Directiva (UE) 2025/2360 a Parlamentului European și a Consiliului din 12 noiembrie 2025 privind monitorizarea și reziliența solului (Directiva privind monitorizarea solului)

(1) Solul reprezintă o resursă vitală și limitată și este considerat a fi neregenerabil și de neînlocuit la scara duratei vieții umane. Acesta este esențial pentru economie, mediu și societate în general.

(2) Solurile sănătoase sunt soluri care au o stare chimică, biologică și fizică bună și care pot astfel să furnizeze servicii ecosistemice vitale pentru oameni și mediu, cum ar fi alimente sigure, nutritive și suficiente, biomasă, apă curată, circuitul nutrienților, stocarea carbonului și un habitat favorabil pentru biodiversitate. Solurile sunt, de asemenea, esențiale pentru asigurarea securității alimentare. Cu toate acestea, se estimează că între 60 % și 70 % din solurile din Uniune sunt degradate și starea acestora continuă să se deterioreze.

(3) Solurile furnizează, de asemenea, alte servicii cum ar fi faptul că servesc drept suport fizic pentru infrastructură și pentru activitățile umane, fiind o sursă de materii prime sau reprezentând o arhivă a patrimoniului geologic, geomorfologic și arheologic. Nu toate aceste alte servicii au nevoie de un ecosistem funcțional ca să fie furnizate. Astfel de alte servicii sunt adesea utilizările cele mai răspândite ale solului, cauzând o pierdere semnificativă a serviciilor ecosistemice vitale. Prin urmare, este important să se găsească un echilibru între aceste două tipuri de servicii furnizate de soluri.

(4) Degradarea solului afectează serviciile ecosistemice furnizate de soluri, cu impact negativ asupra sănătății umane și a mediului. Degradarea solului poate include aspecte privind degradarea fizică, cum ar fi impermeabilizarea solului și artificializarea solului în general, eroziunea solului, tasarea solului și reducerea reținerii și a infiltrării apei în sol, precum și aspecte privind degradarea chimică sau biologică, cum ar fi cantitatea excesivă de nutrienți și epuizarea acestora, acidifierea, salinizarea și contaminarea solului și pierderea carbonului organic din sol, a biodiversității solului și a activității biologice a solului.

(5) Degradarea solului înseamnă pentru Uniune pierderi de zeci de miliarde de euro în fiecare an. Sănătatea solului are impact asupra furnizării de servicii ecosistemice care aduc un profit economic important. Îmbunătățirea sănătății solului este o măsură care se justifică din punct de vedere economic și care ar putea spori în mod semnificativ prețul și valoarea terenurilor din Uniune. În plus, poate fi nevoie de sute de ani pentru a produce un singur centimetru de sol de suprafață, în timp ce procesul de degradare și pierderea completă a solului pot avea loc rapid.

(6) Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” a stabilit o foaie de parcurs ambițioasă pentru a transforma Uniunea într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, care urmărește să protejeze, să conserve și să consolideze capitalul natural al Uniunii și să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor săi. În cadrul Pactului verde european, Comisia a adoptat: Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, prezentată în Comunicarea sa din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 - Readucerea naturii în viețile noastre”; Strategia „De la fermă la consumator”, prezentată în Comunicarea sa din 20 mai 2020 intitulată „O strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic”; Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării, prezentat în Comunicarea sa din 12 mai 2021 intitulată „Calea către o planetă sănătoasă pentru toți – Plan de acțiune al UE: «Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului»”; Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice, prezentată în Comunicarea sa din 24 februarie 2021 intitulată „Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua Strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice”; și Strategia UE privind solul pentru 2030, prezentată în Comunicarea sa din 17 noiembrie 2021 intitulată „Strategia UE privind solul pentru 2030: Valorificarea beneficiilor solurilor sănătoase pentru ființele umane, alimentație, natură și climă”.

(7) Uniunea se angajează să respecte Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite și obiectivele sale de dezvoltare durabilă (ODD). Solurile sănătoase contribuie în mod direct la realizarea mai multor ODD, în special a ODD 2 (fără foamete), ODD 3 (sănătate și bunăstare), ODD 6 (apă curată și salubritate), ODD 11 (orașe și comunități durabile), ODD 12 (consum și producție responsabile), ODD 13 (politici climatice) și ODD 15 (viața terestră). ODD 15.3 vizează combaterea deșertificării, refacerea terenurilor și a solurilor degradate, inclusiv a terenurilor afectate de deșertificare, de secetă și de inundații, și depunerea de eforturi în vederea atingerii neutralității din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030.

(8) Uniunea și statele sale membre, în calitate de părți la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică (4), aprobată prin Decizia 93/626/CEE a Consiliului (5), au convenit, în cadrul celei de a 15-a Conferințe a părților la convenția respectivă, asupra „Cadrului mondial pentru biodiversitate de la Kunming-Montreal”, care cuprinde mai multe obiective relevante pentru sănătatea solului printre obiectivele mondiale orientate spre acțiune stabilite pentru 2030. Conform cadrului respectiv, este necesar să fie restabilite, menținute și consolidate contribuțiile naturii la viața oamenilor, inclusiv la sănătatea solului.

(9) Uniunea și statele sale membre, în calitate de părți la Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării în țările afectate grav de secetă și/sau deșertificare, în special în Africa (UNCCD) (6), aprobată prin Decizia 98/216/CE a Consiliului (7), s-au angajat să combată deșertificarea și să atenueze efectele secetei în țările afectate. Paisprezece state membre, și anume Bulgaria, Grecia, Spania, Franța, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Ungaria, Malta, Portugalia, România, Slovenia și Slovacia, s-au declarat țări afectate de deșertificare în temeiul UNCCD.

(10) În contextul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), aprobată prin Decizia 94/69/CE a Consiliului (8), terenurile și solul sunt considerate simultan o sursă și un absorbant de carbon. Uniunea și statele membre, în calitate de părți la CCONUSC, s-au angajat să promoveze gestionarea durabilă, conservarea și îmbunătățirea absorbanților și a rezervoarelor de carbon.

(11) Conform Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030, este esențial să se intensifice eforturile de protejare a fertilității solului, de reducere a eroziunii solului și de sporire a materiei organice din sol prin adoptarea unor practici de gestionare durabilă a solului. Totodată, în cadrul strategiei se afirmă că sunt necesare progrese semnificative în ceea ce privește identificarea siturilor unde solul este contaminat, refacerea solurilor degradate, definirea condițiilor pentru starea ecologică bună a solurilor, introducerea unor obiective de refacere și îmbunătățirea monitorizării sănătății solului.

(12) Strategia UE privind solul pentru 2030 stabilește viziunea pe termen lung ca, până în 2050, toate ecosistemele solului din Uniune să fie sănătoase și, prin urmare, mai reziliente. Ca soluție esențială, solurile sănătoase contribuie la îndeplinirea obiectivelor Uniunii de atingere a neutralității climatice și de dobândire a rezilienței în raport cu schimbările climatice, de dezvoltare a unei economii curate și circulare, inclusiv a unei bioeconomii curate și circulare, de inversare a declinului biodiversității, de protejare a sănătății umane, de stopare a deșertificării și de inversare a procesului de degradare a terenurilor.

(13) Finanțarea este vitală pentru a asigura tranziția către soluri sănătoase. Cadrul financiar multianual 2021-2027, stabilit prin Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (9), oferă mai multe oportunități de finanțare disponibile pentru protejarea, gestionarea durabilă și regenerarea solurilor. Printre cele cinci misiuni ale UE incluse în programul-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/695 al Parlamentului European și al Consiliului (10), se regăsește „Un pact al solului pentru Europa” care are drept scop specific promovarea sănătății solului. Misiunea UE „Un pact al solului pentru Europa” este un instrument-cheie pentru punerea în aplicare a prezentei directive, având scopul de a conduce tranziția către soluri sănătoase prin finanțarea unui program ambițios de cercetare și inovare, prin crearea unei rețele de 100 de laboratoare vii și de proiecte-far în zonele rurale și urbane, prin promovarea dezvoltării unui cadru armonizat de monitorizare a solului și prin sporirea gradului de conștientizare cu privire la importanța solului. Alte politici și programe ale Uniunii ale căror obiective contribuie la soluri sănătoase sunt politica agricolă comună (PAC), fondurile politicii de coeziune, programul pentru mediu și politici climatice (LIFE) instituit prin Regulamentul (UE) 2021/783 al Parlamentului European și al Consiliului (11), programul Orizont Europa, Instrumentul de sprijin tehnic instituit prin Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European și al Consiliului (12), Mecanismul de redresare și reziliență instituit prin Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (13) și programul InvestEU instituit prin Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului (14). Întrucât obiectivul de a avea toate solurile din Uniune într-o stare bună de sănătate este de interes comun, este necesar să se sporească mobilizarea resurselor, inclusiv a capitalului privat, și să se consolideze cooperarea cu instituțiile financiare relevante, cum ar fi Banca Europeană de Investiții, pentru a sprijini sănătatea și reziliența solului.

(14) În Strategia UE privind solul pentru 2030, Comisia a anunțat că va transmite o propunere legislativă privind sănătatea solului pentru a face posibilă realizarea obiectivelor strategiei respective și obținerea unei stări bune de sănătate a solului în întreaga Uniune până în 2050. În rezoluția sa din 28 aprilie 2021 referitoare la protecția solului, Parlamentul European a subliniat importanța protejării solului și a promovării unor soluri sănătoase în Uniune, ținând seama de faptul că degradarea solului continuă, în pofida acțiunilor limitate și inegale întreprinse în unele state membre. Parlamentul European a invitat Comisia să elaboreze un cadru juridic comun la nivelul Uniunii pentru protecția și utilizarea durabilă a solului, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității, care să abordeze toate amenințările importante pentru sol. Este demn de remarcat că Parlamentul European a subliniat riscurile la adresa funcționării pieței interne, care decurg din inexistența unor condiții de concurență echitabile, precum și potențialul ridicat al unui cadru juridic comun privind solul de a stimula concurența echitabilă în sectorul privat, de a permite dezvoltarea de soluții inovatoare și know-how și de a consolida exportul de tehnologii în afara Uniunii.

(15) În concluziile sale din 23 octombrie 2020, Consiliul a susținut intensificarea de către Comisie a eforturilor sale de a proteja mai bine solurile și biodiversitatea solului, ca resursă neregenerabilă de o importanță vitală.

(16) Prin Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (15) se stabilește un obiectiv obligatoriu de realizare a neutralității climatice în Uniune până în 2050 și de a avea emisii negative ulterior, care să fie realizat acordând prioritate reducerii rapide și previzibile a emisiilor și, totodată, sporirii eliminărilor cu ajutorul absorbanților naturali. Gestionarea durabilă a solului duce la creșterea nivelului de sechestrare a carbonului și, în majoritatea cazurilor, la beneficii conexe pentru ecosisteme și biodiversitate. Comunicarea Comisiei din 15 decembrie 2021 intitulată „Cicluri durabile ale carbonului” a subliniat necesitatea identificării clare și transparente a activităților care elimină fără echivoc dioxidul de carbon din atmosferă, cum ar fi dezvoltarea unui cadru al Uniunii de certificare pentru eliminările de dioxid de carbon din ecosistemele naturale, inclusiv din soluri. În plus, prin Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (16) nu numai că se atribuie carbonului din sol un rol central în îndeplinirea obiectivelor intermediare pe calea către o Europă neutră din punct de vedere climatic, dar statele membre sunt invitate să elaboreze un sistem de monitorizare a stocurilor de carbon conținut în sol, utilizând, printre altele, seturile de date ale Studiului-cadru privind utilizarea și ocuparea terenurilor (LUCAS).

(17) Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice a subliniat că utilizarea soluțiilor bazate pe natură în interiorul teritoriului, inclusiv refacerea funcției de absorbție a solurilor, va stimula aprovizionarea cu apă dulce curată, va reduce impactul inundațiilor și va atenua impactul secetelor. Este important să se maximizeze capacitatea solurilor de a reține și purifica apa și de a reduce poluarea.

(18) Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării prezintă o viziune pentru 2050 în care poluarea aerului, a apei și a solului ar fi redusă până la niveluri care să nu mai fie considerate dăunătoare pentru sănătatea umană și pentru ecosistemele naturale și care să respecte limitele cărora le poate face față planeta noastră, creând astfel un mediu fără substanțe toxice.

(19) Comunicarea Comisiei din 23 martie 2022 intitulată „Garantarea securității alimentare și consolidarea rezilienței sistemelor alimentare” a subliniat că asigurarea caracterului durabil al sistemelor alimentare este fundamentală pentru securitatea alimentară. Solurile sănătoase permit sistemului alimentar al Uniunii să fie mai rezilient, oferind baza pentru producerea de alimente nutritive și suficiente.

(20) Este necesară stabilirea unor măsuri armonizate la nivelul Uniunii de monitorizare și evaluare a sănătății solului și a rezilienței solului și în sprijinul acestora, precum și de remediere a siturilor contaminate, cu scopul de a asigura soluri sănătoase până în 2050, de a menține solurile într-o stare bună de sănătate și de a îndeplini obiectivele Uniunii referitoare la climă și biodiversitate, de a preveni seceta și dezastrele naturale și de a oferi un răspuns la astfel de evenimente, de a proteja sănătatea umană și de a asigura securitatea și siguranța alimentară.

(21) Peste 25 % din ansamblul formelor de viață care alcătuiesc biodiversitatea trăiesc în sol, care este totodată, ca mărime, al doilea rezervor de carbon al planetei. Datorită capacității lor de a capta și stoca carbonul, solurile sănătoase contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii în domeniul schimbărilor climatice. Biodiversitatea solului cuprinde microorganisme, inclusiv bacterii, ciuperci, protiste și nematozi, precum și organisme mai mari, cum ar fi râmele și insectele, și rădăcini de plante, care contribuie în mod colectiv la diversitatea ecologică și funcțională a ecosistemelor solului. De asemenea, solurile sănătoase oferă un habitat favorabil în care organismele pot să prospere și sunt esențiale pentru sporirea biodiversității și a stabilității ecosistemelor conexe. Biodiversitatea subterană și cea supraterană sunt strâns interconectate și interacțiunile dintre ele se bazează pe relații mutualiste între specii, un exemplu în acest sens fiind ciupercile micorizice care conectează rădăcinile plantelor. Prin urmare, ar trebui să fie recunoscută importanța activităților de colectare și analizare a informațiilor privind prezența bacteriilor și ciupercilor din sol, iar aceste activități ar trebui să servească drept bază pentru posibila extindere viitoare a monitorizării biodiversității.

(22) Materia organică din sol este esențială pentru a asigura serviciile și funcțiile ecosistemice ale solului, întrucât ea reduce degradarea solului, precum eroziunea și tasarea, sporind în același timp capacitatea solului de a acționa ca un tampon și de a reține apa, precum și infiltrarea și capacitatea de schimb cationic a solului. Materia organică din sol poate îmbunătăți nu numai stabilitatea structurală a solurilor, ci și dezvoltarea biomasei, inclusiv determinând o creștere a randamentului culturilor. În plus, materia organică din sol afectează în mod pozitiv biodiversitatea acestuia și poate crește cantitatea de carbon sechestrat în soluri și, prin urmare, stocurile de carbon organic din sol, contribuind astfel la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea.

(23) Inundațiile, incendiile forestiere și fenomenele meteorologice extreme sunt riscuri de dezastre naturale care constituie surse de maximă preocupare în toată Europa. Pe tot cuprinsul Uniunii, preocupările în legătură cu seceta și deficitul de apă sunt tot mai acute. În 2020, 24 de state membre au considerat că seceta și deficitul de apă reprezintă riscuri majore de dezastre emergente sau pentru climă, față de numai 11 state membre în 2015. Solurile sănătoase sunt esențiale pentru asigurarea rezilienței în raport cu seceta și dezastrele naturale. Practicile care îmbunătățesc reținerea apei și disponibilitatea nutrienților în soluri, structura solului, biodiversitatea solului și sechestrarea carbonului sporesc reziliența ecosistemelor, a plantelor și a culturilor, făcându-le capabile să reziste și să își revină în urma secetelor, a dezastrelor naturale, a valurilor de căldură și a fenomenelor meteorologice extreme, care vor deveni mai frecvente în viitor din cauza schimbărilor climatice. În schimb, fără o gestionare adecvată a solului, seceta și dezastrele naturale cauzează degradarea solului și fac ca solurile să aibă o stare de sănătate proastă. Îmbunătățirea sănătății solului ajută la reducerea deceselor și la atenuarea pierderilor economice asociate fenomenelor climatice extreme, care au totalizat în Uniune, între 1980 și 2021, peste 182 000 de victime și aproximativ 560 de miliarde EUR.

(24) Sănătatea solului contribuie în mod direct la sănătatea și starea de bine a oamenilor. Solurile sănătoase produc alimente sigure și nutritive și au capacitatea de a filtra contaminanții, menținând astfel calitatea apei potabile. Contaminarea solului poate dăuna sănătății umane prin ingestie, inhalare sau contact cutanat. Expunerea umană la comunitatea microbiană sănătoasă din sol este benefică în ceea ce privește dezvoltarea sistemului imunitar și a rezistenței la anumite boli și alergii. Solurile sănătoase favorizează creșterea arborilor, a florilor și a ierbii și creează infrastructuri verzi care oferă valoare estetică, o stare de bine și o calitate îmbunătățită a vieții.

(25) Degradarea solului afectează fertilitatea acestuia, randamentele recoltelor, rezistența la dăunători și valoarea nutritivă a alimentelor. Întrucât 95 % din alimentele noastre sunt produse direct sau indirect pe soluri, iar populația mondială continuă să crească, este vital ca această resursă naturală finită să rămână sănătoasă pentru a asigura atât securitatea alimentară pe termen lung, cât și productivitatea și rentabilitatea agriculturii în Uniune. Este important să se mențină sau să se îmbunătățească sănătatea solului și să se contribuie la durabilitatea și reziliența sistemului alimentar.

(26) Obiectivul indicativ pe termen lung al prezentei directive este de a asigura soluri sănătoase până în 2050. Având în vedere cunoștințele limitate cu privire la starea solurilor și la eficacitatea și costurile măsurilor pentru regenerarea sănătății acestora, prezenta directivă se axează pe stabilirea unui cadru de monitorizare a solului și pe evaluarea situației solurilor din întreaga Uniune. De asemenea, prezenta directivă include sprijin pentru sănătatea solului și reziliența solului, precum și pentru evaluarea și gestionarea riscurilor siturilor contaminate. Directiva nu impune însă statelor membre obligația de a asigura soluri sănătoase până în 2050 sau de a fixa obiective intermediare. De îndată ce vor fi disponibile rezultatele primei evaluări a sănătății solului și ale analizei conexe a tendințelor, Comisia ar trebui să facă un bilanț al progreselor înregistrate în direcția atingerii obiectivelor prezentei directive și să evalueze necesitatea unei eventuale modificări a acesteia.

(27) Abordarea presiunilor asupra solurilor și sprijinirea sănătății solului și a rezilienței solului impun să fie luate în considerare anumite caracteristici cum sunt varietatea tipurilor de sol, condițiile locale și climatice specifice și utilizarea sau acoperirea terenurilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să înființeze districte pedologice și unități pedologice. Districtele pedologice ar trebui să reflecte teritoriile administrative aflate sub responsabilitatea structurilor de guvernanță adecvate și să acopere una sau mai multe unități pedologice întregi. Unitățile pedologice, la rândul lor, ar trebui să reflecte un anumit grad de omogenitate a acestor caracteristici, pentru monitorizarea și evaluarea sănătății solului pe întreg teritoriul statelor membre. Unitățile pedologice ar trebui să se afle sub responsabilitatea respectivelor structuri de guvernanță care permit statelor membre să se asigure că monitorizarea și evaluarea sănătății solului sunt efectuate în mod corespunzător și că sprijinul pentru sănătatea solului și reziliența solului respectă cerințele prevăzute în prezenta directivă.

