Recitale
(1) În conformitate cu Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011 intitulată „A budget for Europe 2020” (Un buget pentru Europa 2020), care recomandă raționalizarea și simplificarea instrumentelor de finanțare ale Uniunii și orientarea acestora atât către plusul de valoare pe care îl aduc Uniunii, cât și către impact și rezultate, prezentul regulament instituie un program al Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (denumit în continuare „programul”) care să permită continuarea și dezvoltarea activităților desfășurate în temeiul Deciziei nr. 1672/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), al Regulamentului (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și al Deciziei de punere în aplicare 2012/733/UE a Comisiei (6) și al Deciziei nr. 283/2010/UE a Parlamentului European și a Consiliului care a instituit un instrument european de microfinanțare Progress pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială (7) (denumit în continuare „instrumentul”).
(2) La 17 iunie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei pentru o Strategie Europa 2020 pentru ocuparea forței de muncă și o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii („Strategia Europa 2020”), care prevede cinci obiective principale (inclusiv cele referitoare la ocuparea forței de muncă, lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale și educație) și șapte inițiative strategice, și care reprezintă un cadru politic coerent pentru următorul deceniu. Consiliul European a propus mobilizarea generală a instrumentelor și politicilor corespunzătoare ale Uniunii pentru a sprijini realizarea obiectivelor comune și a invitat statele membre să accelereze acțiunile lor coordonate.
(3) În conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul a adoptat, la 21 octombrie 2010, orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă care, alături de orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii, adoptate în conformitate cu articolul 121 din TFUE, cuprind orientări integrate privind Europa 2020. Programul ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, în special a obiectivelor de reducere a sărăciei și de ocupare a forței de muncă, astfel cum sunt definite în Orientările privind ocuparea forței de muncă. În acest scop, programul ar trebui să sprijine punerea în aplicare a inițiativelor strategice, acordând o atenție deosebită Platformei europene împotriva sărăciei și excluziunii sociale, Agendei pentru noi competențe și locuri de muncă și inițiativei „Tineretul în mișcare”, precum și Pachetului de încadrare în muncă al tinerilor.
(4) Inițiativele strategice ale Strategiei Europa 2020 intitulate „Platforma europeană împotriva sărăciei și excluziunii sociale” și „O Uniune a inovării” identifică inovarea socială ca un instrument puternic pentru a soluționa problemele sociale generate de îmbătrânirea populației, sărăcie, șomaj, noile modele de organizare a muncii și noile stiluri de viață și pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor în ceea ce privește justiția socială, educația și asistența medicală. Programul ar trebui să susțină acțiuni destinate să accelereze inovarea socială ca răspuns la nevoile sociale care nu sunt satisfăcute sau care sunt satisfăcute insuficient, în ceea ce privește combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, promovarea unui procent ridicat de locuri de muncă de calitate și durabile, garantarea unei protecții sociale adecvate și capabile să prevină sărăcia, îmbunătățirea condițiilor de muncă, precum și îmbunătățirea accesului persoanelor vulnerabile la formare profesională, ținând seama în mod corespunzător de rolul autorităților regionale și locale. De asemenea, programul ar trebui să acționeze ca un catalizator pentru parteneriatele transnaționale și crearea de rețele între actorii publici, privați și din sectorul terțiar, precum și pentru sprijinirea implicării lor în elaborarea și punerea în aplicare a unor abordări noi în vederea satisfacerii nevoilor sociale presante și soluționării problemelor sociale.
(5) În special, programul ar trebui să contribuie la identificarea și analiza unor soluții novatoare și la extinderea aplicării practice a acestora, prin experimentarea în materie de politici sociale, pentru a furniza asistență statelor membre, dacă este necesar, în vederea creșterii eficienței piețelor muncii ale acestora și a îmbunătățirii în continuare a politicilor lor de protecție și incluziune socială. Experimentarea în materie de politici sociale se referă la testarea în practică, pe bază de proiecte, a inovațiilor sociale. Aceasta permite colectarea de dovezi cu privire la fezabilitatea inovațiilor sociale. Ar trebui să fie posibil ca ideile de succes să fie aplicate la scară mai largă, cu sprijin financiar din Fondul Social European (FSE), precum și din alte surse.
(6) Metoda deschisă de coordonare, ca instrument care și-a dovedit flexibilitatea și eficacitatea operațională în domeniile ocupării forței de muncă și politicii sociale, ar trebui să fie utilizată pe scară largă și să beneficieze în continuare de acțiunile sprijinite de program.
(7) Realizarea de progrese în direcția dezvoltării durabile din punct de vedere social și ecologic în Europa necesită anticiparea și dezvoltarea unor aptitudini și competențe noi, care să conducă la îmbunătățirea condițiilor pentru crearea de locuri de muncă, a calității ocupării forței de muncă și a condițiilor de muncă, prin politici însoțitoare în materie de educație, piața muncii și politici sociale în legătură cu transformarea industriilor și a serviciilor. Prin urmare, programul ar trebui să contribuie la promovarea creării unor locuri de muncă durabile de calitate în sectorul industriilor ecologice, al sănătății și al serviciilor sociale, precum și în sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor, la anticiparea și dezvoltarea unor aptitudini și competențe noi pentru locuri de muncă noi, de calitate și durabile, prin corelarea politicilor din domeniul social și al ocupării forței de muncă cu politicile industriale și structurale care sprijină trecerea la o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și cu emisii scăzute de carbon. În special, programul ar trebui să acționeze ca un catalizator pentru explorarea potențialului de a crea locuri de muncă al investițiilor sociale și ecologice efectuate de sectorul public și al inițiativelor locale și regionale de ocupare a forței de muncă.
(8) Programul ar trebui să acorde atenție, când este cazul, dimensiunii teritoriale a șomajului, sărăciei și excluziunii sociale, în special inegalităților tot mai mari care există în interiorul regiunilor și între regiuni, între zonele rurale și orașe, precum și în orașe.
(9) Este necesar să se consolideze dimensiunea socială a pieței interne. Având în vedere că este necesar ca piața internă, inclusiv libera circulație a serviciilor, să se bucure de o mai mare încredere, prin asigurarea respectării drepturilor lucrătorilor, este necesar să se garanteze că drepturile la libera circulație ale lucrătorilor și ale întreprinzătorilor beneficiază de un statut egal pe teritoriul Uniunii Europene.
(10) În conformitate cu Strategia Europa 2020, programul ar trebui să urmărească o abordare coerentă a promovării locurilor de muncă de calitate și durabile, precum și a combaterii și prevenirii excluziunii sociale și a sărăciei, ținând seama totodată de cerința de a respecta egalitatea de gen. Punerea în aplicare a programului ar trebui raționalizată și simplificată, în special prin stabilirea unui set de dispoziții comune care includ, printre altele, obiective generale și prevederi privind monitorizarea și evaluarea. Programul ar trebui să se concentreze asupra proiectelor cu o valoare adăugată clară pentru Uniune, indiferent de amploarea acestora. Pentru a reduce sarcina administrativă, programul ar trebui să sprijine crearea și dezvoltarea de rețele și parteneriate. De asemenea, ar trebui să se utilizeze mai mult opțiunile de simplificare a costurilor (finanțări cu sume forfetare și la rate fixe), în special pentru punerea în aplicare a programelor de mobilitate, asigurându-se în același timp transparența procedurilor. Programul ar trebui să servească drept ghișeu unic pentru furnizorii de microfinanțări la nivelul Uniunii, acordând finanțare pentru microcredite și antreprenoriat social, facilitând accesul la împrumuturi și asigurând asistență tehnică.
(11) Ținând seama de fondurile limitate disponibile pentru acest program și de prealocarea acestor fonduri diferitelor axe, finanțările ar trebui acordate în mod prioritar dezvoltării de structuri cu un efect multiplicator clar, de care vor beneficia și alte activități și inițiative. De asemenea, ar trebui aplicate măsuri adecvate pentru a se evita orice posibilitate de suprapunere și/sau dublă finanțare cu alte fonduri sau programe, în special Fondul social european.
(12) Uniunea ar trebui să se doteze cu o bază de date întemeiată pe o analiză solidă pentru a sprijini elaborarea politicilor în domeniul social și al ocupării forței de muncă, acordând o atenție deosebită impactului crizelor financiare și economice. O astfel de bază de date aduce un plus de valoare acțiunilor naționale, oferind o dimensiune europeană și un mijloc de comparație pentru culegerea datelor și dezvoltarea instrumentelor și metodelor statistice și a indicatorilor comuni, cu scopul de a oferi o imagine completă a situației în domeniul ocupării forței de muncă, al politicii sociale și al condițiilor de muncă pe întreg teritoriul Uniunii și pentru a asigura evaluări de înaltă calitate ale eficienței și eficacității programelor și politicilor, în vederea, printre altele, a atingerii obiectivelor Strategiei Europa 2020.
(13) Uniunea se află într-o poziție privilegiată pentru a oferi o platformă a Uniunii destinată schimburilor de politici și învățării reciproce între țările participante la program în domeniile ocupării forței de muncă, protecției și incluziunii sociale, precum și al antreprenoriatului social. Cunoașterea politicilor aplicate în alte țări și a rezultatelor acestora, inclusiv a celor obținute prin experimentarea în materie de politici sociale la nivel local, regional și național, extinde gama de opțiuni pe care le au la dispoziție responsabilii politici, determinând astfel noi evoluții ale politicilor.
(14) Preocuparea principală a politicii sociale a Uniunii este asigurarea existenței unor standarde minime și îmbunătățirea constantă a condițiilor de muncă în Uniune. Uniunea joacă un rol important în adaptarea cadrului legislativ în funcție de modelele de organizare a muncii în schimbare și de noile riscuri pentru sănătate și siguranță, ținând seama de principiile „muncii decente” și „reglementării inteligente”. Uniunea joacă, de asemenea, un rol important în finanțarea măsurilor menite să îmbunătățească respectarea standardelor de muncă în temeiul convențiilor ratificate ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și în temeiul normelor Uniunii privind protecția drepturilor lucrătorilor. Astfel de măsuri sunt, în special, cele de sensibilizare (de exemplu printr-o etichetă socială), de difuzare a informațiilor și de promovare a dezbaterii privind provocările și chestiunile de politică majore în legătură cu condițiile de muncă, inclusiv în rândul partenerilor sociali și al altor părți interesate, precum și măsuri de promovare a echilibrului între viața profesională și cea privată, de inițiere unor acțiuni de prevenire și de stimulare a unei culturi a prevenirii în domeniul sănătății și siguranței la locul de muncă.
(15) Partenerii sociali și organizațiile societății civile joacă un rol-cheie în promovarea locurilor de muncă de calitate și în combaterea excluziunii sociale și a sărăciei, precum și în lupta împotriva șomajului. Prin urmare, partenerii sociali și organizațiile societății civile ar trebui să fie angrenați, când este cazul, în învățarea reciprocă și în dezvoltarea, punerea în aplicare și diseminarea noilor politici. Comisia ar trebui să informeze și să schimbe opinii cu partenerii sociali și organizațiile societății civile din Uniune privind rezultatele referitoare la punerea în aplicare a programului.
(16) Uniunea s-a angajat să consolideze dimensiunea socială a mondializării și să combată dumpingul social, prin promovarea nu doar în cadrul țărilor participante la program, ci și la nivel internațional a unor standarde de muncă decente, fie direct față de țări terțe, fie indirect, prin cooperarea cu organizații internaționale. În consecință, este necesar să se dezvolte relații adecvate cu țările terțe care nu participă la program, în vederea contribuirii la realizarea obiectivelor programului, ținând seama de existența unor acorduri relevante între aceste țări și Uniune. Astfel, reprezentanții acestor țări terțe pot participa la evenimente de interes comun (conferințe, ateliere și seminare) organizate în țările care participă la program. De asemenea, ar trebui dezvoltată colaborarea cu organizațiile internaționale în cauză, în special cu Organizația Internațională a Muncii (OIM) și alte organisme relevante ale Națiunilor Unite, Consiliul Europei și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), cu scopul de a pune în aplicare programul într-un mod care să țină seama de rolul acestor organizații.
(17) În conformitate cu articolele 45 și 46 din TFUE, Regulamentul (UE) nr. 492/2011 prevede dispoziții destinate să asigure libera circulație a lucrătorilor în mod nediscriminatoriu, prin intermediul unei colaborări strânse între serviciile centrale de ocupare a forței de muncă ale statelor membre și cu Comisia. Rețeaua de servicii europene pentru ocuparea forței de muncă (EURES) ar trebui să promoveze mai buna funcționare a piețelor muncii, stimulând mobilitatea geografică transnațională și transfrontalieră voluntară a lucrătorilor, asigurând o mai mare transparență pe piața muncii, garantând compensarea ofertelor și cererilor de locuri de muncă și sprijinind activitățile în domeniul plasării, recrutării, consilierea și serviciile de orientare la nivel național și transfrontalier, contribuind astfel la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Statele membre sunt încurajate să integreze serviciile EURES, asigurând punerea la dispoziție a acestora prin intermediul unui ghișeu unic, după caz.
(18) Domeniul de aplicare al EURES ar trebui extins pentru a include dezvoltarea și sprijinirea de programe specifice de mobilitate, în urma cererilor de propuneri, la nivelul Uniunii, pentru a ocupa posturile acolo unde au fost identificate lipsuri pe piața muncii. În conformitate cu articolul 47 din TFUE, programele respective ar trebui să sprijine facilitarea mobilității voluntare în rândul tinerilor lucrători din Uniune. Programe specifice de mobilitate, precum cele bazate pe acțiunea pregătitoare „Primul tău loc de muncă EURES”, ar trebui să faciliteze accesul tinerilor la ofertele de locuri de muncă și obținerea unui loc de muncă într-un alt stat membru și să îi încurajeze pe angajatori să creeze posibilități de angajare pentru tinerii lucrători mobili. Cu toate acestea, programele de mobilitate nu ar trebui să descurajeze Uniunea și statele membre să ajute tinerii să-și găsească primul loc de muncă în țara de origine.
(19) În numeroase regiuni de frontieră, parteneriatele transfrontaliere EURES joacă un rol important în dezvoltarea unei adevărate piețe europene a forței de muncă. În cadrul parteneriatelor transfrontaliere EURES participă cel puțin două state membre sau un stat membru și o altă țară participantă. În acest fel, acestea au un evident caracter orizontal și o valoare adăugată la nivelul Uniunii. Prin urmare, parteneriatele transfrontaliere EURES ar trebui să fie sprijinite în continuare prin activități orizontale ale Uniunii, care ar putea fi completate de resurse naționale sau de FSE.
(20) În cadrul evaluării activităților EURES ar trebui să se țină seama de criterii calitative și cantitative. Întrucât plecarea unui lucrător dintr-un stat membru înseamnă sosirea unui lucrător într-un alt stat membru, iar aceasta depinde de condițiile în permanentă schimbare de pe piața forței de muncă și de modelele de mobilitate aferente, evaluarea ar trebui să se axeze nu numai pe intrările sau ieșirile lucrătorilor din fiecare stat membru, ci mai ales asupra cifrelor agregate la nivelul Uniunii. În plus, ar trebui avut în vedere faptul că consilierea nu duce neapărat la rezultate măsurabile în ceea ce privește mobilitatea sau plasările forței de muncă.
(21) Strategia Europa 2020 și în special orientarea 7 prevăzută în Decizia 2010/707/UE a Consiliului (8) identifică activitățile independente și spiritul antreprenorial ca fiind esențiale pentru a realiza o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.
(22) Lipsa de acces la credit, capital sau cvasicapital este unul dintre principalele obstacole în fața creării de întreprinderi, în special în rândul persoanelor celor mai îndepărtate de piața muncii. Trebuie intensificate eforturile Uniunii și cele naționale în acest domeniu pentru a crește oferta de microfinanțări și accesul aferent și a satisface cererile celor care au cea mai mare nevoie de acestea, și în special șomerii, femeile și persoanele vulnerabile care doresc să pornească sau să dezvolte o microîntreprindere, inclusiv sub formă de activitate independentă, dar nu au acces la credite. În plus, microîntreprinderile reprezintă majoritatea societăților noi înființate din Uniune. De aceea, ar trebui ca microcreditele să constituie un mijloc de a obține în mod rapid valoare adăugată și rezultate concrete. Ca un prim pas, în 2010 Parlamentul European și Consiliul au instituit instrumentul. Ar trebui îmbunătățite activitățile de comunicare în legătură cu posibilitățile de microfinanțare la nivelul Uniunii și al statelor membre, pentru a comunica într-un mod mai eficace aceste informații celor care necesită microfinanțare.
(23) Microfinanțarea și sprijinul acordat antreprenoriatului social ar trebui să vină în întâmpinarea potențialilor beneficiari și să aibă un impact pe termen lung. Acestea ar trebui să contribuie la asigurarea unui procent ridicat de locuri de muncă de calitate și durabile și să acționeze ca un catalizator atât al politicilor economice, cât și al celor de dezvoltare locală. Pentru a spori la maximum posibilitățile de a crea microîntreprinderi viabile, acțiunile care presupun microfinanțare și antreprenoriat social ar trebui să fie însoțite de programe de mentorat și de formare și de toate informațiile relevante, care ar trebui actualizate în mod regulat și puse la dispoziția publicului de către furnizorul finanțării în cauză. În acest scop, este esențial să se furnizeze finanțare adecvată, în special prin intermediul FSE.
(24) Pentru a facilita accesul la microfinanțare pe tânăra piață de microfinanțare a Uniunii, este necesară capacitatea instituțională a furnizorilor de microfinanțare, în special a instituțiilor de microfinanțare nebancare, în conformitate cu Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2007 intitulată „O inițiativă europeană de dezvoltare a microcreditelor în sprijinul creșterii și ocupării forței de muncă” și Raportul Comisiei din 25 iulie 2008 intitulat „Promovarea femeilor inovatoare și a spiritului întreprinzător în rândul femeilor”.
(25) Economia socială și antreprenoriatul social constituie o parte integrală a economiei de piață sociale pluraliste a Europei și joacă un rol important pentru asigurarea unei convergențe sociale mai bune în Europa. Ele sunt fondate pe principiile solidarității și responsabilității, întâietatea individului și a obiectivului social asupra capitalului, promovarea responsabilității sociale, a coeziunii sociale și a incluziunii sociale. Întreprinderile sociale pot acționa ca vectori ai schimbărilor sociale, prin oferirea de soluții inovatoare, promovarea unor piețe ale muncii favorabile incluziunii și a unor servicii sociale accesibile tuturor. Fel, întreprinderile sociale aduc o contribuție valoroasă la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Programul ar trebui să îmbunătățească accesul întreprinderilor sociale la diferite tipuri de finanțare prin oferirea de instrumente adecvate pentru a-și îndeplini nevoile financiare specifice de-a lungul ciclului lor de viață.
(26) Pentru a profita de experiența unor entități ca Grupul Băncii Europene de Investiții, Comisia ar trebui să întreprindă acțiuni care implică microfinanțarea și antreprenoriatul social în mod indirect, încredințând sarcinile de execuție a bugetului instituțiilor financiare acestor entități, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al parlamentului European și al Consiliului (9) („regulamentul financiar”). Folosirea resurselor Uniunii concentrează influența instituțiilor financiare internaționale și a altor investitori, creează sinergii între acțiunile statelor membre și cele ale Uniunii și uniformizează soluțiile. Astfel, se facilitează accesul la finanțare pentru anumite grupuri vulnerabile și pentru tineri, precum și mobilizarea microfinanțării. Accesul la finanțare al microîntreprinderilor, inclusiv al lucrătorilor independenți și întreprinderilor sociale este, de asemenea, îmbunătățit. Prin urmare, Uniunea contribuie la dezvoltarea sectorului emergent al întreprinderilor sociale și a pieței de microfinanțare din Uniune și încurajează activitățile transfrontaliere. Acțiunile Uniunii ar trebui să completeze utilizarea de către statele membre a instrumentelor financiare pentru microfinanțare și antreprenoriat social. Entitățile însărcinate cu punerea în aplicare a acțiunilor ar trebui să asigure valoare adăugată și să nu dubleze finanțarea din resursele Uniunii.
(27) În conformitate cu Strategia Europa 2020, programul ar trebui să contribuie la abordarea problemei urgente a șomajului în rândul tinerilor. Prin urmare, tinerilor ar trebui să li se asigure un viitor și să li se ofere perspectiva de a juca un rol-cheie în dezvoltarea societății și a economiei în Europa, ceea ce are o importanță deosebită în perioadele de criză.
(28) Programul ar trebui să sublinieze, de asemenea, rolul și importanța specială a întreprinderilor mici în ceea ce privește formarea, competențele de specialitate și know-how-ul tradițional, precum și să urmărească asigurarea accesului tinerilor la microfinanțare. Programul ar trebui să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre și alte țări care participă la program în toate aceste domenii.
(29) Acțiunile din cadrul programului ar trebui să sprijine punerea în aplicare de către statele membre și actorii de pe piața muncii în Recomandării Consiliului din 22 aprilie 2013 (10) privind instituirea unei garanții pentru tineret. Recomandarea respectivă afirmă că toți tinerii sub vârsta de 25 de ani ar trebui să primească o ofertă de bună calitate de obținere a unui loc de muncă, de continuare a educației, de intrare în ucenicie sau de efectuare a unui stagiu, într-un interval de patru luni de la intrarea în șomaj sau de la momentul în care nu mai urmează o formă de învățământ formal. Programul ar trebui să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre și alte țări care participă la program în acest domeniu.
(30) În conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și cu articolul 8 din TFUE, este necesar să se asigure că programul contribuie la promovarea a egalității dintre femei și bărbați în cadrul tuturor axelor și activităților sale, inclusiv prin integrarea dimensiunii de gen și, când este cazul, prin acțiuni specifice de promovare a ocupării profesionale și a incluziunii sociale a femeilor. În conformitate cu articolul 10 din TFUE, programul ar trebui să asigure că punerea în aplicare a priorităților sale contribuie la combaterea discriminării pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Ar trebui efectuate monitorizări și evaluări periodice pentru a evalua modul în care sunt abordate în activitățile programului aspectele care țin de lupta împotriva discriminării.
(31) Programul Progress pentru perioada 2007-2013 include secțiuni intitulate „Combaterea discriminării și diversitatea” și „Egalitatea de șanse între femei și bărbați” care urmează să fie continuate și dezvoltate mai departe în cadrul programului Drepturi, egalitate și cetățenie pentru perioada 2014 - 2020. Cu toate acestea, este deosebit de important ca aspectele legate de egalitatea între femei și bărbați și de lupta împotriva discriminării să rămână în centrul tuturor inițiativelor și acțiunilor relevante care fac parte din domeniul de aplicare al prezentului program, în special în ceea ce privește creșterea ratei de participare a femeilor la forța de muncă, îmbunătățirea condițiilor de muncă și promovarea unui mai bun echilibru între viața profesională și cea privată.
(32) În conformitate cu articolul 9 din TFUE și cu obiectivele Strategiei Europa 2020, programul ar trebui să contribuie la asigurarea unui nivel ridicat de locuri de muncă de calitate și durabile, la garantarea unei protecții sociale adecvate și la combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, și ar trebui să ia în considerare cerințele aferente unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane.
(33) Programul ar trebui să completeze alte programe ale Uniunii, recunoscând în același timp că fiecare instrument ar trebui să funcționeze în conformitate cu propriile proceduri specifice. Prin urmare, aceleași costuri eligibile nu ar trebui să primească finanțare dublă. Pentru ca finanțarea Uniunii să aducă valoare adăugată și să aibă un impact substanțial, ar trebui dezvoltate sinergii strânse între program, alte programe ale Uniunii și fondurile structurale, în special FSE și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă tinere. Programul ar trebui să completeze alte programe și inițiative ale Uniunii care sunt axate pe combaterea șomajului în rândul tinerilor.
(34) Programul ar trebui să fie pus în aplicare astfel încât să faciliteze participarea autorității sau a autorităților competente din fiecare stat membru la atingerea obiectivelor programului.
(35) Pentru a asigura o comunicare mai eficientă către publicul larg și sinergii mai puternice între acțiunile de comunicare întreprinse la inițiativa Comisiei, resursele alocate activităților de informare și comunicare în cadrul prezentului program ar trebui, de asemenea, să contribuie la comunicarea instituțională și la furnizarea de informații cu privire la prioritățile politice ale Uniunii Europene care au legătură cu obiectivele generale ale prezentului program.
(36) Prezentul regulament stabilește, pentru întreaga durată a programului, un pachet financiar care constituie principala valoarea de referință, în sensul punctului 17 din Acordul interinstituțional din {2 decembrie 2013} dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind cooperarea în domeniul bugetar, disciplina bugetară și buna gestiune financiară (11) pentru Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare anuale.
(37) Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri corespunzătoare pe tot parcursul ciclului cheltuielilor, inclusiv prevenirea, detectarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, dacă este cazul, aplicarea de sancțiuni administrative și financiare, în conformitate cu regulamentul financiar.
(38) Pentru a se asigura că programul este suficient de flexibil astfel încât să ofere un răspuns adecvat la nevoile în schimbare și la prioritățile politice corespunzătoare pe întreaga sa durată, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește realocarea de fonduri între axe și pentru fiecare dintre secțiunile tematice din cadrul axelor programului. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(39) Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (12).
(40) Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre și, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol în cauză, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor respective,