Recitale
(1) Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) a fost modificată în mod substanțial de mai multe ori (5). Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea directivei menționate.
(2) În temeiul Acordului de la Paris (6), adoptat în decembrie 2015 în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) (denumit în continuare „Acordul de la Paris”), părțile semnatare au convenit să mențină creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 oC în raport cu nivelurile din perioada preindustrială și să continue eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 oC în raport cu nivelurile din perioada preindustrială. Atingerea obiectivelor Acordului de la Paris se află în centrul Comunicării Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (denumită în continuare „Pactul verde european”). Uniunea s-a angajat să reducă până în 2030 emisiile nete de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii a Uniunii cu cel puțin 55 % comparativ cu nivelurile din 1990, în cadrul contribuției actualizate stabilite la nivel național transmise secretariatului CCONUSC la 17 decembrie 2020.
(3) După cum s-a anunțat în Pactul verde european, Comisia și-a prezentat strategia privind valul de renovări în Comunicarea sa din 14 octombrie 2020 intitulată „Un val de renovări pentru Europa – ecologizarea clădirilor, crearea de locuri de muncă, îmbunătățirea condițiilor de trai”. Strategia privind valul de renovări conține un plan de acțiune cu măsuri concrete de reglementare, de finanțare și de facilitare, cu obiectivul de a dubla cel puțin rata anuală de renovare energetică a clădirilor până în 2030 și de a încuraja renovările în profunzime, având ca rezultat renovarea a 35 de milioane de unități de clădire până în 2030 și crearea de locuri de muncă în sectorul construcțiilor. Revizuirea Directivei 2010/31/UE este necesară, aceasta fiind una dintre modalitățile de realizare a valului de renovări. Aceasta va contribui, de asemenea, la punerea în aplicare a inițiativei privind noul Bauhaus european, prezentată în Comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2021 intitulată „Noul Bauhaus european. Frumos, durabil, pentru toți” și a misiunii europene privind orașele inteligente și neutre din punct de vedere climatic. Inițiativa noul Bauhaus european este destinată să încurajeze o societate mai incluzivă, care promovează starea de bine a tuturor, în concordanță cu curentul istoric Bauhaus, care a contribuit la incluziunea socială și la starea de bine a cetățenilor, îndeosebi a comunităților de lucrători. Prin facilitarea formării și a rețelelor și prin furnizarea de orientări pentru arhitecți, studenți, ingineri și proiectanți în concordanță cu principiile sustenabilității, esteticii și incluziunii, inițiativa noul Bauhaus european poate permite autorităților locale să dezvolte soluții inovatoare și culturale pentru a crea un mediu construit mai sustenabil.
(4) Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (7) consacră în dreptul Uniunii obiectivul neutralității climatice la nivelul întregii economii până cel târziu în 2050 și stabilește un angajament intern obligatoriu al Uniunii de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră (emisii după deducerea absorbțiilor) cu cel puțin 55 % sub nivelurile din 1990 până în 2030.
(5) Pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55”, anunțat prin Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2020 intitulată „Programul de lucru al Comisiei pentru 2021 – O Uniune a vitalității într-o lume fragilă”, vizează punerea în aplicare a obiectivelor respective. Pachetul legislativ menționat acoperă o serie de domenii de politică, inclusiv eficiența energetică, energia din surse regenerabile, exploatarea terenurilor, schimbarea terenurilor și silvicultura, impozitarea energiei, partajarea eforturilor, comercializarea certificatelor de emisii și infrastructura pentru combustibili alternativi. Revizuirea Directivei 2010/31/UE face parte integrantă din acest pachet. Pe baza pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55”, planul REPowerEU cuprins în Comunicarea Comisiei din 18 mai 2022 intitulată „Planul REPowerEU” a prezentat un set suplimentar de acțiuni menite să economisească energie, să diversifice aprovizionarea, să înlocuiască rapid combustibilii fosili prin accelerarea tranziției Europei către o energie curată și să combine în mod inteligent investițiile și reformele. Aceasta a inclus noi propuneri legislative și recomandări specifice pentru creșterea nivelului de ambiție în ceea ce privește eficiența energetică și economiile de energie. Comunicarea a menționat, de asemenea, măsurile de impozitare ca mijloace pentru a institui stimulente pentru economiile de energie și a reduce consumul de combustibili fosili.
(6) Clădirile sunt responsabile pentru 40 % din consumul final de energie în Uniune și pentru 36 % din emisiile sale de gaze cu efect de seră legate de energie, în situația în care 75 % din clădirile Uniunii sunt încă ineficiente din punct de vedere energetic. Gazele naturale joacă cel mai important rol în încălzirea clădirilor, reprezentând aproximativ 39 % din consumul de energie utilizată pentru încălzirea spațiilor în sectorul rezidențial. Petrolul ocupă locul al doilea printre combustibilii fosili utilizați pentru încălzire, reprezentând 11 %, în timp ce cărbunele reprezintă aproximativ 3 %. Prin urmare, reducerea consumului de energie, în conformitate cu principiul „eficiența energetică înainte de toate”, astfel cum este prevăzut la articolul 3 din Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului (8) și definit la articolul 2 punctul 18 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (9), și utilizarea energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor constituie măsuri importante necesare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a sărăciei energetice în Uniune. Consumul redus de energie și utilizarea sporită a energiei din surse regenerabile, în special a energiei solare, au, de asemenea, un rol esențial în reducerea dependenței energetice a Uniunii de combustibilii fosili în general și de importuri în special, în promovarea siguranței aprovizionării cu energie în conformitate cu obiectivele stabilite în planul REPowerEU, în promovarea evoluțiilor tehnologice și în crearea de posibilități de ocupare a forței de muncă și de dezvoltare regională, îndeosebi pe insule, în zonele rurale și în comunitățile din afara rețelelor.
(7) Clădirile sunt responsabile pentru emisiile de gaze cu efect de seră înainte, în timpul și după durata lor de viață operațională. Viziunea pentru 2050 privind un parc imobiliar decarbonizat depășește accentul pus în prezent pe emisiile operaționale de gaze cu efect de seră. Prin urmare, emisiile generate de clădiri de-a lungul întregului ciclu de viață ar trebui luate în considerare progresiv, începând cu clădirile noi. Clădirile sunt bănci importante de materiale, un rezervor de resurse timp de mai multe decenii, iar opțiunile de proiectare și opțiunile de materiale influențează în mare măsură emisiile generate de-a lungul întregului ciclu de viață, atât pentru clădirile noi, cât și pentru cele renovate. Performanța clădirilor pe parcursul întregului ciclu de viață ar trebui luată în considerare nu numai în cazul construcțiilor noi, ci și în cazul clădirilor renovate, prin includerea în planurile naționale de renovare a clădirilor ale statelor membre a unor politici de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pe durata întregului ciclu de viață.
(8) Reducerea la minimum a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de clădiri pe durata întregului ciclu de viață necesită utilizarea eficientă a resurselor și circularitatea. Acest lucru poate fi combinat, de asemenea, cu transformarea unor părți din parcul imobiliar într-un rezervor temporar de carbon.
(9) Potențialul de încălzire globală (GWP) pe parcursul întregului ciclu de viață al unei clădiri indică contribuția globală a clădirilor la emisiile care duc la schimbările climatice. Acesta reunește emisiile de gaze cu efect de seră încorporate în produsele pentru construcții și emisiile directe și indirecte din etapa de utilizare. Cerința de a calcula GWP pe durata ciclului de viață al clădirilor noi constituie, prin urmare, un prim pas către o mai mare luare în considerare a performanței pe durata întregului ciclu de viață a clădirilor și către o economie circulară.
(10) Clădirile sunt responsabile pentru aproximativ jumătate din emisiile primare de particule fine (PM 2,5 ) din Uniune, care cauzează moartea prematură și boli. Îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor poate și ar trebui să reducă în același timp emisiile poluante, în conformitate cu Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului (10).
(11) Măsurile care vizează îmbunătățirea în continuare a performanței energetice a clădirilor ar trebui să țină seama de condițiile climatice, inclusiv de adaptarea la schimbările climatice, de condițiile locale, precum și de climatul interior și de raportul cost-eficiență. Măsurile respective nu ar trebui să aducă atingere altor cerințe referitoare la clădiri, cum ar fi accesibilitatea, protecția împotriva incendiilor și siguranța seismică și destinația prevăzută a clădirii.
(12) Performanța energetică a clădirilor ar trebui calculată pe baza unei metodologii care să poată fi diferențiată la nivel național și regional. Metodologia respectivă ar trebui să includă, în afară de caracteristicile termice, și alți factori care joacă un rol din ce în ce mai important, cum ar fi efectul de insulă termică urbană, instalațiile de încălzire și de climatizare, folosirea energiei din surse regenerabile, sistemele de automatizare și de control al clădirilor, recuperarea căldurii din aerul evacuat sau din apele reziduale, echilibrarea sistemelor, soluțiile inteligente, elementele pasive de încălzire și de răcire, umbrirea, calitatea mediului interior, lumina naturală adecvată și proiectarea clădirii. Metodologia de calcul al performanței energetice a clădirilor nu ar trebui să se bazeze doar pe sezonul în care este necesară încălzirea sau climatizarea, ci ar trebui să vizeze performanța energetică anuală a unei clădiri. Aceasta ar trebui să țină seama de standardele europene în vigoare. Metodologia ar trebui să asigure reprezentarea condițiilor reale de funcționare și să permită utilizarea energiei contorizate pentru a verifica corectitudinea și comparabilitatea și ar trebui să se bazeze pe intervale de calcul lunare, orare sau suborare. Pentru a încuraja utilizarea energiei din surse regenerabile la fața locului, și în plus față de cadrul general comun, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare astfel încât beneficiile maximizării utilizării energiei din surse regenerabile la fața locului, inclusiv pentru alte utilizări cum ar fi punctele de reîncărcare pentru vehiculele electrice, să fie recunoscute și luate în considerare în metodologia de calcul.
(13) Statele membre ar trebui să stabilească cerințe minime de performanță energetică pentru clădiri și pentru elementele acestora, avându-se în vedere atingerea echilibrului optim, din punctul de vedere al costurilor, între investițiile necesare și economiile de cost al energiei realizate pe durata de viață a clădirii, fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili cerințe minime de performanță energetică mai eficiente din punct de vedere energetic decât nivelurile de eficiență energetică optime din punctul de vedere al costurilor. Ar trebui prevăzută posibilitatea ca statele membre să își revizuiască periodic cerințele minime de performanță energetică pentru clădiri luând în considerare progresul tehnic.
(14) Două treimi din energia consumată pentru încălzirea și răcirea clădirilor provin în continuare din combustibili fosili. Pentru decarbonizarea sectorului construcțiilor, este deosebit de important să se elimine treptat utilizarea combustibililor fosili pentru încălzire și răcire. Prin urmare, statele membre ar trebui să indice în planurile lor naționale de renovare a clădirilor politicile și măsurile lor naționale de eliminare treptată a combustibililor fosili pentru încălzire și răcire. Acestea ar trebui să depună eforturi pentru a elimina treptat cazanele autonome pe bază de combustibili fosili și, într-o primă etapă, începând din 2025, nu ar trebui să acorde niciun stimulent financiar pentru instalarea de cazane autonome pe bază de combustibili fosili, cu excepția celor selectate pentru investiții, înainte de 2025, în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență instituit prin Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (11) și al Fondului european de dezvoltare regională și al Fondului de coeziune în temeiul Regulamentului (UE) 2021/1058 al Parlamentului European și al Consiliului (12). Ar trebui să fie în continuare posibil să se acorde stimulente financiare pentru instalarea de sisteme de încălzire hibride în cadrul cărora energia din surse regenerabile să aibă o pondere considerabilă, cum ar fi cazanele utilizate în combinație cu energia termică solară sau cu o pompă de căldură. Politicile și măsurile naționale de eliminare treptată ar trebui să se sprijine pe un temei juridic clar pentru interzicerea generatoarelor de căldură pe baza emisiilor lor de gaze cu efect de seră, a tipului de combustibil utilizat sau a părții minime de energie din surse regenerabile consumate pentru încălzire la nivelul clădirii.
(15) Generarea de apă caldă menajeră este una dintre principalele surse de consum de energie pentru clădirile de înaltă performanță. În cele mai multe cazuri energia respectivă nu este recuperată. Colectarea căldurii din scurgerile de apă caldă menajeră aferente clădirilor ar putea fi o modalitate simplă și eficientă din punctul de vedere al costurilor de economisire a energiei.
(16) Cerințele de performanță energetică pentru sistemele tehnice ale clădirilor ar trebui să se aplice sistemelor întregi, astfel cum sunt instalate în clădiri, și nu performanței componentelor independente, care intră sub incidența regulamentelor specifice produselor în temeiul Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13). În momentul stabilirii cerințelor de performanță energetică pentru sistemele tehnice ale clădirilor, statele membre ar trebui să utilizeze, atunci când sunt disponibile și dacă este cazul, instrumente armonizate, în special metode de încercare și de calcul și clasele de eficiență energetică dezvoltate în temeiul măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE și a Regulamentului (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului (14), în vederea asigurării corelării cu inițiativele conexe și a minimizării, în măsura în care este posibil, a potențialei fragmentări a pieței. Tehnologiile de economisire a energiei care au perioade foarte scurte de recuperare a investiției, cum ar fi instalarea sau înlocuirea valvelor de control termostatice sau recuperarea căldurii din aerul evacuat sau din apele reziduale, sunt insuficient luate în considerare în prezent. Atunci când se estimează puterea nominală utilă a sistemelor de încălzire, a sistemelor de climatizare, a sistemelor combinate de încălzire și ventilare a spațiului, sau a sistemelor combinate de climatizare și ventilare, dintr-o anumită clădire sau unitate de clădire, ar trebui să se adune valorile puterii nominale utile corespunzătoare diferitelor generatoare ale aceluiași sistem.
(17) Prezenta directivă nu aduce atingere articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În consecință, noțiunea de „stimulent” astfel cum este folosită în prezenta directivă nu ar trebui interpretată ca reprezentând ajutor de stat.
(18) Comisia ar trebui să stabilească un cadru metodologic comparativ de calcul al nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică. O revizuire a respectivului cadru ar trebui să permită calcularea atât a performanței energetice, cât și a performanței în materie de emisii și ar trebui să țină seama de externalitățile de mediu și sănătate, precum și de extinderea schemei de comercializare a certificatelor de emisii și de prețurile la carbon. Statele membre ar trebui să utilizeze acest cadru pentru a compara rezultatele cu cerințele minime de performanță energetică pe care le-au adoptat. În cazul în care există discrepanțe semnificative, și anume discrepanțe de peste 15 %, între nivelurile optime din punctul de vedere al costurilor calculate ale cerințelor minime de performanță energetică și cerințele minime de performanță energetică în vigoare, statele membre ar trebui să justifice diferența sau să proiecteze măsuri adecvate în vederea reducerii acestei discrepanțe. Durata normată de funcționare a unei clădiri sau a unui element al clădirii ar trebui stabilită de statele membre, ținându-se seama de practicile curente și de experiența în ceea ce privește definirea duratelor normate de funcționare. Statele membre ar trebui să raporteze periodic Comisiei rezultatele respectivei comparații și datele utilizate pentru a obține rezultatele respective. Aceste rapoarte ar trebui să îi permită Comisiei să evalueze și să raporteze cu privire la progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește atingerea nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică.
(19) Renovarea majoră a unor clădiri existente, indiferent de dimensiunea acestora, constituie o ocazie de a adopta măsuri eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru creșterea performanței energetice. Din motive de eficiență din punctul de vedere al costurilor, ar trebui să fie posibilă limitarea cerințelor minime de performanță energetică la părțile renovate care influențează cel mai mult performanța energetică a clădirii. Statele membre ar trebui să poată defini noțiunea de „renovare majoră” fie în termeni de procent din suprafața anvelopei clădirii, fie în termeni de valoare a clădirii. În cazul în care un stat membru decide să definească o renovare majoră în termeni de valoare a clădirii, ar putea fi utilizate valori precum valoarea actuarială sau valoarea actuală pe baza costurilor de reconstrucție, excluzând valoarea terenului pe care este situată clădirea.
