Articolul 1
Infracțiuni legate de traficul de persoane în scopul exploatării muncii lor sau a exploatării sexuale
(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a acționa astfel încât următoarele acțiuni să fie pasibile de pedeapsă:
racolarea, transportul, transferul, cazarea, primirea ulterioară a unei persoane, inclusiv trecerea sau transferul controlului exercitat asupra acesteia: (a) atunci când se face uz de constrângere, de forță sau de amenințări, inclusiv răpirea, sau (b) atunci când se face uz de înșelăciune sau de fraudă sau (c) atunci când există abuz de autoritate sau de o situație de vulnerabilitate, astfel încât persoana nu are o altă alternativă reală și acceptabilă decât de a se supune acestui abuz sau (d) atunci când se oferă sau se primesc renumerații sau avantaje pentru a se obține consimțământul unei persoane care are autoritate asupra alteia,
în scopul exploatării muncii sau serviciilor acestei persoane, inclusiv sub formă, cel puțin, de prestare de muncă sau de servicii forțate sau obligatorii, de sclavie sau de practici similare sclaviei sau de servitute sau
în scopul exploatării prostituției altuia și a altor forme de exploatare sexuală, inclusiv pentru pornografie.
(2) Consimțământul unei victime a traficului de persoane la exploatarea intenționată sau efectivă este irelevant atunci când a fost folosit oricare din mijloacele prevăzute la alineatul (1).
(3) Când acțiunile prevăzute la alineatul (1) se referă la un copil, se pedepsesc ca o infracțiune de trafic de persoane, chiar dacă nu a fost folosit nici unul din mijloacele prevăzute la alineatul (1).
(4) În sensul prezentei decizii-cadru, prin „copil” se înțelege orice persoană în vârstă de mai puțin de 8e ani.
Articolul 2
Instigarea, participarea, complicitatea și tentativa
Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a pedepsi instigarea, participarea, complicitatea sau tentativa la infracțiunile prevăzute la articolul 1.
Articolul 3
Sancțiuni
(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare astfel încât infracțiunile prevăzute la articolele 1 și 2 să fie pasibile de sancțiuni penale efective, proporționale și disuasive, susceptibile să antreneze extrădarea.
(2) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru ca infracțiunile prevăzute la articolul 1 să fie pasibile de pedepse privative de libertate, având o durată maximă care nu poate fi mai mică de opt ani, atunci când au fost săvârșite în următoarele împrejurări:
(a) infracțiunea a pus în pericol viața victimei în mod deliberat sau din neglijență gravă;
(b) infracțiunea a fost săvârșită împotriva unei victime care era vulnerabilă în mod deosebit. O victimă este considerată a fi vulnerabilă în mod deosebit, cel puțin atunci când nu a împlinit vârsta majoratului sexual prevăzută de legislația națională și când infracțiunea a fost săvârșită în scopul exploatării prostituției altuia și altor forme de exploatare sexuală, inclusiv pentru pornografie;
(c) infracțiunea a fost săvârșită prin recurgerea la violențe grave sau a provocat un prejudiciu deosebit de grav victimei;
(d) infracțiunea a fost săvârșită în cadrul unei organizații criminale în sensul Acțiunii comune 98/733/JAI, independent de nivelul pedepselor prevăzute de aceasta.
Articolul 4
Răspunderea persoanelor juridice
(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a garanta că persoanele juridice pot fi ținute să răspundă pentru una dintre infracțiunile penale prevăzute la articolele 1 și 2, săvârșite în interesul lor de către orice persoană, acționând individual sau în calitate de membru al unui organism al persoanei juridice în cauză, care îndeplinește o funcție de conducere în cadrul persoanei juridice, în temeiul:
(a) unei competențe de reprezentare a persoanei juridice sau
(b) autorizației de a lua decizii în numele persoanei juridice sau
(c) autorizației de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.
(2) Pe lângă cazurile prevăzute la alineatul (1), fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a garanta că persoanele juridice pot fi ținute să răspundă în cazul în care controlul sau supravegherea necorespunzătoare din partea unei persoane prevăzute la alineatul (1) a permis săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la articolele 1 și 2, în interesul respectivei persoane juridice, de către o persoană aflată sub autoritatea sa.
(3) Răspunderea persoanelor juridice în temeiul alineatelor (1) și (2) nu exclude urmărirea penală a persoanelor fizice autoare, instigatoare sau complice la săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la articolele 1 și 2.
