Recitale
(1) Protejarea copiilor împotriva tuturor formelor de violență este un obiectiv central al Uniunii Europene. Articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) stabilește pentru Uniune obiectivul de a promova protecția drepturilor copilului. Acest drept fundamental se numără printre valorile pe care se întemeiază Uniunea în conformitate cu articolul 2 din TUE. În conformitate cu articolul 24 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene („carta”), copiii au dreptul la protecția și îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor, iar în toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial. O astfel de protecție ar trebui nu numai să fie prevăzută în cadrul Uniunii, ci și să fie promovată în relațiile Uniunii cu restul lumii, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din TUE.
(2) Protecția copilului este, de asemenea, un obiectiv-cheie al Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului („Convenția ONU”) (1), al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) (2), precum și al altor instrumente juridice internaționale (3) și instrumente fără caracter juridic obligatoriu la nivelul ONU (4) și la nivelul Consiliului Europei (5).
(3) Strategia UE privind drepturile copilului („strategia”) (6) prevede că apărarea și respectarea drepturilor copiilor sunt esențiale. În cadrul acesteia, Comisia s-a angajat să „prezinte o inițiativă menită să sprijine dezvoltarea și consolidarea sistemelor integrate de protecție a copilului”, ca element esențial pentru combaterea tuturor formelor de violență împotriva copiilor și pentru asigurarea protecției copilului.
(4) În rezoluția sa din 2021 referitoare la drepturile copilului (7), Parlamentul European a subliniat importanța dezvoltării și consolidării sistemelor integrate naționale și transnaționale de protecție a copilului, dotate cu resurse suficiente, precum și sisteme de punere în aplicare și de monitorizare. Concluziile Consiliului din iunie 2022 referitoare la Strategia UE privind drepturile copilului au invitat, de asemenea, statele membre să adopte o abordare integrată (coordonată și multidisciplinară) a protecției copilului (8). De asemenea, în avizul său, Comitetul Regiunilor a subliniat necesitatea crucială de a capacita autoritățile locale și regionale în cadrul sistemelor integrate de protecție a copilului (9).
(5) Consultarea a peste 1 000 de copii în cadrul noii Platforme a UE de participare a copiilor (10) cu privire la nevoile lor în materie de protecție demonstrează faptul că protecția copilului nu este încă un lucru de la sine înțeles (11). Prezenta recomandare se bazează, de asemenea, pe o consultare publică deschisă și pe o cerere de contribuții. Totodată, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene („FRA”) a realizat, la cererea Comisiei, o cartografiere a sistemelor naționale de protecție a copilului din Uniune (12) și a funcționării acestora. Principalele rezultate sunt prezentate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei, bazat pe dovezi, care însoțește prezenta recomandare.
(6) O constatare esențială arată că sistemele naționale de protecție a copilului sunt diverse. Aceste sisteme sunt concepute în conformitate cu nevoile specifice, cu resursele alocate și în funcție de factori culturali, sociali și istorici specifici, precum și cu diferite niveluri de descentralizare. Cu toate acestea, provocările comune se referă, de exemplu, la insuficiența politicilor de prevenire și a sistemelor de identificare timpurie, precum și la lipsa unui sprijin prompt și cuprinzător (inclusiv psihosocial), în special pentru copiii care se confruntă cu nevoi de protecție concomitente, și a monitorizării. Adesea, mecanismele de coordonare nu sunt în măsură să asigure răspunsuri multidisciplinare eficace între ministere sau între diferitele niveluri de competență. Disponibilitatea și coordonarea resurselor umane și financiare reprezintă, de asemenea, o provocare. Pe această bază, este evident faptul că sunt necesare sisteme de protecție a copilului mai eficiente și mai integrate.