(20) Ambiția sporită a Uniunii în materie de climă și energie necesită o nouă viziune pentru clădiri: clădirea cu emisii zero, cu o cerere de energie foarte scăzută, zero emisii de carbon din combustibili fosili la fața locului și emisii operaționale de gaze cu efect de seră egale cu zero sau foarte scăzute. Toate clădirile noi ar trebui să fie clădiri cu emisii zero până în 2030, iar clădirile existente ar trebui transformate în clădiri cu emisii zero până în 2050.
(21) Atunci când o clădire existentă este modificată, aceasta nu este considerată a fi o clădire nouă.
(22) Există diferite opțiuni pentru a acoperi nevoile de energie ale unei clădiri cu emisii zero: energia generată la fața locului sau în apropiere din surse regenerabile, cum ar fi energia termică solară, energia geotermală, energia solară fotovoltaică, pompele de căldură, energia hidroelectrică și biomasa, energia din surse regenerabile furnizată de comunitățile de energie din surse regenerabile, încălzirea și răcirea centralizate eficiente și energia din alte surse fără emisii de dioxid de carbon. Energia derivată din arderea combustibililor din surse regenerabile este considerată a fi energie din surse regenerabile generată la fața locului în cazul în care arderea combustibilului din surse regenerabile este efectuată la fața locului.
(23) Clădirile cu emisii zero pot contribui la flexibilitatea cererii, de exemplu prin gestionarea cererii, stocarea energiei electrice, stocarea energiei termice și producerea distribuită de energie din surse regenerabile pentru a sprijini un sistem energetic mai fiabil, mai durabil și mai eficient.
(24) Decarbonizarea necesară a parcului imobiliar al Uniunii necesită renovarea energetică la scară largă: aproape 75 % din parcul imobiliar respectiv este ineficient în raport cu standardele actuale în materie de clădiri, iar 85 până la 95 % din clădirile care există în prezent vor continua să existe în 2050. Cu toate acestea, rata anuală ponderată a renovărilor energetice este în mod constant scăzută, de aproximativ 1 %. În ritmul actual, decarbonizarea sectorului construcțiilor ar necesita secole. Activarea și sprijinirea renovării clădirilor, inclusiv trecerea la sisteme de încălzire fără emisii, este, prin urmare, un obiectiv-cheie al prezentei directive. Sprijinirea renovărilor la nivel de cartiere, inclusiv prin renovări industriale sau în serie, aduce beneficii prin faptul că stimulează volumul și profunzimea renovărilor clădirilor și va conduce la o decarbonizare mai rapidă și mai ieftină a parcului imobiliar. Soluțiile industriale pentru lucrările de construcții și de renovare a clădirilor includ elemente prefabricate versatile care îndeplinesc diferite funcții, cum ar fi izolarea și generarea de energie.
(25) Standardele minime de performanță energetică reprezintă instrumentul de reglementare esențial prin intermediul căruia se declanșează renovarea clădirilor existente la scară largă, deoarece acestea abordează principalele obstacole din calea renovării, cum ar fi motivațiile divergente și structurile de coproprietate, care nu pot fi depășite prin stimulente economice. Introducerea unor standarde minime de performanță energetică ar trebui să conducă la o eliminare treptată a clădirilor cu cele mai slabe performanțe și la o îmbunătățire continuă a parcului imobiliar național, contribuind la obiectivul pe termen lung al unui parc imobiliar decarbonizat până în 2050.
(26) Standardele minime de performanță energetică pentru clădirile nerezidențiale ar trebui să fie stabilite la nivelul Uniunii și ar trebui să se axeze pe renovarea clădirilor nerezidențiale cu cele mai slabe performanțe, care au cel mai mare potențial în ceea ce privește decarbonizarea și beneficiile sociale și economice extinse și care, prin urmare, trebuie să fie renovate în mod prioritar. În plus, statele membre ar trebui să stabilească calendare specifice pentru renovarea în continuare a clădirilor nerezidențiale în cadrul planurilor lor naționale de renovare a clădirilor. Unele situații specifice justifică derogări pentru clădiri nerezidențiale individuale de la standardele minime de performanță energetică, în special demolarea planificată a unei clădiri sau o evaluare cost-beneficiu negativă; cazurile de dificultăți considerabile justifică o derogare pe durata persistenței dificultăților respective. Statele membre ar trebui să stabilească criterii stricte pentru astfel de derogări pentru a evita o cotă disproporționată de clădiri nerezidențiale care beneficiază de derogări. Acestea ar trebui să comunice criteriile respective în planurile lor naționale de renovare a clădirilor și ar trebui să compenseze derogările acordate unor clădiri nerezidențiale prin îmbunătățiri echivalente ale performanței energetice în alte părți ale parcului imobiliar nerezidențial.
(27) În ceea ce privește clădirile rezidențiale, statele membre ar trebui să aibă flexibilitatea de a alege instrumentele prin intermediul cărora realizează îmbunătățirea necesară a parcului imobiliar rezidențial, cum ar fi standardele minime de performanță energetică, măsurile de asistență tehnică și măsurile de sprijin financiar. Statele membre ar trebui să stabilească o traiectorie națională pentru renovarea progresivă a parcului imobiliar rezidențial național în concordanță cu foaia de parcurs națională și cu obiectivele pentru 2030, 2040 și 2050 cuprinse în planul național de renovare a clădirilor statului membru și cu transformarea parcului imobiliar național astfel încât să înregistreze emisii zero până în 2050. Traiectoriile naționale ar trebui să respecte etape orientative intermediare de cinci ani pentru scăderea consumului mediu de energie primară al parcului imobiliar rezidențial, începând din 2030, astfel încât să se asigure existența unor eforturi similare în toate statele membre.
(28) În ceea ce privește restul parcului imobiliar național, statele membre sunt libere să decidă dacă doresc să introducă standarde minime de performanță energetică, concepute la nivel național și adaptate la condițiile naționale. La revizuirea prezentei directive, Comisia ar trebui să evalueze dacă măsurile instituite în temeiul prezentei directive vor asigura progrese suficiente în direcția realizării unui parc imobiliar complet decarbonizat și cu emisii zero până în 2050 sau dacă este necesar să se introducă măsuri suplimentare, cum ar fi standarde minime obligatorii de performanță energetică, în special pentru clădirile rezidențiale, pentru a îndeplini obiectivele etapelor orientative de cinci ani.
(29) Introducerea unor standarde minime de performanță energetică ar trebui să fie însoțită de un cadru favorabil, care să includă asistență tehnică și măsuri financiare, în special pentru gospodăriile vulnerabile. Standardele minime de performanță energetică stabilite la nivel național nu constituie „standarde ale Uniunii” în sensul normelor privind ajutoarele de stat, în timp ce standardele minime de performanță energetică la nivelul Uniunii ar putea fi considerate ca fiind astfel de „standarde ale Uniunii”. În conformitate cu normele revizuite privind ajutoarele de stat, statele membre pot acorda ajutoare de stat pentru renovarea clădirilor în vederea respectării standardelor de performanță energetică la nivelul Uniunii până când aceste standarde la nivelul Uniunii devin obligatorii. Odată ce standardele sunt obligatorii, statele membre pot continua să acorde ajutoare de stat pentru renovarea clădirilor și a unităților de clădire care intră sub incidența standardelor de performanță energetică la nivelul Uniunii, cu condiția ca renovarea clădirilor să vizeze un standard mai ridicat.
(30) Taxonomia UE, instituită prin Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (15), clasifică activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului în întreaga economie, inclusiv pentru sectorul construcțiilor. În temeiul Regulamentului delegat (UE) 2021/2139 al Comisiei (16) (denumit în continuare „Actul delegat privind taxonomia UE în domeniul climei”), renovarea clădirilor este considerată a fi o activitate durabilă atunci când realizează economii de energie de cel puțin 30 %, respectă cerințele minime de performanță energetică pentru renovarea majoră a clădirilor existente sau constă în măsuri individuale legate de performanța energetică a clădirilor, cum ar fi instalarea, întreținerea sau repararea echipamentelor de eficiență energetică sau a instrumentelor și dispozitivelor pentru măsurarea, reglementarea și controlul performanței energetice a clădirilor, în cazul în care astfel de măsuri individuale respectă criteriile stabilite. Renovarea clădirilor efectuată cu scopul de a respecta standardele minime de performanță energetică la nivelul Uniunii se desfășoară, de regulă, în conformitate cu criteriile taxonomiei UE legate de activitățile de renovare a clădirilor.
(31) Cerințele minime de performanță energetică pentru clădirile și elementele existente ale clădirilor erau deja incluse în precedentele versiuni ale prezentei directive și ar trebui să se aplice în continuare. În timp ce standardele minime de performanță energetică nou introduse stabilesc un nivel minim de performanță energetică a clădirilor existente și asigură renovarea clădirilor ineficiente, cerințele minime de performanță energetică pentru clădirile existente și elementele acestora asigură profunzimea necesară a renovării atunci când are loc o renovare.
(32) Există o nevoie urgentă de a reduce dependența de combustibilii fosili în clădiri și de a accelera eforturile de decarbonizare și electrificare a consumului de energie al acestora. Pentru a permite instalarea ulterioară, eficientă din punctul de vedere al costurilor, a tehnologiilor solare, toate clădirile noi ar trebui să fie „proiectate pentru tehnologia solară”, respectiv să fie concepute astfel încât să optimizeze potențialul de generare a energiei solare pe baza radiației solare de pe amplasament, ceea ce va permite instalarea tehnologiilor solare fără intervenții structurale costisitoare. În plus, statele membre ar trebui să asigure implementarea unor instalații solare adecvate pe clădirile noi, atât cele rezidențiale, cât și cele nerezidențiale, precum și pe clădirile nerezidențiale existente. Implementarea pe scară largă a energiei solare în clădiri ar avea o contribuție majoră la protejarea mai eficace a consumatorilor de prețurile tot mai mari și volatile ale combustibililor fosili, ar reduce expunerea cetățenilor vulnerabili la costurile ridicate ale energiei și ar genera beneficii de mediu, economice și sociale de ordin mai general. Pentru a exploata în mod eficient potențialul instalațiilor solare de pe clădiri, statele membre ar trebui să stabilească criterii de punere în aplicare a implementării instalațiilor solare pe clădiri și eventualele derogări de la acestea, în conformitate cu potențialul tehnic și economic evaluat al instalațiilor de energie solară și cu caracteristicile clădirilor care fac obiectul acestei obligații, ținând seama de principiul neutralității tehnologice și de combinația instalațiilor solare cu alte utilizări ale acoperișului, cum ar fi acoperișurile verzi sau alte instalații de servicii ale clădirii. În criteriile lor pentru punerea în aplicare practică a obligațiilor de implementare a unor instalații de energie solară adecvate pe clădiri, statele membre ar trebui să poată stabili pragul relevant în funcție de suprafața la sol a clădirii în loc de suprafața utilă a clădirii, cu condiția ca o astfel de metodă să corespundă unei capacități echivalente instalate pentru instalația de energie solară adecvată pe clădiri. Având în vedere că obligația de a implementa instalații solare pe clădiri individuale depinde de criteriile stabilite de statele membre, dispozițiile privind energia solară pe clădiri nu pot fi considerate drept „standard al Uniunii” în sensul normelor privind ajutoarele de stat.
(33) Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a încuraja, prin informare, prin proceduri administrative adecvate sau prin alte măsuri care sunt stabilite în planurile lor naționale de renovare a clădirilor, implementarea unor instalații de energie solară adecvate în combinație cu renovarea anvelopei clădirii, cu înlocuirea sistemelor tehnice ale clădirilor sau cu instalarea infrastructurii de reîncărcare pentru vehiculele electrice, a pompelor de căldură sau a sistemelor de automatizare și de control ale clădirilor.
(34) În ceea ce privește clădirile cu utilizare mixtă, care includ atât unități locative, cât și unități de clădire nerezidențială, statele membre pot continua să aleagă dacă le tratează drept clădiri rezidențiale sau nerezidențiale.
(35) Energia solară fotovoltaică și tehnologiile termosolare, inclusiv în combinație cu stocarea energiei, ar trebui implementate rapid pentru a aduce beneficii atât climei, cât și situației financiare a cetățenilor și a întreprinderilor.
(36) Electrificarea clădirilor, de exemplu prin instalarea de pompe de căldură, instalații solare, baterii și infrastructuri de reîncărcare, schimbă riscurile legate de protecția clădirilor împotriva incendiilor, pe care statele membre trebuie să le abordeze. În ceea ce privește protecția împotriva incendiilor în parcări, Comisia ar trebui să publice orientări fără caracter obligatoriu pentru statele membre.
(37) Pentru a realiza un parc imobiliar cu un nivel ridicat de eficiență energetică și decarbonizat și transformarea clădirilor existente în clădiri cu emisii zero până în 2050, statele membre ar trebui să stabilească planuri naționale de renovare a clădirilor, care să înlocuiască strategiile de renovare pe termen lung prevăzute la articolul 2a din Directiva 2010/31/UE și care urmează să devină un instrument de planificare și mai puternic și pe deplin operațional pentru statele membre, în conformitate cu principiul „eficiența energetică înainte de toate”, cu un accent mai puternic pe finanțare, și să se asigure că sunt disponibili lucrători cu calificări adecvate pentru a efectua renovările clădirilor. Statele membre pot ține seama de Pactul pentru competențe prevăzut în comunicarea Comisiei din 1 iulie 2020 intitulată „Agenda europeană pentru competențe în scopul promovării competitivității durabile, a echității sociale și a rezilienței”. În planurile lor naționale de renovare a clădirilor, statele membre ar trebui să își stabilească propriile obiective naționale de renovare a clădirilor. În conformitate cu articolul 21 litera (b) punctul 7 din Regulamentul (UE) 2018/1999 și cu condițiile favorizante stabilite în Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului (17), statele membre ar trebui să furnizeze o prezentare generală a măsurilor de finanțare, precum și o descriere a nevoilor de investiții și a resurselor administrative necesare pentru punerea în aplicare a planurilor lor naționale de renovare a clădirilor.
(38) Principiul „eficiența energetică înainte de toate” este un principiu general care ar trebui luat în considerare în toate sectoarele, dincolo de sistemul energetic, la toate nivelurile. Acesta este definit la articolul 2 punctul 18 din Regulamentul (UE) 2018/1999 ca însemnând că în planificarea energetică și în deciziile de politici și de investiții se ține seama în mod strict de măsurile alternative rentabile privind eficiența energetică, care să eficientizeze cererea și oferta de energie, în special prin economiile de energie la nivelul utilizării finale rentabile din punct de vedere al costurilor, prin inițiative de participare activă a cererii și prin eficientizarea conversiei, transportului și a distribuției de energie, fiind îndeplinite totodată obiectivele deciziilor respective. Prin urmare, principiul este în egală măsură relevant în ceea ce privește îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor și este evidențiat în strategia privind valul de renovări ale clădirilor ca unul dintre principiile esențiale pentru renovarea clădirilor în perspectiva anilor 2030 și 2050. Astfel cum se afirmă în Recomandarea (UE) 2021/1749 a Comisiei (18), îmbunătățirea sănătății și a stării de bine reprezintă unul dintre principalele beneficii conexe ale aplicării principiului „eficiența energetică înainte de toate” pentru a îmbunătăți performanța energetică a clădirilor.
(39) Pentru a se asigura că forța de muncă a Uniunii este pe deplin pregătită să depună eforturi active în vederea realizării obiectivelor climatice ale Uniunii, statele membre ar trebui să încurajeze grupurile subreprezentate să se formeze și să lucreze în sectorul construcțiilor și al clădirilor.
(40) Planurile naționale de renovare a clădirilor ar trebui să se bazeze pe un model armonizat pentru a asigura comparabilitatea planurilor. Pentru a asigura nivelul de ambiție necesar, Comisia ar trebui să evalueze proiectele de planuri naționale de renovare a clădirilor și să adreseze recomandări statelor membre.
(41) Planurile naționale de renovare a clădirilor ar trebui să fie strâns legate de planurile energetice și climatice naționale integrate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999, iar progresele înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor naționale și contribuția planurilor naționale de renovare a clădirilor la obiectivele naționale și la obiectivele Uniunii ar trebui raportate ca parte a raportării bienale în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999. Având în vedere necesitatea urgentă de a extinde renovarea pe baza unor planuri solide naționale de renovare a clădirilor, data de depunere a primului plan național de renovare a clădirilor ar trebui stabilită cât mai curând posibil. Planurile naționale ulterioare de renovare a clădirilor ar trebui prezentate ca parte a planurilor naționale integrate privind energia și clima și a actualizărilor acestora, ceea ce înseamnă că al doilea proiect de plan național de renovare a clădirilor ar trebui prezentat împreună cu al doilea proiect de plan național integrat privind energia și clima în 2028.
(42) Renovarea în profunzime etapizată poate fi o soluție pentru abordarea costurilor inițiale ridicate și a problemelor pentru locuitori care pot apărea atunci când se renovează „într-o singură etapă” și poate permite adoptarea unor măsuri de renovare mai puțin perturbatoare și mai fezabile din punct de vedere financiar. Cu toate acestea, o astfel de renovare în profunzime etapizată trebuie să fie planificată cu atenție pentru a se evita ca o etapă de renovare să împiedice etapele ulterioare necesare. Renovarea în profunzime într-o singură etapă poate fi mai eficientă din punctul de vedere al costurilor și poate avea ca rezultat mai puține emisii legate de renovare decât renovarea etapizată. Pașapoartele de renovare oferă o foaie de parcurs clară pentru renovarea în profunzime etapizată, ajutând proprietarii și investitorii să planifice cel mai bun calendar și domeniu de aplicare pentru intervenții. Prin urmare, utilizarea pașapoartelor de renovare ar trebui încurajată și acestea ar trebui puse la dispoziția proprietarilor de clădiri din toate statele membre, ca instrument voluntar. Statele membre ar trebui să se asigure că pașapoartele de renovare nu creează o sarcină disproporționată.
(43) Există unele sinergii între pașapoartele de renovare și certificatele de performanță energetică, în special în ceea ce privește evaluarea performanței actuale a clădirii și recomandările pentru îmbunătățirea acesteia. Pentru a valorifica cât mai mult aceste sinergii și a reduce costurile pentru proprietarii de clădiri, statele membre ar trebui să poată permite ca pașaportul de renovare și certificatul de performanță energetică să fie întocmite împreună de același expert și emise împreună. În cazul unei astfel de întocmiri și emiteri împreună, pașaportul de renovare ar trebui să înlocuiască recomandările din certificatul de performanță energetică. Cu toate acestea, ar trebui să se mențină posibilitatea de a se obține un certificat de performanță energetică fără un pașaport de renovare.
(44) Contractele de renovare pe termen lung reprezintă un instrument important de stimulare a renovării etapizate. Statele membre pot introduce mecanisme care să permită încheierea de contracte de renovare pe termen lung pe parcursul diferitelor etape ale renovării etapizate. Când vor fi disponibile stimulente noi și mai eficace pe parcursul diferitelor etape ale renovării, se poate asigura accesul la aceste noi stimulente permițând beneficiarilor să treacă la noile stimulente.
(45) Conceptul de „renovare în profunzime” nu a fost încă definit în dreptul Uniunii. În vederea realizării viziunii pe termen lung pentru clădiri, renovarea în profunzime ar trebui definită ca o renovare care transformă clădirile în clădiri cu emisii zero, dar, într-o primă etapă, ar trebui definită ca o renovare care transformă clădirile în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Această definiție are ca scop creșterea performanței energetice a clădirilor. O renovare în profunzime în scopul performanței energetice poate, de asemenea, reprezenta o ocazie unică de a aborda alte aspecte, cum ar fi calitatea mediului interior, condițiile de viață ale gospodăriilor vulnerabile, creșterea rezistenței la schimbările climatice, rezistența la dezastre, inclusiv în cazul seismelor, protecția împotriva incendiilor, eliminarea substanțelor periculoase, inclusiv a azbestului, precum și accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități.
(46) Pentru a încuraja renovarea în profunzime, care este unul dintre obiectivele strategiei privind valul de renovări, statele membre ar trebui să acorde un sprijin financiar și administrativ sporit acestui tip de renovări.
(47) Statele membre ar trebui să sprijine lucrările de îmbunătățire a performanței energetice a clădirilor existente care contribuie la crearea unui nivel adecvat de calitate a mediului interior, prin eliminarea azbestului și a altor substanțe nocive, împiedicarea înlăturării ilegale a substanțelor nocive, precum și facilitarea respectării actelor legislative în vigoare, cum ar fi Directivele 2009/148/CE (19) și (UE) 2016/2284 (20) ale Parlamentului European și ale Consiliului.
(48) Abordările integrate bazate pe cartiere sau pe vecinătate contribuie la creșterea rentabilității renovărilor necesare pentru clădirile care sunt interconectate din punct de vedere spațial, cum ar fi blocurile de locuințe. Astfel de abordări ale renovărilor oferă diverse soluții la scară mai largă.
(49) Se preconizează că vehiculele electrice vor juca un rol esențial în decarbonizarea și eficiența sistemului de energie electrică, și anume prin furnizarea de servicii de flexibilitate, echilibrare și stocare, în special prin agregare. Acest potențial al vehiculelor electrice de a se integra în sistemul de energie electrică și de a contribui la eficiența sistemului și la absorbția în continuare a energiei electrice din surse regenerabile ar trebui exploatat pe deplin. Reîncărcarea în legătură cu clădirile este deosebit de importantă, având în vedere că acesta este locul în care vehiculele electrice staționează în mod regulat și pe perioade lungi de timp. Reîncărcarea lentă este economică, iar instalarea de puncte de reîncărcare în spațiile private poate asigura stocarea energiei pentru clădirea aferentă și integrarea serviciilor de reîncărcare inteligentă și a serviciilor de reîncărcare bidirecțională și de integrare a sistemelor în general.
(50) Combinate cu o pondere sporită a producției de energie electrică din surse regenerabile, vehiculele electrice produc mai puține emisii de dioxid de carbon. Vehiculele electrice reprezintă un element important al unei tranziții către energia curată pe baza unor măsuri de eficiență energetică, pe combustibili alternativi, pe energie din surse regenerabile și pe soluții inovatoare de gestionare a flexibilității energetice. Se pot folosi în mod eficient coduri pentru clădiri în vederea introducerii de cerințe specifice pentru a sprijini instalarea de infrastructură de reîncărcare în parcările clădirilor rezidențiale și nerezidențiale. Statele membre ar trebui să urmărească să elimine obstacole precum motivațiile divergente și complicațiile administrative pe care fiecare proprietar le întâlnește atunci când încearcă să instaleze un punct de reîncărcare pe locul său de parcare.
(51) Precablarea și infrastructura încastrată facilitează instalarea rapidă a punctelor de reîncărcare dacă și unde acestea sunt necesare. Infrastructura ușor accesibilă va scădea costurile de instalare a punctelor de reîncărcare pentru fiecare proprietar și le va asigura utilizatorilor de vehicule electrice accesul la punctele de reîncărcare. La nivelul Uniunii, stabilirea de cerințe pentru electromobilitate în ceea ce privește dotarea în prealabil a locurilor de parcare și instalarea de puncte de reîncărcare constituie o modalitate eficace de promovare a vehiculelor electrice în viitorul apropiat, permițând totodată dezvoltarea ulterioară la costuri reduse pe termen mediu și lung. În cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic, statele membre ar trebui să asigure accesibilitatea punctelor de reîncărcare pentru persoanele cu dizabilități.
(52) Reîncărcarea inteligentă și reîncărcarea bidirecțională permit integrarea în sistemul energetic a clădirilor. Punctele de reîncărcare în care vehiculele electrice sunt parcate de obicei pentru perioade lungi de timp, cum ar fi locurile în care persoanele parchează din motive de reședință sau legate de locul de muncă, sunt extrem de relevante pentru integrarea sistemului energetic. Prin urmare, trebuie asigurate funcționalități de reîncărcare inteligentă. În situațiile în care reîncărcarea bidirecțională ar contribui la pătrunderea în continuare a energiei electrice din surse regenerabile în sectorul transporturilor și în sistemul de energie electrică în general, prin intermediul parcurilor de vehicule electrice, o astfel de funcționalitate ar trebui, de asemenea, să fie pusă la dispoziție.
(53) Promovarea mobilității ecologice este un element-cheie al Pactului verde european, iar clădirile pot juca un rol important în asigurarea infrastructurii necesare, nu numai pentru reîncărcarea vehiculelor electrice, ci și pentru biciclete. Trecerea la o mobilitate activă, cum ar fi mersul cu bicicleta, poate reduce în mod semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră generate de transporturi. Având în vedere creșterea vânzărilor de biciclete asistate electric și de alte tipuri de vehicule din categoria L, menționate la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (21), și pentru a facilita instalarea punctelor de reîncărcare într-o etapă ulterioară, ar trebui să se impună realizarea precablării sau instalarea unei infrastructuri încastrate în clădirile rezidențiale noi și, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic, în clădirile rezidențiale care sunt supuse unor renovări majore. Astfel cum se prevede în Comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2020 privind „Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 – Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor” (denumită în continuare „Planul privind obiectivele climatice pentru 2030”), creșterea ponderii modale a transportului public și privat curat și eficient, cum ar fi mersul cu bicicleta, va reduce drastic poluarea generată de transport și va aduce beneficii majore cetățenilor și comunităților individuale. Lipsa locurilor de parcare pentru biciclete reprezintă un obstacol major în calea utilizării bicicletei, atât în clădirile rezidențiale, cât și în cele nerezidențiale. Cerințele Uniunii și codurile naționale privind construcțiile pot sprijini în mod eficace tranziția către o mobilitate mai curată prin stabilirea unor cerințe pentru un număr minim de locuri de parcare pentru biciclete, iar construcția de locuri de parcare pentru biciclete și de infrastructuri conexe în zonele în care bicicletele sunt mai puțin utilizate poate conduce la o creștere a utilizării acestora. Cerința de a prevedea locuri de parcare pentru biciclete nu ar trebui să depindă sau să fie în mod necesar legată de disponibilitatea și furnizarea de locuri de parcare pentru autoturisme, care ar putea fi indisponibile în anumite circumstanțe. Statele membre ar trebui să permită o creștere a numărului de locuri de parcare pentru biciclete în clădirile rezidențiale în care nu există locuri de parcare pentru autoturisme, prin prevederea instalării a cel puțin două locuri de parcare pentru biciclete pentru fiecare unitate locativă.
(54) Agenda pieței unice digitale și cea a uniunii energetice ar trebui să fie aliniate și să deservească obiective comune. Digitalizarea sistemului energetic modifică rapid peisajul energetic, de la integrarea surselor de energie regenerabile până la rețele inteligente și la clădiri pregătite pentru soluții inteligente. În vederea digitalizării sectorului clădirilor, țintele Uniunii în domeniul conectivității și obiectivele sale ambițioase în materie de instalare a rețelelor de comunicații de mare capacitate sunt importante pentru casele inteligente și comunitățile bine conectate. Ar trebui oferite stimulente specifice pentru a promova sistemele pregătite pentru soluții inteligente și soluțiile digitale în mediul construit. Aceasta ar oferi noi oportunități de economisire a energiei, prin furnizarea de informații mai precise consumatorilor cu privire la modelele lor de consum, precum și prin posibilitatea oferită operatorului de sistem de a gestiona mai eficient rețeaua. Statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea tehnologiilor digitale pentru analiza, simularea și gestionarea clădirilor, inclusiv în ceea ce privește renovările în profunzime.
(55) Pentru a facilita o piață competitivă și inovatoare pentru serviciile de clădiri inteligente, care să contribuie la consumul eficient de energie și la integrarea energiei din surse regenerabile în clădiri și să sprijine investițiile în renovare, statele membre ar trebui să asigure accesul direct al părților interesate la datele sistemelor de clădiri. Pentru a evita costurile administrative excesive pentru terți, statele membre facilitează interoperabilitatea deplină a serviciilor și a schimbului de date în cadrul Uniunii.
(56) Indicatorul gradului de pregătire pentru soluții inteligente ar trebui utilizat pentru a măsura capacitatea clădirilor de a utiliza tehnologiile informației și comunicațiilor și sistemele electronice pentru a adapta operarea clădirilor la nevoile ocupanților și la rețea și pentru a îmbunătăți eficiența energetică și performanța globală a clădirilor. Indicatorul gradului de pregătire pentru soluții inteligente ar trebui să sensibilizeze proprietarii și ocupanții clădirilor în ceea ce privește valoarea automatizării clădirilor și a monitorizării electronice a sistemelor tehnice ale clădirilor și ar trebui să ofere ocupanților încredere în privința economiilor efective generate de respectivele noi funcționalități îmbunătățite. Indicatorul gradului de pregătire pentru soluții inteligente este deosebit de benefic pentru clădirile mari cu o cerere mare de energie. În cazul altor clădiri, sistemul de evaluare a gradului de pregătire a clădirilor pentru soluții inteligente ar trebui să aibă un caracter opțional pentru statele membre.
(57) Geamănul digital al unei clădiri este o simulare dinamică și interactivă care reflectă starea și comportamentul în timp real ale unei clădiri fizice. Prin încorporarea de date în timp real de la senzori, contoare inteligente și alte surse, geamănul digital al unei clădiri oferă o imagine holistică a performanței clădirii, inclusiv a consumului de energie, a temperaturii, a umidității, a nivelurilor de ocupare și altele și poate fi utilizată pentru a monitoriza și a gestiona consumul de energie al clădirii. În cazul în care este disponibil, geamănul digital al unei clădiri ar trebui să fie luat în considerare, în special în ceea ce privește indicatorul gradului de pregătire pentru soluții inteligente.
(58) Accesul la o finanțare suficientă este esențial pentru îndeplinirea obiectivelor în materie de energie și climă pentru 2030 și 2050. În scopul de a veni în sprijinul performanței energetice a clădirilor, au fost instituite sau adaptate instrumente financiare ale Uniunii, precum și alte măsuri. Cele mai recente inițiative de sporire a disponibilității finanțării la nivelul Uniunii includ, printre altele, componenta emblematică „Renovare” a Mecanismului de redresare și reziliență, în special planul REPowerEU și Fondul social pentru climă, instituit prin Regulamentul (UE) 2023/955 al Parlamentului European și al Consiliului (22).
(59) Instrumentele financiare ale Uniunii ar trebui utilizate în vederea obținerii unor efecte practice în ceea ce privește obiectivele prezentei directive, fără a înlocui însă măsurile naționale. În special, dată fiind amploarea eforturilor de renovare necesare, acestea ar trebui utilizate pentru a furniza mijloace adecvate și inovatoare de finanțare în vederea catalizării investițiilor în performanța energetică a clădirilor. Acestea ar putea juca un rol important în dezvoltarea fondurilor, instrumentelor și mecanismelor naționale, regionale și locale pentru eficiența energetică, care oferă astfel de posibilități de finanțare deținătorilor de proprietăți private, întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și societăților de servicii energetice.
(60) Mecanismele și stimulentele financiare și mobilizarea instituțiilor financiare pentru renovările vizând eficiența energetică a clădirilor ar trebui să joace un rol central în planurile naționale de renovare și să fie promovate în mod activ de către statele membre. Astfel de măsuri ar trebui să includă încurajarea creditelor ipotecare axate pe eficiența energetică pentru renovări certificate în materie de eficiență energetică ale clădirilor, promovarea investițiilor din partea organismelor publice într-un parc imobiliar eficient din punct de vedere energetic, de exemplu prin parteneriate public-privat sau contracte de performanță energetică sau reducerea riscului perceput al investițiilor. Ar trebui ca informațiile privind finanțarea și instrumentele financiare disponibile să fie puse la dispoziția publicului într-o manieră ușor accesibilă și transparentă. Statele membre ar trebui să încurajeze instituțiile financiare să promoveze produse financiare, granturi și subvenții specifice, având drept scop îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor în care se află gospodării vulnerabile, precum și destinate proprietarilor din clădirile cu mai multe unități locative cu cele mai slabe performanțe și din clădirile din zonele rurale și altor grupuri care au dificultăți în privința accesului la finanțare. Comisia ar trebui să adopte un cadru voluntar pentru a ajuta instituțiile financiare să vizeze și să sporească volumele împrumuturilor în conformitate cu ambiția în materie de decarbonizare și cu obiectivele energetice relevante ale Uniunii.
(61) Creditele ipotecare verzi și creditele verzi pot contribui în mod semnificativ la transformarea economiei și la reducerea emisiilor de dioxid de carbon.
(62) Doar finanțarea nu va răspunde nevoilor de renovare. Împreună cu finanțarea, instituirea unor instrumente de consiliere și de asistență accesibile și transparente, cum ar fi ghișeele unice care oferă servicii integrate de renovare energetică sau facilitatori, precum și punerea în aplicare a altor măsuri și inițiative, cum ar fi cele menționate în inițiativa Comisiei privind finanțarea inteligentă pentru clădiri inteligente, este indispensabilă pentru a oferi cadrul favorabil adecvat și pentru a elimina barierele din calea renovării. Ghișeele unice ar trebui să ofere asistență tehnică și să fie ușor accesibile tuturor celor implicați în renovarea clădirilor, inclusiv proprietarilor de locuințe și actorilor administrativi, financiari și economici, cum ar fi IMM-urile, inclusiv microîntreprinderile.
(63) Clădirile ineficiente sunt adesea legate de sărăcia energetică și de problemele sociale. Gospodăriile vulnerabile sunt deosebit de expuse la creșterea prețurilor la energie, deoarece cheltuiesc o proporție mai mare din bugetul lor pentru produse energetice. Prin reducerea facturilor excesive la energie, renovarea clădirilor poate scoate oamenii din sărăcie energetică și, de asemenea, o poate preveni. În același timp, renovarea clădirilor nu este gratuită și este esențial să se asigure că impactul social al costurilor aferente renovării clădirilor, în special asupra gospodăriilor vulnerabile, este ținut sub control. Strategia privind valul de renovări nu ar trebui să lase pe nimeni în urmă și ar trebui valorificat ca o oportunitate de a îmbunătăți situația gospodăriilor vulnerabile, fiind necesar să se asigure totodată o tranziție echitabilă către neutralitatea climatică. Prin urmare, stimulentele financiare și alte măsuri de politică ar trebui să vizeze în mod prioritar gospodăriile vulnerabile, persoanele afectate de sărăcia energetică și persoanele care trăiesc în locuințe sociale, iar statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a preveni evacuările cauzate de renovare, cum ar fi plafoanele pentru creșterile chiriilor. Recomandarea Consiliului din 16 iunie 2022 (23) privind asigurarea unei tranziții echitabile către neutralitatea climatică oferă un cadru comun și o înțelegere comună a politicilor și investițiilor cuprinzătoare necesare pentru a asigura că tranziția este echitabilă.
(64) Microîntreprinderile reprezintă 94 % din întreprinderile active în sectorul construcțiilor. Împreună cu întreprinderile mici, acestea acoperă 70 % din locurile de muncă din sectorul construcțiilor. Ele furnizează servicii esențiale și locuri de muncă la nivel local. Cu toate acestea, întrucât se bazează de obicei pe mai puțin de 10 angajați, microîntreprinderile dispun de resurse limitate pentru a se conforma cerințelor de reglementare și normelor aferente schemelor din cadrul programelor de sprijin financiar. Comunitățile de energie, inițiativele conduse de cetățeni și agențiile pentru energie și autoritățile locale, deși sunt indispensabile pentru realizarea valului de renovări, se confruntă cu aceleași probleme legate de capacitățile administrative, financiare și organizaționale reduse. Acest lucru nu ar trebui să împiedice rolul esențial al unor astfel de entități și ar trebui să fie luat în considerare la elaborarea programelor de sprijin și de formare, fiind vizate o vizibilitate suficientă și un acces facil. Statele membre pot sprijini în mod activ organizațiile cu mijloace mai reduse prin intermediul asistenței tehnice, financiare și juridice specifice.
(65) Certificatele de performanță energetică pentru clădiri sunt utilizate începând din 2002. Totuși, utilizarea unor scări și formate diferite împiedică comparabilitatea între diferitele sisteme naționale. O mai bună comparabilitate a certificatelor de performanță energetică în întreaga Uniune facilitează utilizarea unor astfel de certificate de către instituțiile financiare, orientând astfel finanțarea către clădiri mai performante din punct de vedere energetic și către renovarea clădirilor. Taxonomia UE se bazează pe utilizarea certificatelor de performanță energetică și accentuează necesitatea de a îmbunătăți comparabilitatea acestora. Introducerea unei scări comune a claselor de performanță energetică și a unui model comun ar trebui să asigure o comparabilitate suficientă între certificatele de performanță energetică în întreaga Uniune.
(66) O serie de state membre și-au modificat recent sistemele de certificare a performanței energetice. Pentru a evita perturbările, statele membre respective ar trebui să dispună de timp suplimentar pentru a-și adapta sistemele.
(67) Pentru a se asigura că performanța energetică a clădirilor poate fi luată în considerare de către potențialii cumpărători sau locatari la începutul procesului, clădirile sau unitățile de clădire care sunt oferite spre vânzare sau închiriere ar trebui să aibă un certificat de performanță energetică, iar clasa și indicatorul de performanță energetică ar trebui să fie menționate în toate articolele publicitare. Potențialii cumpărători sau locatari ai unei clădiri sau ai unei unități de clădire ar trebui să primească, prin intermediul certificatului de performanță energetică, informații corecte despre performanța energetică a clădirii și sfaturi practice pentru îmbunătățirea acestei performanțe. Certificatul de performanță energetică ar trebui, de asemenea, să furnizeze informații privind consumul acesteia de energie primară și finală, privind nevoile de energie, privind producția sa de energie din surse regenerabile, privind emisiile de gaze cu efect de seră, privind potențialul de încălzire globală pe durata ciclului de viață, dacă sunt disponibile, și, opțional, privind senzorii sau controalele de calitate a mediului interior. Certificatul de performanță energetică ar trebui să conțină recomandări pentru îmbunătățirea performanței energetice a clădirii.
(68) Monitorizarea parcului imobiliar este facilitată de disponibilitatea datelor colectate cu ajutorul instrumentelor digitale, reducând astfel costurile administrative. Prin urmare, ar trebui create baze de date naționale pentru performanța energetică a clădirilor, iar informațiile conținute în acestea ar trebui transferate Observatorului parcului imobiliar al UE.
(69) Clădirile deținute sau ocupate de organisme publice ar trebui să ofere un exemplu, arătând că sunt luați în considerare factori de protecție a mediului și de conservare a energiei. Respectivele clădiri ar trebui, așadar, să fie supuse certificării energetice periodice. Diseminarea către public a informațiilor privind performanța energetică a clădirilor ar trebui îmbunătățită prin expunerea în locuri vizibile a certificatelor de performanță energetică, în special în clădirile care sunt ocupate de organisme publice și care sunt vizitate frecvent de public și în anumite clădiri nerezidențiale, precum primăriile, școlile, magazinele și centrele comerciale, supermarketurile, restaurantele, teatrele, băncile și hotelurile.
(70) În ultimii ani s-a înregistrat o creștere a numărului de sisteme de climatizare în țările Europei. Aceasta creează probleme considerabile la orele de vârf energetic, determinând creșterea costului electricității și dezechilibrarea balanței energetice. Ar trebui să se acorde prioritate strategiilor care promovează performanța termică a clădirilor pe perioada de vară. În acest scop, accentul ar trebui pus pe măsurile de evitare a supraîncălzirii, precum umbrirea și capacitatea termică suficientă în construcția clădirii, precum și dezvoltarea și aplicarea într-o mai mare măsură a tehnicilor de răcire pasivă, în primul rând a celor care îmbunătățesc calitatea mediului interior, microclimatul din preajma clădirilor și reduc efectul de insulă termică urbană.
(71) Întreținerea și inspecția periodică a sistemelor de încălzire, a sistemelor de ventilare și a sistemelor de climatizare de către personal calificat permite menținerea reglajelor corecte, în conformitate cu specificațiile tehnice ale produselor, ceea ce asigură o performanță optimă din punctul de vedere al mediului, al siguranței și al energiei. Ar trebui să se efectueze o evaluare independentă a întregului sistem de încălzire, sistem de ventilare și sistem de climatizare la intervale regulate pe durata sa de viață, mai ales înainte de înlocuirea sau de modernizarea acestuia. Inspecțiile ar trebui să vizeze părțile sistemelor care sunt accesibile fie direct, fie indirect, utilizându-se metodele nedistructive disponibile. Pentru a minimiza sarcina administrativă impusă proprietarilor și locatarilor clădirilor, statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a combina inspecțiile și certificările în măsura în care este posibil. În cazul în care este instalat un sistem de ventilare, ar trebui evaluate, de asemenea, dimensionarea acestuia și capacitățile sale de a-și optimiza performanța în condiții tipice sau medii de funcționare relevante pentru destinația specifică și actuală a clădirii.
(72) În cazul în care sistemul care urmează să fie inspectat se bazează pe combustibili fosili, inspecția ar trebui să includă o evaluare de bază privind fezabilitatea reducerii nivelului de utilizare la fața locului a combustibililor fosili, de exemplu prin integrarea energiei din surse regenerabile, prin schimbarea sursei de energie sau prin înlocuirea sau ajustarea sistemelor existente. Pentru a reduce sarcina asupra utilizatorilor, această evaluare nu ar trebui repetată dacă astfel de recomandări au fost deja documentate, în contextul unui certificat de performanță energetică, al pașapoartelor de renovare, al auditului energetic, al recomandărilor producătorului sau prin alte mijloace de furnizare de consiliere într-un document oficial echivalent sau în cazul în care înlocuirea sistemului a fost deja planificată.
(73) Unele sisteme de încălzire implică un risc ridicat de intoxicare cu monoxid de carbon, în funcție de tipul de generator de căldură (cazan, pompă de căldură), de tipul de combustibil (cărbune, petrol, biomasă, gaz) sau de amplasarea generatorului de căldură (de exemplu, în spațiile de locuit sau în spații care nu sunt ventilate corespunzător). Inspecțiile vizând astfel de sisteme oferă o bună ocazie pentru gestionarea riscurilor respective.
(74) O abordare comună a certificării performanței energetice a clădirilor, a pașapoartelor de renovare, a indicatorilor gradului de pregătire pentru soluții inteligente și a inspecției sistemelor de încălzire și a sistemelor de climatizare, efectuate de specialiști acreditați calificați sau certificați, a căror independență trebuie să fie garantată pe baza unor criterii obiective, va contribui la omogenizarea regulilor în ceea ce privește eforturile statelor membre de a economisi energia în sectorul clădirilor și va introduce transparență pentru viitorii proprietari sau utilizatori în ceea ce privește performanța energetică pe piața imobiliară în cadrul Uniunii. Specialiștii ar trebui să beneficieze de utilizarea echipamentelor de testare certificate în conformitate cu standardele EN și ISO. Pentru a se asigura calitatea certificatelor de performanță energetică, a pașapoartelor de renovare, a indicatorilor gradului de pregătire pentru soluții inteligente și a inspecției sistemelor de încălzire și a sistemelor de climatizare în întreaga Uniune, în fiecare stat membru ar trebui să se instituie un sistem de control independent.
(75) Ar trebui să fie disponibil un număr suficient de profesioniști de încredere, competenți în domeniul renovării energetice, care să asigure o capacitate suficientă pentru a realiza lucrări de renovare de calitate la scara necesară. Prin urmare, statele membre ar trebui, după caz și acolo unde este fezabil, să instituie sisteme de certificare pentru lucrări integrate de renovare, care necesită expertiză în privința diverselor elemente sau sisteme ale clădirilor, cum ar fi izolarea clădirilor, sistemele de electricitate și de încălzire și instalarea de tehnologii solare; printre profesioniștii implicați se pot număra designeri, contractanți generali, contractanți specializați și instalatori.
(76) Întrucât autoritățile locale și regionale sunt esențiale pentru punerea în aplicare cu succes a prezentei directive, acestea ar trebui consultate și implicate, în mod adecvat, după caz, în conformitate cu dreptul intern aplicabil, în chestiunile legate de planificare, în elaborarea programelor de informare, în activitățile de formare și sensibilizare și în punerea în aplicare a prezentei directive la nivel național și regional. Aceste consultări ar putea servi, de asemenea, la promovarea furnizării unor orientări adecvate urbaniștilor locali și inspectorilor de construcții, în vederea exercitării atribuțiilor necesare de către aceștia. De asemenea, statele membre ar trebui să permită arhitecților, urbaniștilor și inginerilor și, de asemenea, să îi încurajeze să țină seama în mod corespunzător de combinația optimă dintre îmbunătățirea eficienței energetice, utilizarea energiei din surse regenerabile și utilizarea încălzirii și a răcirii centralizate în planificarea, proiectarea, construirea și renovarea zonelor industriale sau rezidențiale, inclusiv tehnologiile de modelare și simulare a clădirilor.
(77) Instalatorii și constructorii joacă un rol esențial în punerea în aplicare cu succes a prezentei directive. Prin urmare, un număr adecvat de instalatori și constructori ar trebui să dețină, ca urmare a unor activități de formare și a altor măsuri, un nivel corespunzător al competențelor pentru instalarea și integrarea tehnologiilor necesare eficiente din punct de vedere energetic și bazate pe energie din surse regenerabile.
(78) În vederea promovării obiectivului de îmbunătățire a performanței energetice a clădirilor, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește adaptarea la progresul tehnic a anumitor părți ale cadrului general expus în anexa I, în ceea ce privește stabilirea unui cadru metodologic comparativ de calcul al nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică, în ceea ce privește stabilirea unui cadru al Uniunii pentru calcularea la nivel național a GWP pe durata ciclului de viață în vederea realizării neutralității climatice, în ceea ce privește un sistem al Uniunii de evaluare a gradului de pregătire a clădirilor pentru soluții inteligente și pentru a încuraja efectiv instituțiile financiare să majoreze volumele prevăzute pentru renovările vizând sporirea performanței energetice prin intermediul unui cadru cuprinzător al portofoliului pentru utilizarea voluntară de către instituțiile financiare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (24). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(79) Pentru a asigura o punere în aplicare eficace a dispozițiilor prevăzute în prezenta directivă, Comisia sprijină statele membre prin diverse instrumente, cum ar fi Instrumentul de sprijin tehnic instituit prin Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European și al Consiliului (25), care oferă expertiză tehnică personalizată pentru conceperea și punerea în aplicare a reformelor, inclusiv cele care vizează creșterea ratei anuale de renovare energetică a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale până în 2030 și promovarea renovărilor energetice în profunzime. Sprijinul tehnic se referă, de exemplu, la consolidarea capacității administrative, la sprijinirea elaborării și punerii în aplicare a politicilor și la schimbul de bune practici relevante.
(80) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la clădiri, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre din cauza complexității sectorului clădirilor și a incapacității piețelor naționale ale locuințelor de a aborda corespunzător provocările eficienței energetice, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(81) Temeiul juridic al prezentei inițiative împuternicește Uniunea să stabilească măsurile necesare pentru realizarea obiectivelor Uniunii în domeniul politicii energetice. Propunerea contribuie la obiectivele politicii energetice a Uniunii, astfel cum sunt prevăzute la articolul 194 alineatul (1) din TFUE, în special la îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ale acestora, care contribuie la conservarea și îmbunătățirea mediului.
(82) În conformitate cu punctul 44 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, statele membre ar trebui să elaboreze, în interesul propriu și al Uniunii, propriile tabele care să ilustreze, în măsura posibilului, corelația dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice. În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată, în special în urma hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-543/17 (26).
(83) Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să fie limitată la dispozițiile care reprezintă o modificare de substanță față de directiva anterioară. Transpunerea dispozițiilor care nu au făcut obiectul unor modificări se efectuează în temeiul directivei anterioare.
(84) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul intern și datele de aplicare a directivelor menționate în anexa VIII partea B,