(28) Pentru a elabora ancheta prin eșantionare pentru monitorizarea solului, statele membre vor trebui să țină seama de districtele lor pedologice și de unitățile lor pedologice. Pentru a se asigura un nivel suficient de armonizare între statele membre, ar trebui să fie stabilit la nivelul Uniunii un set de criterii minime pentru definirea unităților pedologice, ținând seama cel puțin de tipul de sol și de utilizarea terenurilor. În acest scop, ar putea fi utilizată harta regiunilor pedologice ale Uniunii Europene și ale țărilor adiacente la o scară de 1:5 000 000, publicată de Institutul Federal de Geoștiințe și Resurse Naturale (BGR), în parteneriat cu Centrul Comun de Cercetare (JRC). Harta respectivă are la bază tipurile de sol astfel cum sunt definite în Baza de referință mondială pentru resursele de sol, coordonată de Uniunea Internațională a Științelor Solului, precum și date de bază întru totul comparabile și armonizate la nivel continental, cum ar fi clima, topografia, relieful, geologia și vegetația. În ceea ce privește utilizarea terenurilor, categoriile definite în Regulamentul (UE) 2018/841 și în Orientările Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) servesc drept bază armonizată pentru raportarea referitoare la utilizarea terenurilor. Prin urmare, pentru a delimita unitățile pedologice, statele membre ar trebui să ia în considerare cel puțin districtele pedologice, precum și regiunile pedologice și categoriile de utilizare a terenurilor. Având în vedere variabilitatea în spațiu a proprietăților solului și a utilizărilor terenurilor, o unitate pedologică poate consta în zone care nu sunt adiacente. În plus, la delimitarea unităților pedologice pot fi luate în considerare condițiile climatice și de mediu. Atunci când sunt disponibile, ar putea fi utilizate informații mai detaliate sau actualizate la nivelul Uniunii, la nivel național sau subnațional. Atunci când își stabilesc unitățile pedologice, statele membre pot utiliza datele suplimentare disponibile privind clima, zonele ecologice sau bazinele hidrografice. În acest context, Raportul Alterra 2281 din ianuarie 2012 intitulat „Descriptions of the European Environmental Zones and Strata” (Descrierea zonelor și a straturilor ecologice europene) este deosebit de relevant, deoarece furnizează seturi de date privind clasificarea generică a stratificării ecologice a Europei, agregate în zone ecologice, care pot fi utilizate pentru înființarea de unități pedologice de către statele membre.

(29) Pentru a asigura guvernanța corespunzătoare cu privire la soluri, statele membre ar trebui să aibă obligația să desemneze autoritățile competente responsabile la nivelul corespunzător cu îndeplinirea obligațiilor prevăzute de prezenta directivă, inclusiv una sau mai multe autorități competente pentru fiecare district pedologic. Statelor membre ar trebui să li se permită să desemneze orice autoritate competentă suplimentară la nivelul corespunzător, inclusiv la nivel național sau subnațional. Este esențial ca statele membre să furnizeze Comisiei informații actualizate cu privire la autoritățile competente desemnate.

(30) Statelor membre ar trebui să li se permită să desemneze autoritatea competentă adecvată pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute de prezenta directivă în siturile militare. În plus, datele și informațiile referitoare la siturile militare nu ar trebui să fie divulgate dacă divulgarea lor aduce atingere siguranței publice sau apărării naționale. Prin urmare, statelor membre ar trebui să li se permită să nu pună la dispoziția publicului date și informații a căror divulgare ar aduce atingere siguranței publice sau apărării naționale, nici chiar prin intermediul unui portal digital de date privind sănătatea solului, care urmează să fie instituit de Comisie și de Agenția Europeană de Mediu (AEM), sau al unui registru național al siturilor potențial contaminate și al siturilor contaminate, care urmează să fie instituit de statele membre, și ar trebui să li se permită să nu raporteze astfel de date și informații Comisiei și AEM.

(31) Pentru a avea o înțelegere comună a stării bune de sănătate a solului, este necesar să se stabilească un set comun minim de criterii măsurabile care, dacă nu sunt respectate, ar conduce la o pierdere critică a capacității solului de a funcționa ca un sistem viu esențial și de a furniza servicii ecosistemice. Aceste criterii ar trebui să reflecte nivelul actual de cunoștințe științifice privind solul și să se bazeze pe acestea.

(32) Pentru a descrie degradarea solului, este necesar să se stabilească descriptori ai solului comuni care să poată fi măsurați sau estimați. Chiar dacă există o variabilitate semnificativă între tipurile de sol, condițiile climatice și utilizările terenurilor, cunoștințele științifice actuale permit stabilirea unor criterii la nivelul Uniunii pentru unii dintre acești descriptori ai solului. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să fie în măsură să adapteze criteriile aferente unora dintre respectivii descriptori ai solului pe baza condițiilor naționale sau locale specifice și să definească criteriile aferente altor descriptori ai solului pentru care nu pot fi stabilite criterii comune la nivelul Uniunii în această etapă. În cazul descriptorilor solului pentru care nu pot fi stabilite criterii clare pe baza cărora să se distingă între starea bună de sănătate și starea proastă de sănătate a solului în această etapă, monitorizarea și evaluarea descriptorilor respectivi va facilita posibila elaborare a unor astfel de criterii în viitor.

(33) Criteriile privind starea bună de sănătate a solului ale descriptorilor solului ar trebui să fie divizate în valori-țintă durabile neobligatorii și valori declanșatoare operaționale. Valorile-țintă durabile neobligatorii ar trebui să reflecte obiectivul indicativ pe termen lung al prezentei directive și nu creează o obligație de a acționa. Respectivele valori-țintă durabile neobligatorii ar trebui să reflecte, pe baza cunoștințelor științifice actuale, situația ideală în care capacitatea solurilor de a furniza servicii ecosistemice nu va scădea și nu se vor produce prejudicii semnificative pentru sănătatea umană sau pentru mediu. Cu toate acestea, având în vedere nevoia de eficiență și resursele limitate disponibile și pentru a reflecta condițiile locale, sunt necesare valori declanșatoare operaționale stabilite de statele membre. Aceste valori declanșatoare operaționale ar trebui să determine activarea sprijinului pentru a asigura sănătatea solului și reziliența solului. Pentru fiecare aspect al degradării solului, ar trebui să se stabilească una sau mai multe valori declanșatoare operaționale proporționale și fezabile. Stabilirea valorilor declanșatoare la nivel național va asigura faptul că pot fi luate pe deplin în considerare condițiile și practicile locale, utilizarea solului și politicile actuale. Statele membre ar putea decide să stabilească valoarea declanșatoare operațională pentru unul sau mai multe aspecte ale degradării solului la același nivel cu valoarea-țintă durabilă neobligatorie pentru respectivele aspecte ale degradării solului. Comisia ar trebui să sprijine statele membre în stabilirea valorilor-țintă durabile neobligatorii și a valorilor declanșatoare operaționale.

(34) Unele soluri au caracteristici speciale, fie pentru că sunt atipice prin natura lor și constituie habitate rare pentru biodiversitate sau peisaje unice, fie pentru că au fost puternic modificate de oameni și ar putea conține urme tangibile ale istoriei omenirii. Aceste caracteristici ar trebui să fie luate în considerare în contextul definirii solurilor sănătoase și a cerințelor privind asigurarea unei stări bune de sănătate a solului.

(35) În mod similar cu obiectivul său indicativ pe termen lung de a asigura soluri sănătoase până în 2050 și pentru a contribui la obiectivele Strategiei UE privind solul pentru 2030 și, în special, la obiectivul de „a nu exista nicio creștere netă a suprafeței terenurilor ocupate” („No Net Land Take”), prezenta directivă urmărește, de asemenea, să adopte o abordare etapizată cu privire la chestiunea ocupării terenurilor. Pentru a contribui la acest obiectiv pe termen lung, este important să fie evaluate diferitele procese de ocupare a terenurilor și să se urmărească reducerea și atenuarea impactului acestora asupra sănătății solului și a serviciilor ecosistemice. Prin urmare, prezenta directivă urmărește să stabilească un cadru de monitorizare a solului pentru aspectele mai vizibile ale ocupării terenurilor, și anume impermeabilizarea solului și îndepărtarea solului, utilizând instrumentele deja disponibile la nivelul Uniunii prin intermediul serviciilor furnizate în cadrul componentei Copernicus a Programului spațial al Uniunii, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/696 al Parlamentului European și al Consiliului (17) (denumite în continuare „serviciile Copernicus”), completate eventual cu date naționale obținute prin teledetecție și cu inventare naționale. Scopul este de a se ajunge la o înțelegere comună în ceea ce privește impermeabilizarea solului și îndepărtarea solului și de a se iniția reflecții preliminare la nivel național, pe baza unor date fiabile.

(36) Fără a aduce atingere competenței statelor membre în materie de impozitare și principiului „poluatorul plătește”, dispozițiile privind monitorizarea sănătății solului prevăzute în capitolul II din prezenta directivă nu ar trebui să fie interpretate ca generând sarcini financiare pentru proprietarii și administratorii de terenuri, alții decât statele membre și autoritățile competente.

(37) Solul este o resursă limitată, care face obiectul concurenței din ce în ce mai mari pentru diferite utilizări. Ocuparea terenurilor este un proces care produce o modificare a utilizării terenurilor și a caracteristicilor solului. Aceasta poate fi privită ca un concept global care poate fi subdivizat în mai multe aspecte. Primul aspect al ocupării terenurilor vizează schimbarea de la o utilizare naturală și seminaturală a terenurilor la crearea de așezări rezidențiale. Al doilea aspect al ocupării terenurilor este artificializarea solului, cauzată de modificarea durabilă a componentelor și a caracteristicilor solului, ceea ce duce la o pierdere a capacității solurilor de a furniza servicii ecosistemice. Artificializarea solului poate fi împărțită la rândul său în trei procese principale, și anume impermeabilizarea solului, îndepărtarea solului și alte tipuri de artificializare a solului. Impermeabilizarea solului echivalează cu o acoperire a solurilor cu materiale artificiale, care sunt complet sau parțial impermeabile. Clădirile sunt un exemplu de acoperire a solului cu materiale impermeabile. Liniile de tren construite cu materiale permeabile asociate sunt un tip de acoperire a solului cu materiale parțial impermeabile. Drumurile, siturile de eliminare a deșeurilor și depozitele de deșeuri ar putea fi considerate ca fiind alte exemple de impermeabilizare a solului. Îndepărtarea solului înseamnă îndepărtarea temporară sau pe termen lung a stratului de suprafață al solului și, uneori, a subsolului dintr-o zonă. Aceasta are loc de exemplu în cadrul lucrărilor de construcție, al exploatărilor miniere la zi sau al activităților de extracție. Alte tipuri de artificializare a solului, sunt mai puțin vizibile, cum sunt stabilizarea și tasarea intenționată a solului, modificarea straturilor de sol sau de subsol prin includerea de materiale artificiale sau acoperirea parțială a solului cu materiale compozite. Cele mai vizibile și având cel mai mare impact dintre sub-tipurile de artificializare a solului, și anume impermeabilizarea solului și îndepărtarea solului, sunt cel mai ușor de monitorizat, în special prin teledetecție și învățare automată. Prin urmare, impermeabilizarea solului și îndepărtarea solului ar trebui să fie monitorizate împreună cu efectele lor asupra capacității solului de a furniza servicii ecosistemice.

