Regulament 2012/244 · CELEX 32012R0244

Regulamentul delegat (UE) nr. 244/2012 al Comisiei din 16 ianuarie 2012 de completare a Directivei 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind performanța energetică a clădirilor prin stabilirea unui cadru metodologic comparativ de calcul al nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică a clădirilor și a elementelor acestora Text cu relevanță pentru SEE

Data act: 16.01.2012
Intrare in vigoare: 10.04.2012
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2012_081_R_0018_01
Status: Inactiv

analiza cost-beneficiu clădire consum energetic economisirea energiei evaluarea costurilor rentabilitate

Recitale

(1) Directiva 2010/31/UE solicită Comisiei să stabilească prin intermediul unui act delegat un cadru metodologic comparativ de calcul al nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică a clădirilor și a elementelor acestora.

(2) Este responsabilitatea statelor membre să stabilească cerințele minime de performanță energetică pentru clădiri și elementele acestora. Cerințele trebuie să fie stabilite în vederea atingerii unor niveluri optime din punctul de vedere al costurilor. Este la latitudinea statelor membre să decidă dacă referința utilizată la nivel național ca și rezultat final al calculelor nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor este cea calculată din perspectivă macroeconomică (luând în considerare costurile și beneficiile investițiilor pentru eficiență energetică pentru societate în ansamblul ei) sau cea calculată din punct de vedere strict financiar (luând în calcul numai investiția ca atare). Cerințele minime de performanță energetică la nivel național nu trebuie să fie mai mici cu mai mult de 15 % decât rezultatul calculelor nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor, considerat ca fiind referința la nivel național. Nivelul optim din punctul de vedere al costurilor trebuie să se situeze în intervalul nivelurilor de performanță pentru care analiza cost-beneficiu a ciclului de viață este pozitivă.

(3) Directiva 2010/31/UE promovează reducerea consumului de energie în mediul construit, subliniind, de asemenea, faptul că sectorul construcțiilor este una dintre principalele surse de emisii de dioxid de carbon.

(4) Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (2) prevede instituirea unor cerințe minime de performanță energetică pentru astfel de produse. La stabilirea cerințelor naționale pentru sistemele tehnice ale clădirilor, statele membre trebuie să țină seama de măsurile de punere în aplicare stabilite în temeiul directivei respective. Performanțele produselor pentru construcții care urmează a fi utilizate pentru calcule în conformitate cu prezentul regulament trebuie să fie determinate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (3).

(5) Obiectivul nivelurilor eficiente sau optime, din punctul de vedere al costurilor, ale performanței energetice poate, în anumite circumstanțe, să justifice stabilirea de către statele membre a unor cerințe privind nivelul eficient sau optim din punctul de vedere al costurilor pentru elementele clădirii care, în practică, ar ridica obstacole în privința unor soluții de proiectare a clădirilor sau opțiuni tehnice, dar ar stimula utilizarea unor produse cu impact energetic cu performanțe energetice mai bune.

(6) Etapele care alcătuiesc cadrul metodologic comparativ au fost stabilite în anexa III la Directiva 2010/31/UE și includ stabilirea unor clădiri de referință, definiția măsurilor de eficiență energetică care urmează să fie aplicate clădirilor de referință, evaluarea necesarului de energie primară pentru aceste măsuri și calculul costurilor măsurilor respective (și anume valoarea actualizată netă).

(7) Cadrul comun de calcul al performanței energetice stabilit în anexa I la Directiva 2010/31/UE se aplică, de asemenea, cadrului metodologic de calcul al nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor în toate etapele acestuia, în special în etapa de calcul al performanței energetice a clădirilor și a elementelor acestora.

(8) În scopul adaptării cadrului metodologic comparativ la circumstanțele naționale, statele membre trebuie să determine ciclul de viață economică estimat al clădirilor și/sau al elementelor acestora, costul corespunzător pentru vectorii energetici, produse, sisteme, întreținere, costurile operaționale și costurile forței de muncă, factorii de conversie în energie primară, precum și evoluția estimată a prețului la energie pentru combustibilii utilizați în contextul lor național pentru producerea energiei utilizate în imobile, ținând seama de informațiile furnizate de Comisie. De asemenea, statele membre trebuie să stabilească ratele de actualizare care vor fi utilizate la calculul din perspectivă macroeconomică și la cel din perspectivă financiară, după efectuarea analizei de sensibilitate cu cel puțin două rate ale dobânzii pentru fiecare calcul.

(9) Pentru a asigura o abordare comună în aplicarea cadrului metodologic comparativ de către statele membre, este necesară stabilirea de către Comisie a condițiilor cadru cheie necesare pentru calcularea valorii actualizate nete, cum ar fi anul de începere a calculului, categoriile de costuri care trebuie luate în considerare și perioada de calcul care urmează să fie utilizată.

(10) Stabilirea unei perioade de calcul comune nu intră în conflict cu dreptul statelor membre de a stabili ciclul de viață economică estimat al clădirilor și/sau al elementelor acestora, întrucât aceasta poate fi atât mai lungă, cât și mai scurtă decât perioada de calcul stabilită. Ciclul de viață economică estimat al unei clădiri sau al unui element al acesteia are doar o influență limitată asupra perioadei de calcul, deoarece aceasta din urmă este determinată mai degrabă de ciclul de renovare a unei clădiri, reprezentând perioada de timp după care o clădire este supusă unei renovări majore.

(11) Calculele costurilor și proiecțiile cu multe ipoteze și incertitudini, inclusiv, de exemplu, evoluția prețurilor la energie de-a lungul timpului, sunt, în general, însoțite de o analiză de sensibilitate pentru a evalua soliditatea parametrilor de intrare cheie. În scopul calculării nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor, analiza de sensibilitate trebuie să abordeze cel puțin evoluția prețurilor energiei, precum și rata de actualizare, ideal fiind ca analiza de sensibilitate să cuprindă de asemenea evoluțiile viitoare ale prețurilor pentru tehnologii ca date de intrare pentru revizuirea calculelor.

(12) Cadrul metodologic comparativ trebuie să permită statelor membre să compare rezultatele calculelor nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor cu cerințele minime de performanță energetică în vigoare și să utilizeze rezultatul comparației pentru a se asigura că cerințele minime de performanță energetică sunt stabilite în vederea realizării nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor. Statele membre trebuie să ia în considerare, de asemenea, stabilirea unor cerințe minime de performanță energetică la nivelurile optime din punctul de vedere al costurilor pentru categoriile de clădiri pentru care nu există încă cerințe minime de performanță energetică.

(13) Metodologia costului optim este neutră din punct de vedere tehnologic și nu favorizează o soluție tehnologică în defavoarea alteia. Acesta asigură o concurență a măsurilor/pachetelor/variantelor pe durata de viață estimată a unei clădiri sau a unui element al acesteia.

(14) Rezultatele calculelor, precum și datele de intrare și ipotezele utilizate trebuie raportate Comisiei astfel cum este prevăzut la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2010/31/UE. Rapoartele trebuie să permită Comisiei să evalueze și să raporteze cu privire la progresele realizate de statele membre în vederea atingerii nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică.

(15) Pentru a limita sarcina administrativă a statelor membre, trebuie ca acestea să aibă posibilitatea de a reduce numărul de calcule prin stabilirea unor clădiri de referință care sunt reprezentative pentru mai multe categorii de clădiri, fără a se aduce atingere obligației statelor membre în temeiul Directivei 2010/31/UE de a stabili cerințele minime de performanță energetică pentru anumite categorii de clădiri,

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

În conformitate cu articolul 5 din Directiva 2010/31/UE și cu anexele I și III la aceasta, prezentul regulament stabilește un cadru metodologic comparativ care trebuie utilizat de către statele membre pentru calcularea nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică a clădirilor și a elementelor acestora. Cadrul metodologic precizează normele pentru compararea măsurilor de eficiență energetică, a măsurilor care încorporează surse de energie regenerabile și a pachetelor și variantelor de astfel de măsuri, pe baza performanțelor energetice primare și a costurilor atribuite punerii lor în aplicare. El stabilește, de asemenea, modul de aplicare a acestor norme pentru clădirile de referință selectate cu scopul de a identifica nivelurile optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică.

Articolul 2

Definiții

Pe lângă definițiile de la articolul 2 din Directiva 2010/31/UE, se aplică următoarele definiții, cu mențiunea că, pentru calculul la nivel macroeconomic, trebuie excluse taxele aplicabile: 1. cost global înseamnă suma valorii actuale a costurilor investiției inițiale, suma costurilor de funcționare și costurile de înlocuire (raportat la anul de începere), precum și costurile de eliminare, dacă este cazul. Pentru calculul la nivel macroeconomic, se introduce o categorie nouă de costuri, și anume costul emisiilor de gaze cu efect de seră; 2. costurile investiției inițiale înseamnă toate costurile suportate până la punctul în care clădirea sau elementul acesteia este predat clientului, gata de utilizare. Acestea includ proiectarea, achiziția de elemente de construcție, conectarea la furnizori, instalarea și procesele de dare în exploatare; 3. costurile energiei înseamnă costurile anuale și tarifele fixe și de vârf de sarcină pentru energie, inclusiv taxele naționale; 4. costurile operaționale înseamnă toate costurile legate de funcționarea clădirii, inclusiv costurile anuale de asigurare, taxele pentru utilități și alte taxe și impozite în vigoare; 5. costurile de întreținere înseamnă costurile anuale pentru măsurile de conservare și restaurare la calitatea dorită a unei clădiri sau a unui element al acesteia. Acestea includ costurile anuale pentru inspecție, curățenie, ajustări, reparații și consumabile; 6. costurile de funcționare înseamnă costurile anuale de întreținere, costurile operaționale și costurile energiei; 7. costurile de eliminare înseamnă costurile de demolare la sfârșitul duratei de viață a unei clădiri sau a unui element al acesteia și includ demolarea, îndepărtarea elementelor clădirii care nu au ajuns încă la sfârșitul duratei lor de viață, transportul și reciclarea; 8. costul anual înseamnă suma cheltuielilor de funcționare și a costurilor periodice sau a costurilor de înlocuire plătite într-un anumit an; 9. costul de înlocuire înseamnă o investiție substitut pentru un element al clădirii, în conformitate cu ciclul de viață economică estimat în cursul perioadei de calcul; 10. costul emisiilor de gaze cu efect de seră reprezintă valoarea monetară a prejudiciilor aduse mediului din cauza emisiilor de CO2 legate de consumul de energie în clădiri; 11. clădire de referință înseamnă o clădire de referință ipotetică sau reală care reprezintă geometria clădirii și sistemele tipice, performanța energetică tipică atât pentru anvelopa clădirii, cât și pentru sistemele acesteia, funcționalitatea tipică și structura tipică a costurilor dintr-un stat membru și care este reprezentativă pentru condițiile climatice și localizarea geografică; 12. rata de actualizare înseamnă o valoare fixă pentru compararea valorii banilor în momente diferite și exprimată în termeni reali; 13. factorul de actualizare înseamnă un coeficient de multiplicare utilizat pentru a converti un flux de numerar care apare la un moment dat în timp la valoarea sa echivalentă la punctul de plecare. Acesta este derivat din rata de actualizare; 14. anul de începere înseamnă anul pe care se bazează orice calcul și de la care se stabilește perioada de calcul; 15. perioadă de calcul înseamnă perioada de timp luată în considerare pentru calcul, exprimată, de obicei, în ani; 16. valoarea reziduală a unei clădiri reprezintă suma valorilor reziduale ale clădirii și ale elementelor acesteia la sfârșitul perioadei de calcul; 17. evoluția prețurilor reprezintă evoluția în timp a prețurilor la energie, produse, sisteme de construcție, servicii, forță de muncă, întreținere și alte costuri și poate fi diferită de rata inflației; 18. măsură de eficiență energetică înseamnă o modificare aplicată unei clădiri care conduce la o reducere a necesarului de energie primară al clădirii; 19. pachet înseamnă un set de măsuri de eficiență energetică și/sau de măsuri bazate pe surse regenerabile de energie aplicate unei clădiri de referință; 20. variantă înseamnă rezultatul global și descrierea unui set complet de măsuri/pachete aplicate unei clădiri, putând fi compusă dintr-o combinație de măsuri privind anvelopa clădirii, tehnici pasive, măsuri privind sistemele clădirii și/sau măsuri bazate pe surse regenerabile de energie; 21. subcategorii de clădiri înseamnă categorii de tipuri de clădiri care sunt defalcate în funcție de dimensiune, vechime, materiale de construcție, model de utilizare, zonă climatică sau alte criterii decât cele stabilite în anexa I punctul 5 din Directiva 2010/31/UE. Pentru astfel de subcategorii sunt, în general, stabilite clădirile de referință; 22. energia livrată înseamnă energia, exprimată per vector energetic, furnizată sistemului tehnic al clădirii la limita de sistem, pentru a satisface utilizările luate în considerare (încălzire, răcire, ventilație, apă caldă menajeră, iluminat, electrocasnice etc.) sau pentru producerea de electricitate; 23. energie necesară pentru încălzire și răcire înseamnă căldura care urmează să fie livrată sau extrasă dintr-un spațiu condiționat pentru a menține condițiile de temperatură dorite pentru o anumită perioadă de timp; 24. energie exportată înseamnă energia, exprimată per vector energetic, furnizată de sistemul tehnic al clădirii la limita de sistem și utilizată în afara limitelor sistemului; 25. spațiu condiționat înseamnă spațiul în care anumiți parametri ambientali, cum ar fi temperatura, umiditatea etc., sunt reglați prin mijloace tehnice, cum ar fi încălzirea și răcirea etc.; 26. energie din surse regenerabile înseamnă energie din surse regenerabile nefosile, și anume energia eoliană, solară, aerotermală, geotermală, hidrotermală și oceanică, hidroenergie, biomasă, gaz de fermentare a deșeurilor, gaz de la stații de epurare a apelor uzate și biogaze.

Articolul 3

Cadrul metodologic comparativ

(1) La calcularea nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică pentru clădiri și elementele acestora, statele membre utilizează cadrul metodologic comparativ stabilit în anexa I la prezentul regulament. Cadrul respectiv prevede calcularea nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor atât din perspectivă macroeconomică, cât și din perspectivă financiară, dar lasă la latitudinea statelor membre să decidă care dintre aceste calcule va deveni referința la nivel național pe baza căreia vor fi evaluate cerințele minime de performanță energetică. (2) Pentru realizarea calculelor, statele membre: (a) iau ca an de începere pentru calcul anul în care este efectuat calculul; (b) utilizează perioada de calcul din anexa I la prezentul regulament; (c) utilizează categoriile de cost din anexa I la prezentul regulament; (d) utilizează ca limită inferioară minimă pentru costurile legate de emisiile de carbon prețurile ETS ale carbonului specificate în anexa II. (3) Statele membre vin în completarea cadrului metodologic comparativ stabilind, în vederea calculelor: (a) ciclul de viață economic estimat al clădirii și/sau al elementului clădirii; (b) rata de actualizare; (c) costurile pentru vectorii energetici, produse, sisteme, costuri de întreținere, costurile operaționale și costurile forței de muncă; (d) factorii de energie primară; (e) evoluția prețurilor la energie estimată pentru toți vectorii energetici, luând în considerare informațiile din anexa II la prezentul regulament. (4) Statele membre se străduiesc să calculeze și să adopte nivelurile optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică cu privire la categoriile de clădiri pentru care nu există până în prezent cerințe minime specifice de performanță energetică. (5) Statele membre realizează o analiză pentru a determina gradul de sensibilitate al rezultatelor calculului la modificările parametrilor aplicați, acoperind cel puțin impactul diferitelor evoluții ale prețurilor la energie și al ratelor de actualizare pentru calculul din perspectivă macroeconomică și pentru cel din perspectivă financiară, precum și, în mod ideal, al altor parametri care sunt de așteptat să aibă un impact semnificativ asupra rezultatelor calculelor, precum evoluția prețurilor la alte produse decât energia.

Articolul 4

Compararea nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, calculate cu cerințele minime de performanță energetică în vigoare

(1) După calcularea nivelurilor cerințelor optime din punctul de vedere al costurilor, atât din perspectivă macroeconomică, cât și din perspectivă financiară, statele membre decid care dintre aceste calcule vor deveni referința la nivel național și raportează această decizie Comisiei, în cadrul raportării prevăzute la articolul 6. Statele membre compară rezultatele calculului ales să fie utilizat ca referință la nivel național, prevăzut la articolul 3, cu cerințele de performanță energetică în vigoare pentru categoria de clădiri corespunzătoare. Statele membre utilizează rezultatul comparației pentru a se asigura că sunt stabilite cerințe minime de performanță energetică în vederea realizării nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2010/31/UE. Se recomandă cu tărie statelor membre să asocieze stimulentele fiscale și financiare cu realizarea conformității cu rezultatele calculului nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor pentru aceeași clădire de referință. (2) În cazul în care un stat membru a definit clădirile de referință astfel încât rezultatul calculului nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor se aplică mai multor categorii de clădiri, acesta poate utiliza rezultatul pentru a se asigura că cerințele minime de performanță energetică sunt stabilite în vederea realizării nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor pentru toate categoriile relevante de clădiri.

Articolul 5

Revizuirea calculelor nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor

(1) Statele membre își revizuiesc calculele nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor în timp util pentru revizuirea cerințelor lor minime de performanță energetică impuse de articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2010/31/UE. În scopul acestei revizuiri, trebuie revizuite și, dacă este necesar, actualizate evoluțiile prețurilor pentru costurile care constituie date de intrare. (2) Rezultatele revizuirii sunt transmise Comisiei prin raportul prevăzut la articolul 6 din prezentul regulament.

Articolul 6

Raportare

(1) Statele membre raportează Comisiei toate datele de intrare și ipotezele utilizate pentru calcule, precum și rezultatele calculelor. Raportul trebuie să includă factorii de conversie în energie primară aplicați, rezultatele calculelor din perspectivă macroeconomică și din perspectivă financiară, analiza de sensibilitate prevăzută la articolul 3 alineatul (5) din prezentul regulament și evoluțiile anticipate ale prețului energiei și al carbonului. (2) În cazul în care rezultatul comparației prevăzute la articolul 4 din prezentul regulament arată că cerințele minime de performanță energetică în vigoare sunt semnificativ mai puțin eficiente energetic decât nivelurile optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică, raportul trebuie să includă justificarea acestei diferențe. În măsura în care decalajul nu poate fi justificat, raportul trebuie să fie însoțit de un plan care să prezinte măsurile adecvate pentru a reduce decalajul la o dimensiune nesemnificativă până la următoarea revizuire. În acest sens, nivelul semnificativ mai puțin eficient energetic al cerințelor minime de performanță energetică în vigoare este calculat ca diferența dintre media tuturor cerințelor minime de performanță energetică în vigoare și media tuturor nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, care rezultă din calculul utilizat ca referință la nivel național pentru toate clădirile de referință comparabile și tipurile de clădiri utilizate. (3) Statele membre pot utiliza modelul de raport prevăzut în anexa III la prezentul regulament.

Articolul 7

Intrare în vigoare și aplicare

(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. (2) Se aplică de la 9 ianuarie 2013 pentru clădirile ocupate de autoritățile publice și de la 9 iulie 2013 pentru alte clădiri, cu excepția articolului 6 alineatul (1) din prezentul regulament, care intră în vigoare la 30 iunie 2012, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor.