Recitale
(1) În conformitate cu articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), la definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii trebuie să se asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane. Uniunea trebuie să completeze și să sprijine politicile naționale în domeniul sănătății, să încurajeze cooperarea între statele membre și să promoveze coordonarea între programele acestora, respectând pe deplin responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește definirea politicilor lor în domeniul sănătății, precum și organizarea și prestarea de servicii de sănătate și de asistență medicală.
(2) Se impune continuarea eforturilor în vederea îndeplinirii cerințelor stabilite la articolul 168 din TFUE. Promovarea unei stări bune de sănătate la nivelul Uniunii este de asemenea o parte integrantă din „Europa 2020: O strategie pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” („Strategia Europa 2020”). Menținerea unei populații sănătoase și active mai mult timp și capacitarea acesteia în vederea unui rol activ în gestionarea sănătății sale vor avea efecte pozitive generale asupra sănătății, inclusiv reducerea inegalităților în materie de sănătate, precum și un impact pozitiv asupra calității vieții, a productivității și a competitivității, reducând, în același timp, presiunile asupra bugetelor naționale. Sprijinirea și recunoașterea inovării cu impact în domeniul sănătății contribuie la abordarea cu succes a provocării reprezentate de sustenabilitate în sectorul sănătății în contextul schimbărilor demografice, iar acțiunile în vederea reducerii inegalităților în domeniul sănătății sunt importante pentru realizarea obiectivului o „creștere economică favorabilă incluziunii”. Este așadar oportun în contextul menționat să se instituie cel de al treilea program de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății 2014 - 2020 (denumit în continuare „programul”).
(3) Conform definiției Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), „Sănătatea este o stare de bunăstare totală fizică, mentală și socială și nu constă numai din absența bolii sau infirmității.” Pentru a îmbunătăți sănătatea populației Uniunii și pentru a reduce inegalitățile în materie de sănătate, este esențial să nu se pună accent exclusiv pe sănătatea fizică. Potrivit OMS, problemele de sănătate mentală sunt responsabile pentru aproape 40 % din anii trăiți într-o stare de sănătate precară. Problemele de sănătate mentală sunt, de asemenea, variate și de lungă durată și constituie o sursă de discriminare și contribuie în mod semnificativ la inegalitatea în domeniul sănătății în Uniune. În plus, criza economică afectează factorii care determină sănătatea mentală, deoarece factorii de protecție sunt diminuați, iar factorii de risc sunt sporiți.
(4) Programele anterioare de acțiune comunitară în domeniul sănătății publice (2003 - 2008) și în domeniul sănătății (2008 - 2013), adoptate prin Deciziile nr. 1786/2002/CE (4) și, respectiv, nr. 1350/2007/CE (5) ale Parlamentului European și Consiliului („programele anterioare din domeniul sănătății“), au fost evaluate favorabil deoarece rezultă într-o serie de evoluții și îmbunătățiri importante. Noul program ar trebui să se bazeze pe realizările programelor anterioare din domeniul sănătății. Acesta ar trebui, de asemenea, să țină cont de recomandările auditurilor externe și ale evaluărilor efectuate, în special de recomandările Curții de Conturi din raportul său special nr. 2/2009, în conformitate cu care pentru perioada de după 2013, Parlamentul European, Consiliul și Comisia ar trebui să reanalizeze domeniul de aplicare pentru activitățile din domeniul sănătății publice ale Uniunii și abordarea finanțării din partea Uniunii în domeniul menționat. Aceasta ar trebui să se realizeze având în vedere mijloacele bugetare disponibile și existența altor mecanisme de cooperare ca mijloc de a facilita colaborarea și schimbul de informații între părțile interesate de pe întreg teritoriul Europei.
(5) În conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020, programul ar trebui să se concentreze pe o serie de obiective și acțiuni bine definite, cu valoare adăugată clară și dovedită pentru Uniune, și să concentreze sprijinul pe un număr mai mic de activități în domeniile prioritare. Accentul ar trebui pus în conformitate cu principiul subsidiarității pe domeniile în care există probleme clare transfrontaliere sau legate de piața internă sau din care pot rezulta avantaje și o eficiență sporită semnificative în urma colaborării la nivelul Uniunii.