(38) Printre aspectele privind ocuparea terenurilor, extinderea așezărilor rezidențiale este un proces adesea impulsionat de nevoile de dezvoltare economică, care implică o schimbare a utilizării terenurilor, de la zone naturale și seminaturale, printre care se numără pădurile protejate, pajiștile naturale, turbăriile, terenurile agricole și forestiere, grădinile și parcurile, la așezări rezidențiale, de exemplu ca parte a dezvoltării urbane. Așezările rezidențiale, astfel cum sunt descrise în Regulamentul (UE) 2018/841, includ toate terenurile amenajate, și anume infrastructura rezidențială, de transport, comercială și de producție de orice mărime, cu excepția cazului în care acestea sunt deja incluse în alte categorii de utilizare a terenurilor. Așezările rezidențiale includ, de asemenea, solurile, vegetația erbacee perenă, precum gazonul și plantele de grădină, și arborii din așezările rurale, din grădinile aferente locuințelor și din zonele urbane. În special, ocuparea terenurilor agricole în scop rezidențial adesea are impact asupra funcției solului în ceea ce privește aprovizionarea cu alimente. Astfel de schimbări ale utilizării terenurilor sunt adesea un precursor al altor aspecte ale ocupării terenurilor, în special al impermeabilizării solului, și este important ca aceste schimbări să fie monitorizate pentru a se anticipa cel puțin o parte a procesului de impermeabilizare a solului. De asemenea, este important de remarcat faptul că așezările rezidențiale nu sunt întotdeauna complet impermeabilizate. Dimpotrivă, un număr semnificativ de zone urbane dispun încă de suprafețe extinse de soluri care nu sunt impermeabilizate, iar pentru unele zone urbane această cantitate depășește 50 % din suprafața lor. Prin urmare, respectivul indicator al ocupării terenurilor nu este suficient în sine pentru a monitoriza pe deplin problema ocupării terenurilor, întrucât nu face distincție între solurile impermeabilizate și cele neimpermeabilizate și nu oferă vizibilitate zonelor verzi din cadrul așezărilor rezidențiale, îngreunând monitorizarea și gestionarea durabilă a acestora.

(39) Monitorizarea și gestionarea durabilă a solurilor neimpermeabilizate din așezările rezidențiale și, în special, din zonele urbane dens populate sunt la fel de importante ca și în cazul oricăror alte soluri, deoarece acestea furnizează în continuare servicii ecosistemice care sunt vitale pentru menținerea unei bune calități a vieții în zonele urbane. O gamă largă de probleme de mediu sunt prezente și concentrate pe o suprafață relativ redusă, în zonele urbane dens populate. Aceste probleme ar putea include, printre altele, o rată mai ridicată a siturilor contaminate din cauza activităților industriale din trecut, un risc mai mare de inundații din cauza impermeabilizării solului, o prevalență mai ridicată a insulelor termice și un acces mai limitat la spațiile verzi esențiale pentru starea de bine psihică și fizică. Serviciile ecosistemice ale solului furnizate de solurile sănătoase din zonele urbane pot avea un impact pozitiv foarte puternic asupra unui număr mare de persoane prin faptul că abordează aceste probleme specifice, astfel încât importanța lor nu ar trebui să fie subestimată. Spațiile verzi urbane, atât publice, cât și private, contribuie, de asemenea, la „rețeaua albastră-verde” și la biodiversitate și reprezintă un element esențial al altor politici de mediu Acest fapt este, de asemenea, în concordanță cu articolul 8 din Regulamentul (UE) 2024/1991 al Parlamentului European și al Consiliului (18) privind restaurarea ecosistemelor urbane, care reflectă necesitatea ca statele membre să mențină și să mărească suprafața spațiilor verzi urbane.

(40) Impermeabilizarea solului și îndepărtarea solului, ca parte a aspectului legat de artificializarea solului al ocupării terenurilor, sunt diferite de extinderea așezărilor rezidențiale, întrucât nu constituie neapărat o schimbare a utilizării terenurilor, ci pe o schimbare concretă și măsurabilă a acoperirii solului și a caracteristicilor solului. Impermeabilizarea solului și îndepărtarea solului pot cauza pierderea, adesea ireversibilă, a capacității solurilor de a furniza servicii ecosistemice vitale, cum ar fi furnizarea de alimente și biomasă, circuitul apei și al nutrienților, o bază pentru biodiversitate și stocarea carbonului. De asemenea, solul impermeabilizat expune așezările umane la inundații cu niveluri maxime mai ridicate și la efecte mai intense de insulă termică.

(41) În ceea ce privește siturile de energie din surse regenerabile, statele membre pot califica solul ca fiind impermeabilizat, ca sol aparținând unei zone care a făcut obiectul îndepărtării solului sau ca sol care nici nu a fost impermeabilizat, nici nu aparține unei zone care a făcut obiectul îndepărtării solului, în funcție de tipul de construcție. De exemplu, parcurile fotovoltaice ar putea fi considerate ca implicând o impermeabilizare a solului sau nu, în funcție de ceea ce se întâmplă cu solul aflat la baza panourilor fotovoltaice. Dacă solul poate susține în continuare un ecosistem în mod suficient, parcurile fotovoltaice nu sunt considerate ca fiind impermeabilizare a solului. Evaluarea respectivă ar trebui să fie efectuată pe baza impactului asupra solului, indiferent de scopul sau de aspectul construcției relevante. Inventarele zonelor cu aceste tipuri de construcții, în cazul cărora sunt disponibile informații cu privire la ceea ce se întâmplă cu solul aflat la baza unor construcții de acest tip, pot fi combinate cu hărțile de teledetecție a impermeabilizării solului pentru a se stabili că aceste zone reprezintă soluri neimpermeabilizate.

(42) Atenuarea este esențială în ceea ce privește impactul impermeabilizării solului și al îndepărtării solului în general. Prin urmare, este oportun să se stabilească anumite principii pentru a atenua impactul impermeabilizării solului și al îndepărtării solului, prin adoptarea unei abordări bazate pe eforturi, ținând seama de un set amplu de bune practici menite să reducă la minimum și să compenseze pierderea capacității solului de a furniza servicii ecosistemice. Principiile respective ar trebui să se bazeze pe ierarhia ocupării terenurilor prevăzută în Strategia UE privind solul pentru 2030, ținând seama de diferitele condiții și circumstanțe geografice și administrative din statele membre. Dispozițiile prezentei directive privind ocuparea terenurilor nu impun noi proceduri de autorizare, nu ar trebui să împiedice autorizarea activităților, inclusiv pentru proiecte de interes public major, și nu ar trebui să afecteze deciziile în materie de amenajare a teritoriului care intră în sfera de competență a autorităților naționale, regionale sau locale. Principiile respective pot include o gamă largă de practici precum reducerea la minimum a impermeabilizării solului, dezimpermeabilizarea și reconstrucția solurilor care fuseseră impermeabilizate anterior, densificarea rațională a zonelor urbanizate menținând totodată spațiile verzi, inclusiv spațiile verzi urbane, și terenurile naturale, revitalizarea terenurilor dezafectate, preferarea unei ocupări a terenurilor care să fie limitată în timp și realizarea reabilitării terenurilor în momentul în care ocuparea lor a luat sfârșit. Pentru a atenua impactul impermeabilizării și îndepărtării solului într-un mod cât mai durabil posibil, ar putea fi necesar ca măsurile de compensare, în funcție de serviciul ecosistemic care urmează să fie compensat, să fie cât mai apropiate posibil din punct de vedere geografic de sursa pierderii serviciului ecosistemic. Într-adevăr, o consecință a aplicării greșite a principiilor respective poate fi deplasarea zonelor și serviciilor ecosistemice verzi și cu valoare ridicată departe de zonele cu soluri impermeabilizate, cu o concentrare totală a impermeabilizării solului și a îndepărtării solului în zonele afectate.

(43) Evaluarea sănătății solului pe baza rețelei de monitorizare ar trebui să fie precisă, menținând în același timp costurile de monitorizare la un nivel rezonabil. Prin urmare, este oportun să se stabilească criterii pentru punctele de prelevare care sunt reprezentative pentru unitățile pedologice care reflectă un anumit grad de omogenitate a stării solului ținând cont de diferitele tipuri de sol, de condițiile climatice și de utilizarea terenurilor. Este, de asemenea, oportun să se ia în considere situația specifică a regiunilor ultraperiferice ale Uniunii, astfel cum sunt enumerate la articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care justifică includerea de măsuri specifice de sprijinire a acestor regiuni. Prin urmare, statele membre ar trebui să fie în măsură să adapteze, atunci când este necesar, obligațiile de monitorizare și evaluare a sănătății solului la caracteristicile specifice ale regiunilor lor ultraperiferice. Grila punctelor de prelevare ar trebui să fie stabilită prin utilizarea unor metode geostatistice, să se bazeze pe unitățile pedologice și să fie suficient de densă pentru a oferi o estimare a suprafeței solurilor degradate pe întreg teritoriul statelor membre, cu o marjă de eroare de cel mult 5 % la nivelul unității pedologice. În general, se consideră că această valoare oferă o estimare solidă din punct de vedere statistic și o asigurare rezonabilă că obiectivul în cauză a fost îndeplinit. Elaborarea anchetei prin eșantionare pentru monitorizarea solului ar trebui să se bazeze pe cele mai bune informații disponibile privind distribuția proprietăților solului, cum ar fi informațiile rezultate din anchetele naționale sau subnaționale anterioare, măsurătorile relevante efectuate de gestionarii solurilor și măsurătorile efectuate în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului internațional sau al unor programe specifice precum campania LUCAS privind solul sau Programul de cooperare internațională privind evaluarea și monitorizarea efectelor poluării atmosferice asupra pădurilor (PCI Păduri). Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute de prezenta directivă în ceea ce privește gestionarea siturilor contaminate, datele obținute de la punctele de prelevare culese în timpul investigărilor solului la siturile contaminate pot fi utilizate pentru evaluarea criteriilor privind starea bună de sănătate a solului.

(44) Arhivele de sol stochează un subset reprezentativ de probe de sol, ceea ce permite utilizarea unei probe în diverse scopuri, inclusiv pentru cercetare, reducând astfel costurile pe termen lung ale monitorizării in situ. În plus, arhivele de sol fac posibilă reevaluarea probelor de sol prelevate în trecut în contextul prezentului, cu scopul de a înțelege mai bine modificările pe termen lung ale solului sau în alte scopuri de cercetare, inclusiv pentru cercetarea medicală. Comisia, inclusiv servicii precum JRC, și statele membre ar trebui să se asigure că un subset reprezentativ de probe de sol este bine conservat în arhivele fizice și rămâne disponibil pentru noi activități de cercetare și inovare. În cazul în care statele membre efectuează o astfel de arhivare, un subset reprezentativ de probe de sol ar trebui să fie depozitat în arhive de sol dedicate cel puțin pentru două cicluri de monitorizare. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să decidă transferul unui subset reprezentativ al probelor lor de sol către arhiva de sol dedicată a Comisiei.

(45) Comisia ar trebui să asiste și să sprijine statele membre, la cererea acestora, pentru a monitoriza sănătatea solurilor lor, continuând să efectueze și să îmbunătățească prelevarea la intervale regulate de probe de sol in situ și măsurătorile conexe ale solului (programul LUCAS privind solul) efectuate în cadrul programului LUCAS în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (19). În acest scop și sub rezerva obținerii acordului statelor membre, programul LUCAS trebuie îmbunătățit și modernizat pentru a fi aliniat pe deplin la cerințele de calitate specifice care trebuie îndeplinite în sensul prezentei directive. Pentru a reduce povara administrativă și financiară asupra statelor membre, acestora ar trebui să li se permită să ia în considerare datele privind sănătatea solului culese în cadrul programului LUCAS. Aceste date privind sănătatea solului ar trebui să fie puse la dispoziția statelor membre în timp util. Statele membre care beneficiază de sprijin în acest mod ar trebui să ia măsurile juridice necesare pentru a oferi posibilitatea Comisiei de a efectua o astfel de prelevare de probe de sol in situ, inclusiv pe terenul aflat în proprietate privată, în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern aplicabil.

(46) Comisia dezvoltă în prezent servicii de teledetecție în contextul programului Copernicus ca program orientat către utilizatori, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/696, sprijinind astfel și statele membre. Pentru a permite stabilirea unui calendar optim al activității de monitorizare a sănătății solului și a spori eficacitatea acesteia, statele membre ar trebui, după caz, să utilizeze datele obținute prin teledetecție, inclusiv datele furnizate de serviciile Copernicus, pentru a monitoriza descriptorii relevanți ai solului și indicatorii privind impermeabilizarea solului și îndepărtarea solului, precum și, dacă este relevant, pentru a evalua sănătatea solului. Comisia și AEM ar trebui să sprijine explorarea posibilităților în ceea ce privește produsele de teledetecție a solului și dezvoltarea acestora pentru a sprijini statele membre în monitorizarea descriptorilor relevanți ai solului și a indicatorilor privind impermeabilizarea solului și îndepărtarea solului.

(47) Comisia ar trebui să creeze, pe baza actualului Observator european al solului și în urma modernizării acestuia, un portal digital de date privind sănătatea solului care ar trebui să fie compatibil cu Strategia UE privind datele, prevăzută în Comunicarea sa din 19 februarie 2020 intitulată „O strategie europeană privind datele”, precum și cu spațiile de date ale UE. Portalul digital de date privind sănătatea solului ar trebui să constituie un nod de acces la datele privind solul provenite din diverse surse, în formă agregată la nivelul unității pedologice sau la un nivel mai detaliat, dacă este relevant, cu condiția să nu fie posibilă identificarea valorilor individuale sau localizarea probelor georeferențiate subiacente. Portalul respectiv ar trebui să conțină, în primul rând, toate datele colectate de statele membre și de Comisie în conformitate cu prezenta directivă. Prelucrarea și accesarea respectivelor date, inclusiv în scopuri științifice, ar trebui să aibă loc cu respectarea dreptului relevant al Uniunii, cum ar fi Directivele 2003/4/CE (20), 2007/2/CE (21), (UE) 2019/1024 (22) ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și Regulamentele (UE) 2023/2854 (23) și (CE) nr. 223/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului. În plus, statele membre ar trebui să fie în măsură să revizuiască datele privind sănătatea solului și să solicite corectarea oricăror erori, înainte ca astfel de date să fie publicate pe portalul digital de date privind sănătatea solului. În plus, ar trebui să fie posibilă introducerea voluntară pe portal a altor date relevante privind solul, colectate de statele membre sau de orice altă parte, în special a datelor care rezultă din proiectele din cadrul programului Orizont Europa și al misiunii UE „Un pact al solului pentru Europa”, cu condiția ca datele respective să îndeplinească anumite cerințe în ceea ce privește formatul și specificațiile. Cerințele respective ar trebui să fie precizate de Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare.

(48) De asemenea, este necesar să se îmbunătățească armonizarea sistemelor de monitorizare a solului utilizate în statele membre și să fie valorificate sinergiile dintre sistemele de monitorizare ale Uniunii și cele naționale pentru a se obține date mai comparabile la nivelul Uniunii. Este foarte important să se asigure calitatea și comparabilitatea măsurătorilor solului prin aplicarea, de către laboratoarele implicate, a practicilor specifice sistemului de gestionare a calității. Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă a laboratoarelor, un stat membru ar putea să considere ca fiind suficient ca laboratoarele să dețină o singură acreditare pentru oricare dintre metodologiile de determinare a valorilor descriptorilor solului. Laboratoarele sau părțile contractate de laboratoare care efectuează măsurătorile solului ar trebui să aplice practicile specifice sistemului de gestionare a calității în conformitate cu standardul EN ISO/IEC-17025. Ar putea fi utilizate standarde echivalente de gestionare a calității la nivelul Uniunii sau la nivel internațional și, după caz, ar putea să se urmărească obținerea de sinergii cu sistemul de gestionare a calității al PCI Păduri.

(49) Este important să se utilizeze metodologii pentru testarea solului care sunt certificate de organisme recunoscute la nivel internațional, cum ar fi Organizația Internațională de Standardizare (ISO) și Comitetul European de Standardizare (CEN), și care sunt recunoscute de comunitatea mondială de cercetare, cu condiția ca astfel de metodologii să fie disponibile. De asemenea, este posibil ca, pentru testarea solului, să se utilizeze alte metodologii echivalente, și anume proceduri analitice care determină același parametru sau descriptor și despre care s-a dovedit că produc rezultate identice în marja coeficientului lor de repetabilitate (0,95). Certificarea oricăror metodologii echivalente ar trebui, de asemenea, să fie obținută de la organisme recunoscute la nivel internațional, cum ar fi ISO și CEN, iar astfel de metodologii echivalente ar trebui să fie recunoscute de comunitatea mondială de cercetare.

(50) Pentru a se asigura protecția solurilor împotriva contaminării cauzate de substanțele care au potențialul de a provoca riscuri semnificative pentru sănătatea umană și de a contamina atmosfera înconjurătoare, apele de suprafață, apele subterane și, ulterior, oceanele, ar trebui să fie stabilite mecanisme de politică în vederea detectării și a evaluării acestor substanțe îngrijorătoare. În această privință, cu privire la contaminarea solului ar trebui să fie elaborată o abordare care să permită monitorizarea și analizarea acestor substanțe sau grupe de substanțe prin intermediul unei liste orientative, similară abordării utilizate în cazul apelor de suprafață și al apelor subterane. Substanțele sau grupele de substanțe care urmează să fie incluse pe o astfel de listă orientativă ar trebui să includă substanțe care prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea solului și reziliența solului, pentru sănătatea umană sau pentru mediu, și substanțe care, conform informațiilor disponibile, ar putea prezenta un risc semnificativ pentru sol sau prin intermediul acestuia și pentru care datele de monitorizare disponibile sunt insuficiente. Nu ar trebui să existe o limită superioară a numărului de substanțe sau grupe de substanțe care trebuie să fie incluse pe lista orientativă a contaminanților solului în scopul monitorizării și analizării.

(51) Este necesar să se colecteze date privind prezența contaminanților solului care ar putea prezenta un risc pentru sănătatea umană și pentru mediu, inclusiv pesticidele, metaboliții acestora, substanțele perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) și alți contaminanți emergenți ai solului. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să ofere un cadru pentru includerea acestor contaminanți într-o listă orientativă a contaminanților solului pentru care sunt necesare mai multe date de monitorizare a solului în vederea abordării riscului pentru sănătatea umană și pentru mediu. Pentru a limita costurile de monitorizare, statelor membre ar trebui să li se permită să efectueze măsurători într-un număr limitat de puncte de prelevare pentru contaminanții respectivi. Comisia ar putea oferi sprijin statelor membre prin măsurarea unei selecții a contaminanților solului din lista orientativă a contaminanților solului din programul LUCAS.

(52) Microplasticele și nanoplasticele sunt substanțe care pot prezenta un risc pentru sănătatea solului și, de asemenea, pentru activități esențiale precum producția agricolă. Prezența acestora în soluri poate avea implicații asupra fertilității solurilor, compromițând astfel sănătatea și dezvoltarea sănătoasă a culturilor. Prin urmare, este esențial ca prezenta directivă să permită includerea microplasticelor și nanoplasticelor în monitorizarea contaminanților solului.

(53) Pentru o utilizare cât mai extinsă a datelor privind sănătatea solului generate de monitorizarea efectuată în temeiul prezentei directive, statele membre ar trebui să aibă obligația de a facilita accesul publicului la aceste date, în formă agregată la nivelul unității pedologice sau la un nivel mai detaliat, dacă este relevant, cu condiția să nu fie posibilă identificarea valorilor individuale sau localizarea probelor georeferențiate subiacente. Datele confidențiale colectate de Comisie sau de statele membre pentru a produce statistici europene ar trebui să fie protejate în conformitate cu normele și măsurile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 223/2009, pentru a câștiga și a menține încrederea părților responsabile de furnizarea informațiilor respective. În cazul în care Comisia sau statele membre produc statistici privind sănătatea solului, acestea ar trebui să se asigure că datele confidențiale respectă principiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 223/2009. În plus, pentru a proteja proprietatea asupra datelor, este important ca Comisia, AEM sau statele membre să divulge date numai cu consimțământul proprietarului datelor. În plus, statele membre ar trebui să comunice părților interesate relevante, cum ar fi fermierii, silvicultorii, proprietarii de terenuri și autoritățile locale, datele privind sănătatea solului și rezultatele evaluărilor sănătății solului. Este important ca potențialii cumpărători și locatari de terenuri să primească, în conformitate cu dreptul intern și la cererea acestora, datele privind sănătatea solului și rezultatele evaluărilor sănătății solului. De asemenea, datele privind sănătatea solului puse la dispoziție în temeiul prezentei directive pot fi utilizate pentru monitorizarea aspectelor în legătură cu solul efectuată în temeiul altor acte legislative ale Uniunii, după caz.

(54) Rezultatele evaluărilor sănătății solului efectuate în temeiul prezentei directive vor sta la baza procesului de identificare a practicilor specifice necesare pentru gestionarea durabilă a solului și, prin urmare, a sprijinului pe care statele membre ar trebui să îl ofere pentru a spori sănătatea solului și reziliența solului. Fără a aduce atingere obligațiilor care decurg din alte acte legislative ale Uniunii și naționale, dispozițiile prezentei directive privind sprijinul pentru sănătatea solului și reziliența solului nu impun obligații suplimentare proprietarilor și administratorilor de terenuri. În același timp, gestionarii solurilor, proprietarii de terenuri, administratorii de terenuri și autoritățile relevante ar trebui să primească sprijin pentru a îmbunătăți sănătatea solului și reziliența solului. Acest sprijin ar trebui să ia, printre altele, următoarele forme: informații și consiliere cu privire la practicile care îmbunătățesc sănătatea solului și reziliența solului, ținând seama de condițiile pedologice locale; consolidarea capacităților; promovarea sensibilizării cu privire la beneficiile practicilor care îmbunătățesc sănătatea solului și reziliența solului; promovarea cercetării și a inovării; evaluarea nevoilor tehnice și financiare și facilitarea accesului la fondurile disponibile și a absorbției acestora.

(55) Instrumentele economice, inclusiv cele care oferă sprijin fermierilor în cadrul PAC, au un rol esențial în menținerea și îmbunătățirea sănătății solului și a rezilienței solului și, într-o mai mică măsură, a solurilor forestiere. PAC urmărește să sprijine sănătatea solului prin implementarea unui sistem de condiționalitate, a unor programe ecologice și a unor măsuri de dezvoltare rurală. Sectorul privat poate, de asemenea, să ofere sprijin financiar pentru fermierii și silvicultorii care aplică practici de îmbunătățire a sănătății solului și a rezilienței solului. De exemplu, introducerea etichetelor voluntare de durabilitate în industria alimentară, a lemnului, a bioproduselor și a energiei de către părțile interesate din sectorul privat poate ține seama de contribuțiile fermierilor și silvicultorilor la îmbunătățirea sănătății solului și a rezilienței solului în conformitate cu prezenta directivă. Astfel de etichete ar putea permite producătorilor de alimente, de lemn și de biomasă care aplică aceste practici în producția lor să reflecte aceste practici în valoarea produselor lor. Prin intermediul laboratoarelor vii și al proiectelor-far din cadrul misiunii UE „Un pact al solului pentru Europa” se va acorda finanțare suplimentară pentru o rețea de situri reale de testare, demonstrare și extindere a soluțiilor, inclusiv a celor care privesc agricultura carbonului. Fără a aduce atingere principiului „poluatorul plătește”, statele membre ar trebui să ofere sprijin și consiliere proprietarilor, administratorilor și utilizatorilor de terenuri afectați de măsurile luate în temeiul prezentei directive, ținând seama în special de nevoile și capacitățile reduse ale întreprinderilor mici și mijlocii.

(56) În temeiul Regulamentului (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului (24), statele membre trebuie să descrie în planurile lor strategice PAC modul în care se intenționează ca arhitectura verde a planurilor respective să contribuie la realizarea obiectivelor naționale pe termen lung prevăzute în actele legislative care figurează în anexa XIII la regulamentul respectiv ori care decurg din acestea și să fie coerentă cu obiectivele menționate.

(57) Statele membre ar trebui să aibă obligația de a monitoriza îndeaproape impactul sprijinului pentru sănătatea solului și reziliența solului, ținând seama de noile cunoștințe obținute din cercetare și inovare. Se așteaptă contribuții valoroase în acest sens din partea misiunii UE „Un pact al solului pentru Europa” și, în special, din partea laboratoarelor vii și a activităților sale de sprijinire a monitorizării solului, a educației în domeniul solului și a implicării cetățenilor.

(58) Regenerarea solului readuce solurile degradate la o stare bună de sănătate. În contextul regenerării solului, rezultatele evaluărilor sănătății solului pot fi luate în considerare și este adecvat ca măsurile de regenerare să fie adaptate la caracteristicile specifice ale situației, la tipul, utilizarea și starea solului, precum și la condițiile locale, climatice și de mediu. În cazul zonelor cu impermeabilizare a solului sau cu îndepărtare a solului, recuperarea capacității solurilor de a furniza servicii ecosistemice necesită mai întâi reconstrucția solului, cu scopul de a se atinge un nivel de funcționare a solului și de furnizare de servicii ecosistemice cât mai apropiat posibil de funcționarea sa naturală și de nivelul său optim de furnizare a serviciilor ecosistemice.

(59) Pentru a asigura sinergii între diferitele măsuri adoptate în temeiul altor acte legislative ale Uniunii care ar putea avea un impact asupra sănătății solului, statele membre ar trebui să se asigure că activitățile de sprijinire a sănătății solului și a rezilienței solului sunt în concordanță cu: planurile naționale de restaurare elaborate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1991; strategiile și planurile de acțiune naționale privind biodiversitatea stabilite în conformitate cu articolul 6 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică; planurile strategice PAC care trebuie să fie elaborate de statele membre în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/2115; codurile de bune practici agricole și programele de acțiune pentru zonele vulnerabile desemnate adoptate în conformitate cu Directiva 91/676/CEE a Consiliului (25); măsurile de conservare și cadrul de acțiune structurat în funcție de priorități stabilite pentru siturile Natura 2000 în conformitate cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului (26); măsurile pentru atingerea unei stări ecologice bune și a unei stări chimice bune a corpurilor de apă incluse în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice elaborate în conformitate cu Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (27); măsurile de gestionare a riscului de inundații stabilite în conformitate cu Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (28); planurile de gestionare a secetei promovate în Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice; programele naționale de acțiune stabilite în conformitate cu articolul 10 din UNCCD; obiectivele stabilite în temeiul Regulamentelor (UE) 2018/841 și (UE) 2018/842 ale Parlamentului European și ale Consiliului (29); planurile naționale integrate privind energia și clima instituite în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (30); programele naționale de control al poluării atmosferice elaborate în temeiul Directivei (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului (31);evaluările riscurilor și planificarea managementului riscurilor de dezastre stabilite în conformitate cu Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (32); planurile naționale de acțiune adoptate în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului (33) și evaluările impactului asupra mediului efectuate în conformitate cu Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului (34). Activitățile de sprijinire a sănătății solului și a rezilienței solului ar trebui să fie, cât de mult posibil, integrate în aceste programe, coduri, cadre de acțiune, obiective, planuri și măsuri în măsura în care contribuie la realizarea obiectivelor acestora. În consecință, indicatorii și datele relevante, cum ar fi indicatorii de rezultat referitori la sol prevăzuți în Regulamentul (UE) 2021/2115 și datele statistice privind factorii de producție agricolă și producția agricolă raportate în temeiul Regulamentului (UE) 2022/2379 al Parlamentului European și al Consiliului (35), ar trebui să fie accesibile autorităților competente pentru a se realiza legături încrucișate între aceste date și acești indicatori și a se putea obține astfel o evaluare cât mai precisă a eficacității măsurilor alese.

(60) Siturile contaminate reprezintă adesea moștenirea mai multor decenii de activități în Uniune, precum activitățile industriale sau militare, și pot genera riscuri pentru sănătatea umană și pentru mediu în prezent și în viitor. Prin urmare, se impune în primul rând identificarea și investigarea siturilor potențial contaminate, iar ulterior, în cazul unei contaminări confirmate, să fie evaluate riscurile pe care le prezintă situl contaminat și să fie luate măsuri pentru contracararea riscurilor inacceptabile. În acest context, este esențial să fie luat în considerare, de asemenea, impactul pe care siturile contaminate îl au asupra mediilor sau matricilor de mediu, altele decât solul, cum ar fi apele subterane sau apele de suprafață. Este posibil ca unele dintre aceste activități, cum ar fi utilizarea instalațiilor de stocare subterană a substanțelor periculoase, să fi avut loc în roca de bază sau în materialul parental. Atunci când au existat scurgeri dintr-o astfel de instalație de stocare subterană, contaminanții s-ar fi putut infiltra în roca de bază sau în materialul parental și este foarte probabil ca aceștia să nu se regăsească în sol. Cu toate acestea, contaminanții s-ar putea răspândi și, astfel, ar putea avea un impact asupra sănătății umane sau asupra mediului. Prin urmare, în cazul în care astfel de activități sunt întreprinse în situri potențial contaminate, va trebui să fie investigată și roca de bază sau materialul parental din vecinătatea activității pentru a se verifica dacă activitatea a cauzat o contaminare care are impact asupra sănătății umane sau asupra mediului.

(61) Investigarea solului trebuie să determine dacă un sit potențial contaminat este efectiv contaminat și dacă contaminarea prezintă un risc pentru sănătatea umană sau pentru mediu. Prezenta directivă nu impune analiza altor descriptori ai solului decât contaminarea solului ca parte a investigării solului. Întrucât utilizarea terenurilor se poate schimba în timp, este important ca informațiile privind contaminarea să rămână accesibile publicului. De exemplu, în momentul în care trebuie luată o decizie cu privire la schimbarea utilizării terenurilor, este important să se evalueze dacă contaminarea care a fost constatată cu ocazia unei investigări a solului anterioare ar putea prezenta un risc pentru noua utilizare a terenului avută în vedere. Prin urmare, pentru a se evalua dacă un sit potențial contaminat este efectiv contaminat, trebuie luate în considerare și riscurile pentru sănătatea umană sau pentru mediu în legătură cu utilizările sensibile ale siturilor. Utilizările sensibile ale siturilor includ utilizarea terenurilor de joacă, a școlilor, a siturilor utilizate pentru structuri de îngrijire a copiilor, sau a zonelor din vecinătatea celor menționate, precum și utilizarea zonelor rezidențiale sau utilizarea oricăror alte zone de către categoriile vulnerabile ale populației. În cazul în care o investigare a solului dovedește că un sit potențial contaminat este de fapt necontaminat, situl nu ar mai trebui să fie considerat de statul membru ca fiind potențial contaminat, cu excepția cazului în care se suspectează existența unei contaminări pe baza unor noi dovezi.