(7) Promovarea unei culturi a toleranței zero față de violența împotriva copiilor necesită eliminarea decalajului dintre standardele, angajamentele politice și acțiunile internaționale și mobilizarea tuturor actorilor relevanți din întreaga societate (13). Trebuie vizate toate formele de violență, și anume toate formele de violență fizică sau mentală, de vătămare sau de abuz, de neglijare sau de tratament neglijent, de maltratare sau de exploatare, inclusiv de abuz sexual, fizic, online sau în lumi virtuale („violența împotriva copiilor”). Acest tip de violență include, de exemplu, violența domestică, traficul de persoane, abuzul sexual, violența bazată pe gen, inclusiv mutilarea genitală a femeilor și căsătoriile copiilor, precum și toate formele de bullying și de pedeapsă corporală. În acest context, prezenta recomandare urmărește în principal să încurajeze dezvoltarea unor sisteme integrate de protecție a copilului în statele membre și să consolideze funcționarea acestora, precum și să promoveze protecția copilului ca prioritate a Uniunii în acțiunea sa externă.
(8) Pentru a răspunde mai bine opiniilor și nevoilor copiilor, ceea ce este esențial pentru prezenta recomandare, sistemele naționale de protecție a copilului ar trebui să fie specifice contextului, centrate pe copii și puse în aplicare la nivelul de guvernanță cel mai adecvat. Statele membre ar trebui să faciliteze cooperarea și coordonarea transsectorială între actorii privați, autoritățile locale, regionale și naționale și instituțiile, organele și agențiile Uniunii, pentru a asigura accesul egal la serviciile de protecție a copilului. Interesul superior al copilului ar trebui să fie considerat primordial și, în același timp, ar trebui ascultate opiniile copiilor. O abordare integrată ar trebui, de asemenea, să conecteze prevenirea, alertarea timpurie, raportarea, sprijinul transsectorial și monitorizarea.
(9) Diferiți actori, la niveluri de competență și din sectoare diverse, dețin responsabilități specifice în domeniul protecției copilului. Existența unor roluri clar definite și a unei coordonări strânse sunt esențiale pentru toți actorii relevanți, în special pentru autoritățile publice (la toate nivelurile, în funcție de competențele lor), pentru actorii privați și pentru organizațiile societății civile. Profesioniștii și actorii relevanți provin din diverse sectoare, cum ar fi educația și formarea (profesori, educatori, servicii de sprijin la toate nivelurile, inclusiv educația și îngrijirea timpurie), sectorul social (de exemplu, asistenți sociali, furnizori de servicii, îngrijitori din instituții rezidențiale și familiile substitutive), sănătatea (inclusiv sănătatea mintală), justiția și asigurarea respectării legii (de exemplu, avocați, judecători, polițiști, profesioniști care lucrează în centre închise sau semiînchise), azilul și migrația, protecția diplomatică și consulară, sectorul digital, sectorul sportiv, activitățile recreative, mass-media sau cultura, finanțele, afacerile și mediul, precum și din rândul liderilor tradiționali și religioși. Familiile și comunitățile joacă un rol central în protecția copilului, precum și copiii înșiși.
(10) Gama largă de instrumente aflate la dispoziția statelor membre, inclusiv la nivelul Uniunii (legislație, politici și finanțare), poate contribui la o mai mare integrare și robustețe a sistemelor de protecție a copilului. Ca atare, prezenta recomandare se bazează pe acquis-ul relevant al Uniunii referitor la drepturile copiilor, precum și pe acțiunile fără caracter obligatoriu întreprinse în acest domeniu (14). Scopul său este de a prezenta o abordare holistică și transversală a protecției copilului, reunind legislația și acțiunile deja existente pentru ca sistemele de protecție a copilului să funcționeze într-un mod mai integrat, centrat pe copii.
(11) Promovarea egalității și a incluziunii în societățile noastre este un instrument important pentru prevenirea violenței. Copiii cu anumite caracteristici legate de cauzele discriminării sunt mai susceptibili să fie victime ale bullyingului. De exemplu, copiii cu handicap prezintă un risc mai mare de a deveni victime ale violenței și abuzurilor, atât în mediul lor familial, cât și în cadrul instituțiilor (15). 11 % dintre copiii LGBTI cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani au suferit un atac fizic sau sexual din cauza orientării lor sexuale în perioada de cinci ani anterioară anului 2019 care a făcut obiectul sondajului (16). Copiii care sunt martori ai unor acte de rasism și folosesc autocenzura atunci când își dezvăluie identitatea sunt mai susceptibili să dezvolte probleme socioemoționale decât cei care nu s-au confruntat cu astfel de situații. Acest lucru este valabil în special pentru copiii romi, care se confruntă adesea cu discriminare, atitudini negative față de romi și excluziune socioeconomică în viața lor de zi cu zi (17). Prin urmare, este esențial ca sistemele integrate de protecție a copilului să fie incluzive, asigurându-se că toți copiii sunt întotdeauna tratați în mod egal și fără discriminare, în conformitate cu cele cinci strategii ale Comisiei privind egalitatea (18), cu Strategia UE privind combaterea antisemitismului și susținerea vieții evreiești (19) și cu Planul de acțiune privind integrarea și incluziunea (20). Comunicarea comună „Ura nu își are locul aici” urmărește să intensifice eforturile UE de combatere a urii sub toate formele sale (21).
(12) Sănătatea mintală și sprijinul psihologic sunt elemente constitutive în orice etapă a protecției copilului. Comunicarea Comisiei privind o abordare cuprinzătoare a sănătății mintale (22) se axează pe stimularea sănătății mintale a copiilor. Comisia recunoaște copilăria ca o etapă determinantă pentru sănătatea mintală pe parcursul întregii vieți. Într-o abordare a bunăstării care vizează implicarea tuturor actorilor de la nivelul școlii, sănătatea mintală și limbajul non-violent sunt esențiale pentru prevenirea bullyingului, inclusiv a bullyingului online, și a violenței, în colaborare cu profesioniștii din domeniul sănătății mintale și cu familiile. Acest lucru este evidențiat în special de Grupul de experți al Comisiei privind mediile de învățare favorabile pentru grupurile expuse riscului de eșec școlar și pentru sprijinirea bunăstării în școli (23), contribuind la realizarea Spațiului european al educației până în 2025 (24). Acțiunile întreprinse în acest sens sprijină punerea în aplicare a Recomandării Consiliului din 28 noiembrie 2022 privind căile către succesul școlar (25).
(13) Unul dintre principalii factori determinanți ai excluziunii sociale a copiilor este accesul inegal la servicii esențiale. Aceste servicii au un rol major pentru bunăstarea copiilor și pentru dezvoltarea competențelor lor sociale, cognitive și emoționale. Principiul 11 din Pilonul european al drepturilor sociale (26) prevede dreptul copiilor la educație și îngrijire timpurie de bună calitate și accesibile din punct de vedere financiar, dreptul la protecție împotriva sărăciei, precum și dreptul copiilor care provin din medii defavorizate la măsuri specifice de sporire a egalității de șanse. În plus, Recomandarea (UE) 2021/1004 a Consiliului (27) privind Garanția europeană pentru copii invită statele membre să prevină și să combată excluziunea socială prin garantarea accesului efectiv al copiilor aflați în dificultate la un set de servicii-cheie, cum ar fi educația, asistența medicală și locuința. Acest lucru se referă în special la copiii care provin din medii familiale precare, violente și abuzive. Pilonul european al drepturilor sociale, Garanția europeană pentru copii și Strategia europeană privind serviciile de îngrijire (28) alcătuiesc un cadru cuprinzător de politică al UE menit să asigure accesul la servicii de bază pentru copiii aflați în situații vulnerabile sau care provin din medii defavorizate. Recomandarea Consiliului privind educația și îngrijirea timpurie a copiilor (29) sprijină, de asemenea, statele membre în eforturile lor de îmbunătățire a accesului la educația și îngrijirea timpurie și a calității acestora. Strategia UE pentru tineret 2019-2027 (30) a reamintit că o treime dintre tinerii din Europa sunt expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială, ceea ce are un impact asupra exercitării drepturilor lor sociale. Mulți dintre ei se confruntă în continuare cu multiple forme de discriminare, cu prejudecăți și cu infracțiuni motivate de ură. Prin urmare, este esențial să se abordeze disparitățile și să se depună eforturi în vederea asigurării egalității de șanse pentru generațiile cele mai tinere din Europa, inclusiv pentru cele mai marginalizate și excluse.
(14) Abuzul asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor reprezintă infracțiuni în continuă evoluție, care au loc din ce în ce mai frecvent în Uniune. Prezenta recomandare reflectă importanța angajamentului Uniunii de a proteja copiii împotriva abuzului sexual, atât online, cât și offline. Strategia UE pentru combaterea mai eficace a abuzului sexual asupra copiilor (31) adoptă o perspectivă holistică asupra acestui tip de infracțiune, mobilizând toate instrumentele disponibile la nivelul UE, atât legislative, cât și nelegislative, pentru a preveni și a combate aceste infracțiuni și pentru a oferi asistență victimelor, mobilizând toate părțile interesate relevante, de la autoritățile publice și până la sectorul privat. Ca parte a acestei strategii, Comisia a adoptat o Propunere de regulament pentru prevenirea și combaterea abuzului sexual asupra copiilor (32), care prevede obligația furnizorilor de servicii online de a preveni diseminarea de materiale ce conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și racolarea minorilor în scopuri sexuale. Directiva privind abuzurile sexuale asupra copiilor (33) prevede definiții ale infracțiunilor și sancțiuni în domeniul abuzului sexual asupra copiilor și al exploatării sexuale a copiilor și stabilește obligații pentru statele membre în ceea ce privește prevenirea acestor infracțiuni, precum și asistența și sprijinul acordate victimelor. Ca parte a strategiei, Comisia a adoptat o propunere de revizuire a acestei directive (34).
(15) Copiii trebuie să fie protejați atât în mediul fizic, cât și în cel digital de riscuri precum bullyingul (online) și hărțuirea. Acest lucru este subliniat, în special, în Concluziile Consiliului privind capacitarea digitală pentru protejarea și asigurarea respectării drepturilor fundamentale în era digitală (35) și privind sprijinirea stării de bine în educația digitală (36). Strategia europeană „Un internet mai bun pentru copii” (37) (BIK+) urmărește să asigure protecția, respectarea și capacitarea copiilor în mediul online în noul deceniu digital, în timp ce protecția minorilor reprezintă o preocupare majoră pentru cadrul legislativ și de politică, de exemplu Regulamentul privind serviciile digitale (38), Directiva serviciilor mass-media audiovizuale (39), Regulamentul general privind protecția datelor (40) și inițiativa UE privind Web 4.0 și lumile virtuale (41). În temeiul strategiei BIK+, Comisia continuă să lupte împotriva bullyingului online, în special prin activitatea rețelei cofinanțate de UE de centre pentru un internet mai sigur (SIC), care oferă linii de asistență telefonică, precum și prin formare și resurse care urmează să fie utilizate în mediile de educație formală și informală.
(16) Sistemele judiciare naționale ale statelor membre ar trebui să țină seama de nevoile copiilor care sunt victime, persoane suspectate, acuzate sau condamnate, martori sau alte părți la procedurile judiciare, pentru a li se facilita exercitarea efectivă a drepturilor. Directiva privind drepturile victimelor (42), Directiva privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (43) și Strategia UE privind drepturile victimelor (2020-2025) (44) stabilesc în mod explicit sau urmăresc să promoveze drepturi și garanții specifice pentru copiii vizați de acestea. În ceea ce privește victimele criminalității, este necesară o abordare multiinstituțională specifică și integrată pentru sprijinirea și protejarea copiilor victime, cu ajutorul unor servicii adaptate vârstei. Ar trebui adoptată o abordare multidisciplinară pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate, în special pentru evaluarea individuală a circumstanțelor, nevoilor și vulnerabilităților specifice ale copilului. Prezenta recomandare reflectă, de asemenea, importanța Regulamentului privind obligațiile de întreținere (45) și a Regulamentului Bruxelles IIb (46), prin consolidarea cooperării judiciare transfrontaliere în cadrul Uniunii în materie civilă referitoare la copii. Autoritățile centrale desemnate în temeiul Regulamentului Bruxelles IIb joacă un rol în furnizarea de asistență în cazurile transfrontaliere de protecție a copilului. Copiii sunt, de asemenea, victime ale traficului de persoane pentru toate formele de exploatare (47). Copiii care sunt victime ale traficului de persoane sunt considerați deosebit de vulnerabili în temeiul Directivei privind combaterea traficului de persoane (48) și sunt vizați în mod specific de Strategia UE privind combaterea traficului de persoane (2021-2025). Liniile de asistență telefonică pentru copii (116 111), liniile telefonice de urgență pentru copiii dispăruți (116 000) și alte linii telefonice naționale (pentru copii) și linii telefonice de urgență joacă un rol în sistemele de protecție a copilului.
(17) Pentru a asigura protecția drepturilor copiilor migranți, inclusiv ale copiilor neînsoțiți și care solicită protecție internațională, sunt necesare eforturi continue pentru a răspunde preocupărilor din acest domeniu. Violența este o amenințare zilnică pentru copiii aflați în tranzit, în special pentru cei care călătoresc neînsoțiți sau separați de familiile lor (49). Copiii migranți și refugiați se află într-o situație de vulnerabilitate deosebită și necesită o protecție specifică și adecvată, astfel cum se subliniază în Comunicarea privind protecția copiilor migranți (50). Vulnerabilitatea copiilor este exacerbată atunci când sunt neînsoțiți sau separați de familie. Ca urmare a războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, Comisia s-a angajat pe deplin să sprijine statele membre să protejeze copiii strămutați din Ucraina pe teritoriul UE (51). Aceasta cuprinde sprijinul acordat liniilor telefonice de urgență pentru copiii dispăruți și liniilor de asistență telefonică pentru copii, precum și contribuția la asigurarea includerii acestora în sistemele naționale de educație și furnizarea de orientări statelor membre pentru a contribui la asigurarea integrării rapide a copiilor strămutați în sistemele naționale de protecție a copilului (52).
(18) Pactul privind migrația și azilul, care se află în etapa de adoptare finală de către Consiliu (53), introduce garanții și obligații suplimentare privind protecția copilului, care vor trebui să fie operaționalizate înainte ca pactul să devină aplicabil. Interesul superior al copilului rămâne un element central în cadrul acquis-ului UE în materie de azil, acesta trebuind să fie considerat primordial. Statele membre trebuie să identifice și să ia în considerare orice dispoziție specială de care ar putea avea nevoie copiii ce solicită azil după ce trec frontiera, ținând seama de principiile continuității și stabilității îngrijirii. Pactul scurtează termenele pentru numirea reprezentanților copiilor și consolidează standardele legate de formarea, calificarea și supravegherea acestora, consacrând, de asemenea, necesitatea de a ține seama de opiniile copiilor și de a le furniza informații adaptate acestora. Acesta reduce termenele legate de accesul tuturor copiilor la educație și extinde accesul copiilor la asistență medicală pentru a corespunde celei de care beneficiază copiii care sunt cetățeni ai țării respective. Pactul include garanții mai solide pentru minori în ceea ce privește privarea de libertatea de mișcare, precizând că, de regulă, copiii nu ar trebui să fie luați în custodie publică. Astfel cum s-a subliniat în Planul de acțiune privind integrarea și incluziunea (54), sprijinul pentru tranziția către vârsta adultă este un alt aspect esențial care trebuie luat în considerare în sistemul de protecție a copiilor, pentru a asigura cea mai bună și mai durabilă tranziție.
(19) Uniunea oferă numeroase oportunități de finanțare pentru a contribui la protecția copiilor împotriva tuturor formelor de violență. Sunt disponibile fonduri ale Uniunii pentru a sprijini dezvoltarea și consolidarea unor sisteme integrate de protecție a copilului în statele membre, precum și alte măsuri relevante. Pentru a facilita accesarea diferitelor programe, Comisia a instituit un portal unic pentru fondurile Uniunii care le permite utilizatorilor să găsească oportunități de finanțare relevante (55). Beneficiarii finanțării din partea Uniunii sunt obligați să respecte valorile, principiile, legislația aplicabilă și dispozițiile contractuale ale Uniunii atunci când execută aceste fonduri, Comisia punând în aplicare măsuri de sprijinire a conformității și de abordare a posibilelor încălcări. În plus, în ceea ce privește fondurile UE care intră sub incidența Regulamentului privind dispozițiile comune (56), statele membre trebuie să îndeplinească atât condițiile favorizante orizontale referitoare la cartă, cât și la Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD). În consecință, statele membre au obligația de a institui mecanisme eficace pentru a se asigura că programele sprijinite de aceste fonduri ale Uniunii și punerea lor în aplicare sunt în conformitate cu carta și cu CNUDPH.
(20) Comisia oferă, de asemenea, sprijin financiar specific pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva copiilor, a violenței bazate pe gen împotriva fetelor și a violenței domestice, precum și pentru protejarea victimelor acestor forme de violență, în cadrul componentei Daphne a programului „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” („CEDV”) (57). Componenta „Egalitate, drepturi și egalitate de gen” a CEDV oferă oportunități suplimentare de finanțare pentru promovarea drepturilor și a participării copiilor, precum și pentru combaterea discriminării cu care se confruntă anumite grupuri de copii. Programul „Justiție” (58) sprijină, de asemenea, protecția copiilor oferind oportunități de finanțare, în special în domeniul justiției adaptate copiilor.
(21) Instrumentul de sprijin tehnic (59) oferă, la cerere, expertiză tehnică personalizată pentru conceperea și punerea în aplicare a reformelor structurale în statele membre, inclusiv în domeniile educației, serviciilor sociale, migrației și gestionării frontierelor, sănătății și justiției, de exemplu prin sprijinirea punerii în aplicare a modelului „casa copiilor” (Barnahus) (60). Sistemele integrate de protecție a copilului fac parte, de asemenea, dintr-o inițiativă emblematică de sprijin tehnic din 2024 privind consolidarea democrației și a statului de drept (61). Reformele transsectoriale pot aborda sărăcia și excluziunea socială în rândul copiilor în cadrul inițiativei emblematice privind punerea în aplicare a Garanției europene pentru copii, oferind în același timp posibilitatea de a acorda sprijin tehnic multinațional.
(22) O serie de alte programe de finanțare ale Uniunii pot viza alte preocupări specifice legate de protecția și de bunăstarea copiilor. Acestea pot aborda în special sănătatea mintală a copiilor, vaccinarea și prevenirea și îngrijirea cancerului în rândul copiilor în cadrul programului EU4Health (62). Sărăcia în rândul copiilor și excluziunea socială sunt vizate de Fondul social european Plus (63), traficul de copii și abuzul sexual asupra copiilor – de Fondul pentru securitate internă (64), sprijinul pentru azil, integrare sau returnare destinat copiilor din afara UE – de Fondul pentru azil, migrație și integrare (65), accesul la servicii nesegregate în domeniul educației, locuințelor, sănătății, asistenței socială și îngrijirii copiilor – de Fondul european de dezvoltare regională (66). Reformele, investițiile și politicile pentru următoarea generație de copii și tineri, cum ar fi educația și competențele, pot fi, de asemenea, abordate în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență (67). Uniunea cofinanțează centrele pentru un internet mai sigur din statele membre pentru ca acestea să ofere activități de sensibilizare și resurse cu privire la siguranța online a copiilor. De asemenea, aceasta sprijină copiii, îngrijitorii și educatorii cu servicii de consiliere și raportare prin intermediul liniilor de asistență telefonică pentru copii și al liniilor telefonice de urgență pentru a raporta materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor. Programul-cadru al Uniunii pentru cercetare și inovare Orizont Europa (68) sprijină, de asemenea, diverse proiecte legate de protecția copiilor în domenii tematice de cercetare, inclusiv, privind prevenirea exploatării sexuale a copiilor și a violenței domestice și sexuale.
(23) Angajamentul Uniunii față de protecția copilului se reflectă, de asemenea, în acțiunea sa externă. În 2022, aproximativ 468 de milioane de copii (mai mult de unul din șase) locuiau într-o zonă de conflict. În 2020, 160 de milioane de copii (9,6 % din totalul copiilor la nivel mondial) erau victime ale muncii copiilor (69). La fiecare 10 minute, undeva în lume, o adolescentă moare din cauza violenței (70). Acțiunea Uniunii în materie de apărare a drepturilor copiilor și protejare a acestora la nivel mondial se bazează pe modul în care Uniunea își protejează și consolidează bazele drepturilor democratice și fundamentale în cadrul Uniunii. Planul de acțiune pentru tineret în cadrul acțiunii externe a UE (71) urmărește să promoveze participarea și capacitarea semnificativă a copiilor și a tinerilor în acțiunea externă a Uniunii. Planul de acțiune pentru egalitatea de gen III (72) vizează combaterea tuturor formelor de violență bazată pe gen. Protecția copilului este un obiectiv-cheie al Orientărilor Uniunii privind promovarea și protecția drepturilor copilului și privind copiii în conflictele armate (73). De exemplu, Planul de acțiune al Uniunii privind drepturile omului și democrația (2020-2024) (74) invită țările partenere să construiască și să consolideze sistemele de protecție a copilului și să adopte o politică de toleranță zero față de munca copiilor; Propunerea de regulament privind interzicerea produselor fabricate prin muncă forțată pe piața Uniunii contribuie la acest obiectiv. Acest angajament s-a reflectat, de asemenea, în Comunicarea privind munca decentă (75), care va contribui la combaterea muncii copiilor.
(24) Există o nevoie stringentă de a proteja copiii împotriva schimbărilor climatice și a pericolelor pentru mediu, atât pe teritoriul UE, cât și la nivel mondial. Copiii sunt mult mai susceptibili decât adulții să sufere prejudicii grave, inclusiv consecințe ireversibile și pe tot parcursul vieții, precum și decesul din cauza degradării mediului (76), schimbărilor climatice, poluării și pierderii biodiversității. Aceasta amplifică riscul copiilor de a se confrunta cu încălcări grave ale drepturilor lor, în special, în conflictele armate, din cauza strămutărilor, a foametei și a intensificării violenței (77). Trebuie abordate efectele diferențiate ale schimbărilor climatice și ale degradării mediului asupra femeilor, copiilor și grupurilor vulnerabile (78). Orientările din 2023 privind strategiile și planurile de adaptare ale statelor membre (79) evidențiază copiii în rândul părților interesate cu o probabilitate mai mare de a fi afectate de schimbările climatice și care trebuie, de asemenea, să fie incluse în procesul de adaptare la schimbările climatice. Atunci când iau măsuri pentru a aborda schimbările climatice, părțile ar trebui să respecte, să promoveze și să ia în considerare obligațiile care le revin în ceea ce privește drepturile omului, inclusiv drepturile copiilor (80). Cadrul referitor la obiectivul global privind adaptarea, astfel cum a fost adoptat în cadrul COP28 (81), încurajează părțile să asigure echitatea între generații și justiția socială, luând în considerare grupurile vulnerabile, inclusiv copiii. Acest lucru necesită, de asemenea, asigurarea participării active a copiilor la procesul decizional privind aspecte critice care le afectează protecția drepturilor. Perspectiva copiilor și a tinerilor este luată în considerare în activitățile organizate în temeiul Pactului climatic european (82) și, în special, în cadrul Rețelei ambasadorilor și partenerilor Pactului climatic.
(25) Prezenta recomandare se adresează statelor membre. Țările candidate și potențial candidate la aderarea la Uniune, precum și țările participante la politica de vecinătate a Uniunii sunt, de asemenea, încurajate să urmeze această recomandare,