(6) Programul ar trebui să constituie un mijloc de promovare a acțiunilor în domenii în care există o valoare adăugată pentru Uniune, care poate fi demonstrată pe baza următoarelor aspecte: schimbul de bune practici între statele membre; sprijinirea rețelelor pentru schimbul de cunoștințe sau învățarea reciprocă; abordarea amenințărilor transfrontaliere pentru a reduce riscurile și a atenua consecințele acestora; abordarea anumitor aspecte privind piața internă în care Uniunea dispune de legitimitate considerabilă pentru a asigura soluții de înaltă calitate pentru toate statele membre; deblocarea potențialului de inovare în domeniul sănătății; acțiuni care ar putea duce la un sistem de evaluare comparativă pentru a permite luarea în cunoștință de cauză a unor decizii la nivelul Uniunii; ameliorarea eficienței prin evitarea risipei de resurse datorită redundanței și prin optimizarea utilizării resurselor financiare.
(7) Punerea în aplicare a programului ar trebui să fie de o așa natură încât să se respecte responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește definirea politicilor lor în domeniul sănătății și organizarea și prestarea serviciilor de sănătate și de asistență medicală.
(8) Raportul din 2009 cu privire la sănătatea europeană al OMS identifică domeniul de aplicare pentru creșterea investițiilor în domeniul sănătății publice și în sistemele de sănătate. În acest sens, statele membre sunt încurajate să identifice ameliorarea stării de sănătate drept o prioritate a programelor lor naționale și să beneficieze de o mai bună conștientizare cu privire la posibilitățile de finanțare din partea Uniunii în domeniul sănătății. Prin urmare, programul ar trebui să faciliteze integrarea rezultatelor acestuia în politicile naționale în domeniul sănătății.
(9) Inovarea în domeniul sănătății ar trebui înțeleasă ca o strategie în domeniul sănătății publice, care nu se limitează la progresele tehnologice în ceea ce privește produsele și serviciile. Promovarea inovării în domeniul intervențiilor în materie de sănătate publică, al strategiilor de prevenire, al gestionării sistemelor de sănătate și al organizării și furnizării de servicii de sănătate și de asistență medicală, inclusiv al intervențiilor destinate promovării sănătății și prevenirii bolilor, are potențialul de a îmbunătăți rezultatele în domeniul sănătății publice, de a spori calitatea asistenței acordate pacienților, de a răspunde la nevoile nesatisfăcute, precum și, totodată, de a favoriza competitivitatea părților interesate și de a îmbunătăți eficiența din punctul de vedere al costurilor și sustenabilitatea serviciilor de sănătate și de asistență medicală. Prin urmare, programul ar trebui să faciliteze adoptarea voluntară a inovării în domeniul sănătății, ținând seama de valorile și principiile comune ale sistemelor de sănătate din Uniunea Europeană, astfel cum au fost enunțate în concluziile Consiliului din 2 iunie 2006 (6).
(10) Programul ar trebui, în special în contextul crizei economice, să contribuie la abordarea inegalităților în materie de sănătate și la promovarea echității și a solidarității prin intermediul acțiunilor din cadrul diferitelor obiective și prin încurajarea și facilitarea schimbului de bune practici.
(11) În conformitate cu articolele 8 și 10 din TFUE, Uniunea promovează egalitatea de șanse dintre bărbați și femei și caută să combată discriminarea. Prin urmare, programul ar trebui să sprijine, în toate acțiunile sale, integrarea principiului egalității de gen și a obiectivelor privind nediscriminarea.
(12) Pacienții trebuie să fie capacitați decizional, printre altele prin îmbunătățirea cunoștințelor lor în domeniul sănătății, pentru a-și gestiona sănătatea și asistența medicală în mod mai proactiv, a preveni starea de sănătate precară și a face alegeri în cunoștință de cauză. Transparența activităților și sistemelor de asistență medicală și disponibilitatea unor informații fiabile, din surse independente și ușor de utilizat pentru pacienți ar trebui să fie optimizate. Ar trebui să se furnizeze informații privind practicile din domeniul asistenței medicale prin reacțiile pacienților și comunicarea cu aceștia. Sprijinul pentru statele membre, organizațiile pacienților și părțile interesate este esențial și ar trebui să fie coordonat la nivelul Uniunii pentru a ajuta pacienții în mod eficient, în special, pe cei afectați de boli rare, pentru a beneficia de asistență medicală transfrontalieră.