(62) Întrucât numărul siturilor potențial contaminate și al siturilor contaminate ar putea fi foarte mare, iar nivelul de risc pe care îl prezintă un sit contaminat poate varia de la foarte scăzut la foarte ridicat, este oportun să se urmeze o abordare bazată pe riscuri și etapizată pentru identificarea și investigarea siturilor potențial contaminate și pentru gestionarea siturilor contaminate. O astfel de abordare poate permite statelor membre să trateze prioritar anumite situri. Acordând prioritate anumitor situri, statele membre pot ține seama de riscul potențial pe care un caz suspectat sau confirmat de contaminare îl prezintă pentru sănătatea umană și pentru mediu, precum și de contextul social sau economic. Evaluarea riscului potențial pe care o presupune o astfel de ierarhizare a priorităților este mult mai generică decât evaluarea riscurilor specifică sitului care este efectuată pe un sit contaminat.

(63) Pentru a identifica siturile potențial contaminate, statele membre ar trebui să colecteze dovezi, inclusiv prin cercetări istorice care să exploreze informații privind activitățile, incidentele și accidentele industriale, utilizând hărți vechi, arhive, articole de presă, autorizații de mediu și notificări din partea publicului sau a autorităților, precum și date de biomonitorizare umană din proiectele de cercetare sau de monitorizare a mediului din proiectele de cercetare. Statele membre ar trebui să stabilească o listă a activităților cu potențial de contaminare și să poată acorda prioritate anumitor situri potențial contaminate care sunt cele mai susceptibile de a prezenta un risc potențial pentru sănătatea umană sau pentru mediu, în funcție de tipul de activitate, de amploarea contaminării potențiale, indicii cu privire la existența unui risc imediat sau de alte informații relevante. Întrucât numărul siturilor potențial contaminate ar putea evolua în timp, o primă identificare a unor astfel de situri ar trebui să fie finalizată într-un interval de timp definit, pe baza dovezilor existente, în timp ce o identificare suplimentară a unor astfel de situri ar trebui să fie efectuată printr-o abordare sistematică.

(64) Pentru a se asigura faptul că investigările solului în siturile potențial contaminate sunt efectuate în timp util și în mod eficient, statele membre ar trebui, pe lângă obligația de a stabili intervalul de timp în care ar trebui să fie efectuate investigările solului, să aibă obligația de a identifica evenimentele specifice care fac necesare astfel de investigări. Printre aceste evenimente declanșatoare se pot număra solicitarea sau revizuirea unei autorizații de mediu sau de construire ori a unei autorizații necesare în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern, activitățile de excavare a solului, schimbarea utilizării terenurilor sau tranzacțiile funciare ori imobiliare. Investigările solului ar putea include mai multe etape, cum ar fi un studiu documentar preliminar, un studiu istoric specific sitului pentru a colecta informații cu privire la activitățile, incidentele sau accidentele industriale din trecut, o vizită la fața locului, o investigare preliminară sau exploratorie, o investigare mai detaliată sau descriptivă și teste efectuate pe teren sau în laborator, și ar putea include o evaluare specifică sitului a riscurilor pe care contaminarea le prezintă pentru sănătatea umană și mediu. În cazul în care se constată o contaminare, investigarea solului ar trebui să constituite baza caracterizării contaminării și a contextului său de mediu și să furnizeze informații de bază pentru evaluarea riscurilor specifică sitului și pentru conceperea oricăror măsuri de reducere a riscurilor care ar putea fi necesare. După caz, rapoartele privind situația de referință și măsurile de monitorizare puse în aplicare în conformitate cu Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (36) ar putea de asemenea să fie calificate drept investigări ale solului.

(65) Pentru a ține seama de costuri, de beneficii și de particularitățile locale, se impune o anumită flexibilitate în ceea ce privește gestionarea siturilor contaminate. Prin urmare, statele membre ar trebui cel puțin să adopte o abordare bazată pe riscuri și etapizată pentru identificarea și investigarea siturilor potențial contaminate și pentru gestionarea siturilor contaminate, ținând seama de diferența dintre aceste două categorii și permițând astfel ca resursele să fie alocate în funcție de contextul social, economic și de mediu specific. Deciziile cu privire la gestionarea siturilor contaminate, inclusiv cele referitoare la abordarea bazată pe riscuri și etapizată, ar trebui să fie luate în funcție de natura și amploarea riscurilor potențiale pentru sănătatea umană, inclusiv de expunerea la contaminanți a populațiilor vulnerabile, cum ar fi femeile însărcinate, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă și copiii, precum și pentru mediu, ca urmare a expunerii la contaminanți ai solului sau la contaminanții care au migrat către apele subterane și, dacă este posibil, în funcție de efectele cumulative asupra sănătății umane, a ecosistemelor solului și a serviciilor ecosistemice asociate.

(66) Nivelurile de fond naturale și antropice ar trebui să fie luate în considerare în cadrul evaluării riscurilor deoarece ar putea contribui, de asemenea, la stabilirea obiectivelor de remediere sau de gestionare a solului.

(67) Rezultatele analizei costuri-beneficii a efectuării evaluării riscurilor specifică sitului sau a remedierii solului ar trebui să fie pozitive. De exemplu, în cazul siturilor contaminate la scară mică, o evaluare detaliată a riscurilor specifică sitului ar putea fi mai costisitoare decât remedierea imediată a solului sau situl ar putea fi contaminat în mod clar și grav într-o asemenea măsură încât nu ar fi necesară o evaluare detaliată a riscurilor specifică sitului pentru a lua o decizie cu privire la remedierea solului. În astfel de cazuri, numărul etapelor abordării bazate pe riscuri și etapizate pentru identificarea și investigarea siturilor potențial contaminate și pentru gestionarea siturilor contaminate poate fi redus deoarece evaluarea detaliată a riscurilor specifice sitului nu aduce decât puțină valoare adăugată. Statele membre ar trebui să stabilească o metodologie specifică pentru evaluarea riscurilor specifică sitului pentru siturile contaminate. De asemenea, statele membre ar trebui să stabilească ce constituie un risc inacceptabil asociat unui sit contaminat pe baza cunoștințelor științifice, a principiului precauției, a particularităților locale și a utilizării actuale și preconizate a terenului.

(68) Pentru a reduce până la un nivel acceptabil riscurile pe care le prezintă siturile contaminate pentru sănătatea umană și pentru mediu, statele membre ar trebui să asigure luarea unor măsuri adecvate de reducere a riscurilor, inclusiv măsuri de remediere a solului. Măsurile optime de reducere a riscurilor ar trebui să fie durabile și să fie selectate printr-un proces decizional echilibrat, care să țină seama de impactul social, economic și asupra mediului. Alegerea tehnicii sau a măsurii depinde de o combinație de criterii precum natura contaminanților, caracteristicile solului, volumul contaminării, timpul și spațiul disponibile, constrângerile bugetare, obiectivele de remediere a solului, utilizarea actuală și planificată a terenului și potențialul de îmbunătățire a sănătății solului. Măsurile de reducere a riscurilor nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra evaluării riscurilor și a gestionării riscurilor pentru bazinele hidrografice aferente punctelor de captare a apei destinate consumului uman prevăzute la articolul 8 din Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului (37). Întrucât remedierea solului se axează pe eliminarea riscurilor pe care contaminarea solului le prezintă pentru sănătatea umană sau pentru mediu, este posibil ca remedierea solului să nu îmbunătățească alți descriptori ai solului. De asemenea, anumite tehnici de remediere a solului pot avea un impact negativ asupra sănătății solului. Prin urmare, ar trebui să fie luate în considerare toate avantajele și dezavantajele tehnicilor de remediere. Măsurile luate în temeiul altor acte legislative ale Uniunii ar trebui să poată fi calificate drept măsuri de reducere a riscurilor în sensul prezentei directive dacă reduc în mod real riscurile asociate siturilor contaminate.

(69) Investigarea siturilor potențial contaminate și gestionarea siturilor contaminate ar trebui să respecte principiul „poluatorul plătește”, principiul precauției și principiul proporționalității. Statele membre ar trebui să urmărească să identifice poluatorul și ar trebui să stabilească o ierarhie a responsabilităților sau un lanț decizional al responsabilității pentru a determina persoana fizică sau juridică responsabilă pentru suportarea costurilor investigării solului, ale evaluării riscurilor și ale măsurilor de reducere a riscurilor. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să decidă să facă o distincție și mai detaliată între siturile cu un istoric de contaminare și cele nou contaminate și să aplice o abordare mai strictă în ceea ce privește contaminarea cauzată după o anumită dată de referință. În cazul siturilor contaminate pentru care nu este posibilă identificarea persoanei fizice sau juridice responsabile de contaminare, statele membre ar trebui să poată utiliza instrumente financiare și programe de finanțare ale Uniunii pentru a-și îndeplini obligațiile referitoare la investigarea solului și la remedierea solului.

(70) Contaminarea solului este deja reglementată de dreptul Uniunii, cum ar fi Directiva 2010/75/UE sau Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului (38). Dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere cerințelor prevăzute de dreptul relevant al Uniunii.

(71) Investigările solului, evaluările riscurilor sau măsurile de reducere a riscurilor care au fost efectuate sau întreprinse în ceea ce privește siturile potențial contaminate sau siturile contaminate înainte de 16 decembrie 2025 și care îndeplinesc cerințele stabilite în prezenta directivă ar trebui să fie considerate adecvate pentru a îndeplini cerințele stabilite de prezenta directivă pentru astfel de situri.

(72) Măsurile luate în temeiul prezentei directive ar trebui să țină seama și de alte obiective de politică ale Uniunii, cum ar fi obiectivele urmărite de Regulamentul (UE) 2024/1252 al Parlamentului European și al Consiliului (39), și anume asigurarea unei aprovizionări sigure și durabile cu materii prime critice pentru industriile Uniunii.

(73) Transparența este o componentă esențială a politicii privind solul și asigură răspunderea publică și conștientizarea din partea publicului, condiții de piață echitabile, precum și posibilitatea monitorizării progreselor. Prin urmare, statele membre ar trebui să întocmească și să mențină registre naționale ale siturilor potențial contaminate și ale siturilor contaminate. Registrele respective ar trebui să conțină informații specifice sitului și să fie puse la dispoziția publicului sub forma unei baze de date spațiale georeferențiate accesibile online. În cazul în care sunt create registre la nivel subnațional, statele membre ar trebui să prevadă un punct de intrare național coordonat pentru diferitele registre subnaționale, de exemplu prin intermediul unui site web național centralizat care să conțină linkuri web. Registrele ar trebui să conțină informațiile necesare pentru a informa publicul cu privire la existența siturilor potențial contaminate și gestionarea siturilor contaminate. Având în vedere că prezența contaminării solului în siturile potențial contaminate poate fi, prin definiție, doar suspectată, diferența dintre siturile potențial contaminate și siturile contaminate ar trebui să fie comunicată și explicată în mod clar publicului pentru a nu da naștere unor îngrijorări inutile. Registrele care există deja la 16 decembrie 2025 și care îndeplinesc cerințele stabilite în prezenta directivă ar trebui să fie considerate adecvate pentru a îndeplini cerințele stabilite în prezenta directivă.

(74) Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) prevede obligația statelor membre de a stabili căi de atac suficiente pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii. În plus, în conformitate cu Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (40) (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”), aprobată de Comunitatea Europeană la 17 februarie 2005 prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului (41), reprezentanții publicului interesat trebuie să aibă acces la justiție pentru a contribui la protejarea dreptului de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea și starea de bine personală.

(75) Astfel cum se precizează în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (42), statelor membre nu li permite să limiteze capacitatea procesuală de a contesta o decizie a unei autorități publice numai la acei membri ai publicului interesat care au participat la procedura decizională ce a dus la adoptarea deciziei respective. În plus, orice cale de atac ar trebui să fie onestă, echitabilă, oportună și nu exagerat de costisitoare și să prevadă măsuri corective adecvate, inclusiv prin măsuri provizorii, după caz. În plus, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (43), accesul la justiție trebuie, ca măsură minimă, să fie acordat publicului interesat.

(76) Directiva (UE) 2019/1024 prevede obligația publicării informațiilor din sectorul public în formate gratuite și deschise. Obiectivul general al Directivei (UE) 2019/1024 este de a consolida în continuare economia datelor în cadrul Uniunii prin creșterea volumului de date interoperabile din sectorul public care să fie disponibile în vederea reutilizării, prin asigurarea unei concurențe loiale și a unui acces ușor la informațiile din sectorul public, precum și prin consolidarea inovării transfrontaliere bazate pe date. Principiul de bază al directivei respective este acela că datele guvernamentale ar trebui să fie deschise în mod implicit și începând cu momentul conceperii. Directiva 2003/4/CE vizează garantarea dreptului de acces la informațiile despre mediu în statele membre, în conformitate cu Convenția de la Aarhus. Convenția de la Aarhus și Directiva 2003/4/CE cuprind obligații ample atât în ceea ce privește punerea la dispoziție a informațiilor despre mediu la cerere, cât și în ceea ce privește diseminarea activă a informațiilor de acest tip. Directiva 2003/4/CE prevede o listă restrânsă de derogări de la diseminarea sau divulgarea informațiilor despre mediu, ținând seama de interesul public servit de diseminare, în cazul în care diseminarea sau divulgarea informațiilor ar aduce atingere anumitor interese. Astfel de interese includ: siguranța publică sau apărarea națională; confidențialitatea informațiilor comerciale sau industriale, în cazul în care dreptul intern sau cel al Uniunii prevede o astfel de confidențialitate în vederea protejării intereselor economice legitime, inclusiv a interesului public privind păstrarea confidențialității statisticilor și a secretului fiscal, și confidențialitatea datelor cu caracter personal sau a dosarelor personale privind o persoană fizică, în cazul în care persoana respectivă nu a consimțit la dezvăluirea publică a informațiilor, în cazul în care dreptul intern sau cel al Uniunii prevede o astfel de confidențialitate. Directiva 2007/2/CE are de asemenea un domeniu de aplicare amplu, care acoperă schimbul de informații spațiale, inclusiv de seturi de date privind diferite aspecte cu privire la mediu. Este important ca dispozițiile prezentei directive privind accesul la informații și mecanismele pentru schimbul de date să completeze Directivele (UE) 2019/1024, 2003/4/CE și 2007/2/CE, fără să constituie un regim juridic separat. Prin urmare, dispozițiile prezentei directive privind informarea publicului și furnizarea de informații privind monitorizarea punerii în aplicare nu ar trebui să aducă atingere directivelor menționate.

(77) Este de asemenea important ca dispozițiile prezentei directive referitoare la mecanismele prin care se realizează schimbul de date să le permită statelor membre să reutilizeze infrastructurile de date deja existente instituite în temeiul Directivelor (UE) 2019/1024 și 2007/2/CE pentru a se asigura că există un schimb de informații eficace și la momentul oportun. Din acest motiv, statele membre și Comisia ar putea utiliza instrumente precum REPORTNET, gestionat de AEM. Această abordare urmează principiul înregistrării unice și evită să impună statelor membre sarcina suplimentară de a crea o infrastructură de date specifică în temeiul prezentei directive.

(78) Pentru a asigura adaptarea necesară a normelor privind monitorizarea sănătății solului și gestionarea siturilor contaminate, ar trebui să fie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește modificarea prezentei directive în vederea adaptării la progresele științifice și tehnice a metodologiilor de monitorizare a sănătății solului, a listei orientative de măsuri de reducere a riscurilor și a etapelor și principiilor pentru evaluarea riscurilor specifică sitului. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (44). În special, pentru a asigura o participare egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestora au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(79) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru a stabili formate sau metode pentru partajarea sau colectarea datelor privind sănătatea solului și pentru integrarea acestor date în portalul digital de date privind sănătatea solului, precum și pentru a stabili formatul, structura și modalitățile detaliate de raportare electronică a datelor și a informațiilor către Comisie. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (45).

(80) Pentru a sprijini statele membre în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive, Comisia ar trebui, în cooperare cu statele membre și cu alte părți interesate, după caz, să elaboreze documente și să dezvolte instrumente științifice, inclusiv posibile metodologii și proceduri care ar putea fi aplicate. Respectivele documente și instrumente științifice ar urma să furnizeze în timp util informații esențiale pentru statele membre, asigurând totodată flexibilitatea pentru a putea valorifica metodologiile și procedurile deja existente. Respectivele documente și instrumente științifice ar trebui să fie completate cu asistența de care este nevoie și cu consolidarea necesară a capacităților. Comisia ar trebui să asigure consolidarea capacităților și asistența necesare statelor membre și să sprijine armonizarea multilaterală a metodelor, eliminând astfel lacunele existente în materie de date și blocajele în fluxurile de lucru prin partajarea de cunoștințe de specialitate. În acest scop, Comisia ar trebui să se bazeze pe mecanismele existente la nivelul Uniunii și la nivel internațional, inclusiv pe inițiativa Soil BON, Parteneriatul global pentru sol, SoilVer, NICOLE, EUROSOLAN, grupurile consultative aferente misiunii UE „Un pact al solului pentru Europa” și EIONET. Comisia ar trebui să sprijine cooperarea transfrontalieră între statele membre pentru a se asigura că se adoptă o abordare armonizată a monitorizării solului și că există condiții de concurență echitabile între districtele pedologice învecinate.

(81) În plus față de elaborarea de documente și dezvoltarea de instrumente științifice, Comisia ar trebui să organizeze periodic, între statele membre și, dacă este necesar, cu alte părți interesate, schimburi de informații, de experiență și de bune practici privind aplicarea prezentei directive. Astfel de schimburi de informații ar putea, în plus, să dea prilejul unor discuții cu privire la: comunicarea către public a rezultatelor evaluărilor privind sănătatea solului; practicile care îmbunătățesc reziliența solului; contaminare, alta decât contaminarea antropică punctuală; aplicarea ierarhiei responsabilităților care stabilește partea sau părțile responsabile de gestionarea siturilor contaminate; gestionarea siturilor orfane; tehnicile de remediere a solului pentru siturile contaminate; identificarea și evaluarea nivelurilor de fond naturale și antropice; abordările pentru identificarea zonelor în care nu sunt îndeplinite criteriile individuale privind starea bună de sănătate a solului; practicile sistemului de gestionare a calității pentru laboratoare; precum și principiile de atenuare a ocupării terenurilor.

(82) Până la 17 iunie 2033, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare bazată pe dovezi și, după caz, o revizuire a prezentei directive, pe baza rezultatelor evaluării sănătății solului. Evaluarea respectivă ar trebui să analizeze în special necesitatea de a stabili cerințe mai specifice pentru a se asigura îndeplinirea obiectivelor prezentei directive. Evaluarea ar trebui să analizeze, de asemenea, necesitatea de a adapta definiția solurilor sănătoase la progresele științifice și tehnice prin adăugarea de dispoziții privind anumiți descriptori ai solului sau anumite criterii pentru starea bună de sănătate a solului bazate pe dovezi științifice noi referitoare la protecția solurilor sau pe baza unei probleme specifice unui stat membru care decurge din noi circumstanțe climatice sau de mediu. În conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, evaluarea respectivă trebuie să se bazeze pe criterii de eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată și ar trebui să stea la baza evaluărilor impactului pentru opțiunile privind viitoare măsuri.

(83) Sunt necesare măsuri coordonate din partea tuturor statelor membre pentru ca obiectivul asigurării unei stări bune de sănătate a tuturor solurilor până în 2050 să devină realitate și pentru a asigura furnizarea de servicii ecosistemice de către solurile din întreaga Uniune pe termen lung. Acțiunile individuale ale statelor membre s-au dovedit a fi insuficiente, degradarea solului continuând și chiar intensificându-se. Întrucât obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(84) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (46) și a emis un aviz la 11 decembrie 2023.

(85) În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (47), statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente,