a folosi investiția străină pentru a sprijini acte de încălcare gravă a drepturilor omului sau a dreptului umanitar internațional. Astfel de încălcări grave sunt de natură să provoace o perturbare gravă a relațiilor externe sau a coexistenței pașnice a națiunilor, afectând astfel securitatea statelor membre. În plus, circumstanțe precum respingeri anterioare ale cererilor de autorizare sau nerespectarea măsurilor de atenuare, implicarea prealabilă în activități care afectează în mod negativ securitatea sau ordinea publică, activități ilegale sau infracționale, inclusiv eludarea măsurilor restrictive ale Uniunii adoptate în temeiul articolului 29 din TUE și al articolului 215 din TFUE, stabilirea într-o țară terță identificată ca având deficiențe strategice semnificative în sistemul său național de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, o obligație legală de a comunica informații în scopul colectării de informații sau o structură de proprietate opacă pot constitui factori de risc și, prin urmare, ar trebui, de asemenea, evaluate. În plus, statele membre și Comisia ar trebui să examineze dacă investitorul străin ar putea fi un mijloc prin care guvernul unei țări terțe sau un actor nestatal să dobândească și să exercite în mod indirect o influență asupra entității-țintă din Uniune. O astfel de influență ar putea depăși influența obținută prin intermediul structurilor corporative sau al altor mijloace de drept al societăților și ar putea fi obținută, în orice mod, prin intermediul unor persoane fizice, cum ar fi acționarii sau membrii consiliului de administrație ai investitorului. Acest lucru include mijloace informale, inclusiv valorificarea relațiilor personale, exercitarea unor presiuni personale sau politice și utilizarea amenințărilor și a altor practici manipulatoare sau înșelătoare.
(50) În cazul în care statul membru gazdă consideră că o investiție străină are potențialul de a afecta în mod negativ securitatea sau ordinea publică, este oportun să se solicite statului membru respectiv să ia măsurile adecvate pentru a atenua riscul în cauză, în cazul în care sunt disponibile măsuri adecvate, ținând seama în mod cuvenit de orice observații transmise de alte state membre și de un aviz emis de Comisie. Investițiile străine ar trebui să fie interzise sau lichidate numai în mod excepțional, în cazul în care măsurile de atenuare sau măsurile disponibile în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern, altele decât cele din cadrul mecanismului de examinare, nu sunt suficiente pentru a atenua efectul negativ asupra securității sau a ordinii publice.
(51) Pentru a sprijini implementarea mecanismului de cooperare și pentru a încuraja schimbul de bune practici între statele membre, ar trebui menținut grupul de experți privind examinarea investițiilor străine directe prevăzut în Regulamentul (UE) 2019/452, iar sarcinile sale ar trebui actualizate în conformitate cu prezentul regulament.
(52) Statele membre și Comisia ar trebui să fie încurajate să coopereze cu autoritățile competente ale țărilor terțe care împărtășesc aceeași viziune privind aspecte referitoare la examinarea investițiilor străine din motive de securitate sau ordine publică. Respectiva cooperare administrativă ar trebui să vizeze consolidarea eficacității cadrului pentru examinarea investițiilor străine de către statele membre și a cooperării dintre statele membre și Comisie în temeiul prezentului regulament. Ar trebui să fie posibil ca această colaborare să implice schimbul de informații și de bune practici, precum și asistență tehnică și sprijin în vederea consolidării capacităților. În contextul acestei cooperări, Comisia ar trebui să încurajeze crearea unor mecanisme de examinare a investițiilor de către țările terțe, în special țările candidate la aderarea la Uniune și țările din vecinătatea Uniunii. Comisia ar trebui, de asemenea, să monitorizeze evoluțiile în ceea ce privește mecanismele de examinare din țări terțe. Comisia ar trebui să fie informată cu privire la contactele cu țări terțe în măsura în care acestea se referă la aspecte sistemice legate de examinarea investițiilor.
(53) Pentru a spori transparența pentru investitorii străini, Comisia ar trebui să elaboreze o listă, pe care să o pună la dispoziția publicului, a tuturor mecanismelor de examinare. În plus, în măsura în care acest lucru nu este deja prevăzut în dreptul intern, statele membre ar trebui să publice și să actualizeze periodic orientări detaliate privind domeniul de aplicare al mecanismului lor de examinare, pragurile și factorii declanșatori ai obligațiilor de notificare, precum și termenele și normele procedurale aplicabile.
(54) Statele membre ar trebui să notifice Comisiei mecanismele lor de examinare și orice modificare adusă acestora. Statele membre ar trebui să publice un raport anual cu privire la aplicarea mecanismelor lor de examinare, la evoluțiile legislative relevante și la activitățile autorității de examinare, inclusiv date agregate și anonimizate privind tranzacțiile examinate.
(55) Comisia ar trebui să elaboreze un raport anual referitor la punerea în aplicare a prezentului regulament și să îl transmită Parlamentului European și Consiliului. Din motive de transparență, raportul respectiv ar trebui să fie, de asemenea, făcut public. Raportul anual ar trebui să se bazeze, printre altele, pe rapoartele transmise Comisiei de către toate statele membre în mod confidențial, ținând seama în mod corespunzător de necesitatea de a asigura protecția confidențialității anumitor informații, în special în cazul în care publicarea datelor ar putea afecta securitatea sau ordinea publică a Uniunii sau ar putea pune în pericol caracterul anonim al unor tranzacții specifice. Raportul anual ar trebui să includă informații privind tendințele și cifrele referitoare la investițiile străine în Uniune, actualizări privind evoluțiile legislative relevante din statele membre, precum și informații privind eforturile de cooperare internațională.
(56) Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament ar trebui să respecte normele aplicabile privind protecția datelor cu caracter personal. Prelucrarea datelor cu caracter personal de către punctele de contact și alte entități din statele membre ar trebui să se realizeze în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (19). Prelucrarea datelor cu caracter personal de către Comisie ar trebui să se realizeze în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (20). Date cu caracter personal ar putea să se afle în documente și în alte surse de informații prelucrate în scopul examinării investițiilor. Aceste date ar putea include numele persoanelor fizice care sunt investitori în întreprinderi-țintă, numele și datele de contact ale persoanelor fizice care sunt implicate în gestionarea investitorului sau a întreprinderii-țintă, sau numele și funcțiile persoanelor implicate în funcționarea punctelor de contact. Fiecare autoritate națională competentă a unui stat membru și Comisia ar trebui să fie responsabile individual de prelucrarea datelor cu caracter personal atunci când utilizează mecanismul de cooperare.
(57) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725, și a emis un aviz la 15 martie 2024. Comisia și statele membre ar trebui să fie considerate operatori asociați, în înțelesul Regulamentului (UE) 2018/1725 și al Regulamentului (UE) 2016/679, pentru prelucrarea datelor cu caracter personal. La 28 aprilie 2022, Comisia și reprezentanții sau autoritățile statelor membre care participă la mecanismul de cooperare în temeiul Regulamentului (UE) 2019/452 au semnat un acord privind exercitarea în comun a competenței de operator, care este compatibil cu prezentul regulament. Prin urmare, Comisia și reprezentanții sau autoritățile statelor membre care participă la mecanism ar trebui să mențină respectivul acord privind exercitarea în comun a competenței de operator, care ar trebui să se aplice în continuare și în ceea ce privește prezentul regulament, iar trimiterile din acordul privind exercitarea în comun a competenței de operator la dispozițiile Regulamentului (UE) 2019/452 ar trebui, în acest scop, să fie interpretate ca trimiteri la dispozițiile corespunzătoare din prezentul regulament. Ținând seama de Avizul 13/2024 al Autorității Europene pentru Protecția Datelor, s-a considerat că definirea unor perioade comune de păstrare nu ar fi adecvată, deoarece prezentul regulament stabilește doar cerințele minime ale mecanismelor de examinare și deoarece unele state membre abia au început să își dezvolte mecanismele de examinare.
(58) Comisia ar trebui să evalueze funcționarea și eficacitatea prezentului regulament până la patru ani și șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament și, ulterior, la fiecare cinci ani și ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului. Raportul respectiv ar trebui să analizeze evoluția investițiilor străine în Uniune și să evalueze contribuția prezentului regulament la securitatea economică a Uniunii. De asemenea, ar trebui să evalueze dacă se justifică o modificare a domeniului de aplicare comun minim al mecanismelor de examinare, inclusiv în ceea ce privește investițiile străine în entități-țintă din Uniune care produc medicamente critice sau dețin o autorizație de introducere pe piață pentru medicamente critice. În plus, raportul respectiv ar trebui să evalueze riscurile legate de investițiile străine în serviciile mass-media și cele mai bune modalități de abordare a acestora. Ar trebui să includă și o evaluare care să stabilească dacă prezentul regulament ar trebui să fie modificat. În cazul în care raportul conține o propunere de modificare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să poată anexa la raport o propunere legislativă.
(59) Punerea în aplicare a prezentului regulament de către Uniune și statele membre ar trebui să respecte cerințele relevante pentru impunerea de măsuri restrictive din motive de securitate sau de ordine publică prevăzute în acordurile Organizației Mondiale a Comerțului (21), inclusiv, în special, articolul XIV litera (a) și articolul XIV bis din Acordul General privind Comerțul cu Servicii (22). Punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui, de asemenea, să fie în concordanță cu angajamentele asumate în cadrul altor acorduri comerciale și de investiții la care Uniunea sau statele membre sunt părți, precum și al acordurilor comerciale și de investiții la care Uniunea sau statele membre au aderat.
(60) În cazul în care o investiție străină constituie o concentrare care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (23), aplicarea prezentului regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004. Prezentul regulament și articolul 21 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 ar trebui să fie aplicate în mod coerent. În măsura în care domeniile de aplicare ale ambelor regulamente se suprapun, motivele pentru examinare prevăzute în prezentul regulament și noțiunea de interese legitime în înțelesul articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 ar trebui să fie interpretate într-un mod coerent, fără a aduce atingere evaluării compatibilității măsurilor naționale menite să protejeze aceste interese cu principiile generale și cu celelalte dispoziții din dreptul Uniunii.
(61) Prezentul regulament nu ar trebui să afecteze normele Uniunii privind evaluarea prudențială a achizițiilor de participații calificate în sectorul financiar, prevăzute în Directivele 2009/138/CE (24), 2013/36/UE (25) și 2014/65/UE (26) ale Parlamentului European și ale Consiliului, care este o procedură distinctă, cu un obiectiv specific.
(62) Aplicarea prezentului regulament ar trebui să fie coerentă cu alte proceduri de notificare și de autorizare prevăzute în dreptul Uniunii și să nu aducă atingere acestora. Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza informațiile notificate de statele membre în cadrul mecanismului de cooperare pentru a-și exercita rolul de supraveghere a aplicării dreptului Uniunii în conformitate cu articolul 17 din TUE.
(63) Pentru a ține seama de adoptarea sau modificarea actelor juridice ale Uniunii de instituire a unor proiecte sau programe, pentru a adapta lista domeniilor tehnologice care sunt relevante pentru evaluările riscurilor și pentru a ține seama de adoptarea actelor juridice care prevăd instituirea listei de medicamente critice a Uniunii, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea dispozițiilor relevante din prezentul regulament și a anexelor la acesta. Lista proiectelor și programelor de interes pentru Uniune prevăzută în anexa relevantă la prezentul regulament ar trebui să acopere proiecte sau programe create prin dreptul Uniunii care prevăd dezvoltarea, întreținerea sau achiziționarea infrastructurii critice, a tehnologiilor critice sau a factorilor de producție critici care sunt de importanță deosebită pentru securitate sau pentru ordinea publică. Lista domeniilor tehnologice relevante pentru evaluările riscurilor prevăzută în anexa relevantă la prezentul regulament ar trebui să includă domenii în care o investiție străină ar putea afecta securitatea sau ordinea publică în mai multe state membre prin intermediul unei entități-țintă din Uniune care nu participă la un proiect sau program de interes pentru Uniune și care nu primește fonduri de la un astfel de program sau proiect. În ceea ce privește medicamentele critice, este important ca, atunci când Comisia a stabilit lista de medicamente critice a Uniunii prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul unui regulament de stabilire a procedurilor la nivelul Uniunii privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și de stabilire a normelor care reglementează Agenția Europeană pentru Medicamente, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1394/2007 (27) și (UE) nr. 536/2014 (28) și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 141/2000 (29), (CE) nr. 726/2004 (30) și (CE) nr. 1901/2006 (31), trimiterea la medicamentele critice care trebuie luată în considerare de statele membre și de Comisie atunci când stabilesc dacă o investiție străină are potențialul de a afecta în mod negativ securitatea sau ordinea publică ar trebui să fie actualizată și înlocuită cu o trimitere la lista de medicamente critice a Uniunii și la modificările ulterioare ale acesteia și ar trebui ca anexa relevantă să fie eliminată. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (32). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(64) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în special în ceea ce privește formularul care trebuie utilizat pentru a furniza informații cu privire la investițiile străine, modalitățile de funcționare a sistemului securizat și criptat și a portalului online al UE, orientările tehnice pentru statele membre referitoare la baza de date securizată privind rezultatul evaluărilor în cadrul mecanismelor naționale de examinare, precum și formularul care trebuie utilizat de statele membre pentru raportarea lor anuală către Comisie, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (33).
(65) În conformitate cu principiul proporționalității, este necesar și oportun, în vederea realizării obiectivului fundamental de a se asigura că investițiile străine în Uniune nu au un efect negativ asupra securității sau a ordinii publice, să se reglementeze un cadru al Uniunii pentru examinarea de către statele membre a investițiilor străine pe teritoriul lor, din motive de securitate sau de ordine publică, și un mecanism de cooperare care să permită statelor membre și Comisiei să facă schimb de informații relevante privind investițiile străine, să evalueze efectul potențial al acestora asupra securității sau a ordinii publice și să identifice potențialele preocupări. Prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului urmărit, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din TUE.
(66) Regulamentul (UE) 2019/452 ar trebui abrogat. Pentru a acorda suficient timp statelor membre și entităților să se pregătească pentru punerea sa în aplicare, prezentul regulament ar trebui să înceapă să se aplice la 18 luni de la data intrării sale în vigoare. Pentru a asigura securitatea juridică și buna cooperare între statele membre și Comisie în ceea ce privește examinarea investițiilor străine și ținând seama de așteptările legitime ale investitorilor străini, Regulamentul (UE) 2019/452 ar trebui să continue să se aplice investițiilor străine directe care sunt în curs de examinare la data aplicării prezentului regulament sau sunt finalizate până la această dată. Aceasta include posibilitatea ca statele membre să transmită observații sau Comisia să emită un aviz în temeiul articolului 7 alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2019/452. Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice investițiilor străine directe cărora continuă să li se aplice Regulamentul (UE) 2019/452. De asemenea, acesta nu ar trebui să se aplice altor investiții străine care sunt în curs de examinare la data aplicării prezentului regulament, cum ar fi investițiile în interiorul Uniunii care fac deja obiectul examinării în temeiul dreptului intern. Ar trebui, de asemenea, să se clarifice faptul că prezentul regulament nu se aplică investițiilor străine care sunt finalizate până la data aplicării prezentului regulament,