(13) Reducerea poverii infecțiilor rezistente și a infecțiilor asociate asistenței medicale și garantarea disponibilității unor antimicrobiene eficace sunt esențiale pentru eficiența sistemelor medicale și pentru siguranța pacienților. Programul ar trebui să sprijine eforturile susținute de îmbunătățire a analizei pentru detectarea și prevenirea rezistenței la antimicrobiene și să îmbunătățească crearea de rețele între toți actorii din domeniul asistenței medicale, inclusiv din sectorul veterinar, în scopul abordării rezistenței la antimicrobiene.
(14) În contextul îmbătrânirii populației, investițiile bine direcționate de promovare a sănătății și de prevenire a bolilor pot duce la creșterea numărului de „ani de viață sănătoasă” și, astfel, pot permite persoanelor în vârstă să se bucure de o viață sănătoasă și activă, pe măsură ce înaintează în vârstă. Bolile cronice sunt responsabile pentru mai mult de 80 % din mortalitatea prematură din Uniune. Programul ar trebui să identifice, să disemineze și să promoveze adoptarea bunelor practici bazate pe dovezi în cadrul măsurilor de promovare a sănătății și de prevenire a bolilor, eficace din punctul de vedere al costurilor, care să vizeze, în special, principalii factori de risc, și anume consumul de tutun, consumul de droguri, consumul dăunător de alcool și obiceiurile alimentare nesănătoase, obezitatea și absența activității fizice, precum și HIV/SIDA, tuberculoza și hepatita. O prevenire eficientă ar contribui la sporirea sustenabilității financiare a sistemelor de sănătate. Funcționând într-un cadru care să țină seama de factorii de gen, programul ar trebui să contribuie la prevenirea bolilor, în toate aspectele sale (prevenție primară, secundară și terțiară) și pe întreaga durată de viață a cetățenilor Uniunii, la promovarea sănătății și la favorizarea unor medii propice pentru un stil de viață sănătos, ținând seama de factori subiacenți de natură socială și de mediu, precum și de impactul anumitor handicapuri asupra sănătății.
(15) Pentru reducerea la minimum a consecințelor pentru sănătatea publică ale amenințărilor transfrontaliere pentru sănătate prevăzute în Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7), care ar putea varia de la contaminare în masă cauzată de substanțe chimice la pandemii, precum cele generate recent de E. coli, tulpina gripală H1N1 sau SRAS (sindromul respirator acut sever), sau a efectelor asupra sănătății generate de deplasările crescânde ale populației, programul ar trebui să contribuie la crearea și menținerea unor mecanisme și instrumente solide pentru a depista, evalua și gestiona amenințările transfrontaliere majore la adresa sănătății. Datorită naturii acestor amenințări, programul ar trebui să sprijine măsuri de sănătate publică coordonate la nivelul Uniunii pentru a aborda diferite aspecte ale amenințărilor transfrontaliere la adresa sănătății, pornind de la planificarea pregătirii și reacției, o evaluare a riscurilor solidă și fiabilă și un cadru solid de gestionare a riscurilor și a crizelor. În acest context, este important ca programul să beneficieze de complementaritate cu programul de activitate al Centrului European de prevenire și control al bolilor, înființat prin Regulamentul (CE) nr. 851/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (8), în ceea ce privește combaterea bolilor transmisibile, precum și cu activitățile sprijinite în cadrul programelor Uniunii pentru cercetare și inovare. Ar trebui depuse eforturi deosebite pentru a asigura coerența și sinergiile între program și activitățile generale din domeniul sănătății desfășurate în cadrul altor programe și instrumente ale Uniunii, care vizează în special gripa, HIV/SIDA, tuberculoza și alte amenințări transfrontaliere la adresa sănătății din țări terțe.
(16) Acțiunea din cadrul programului ar trebui să poată să acopere, de asemenea, amenințările transfrontaliere la adresa sănătății cauzate de incidente biologice și chimice și de schimbări de mediu și climatice. Astfel cum se precizează în Comunicarea Comisiei „Un buget pentru Europa 2020”, Comisia s-a angajat să integreze problematica schimbărilor climatice în programele de cheltuieli ale Uniunii și să direcționeze cel puțin 20 % din bugetul acesteia către obiectivele din domeniul climei. Cheltuielile aferente programului în cadrul obiectivului specific referitor la amenințările transfrontaliere grave la adresa sănătății ar trebui să contribuie într-un mod general la obiectivele menționate, prin abordarea amenințărilor la adresa sănătății asociate cu schimbările climatice. Comisia ar trebui să furnizeze informații privind cheltuielile legate de schimbările climatice din cadrul programului.
(17) În conformitate cu articolul 114 din TFUE, ar trebui să se asigure un nivel înalt de protecție a sănătății în legislația adoptată de Uniune pentru instituirea și funcționarea pieței interne. În conformitate cu obiectivul menționat, programul ar trebui să depună eforturi speciale pentru a sprijini acțiunile care sunt necesare în conformitate cu obiectivele legislației Uniunii și care contribuie la acestea în domeniile bolilor transmisibile și a altor amenințări la adresa sănătății, țesuturilor și celulelor umane, sângelui, organelor umane, medicamentelor, dispozitivelor medicale, drepturilor pacienților în materie de servicii de sănătate transfrontaliere, precum și produselor din tutun și publicitatea la tutun.
(18) Programul ar trebui să contribuie la luarea deciziilor pe bază de dovezi prin încurajarea unui sistem de informare și cunoaștere în materie de sănătate, ținând seama de activitățile relevante desfășurate de organizații internaționale, precum OMS și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare în Europa. Sistemul ar trebui să includă, printre altele, utilizarea instrumentelor existente și, după caz, dezvoltarea ulterioară a unor informații standardizate privind sănătatea și a unor instrumente standardizate pentru monitorizarea sănătății, colectarea și analiza datelor privind sănătatea, sprijinirea comitetelor științifice înființate în conformitate cu Decizia 2008/721/CE a Comisiei (9) și difuzarea pe scară largă a rezultatelor programului.
(19) Politica Uniunii în domeniul sănătății care urmărește să completeze și să sprijine politicile naționale în domeniul sănătății, să încurajeze cooperarea între statele membre și să promoveze coordonarea între programele acestora. Schimbul de bune practici reprezintă un instrument esențial al respectivei politici. Acest schimb ar trebui să permită autorităților naționale să beneficieze de soluții eficiente elaborate în alte state membre, să reducă duplicarea eforturilor și să mărească rentabilitatea, promovând soluții inovatoare în domeniul sănătății. Prin urmare, programul ar trebui să se concentreze în principal pe cooperarea cu autoritățile competente responsabile cu sănătatea în statele membre și să stimuleze participarea mai largă a tuturor statelor membre, astfel cum se recomandă în evaluările programelor anterioare din domeniul sănătății. În special, statele membre care au un venit național brut (VNB) pe cap de locuitor sub 90 % din media Uniunii ar trebui încurajate în mod activ să participe la acțiuni cofinanțate de către autoritățile competente responsabile cu sănătatea publică în statele membre sau de către organismele mandatate de autoritățile competente respective. Aceste acțiuni ar trebui considerate ca având o utilitate excepțională și, în special, ca răspunzând obiectivului de a facilita participarea statelor membre al căror VNB pe cap de locuitor este sub 90 % din media Uniunii și de a încuraja o mai largă participare. De asemenea, ar trebui analizată posibilitatea acordării unui sprijin nefinanciar suplimentar adecvat pentru participarea statelor membre respective la astfel de acțiuni, de exemplu în ceea ce privește procesul de solicitare, transferul de cunoștințe și aplicarea cunoștințelor de specialitate.
(20) Organismele neguvernamentale și părțile interesate din domeniul sănătății, în special organizațiile pacienților și asociațiile profesioniștilor din domeniul sănătății, joacă un rol important în furnizarea către Comisie a informațiilor și recomandărilor necesare pentru a pune în aplicare programul. Atunci când fac acest lucru, acestea ar putea solicita contribuții de la program care să le permită funcționarea. Acesta este motivul pentru care programul ar trebui să fie accesibil organismelor neguvernamentale și organizațiilor pacienților reprezentative care își desfășoară activitatea în domeniul sănătății publice, care joacă un rol efectiv în procesele de dialog civil la nivelul Uniunii, ca de exemplu participarea la grupurile consultative, și care contribuie în acest mod la urmărirea obiectivelor specifice ale programului.
(21) Programul ar trebui să promoveze sinergii, evitând în același timp suprapunerea cu programele și acțiunile conexe ale Uniunii, prin promovarea, după caz, a adoptării descoperirilor revoluționare ce rezultă din domeniul cercetării în sectorul sănătății. Ar trebui să se utilizeze în mod corespunzător alte fonduri și programe ale Uniunii, în special Programul-cadru pentru cercetare și inovare 2014-2020 (Orizont 2020), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și rezultatele acestuia, fondurile structurale, programul pentru ocuparea forței de muncă și inovare instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11), Fondul de solidaritate al Uniunii Europene stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului (12), strategia Uniunii pentru sănătate și siguranță la locul de muncă (2007 - 2012), programul pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1287/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (13) programul pentru mediu și politici climatice (LIFE) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1293/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (14), programul privind consumatorii, programul „Justiție” instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1382/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (15), programul comun de asistență pentru autonomie la domiciliu, programul pentru educație formare, tineret și sport (Erasmus+) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (16), programul statistic european instituit prin Regulamentul (UE) nr. 99/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (17), și parteneriatul european pentru inovare privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate, în cadrul activităților specifice fiecăruia dintre aceste programe.
(22) În conformitate cu articolul 168 alineatul (3) din TFUE, Uniunea și statele membre favorizează cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale competente în domeniul sănătății publice. Programul ar trebui, prin urmare, să fie deschis participării țărilor terțe, în special țărilor aderente, țărilor candidate și potențialelor țări candidate care beneficiază de o strategie de preaderare, țărilor din cadrul Asociației Europene de Liber Schimb (AELS)/Spațiului Economic European (SEE), țărilor învecinate și țărilor cărora li se aplică politica europeană de vecinătate (PEV), precum și altor țări, în conformitate cu condițiile prevăzute de orice acord bilateral sau multilateral relevant.
(23) Ar trebui facilitate relații adecvate cu țările terțe care nu participă la program, pentru a contribui la realizarea obiectivelor programului, ținând seama de toate acordurile relevante dintre acele țări și Uniune. Aceasta ar presupune ca Uniunea să organizeze evenimente în domeniul sănătății sau ca țări terțe să desfășoare activități complementare celor finanțate prin intermediul programului în domenii de interes reciproc, dar nu ar trebui să presupună o contribuție financiară în cadrul programului.
(24) Pentru a maximiza eficacitatea și eficiența acțiunilor la nivelul Uniunii și la nivel internațional, precum și în vederea punerii în aplicare a programului, ar trebui să fie intensificată cooperarea cu organizațiile internaționale relevante, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite și agențiile sale specializate, în special OMS, precum și cu Consiliul Europei și cu OCDE.
(25) Programul ar trebui să se aplice pentru o perioadă de șapte ani, pentru a alinia durata acestuia cu cea a cadrului financiar multianual prevăzut în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (18). Prezentul regulament stabilește, pentru întreaga durată a programului, un pachet financiar care urmează să constituie principala valoare de referință pentru Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare anuale, în sensul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (19).
(26) În conformitate cu articolul 54 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (20), prezentul regulament oferă temeiul juridic pentru acțiuni și pentru punerea în aplicare a programului.
(27) Pentru a asigura continuitatea sprijinului financiar oferit în temeiul programului pentru funcționarea organismelor, Comisia ar trebui să poată lua în considerare, în programul anual de activitate pentru anul 2014, costurile legate în mod direct de punerea în aplicare a activităților susținute pentru a fi eligibile pentru finanțare, chiar dacă acestea au fost acoperite de beneficiar anterior prezentării cererii de finanțare.
