Recitale
(1) Directiva 83/477/CEE a Consiliului din 19 septembrie 1983 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă (a doua directivă specială în înțelesul articolului 8 din Directiva 80/1107/CEE) (3) a fost modificată de mai multe ori (4) și în mod substanțial. Din motive de claritate și de eficiență, ar trebui să se codifice directiva menționată.
(2) Azbestul este un agent foarte periculos care poate cauza boli grave și care se găsește într-un număr mare de situații la locul de muncă. Mulți lucrători sunt, prin urmare, expuși la un potențial risc pentru sănătate. Crocidolitul este considerat un tip de azbest deosebit de periculos.
(3) Deși cunoștințele științifice actuale nu permit stabilirea unui nivel sub care să nu mai existe riscuri pentru sănătate, o reducere a expunerii la azbest scade totuși riscul apariției maladiilor asociate azbestului. Prin urmare, este necesar să se prevadă stabilirea unor măsuri specifice armonizate referitoare la protecția lucrătorilor expuși la azbest. Prezenta directivă include condiții minime care vor fi revizuite pe baza experienței acumulate și a realizărilor tehnologice din acest domeniu.
(4) Microscopia optică, deși nu permite identificarea celor mai mici fibre dăunătoare sănătății, este metoda actuală cea mai utilizată pentru măsurarea periodică a azbestului.
(5) Măsurile preventive pentru protecția sănătății lucrătorilor expuși la azbest și obligația prevăzută pentru statele membre cu privire la supravegherea sănătății acestora sunt importante.
(6) Pentru a se asigura claritate în definirea fibrelor, acestea ar trebui definite fie în termeni mineralogici, fie prin raportare la numărul CAS (Chemical Abstract Service).
(7) Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare privind comercializarea și utilizarea azbestului, limitarea activităților care implică expunerea la azbest ar trebui să joace un rol foarte important în prevenirea bolilor asociate cu această expunere.
(8) Sistemul de notificare în cazul activităților care implică expunerea la azbest ar trebui adaptat noilor situații de muncă.
(9) Interzicerea aplicării azbestului prin intermediul procesului de pulverizare nu este suficientă pentru a preveni răspândirea în atmosferă a fibrelor de azbest. Este important, de asemenea, să fie interzise activitățile care expun lucrătorii la fibre de azbest în timpul extragerii azbestului, al fabricării și prelucrării produselor din azbest sau al fabricării și prelucrării produselor care conțin fibre de azbest adăugate în mod deliberat, având în vedere nivelul de expunere ridicat și greu de prevăzut.
(10) Pe baza celor mai recente cunoștințe tehnice, este necesar să se definească metodologia de prelevare a probelor pentru măsurarea conținutului de azbest în aer, precum și metoda de numărare a fibrelor.
(11) Deși nu a putut fi încă determinat pragul de expunere sub care azbestul nu prezintă risc de cancer, ar trebui ca expunerea la azbest a lucrătorilor la nivel profesional să fie redusă la minimum.
(12) Angajatorii ar trebui să aibă obligația, înainte de punerea în aplicare a oricărui proiect de îndepărtare a azbestului, să înregistreze prezența sau presupusa prezență a azbestului în clădiri sau instalații și să comunice aceste informații celorlalte persoane care pot fi expuse la azbest în urma utilizării acestuia, a lucrărilor de întreținere sau a altor activități desfășurate în sau pe clădiri.
(13) Ar trebui să se garanteze faptul că lucrările de demolare sau de îndepărtare a azbestului sunt efectuate de întreprinderi care cunosc toate precauțiile care trebuie luate pentru a proteja lucrătorii.
(14) Lucrătorii expuși sau care pot fi expuși la azbest ar trebui să beneficieze de o formare profesională specifică, pentru a contribui în mod semnificativ la reducerea riscurilor legate de o astfel de expunere.
(15) Ar trebui prevăzute recomandări practice referitoare la supravegherea clinică a lucrătorilor expuși, pe baza celor mai recente cunoștințe medicale, în vederea depistării precoce a patologiilor legate de azbest.
(16) Deoarece obiectivul acțiunii propuse, și anume îmbunătățirea protecției lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este acesta prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.
(17) Dispozițiile prevăzute de prezenta directivă constituie un element concret în cadrul realizării dimensiunii sociale a pieței interne. Aceste dispoziții se limitează la minimum pentru a nu îngreuna inutil crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.
(18) Prezenta directivă nu aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivelor menționate în anexa II partea B,