(4) În sensul prezentei decizii-cadru, prin „persoană juridică” se înțelege orice entitate care are acest statut în temeiul dreptului intern aplicabil, cu excepția statelor sau a altor organisme publice în exercitarea prerogativelor lor de putere publică și a organizațiilor internaționale publice.
Articolul 5
Sancțiuni aplicabile persoanelor juridice
Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a garanta că orice persoană juridică ținută să răspundă în temeiul articolului 4, este pasibilă de sancțiuni efective, proporționale și disuasive, care să includă amenzi penale sau nepenale și eventual alte sancțiuni, precum:
(a) măsuri de excludere de la posibilitatea de a beneficia de un avantaj public sau de un ajutor public sau
(b) măsuri de interzicere temporară sau permanentă a exercitării unei activități comerciale sau
(c) punerea sub supraveghere judiciară sau
(d) o măsură judiciară de dizolvare sau
(e) închiderea temporară sau permanentă a unității care a servit la săvârșirea infracțiunii.
Articolul 6
Competență și urmărire
(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a-și stabili competența în privința infracțiunilor prevăzute la articolele 1 și 2, în următoarele cazuri:
(a) infracțiunea a fost săvârșită, în totalitate sau parțial, pe teritoriul său sau
(b) autorul infracțiunii este unul din resortisanții săi sau
(c) infracțiunea a fost săvârșită în interesul unei persoane juridice stabilite pe teritoriul acelui stat membru.
(2) Un stat membru poate decide să nu aplice sau să aplice doar în cazuri sau condiții specifice, regulile de competență definite la alineatul (1) literele (b) și (c), când infracțiunea în cauză a fost săvârșită în afara teritoriului său.
(3) Un stat membru care, în temeiul legislației sale, nu-și extrădează proprii resortisanți, ia măsurile necesare pentru a-și stabili competența în privința infracțiunilor prevăzute la articolele 1 și 2 și pentru a declanșa urmărirea penală, dacă este cazul, când sunt săvârșite de către resortisanții săi în afara teritoriului său.
(4) Statele membre informează Secretariatul General al Consiliului și Comisia despre decizia lor de a aplica alineatul (2), indicând, dacă este necesar, cazurile sau condițiile speciale în care se aplică decizia lor.
Articolul 7
Protecția și asistența acordate victimelor
(1) Statele membre se asigură că cercetarea sau urmărirea penală a infracțiunilor prevăzute de prezenta decizie-cadru nu depind de declarația sau de acuzația provenind de la o persoană care este victimă a infracțiunii, cel puțin în cazurile în care se aplică articolul 6 alineatul (1) litera (a).
(2) Copiii care sunt victime ale unei infracțiuni prevăzute la articolul 1 ar trebui să fie considerați drept victime vulnerabile în mod deosebit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2), articolul 8 alineatul (4) și cu articolul 14 alineatul (1) din Decizia-cadru 2001/220/JAI a Consiliului din 15 martie 2001 privind statutul victimelor în cadrul procesului penal (13).
(3) În cazul în care victima este un copil, statele membre iau toate măsurile posibile pentru a garanta un sprijin adecvat familiei sale. În special, atunci când acest lucru este necesar și posibil, fiecare stat membru aplică articolul 4 din Decizia-cadru 2001/220/JAI.
Articolul 8
Domeniul de aplicare teritorială
Prezenta decizie-cadru de aplică în Gibraltar.
Articolul 9
Aplicarea Acțiunii comune 97/154/JAI
Acțiunea comună 97/154/JAI încetează să se aplice în măsura în care se referă la traficul de persoane.
Articolul 10
Punerea în aplicare
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma dispozițiilor prezentei decizii-cadru până la 1 august 2004.
(2) Statele membre transmit până la data prevăzută la alineatul (1), Secretariatului General al Consiliului și Comisiei, textul dispozițiilor de transpunere în legislația internă a obligațiilor pe care le impune prezenta decizie-cadru. Pe baza unui raport întocmit utilizând aceste informații și a unui raport al Comisiei, Consiliul verifică, până la 1 august 2005, dacă statele membre au luat măsurile necesare pentru a se conforma prezentei decizii-cadru.
Articolul 11
Intrarea în vigoare
Prezenta decizie-cadru intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.