(28) Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament prin intermediul unor programe de activitate anuale, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (21).
(29) Programul ar trebui să fie pus în aplicare cu respectarea deplină a principiului transparenței. Creditele bugetare ar trebui distribuite în mod echilibrat între diferitele obiective ale programului, pe durata acestuia, ținând seama de avantajele previzibile ale acestora în ceea ce privește promovarea sănătății. Acțiunile corespunzătoare vizate de obiectivele specifice ale programului, cu o valoare adăugată clară pentru Uniune, ar trebui să fie selectate și finanțate în cadrul programului. Programele de activitate anuale ar trebui să stabilească, în special, criteriile esențiale de selecție aplicabile potențialilor beneficiari, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, pentru a se asigura că aceștia au capacitatea financiară și operațională de a întreprinde acțiuni finanțate în cadrul programului, precum și, dacă este cazul, dovezile cerute pentru a demonstra independența lor.
(30) Valoarea și impactul programului ar trebui să fie monitorizate și evaluate periodic. Evaluarea sa ar trebui să țină seama de faptul că realizarea obiectivelor programului ar putea sa necesite o perioadă de timp mai îndelungată decât durata sa. Pe durata programului, dar cel târziu până la 30 iunie 2017, ar trebui să fie întocmit un raport intermediar de evaluare a stadiului punerii în aplicare a priorităților tematice ale programului.
(31) Pentru ca programul să beneficieze pe deplin de concluziile raportului intermediar de evaluare referitor la punerea în aplicare a acestuia și pentru a permite posibile adaptări necesare pentru atingerea obiectivelor sale, ar trebui să fie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în vederea eliminării oricărei priorități tematice prevăzute în prezentul regulament sau a includerii unor noi priorități tematice în prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează un act delegat, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și în mod corespunzător a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(32) Cooperarea dintre autoritățile naționale este esențială în ceea ce privește schimbul de informații cu potențialii solicitanți pentru a permite participarea echitabilă la program, precum și cunoștințele generate de program cu diferitele părți interesate din sectorul național al sănătății. Astfel, statele membre ar trebui să desemneze puncte centrale naționale în scopul de a sprijini respectivele activitățile.
(33) În scopul aplicării regulamentului, Comisia ar trebui să consulte experții relevanți, inclusiv punctele centrale naționale.
(34) Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale pe tot parcursul ciclului cheltuielilor, care să includă prevenirea, detectarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate în mod incorect și, dacă este cazul, sancțiuni.
(35) Ar trebui să se asigure o tranziție între program și programul anterior pe care acesta îl înlocuiește, în special în ceea ce privește continuarea modalităților multianuale pentru gestionarea acestuia, cum ar fi finanțarea asistenței tehnice și administrative. Începând cu 1 ianuarie 2021, creditele pentru asistență tehnică și administrativă ar trebui să acopere, în cazul în care este necesar, cheltuielile legate de gestionarea acțiunilor care nu sunt finalizate până la sfârșitul anului 2020.
(36) Deoarece obiectivele generale ale prezentului regulament, și anume cele de a veni în completarea, de a sprijini și de a adăuga valoare politicilor statelor membre, de a îmbunătăți starea de sănătate a populației Uniunii și a reducerii inegalității în ceea ce privește sănătatea prin promovarea sănătății, încurajarea inovării în domeniul sănătății, sporirea durabilității sistemelor de sănătate și protejarea cetățenilor Uniunii de amenințările transfrontaliere grave la adresa sănătății nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre dar, aceste obiective, pentru motive care țin de amploarea și efectele prezentului regulament, pot să fie mai bine realizate la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor menționate.
(37) Prezentul regulament înlocuiește Decizia nr. 1350/2007/CE. Prin urmare, decizia respectivă ar trebui să fie abrogată.
(38) Este oportun să se asigure o tranziție lină și continuă între programul anterior din domeniul sănătății (2008 - 2013) și prezentul program și să se alinieze durata prezentului program cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului. Prin urmare, prezentul program ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2014,